Proiect real sau pe hârtie pe modelul rusesc MiG-41? China anunță că dezvoltă torpile cu propulsie nucleară ce pot lovi la 11.000 km distanță
Chinezii spun că noile torpilele ar putea parcurge aproape 11.000 de km, înainte de a lovi ținta. Nu sunt o copie a torpilei rusești Poseidon, principala deosebire fiind că arma chinezilor are focos convențional.
Cercetătorii chinezi spun că au finalizat un design conceptual pentru un astfel de sistem de arme. Informația apare într-o lucrare, publicată luna aceasta de Journal of Unmanned Undersea Systems - o publicație condusă de cel mai mare contractant naval din China - a informat marți, 19 iulie, South China Morning Post (SCMP).
Noutatea absolută este folosirea unui ”reactor nuclear de unică folosință” pentru propulsia torpilei, care ar fi aruncat pe fundul mării, înainte de lovitură.
Torpila ar folosi, pentru propulsie, un ”reactor nuclear de unică folosință” pentru a atinge și a menține o viteză de croazieră de peste 30 de noduri (55,5 km/h) timp de 200 de ore, înainte de a arunca reactorul. Acesta ar cădea pe fundul mării. Torpila ar continua să consume energie dintr-o baterie pentru a lansa atacul convențional (non-nuclear).
În timp ce SCMP a comparat sistemul cu drona torpilă nucleară subacvatică rusească Poseidon, există diferențe majore, pe care omul de știință Guo Jian de la Institutul Chinez de Energie Atomică le-a remarcat în lucrarea Journal of Unmanned Undersea Systems.
Diferențele față de drona torpilă nucleară rusească Poseidon
Poseidonul rusesc are focos nuclear destinat distrugerii instalațiilor de pe coastă, precum și contaminării radioactive a unei mari zone adiacente de uscat, ceea ce ar împiedica continuarea operațiilor sau a reparațiilor.
Propulsia nucleară a torpilei Poseidon, precum și alte elemente de proiectare ar permite ca aceasta să fie lansată de la mii de km distanță și ar putea să rămână în așteptare perioade mai lungi de așteptare, înainte de lansa un atac sau de a fi rechemată.
În schimb, arma chineză, propusă de Guo și echipa sa, are un focos convențional.
Dar, elementul cheie al torpilei chinezești este reactorul nuclear de unică folosință, cu costuri reduse, care a avea suficientă putere pentru a propulsa torpila la distanțe mari înainte de a se detașa, premergător atacului final.
„Datorită flexibilității ridicate și costului scăzut, acest vehicul subacvatic fără pilot echipat cu sistem de energie nucleară poate fi folosit ca o forță convențională, precum un submarin nuclear de atac, mai degrabă decât ca o rachetă nucleară”, a precizat omul de știință Guo, potrivit SCMP.
Aceasta ar satisface, parțial, cererea în creștere a forțelor chineze pentru „vehicule subacvatice mici, fără pilot, de mare viteză și cu rază lungă de acțiune, care pot fi folosite în recunoaștere, urmărire, atac și lovitură strategică”.
Specialiștii chinezi au în vedere o soluție constructivă ieftină pentru reactor, potrivită producției de masă
Echipa lui Guo „a îndepărtat majoritatea materialelor de ecranare din reactorul nuclear, protejând de radiații doar unele componente critice”, potrivit SCMP.
De asemenea, au înlocuit „acoperirile scumpe, din interiorul miezului reactorului realizate din pământuri rare, cu materiale ieftine, cum ar fi grafitul”.
Reactorul ar genera „mai mult de 1,4 megawați de căldură obținuți cu mai puțin de patru kg de combustibil bazat pe uraniu cu concentrație scăzută”.
Reactorul ar fi atât de ieftin, încât doar 6% din căldura generată ar fi convertită în electricitate pentru a propulsa torpila, dar asta ar fi mai mult decât suficient pentru o călătorie într-un singur sens.
Reactorul ar putea „funcționa până la 400 de ore, traversând peste 6.200 de mile”
Forțele navale ale Marinei chineze. Foto: Ministerul Apărării de la Beijing
„Când costul de producție este suficient de mic, chiar dacă dispozitivul alimentat cu energie nucleară poate fi folosit o singură dată, costul total va fi scăzut”, au spus cercetătorii, potrivit SCMP. „Acest lucru, la rândul său, ne stimulează să facem sistemul mai simplu și mai mic.”
Sub designul Guo, o reacție în lanț nu ar începe decât la aproximativ o jumătate de oră după ce torpila a părăsit platforma de lansare. Acest lucru îl face sigur de manevrat, deoarece nu ar fi radioactiv până când nu ar ajunge la o distanță sigură de orice platformă, care l-a lansat.
Reacția în lanț ar avea loc de aproximativ 20 de ori mai rapid decât într-un reactor obișnuit de pe un submarin nuclear pentru a putea atinge o temperatură de de aproape 315 grade Celsius. Aceasta ar accelera torpila la o viteză de croazieră de aproximativ 60 km/h.
Cercetătorii estimează că reactorul ar putea „funcționa până la 400 de ore, traversând peste 6.200 de mile – aproximativ distanța de la Shanghai la San Francisco”.
Apoi s-ar separa de torpilă și s-ar prăbuși în fundul mării adânci, activând un mecanism de siguranță, pentru a distruge combustibilul rămas, potrivit SCMP. „Chiar dacă coca este spartă, interiorul este umplut cu apă, iar întregul corp cade în nisipul umed de pe fundul mării, reactorul nu va avea un accident critic. Protecția este asigurată.”
Armele ar fi concepute pentru a fi lansate de pe orice platformă, dar, în special, de pe flota de submarine, în creștere, a Chinei.
Rămân multe întrebări despre credibilitatea unui astfel de concept
Rămân multe întrebări despre credibilitatea unui astfel de concept, potrivit publicației americane The Drive, specializată în problematica militară. Totuși, The Drive subliniază că SUA, în mod clar, nu ignoră amenințarea unei game largi de noi arme nucleare chinezești și rusești.
SCMP nu a publicat un link către lucrarea Guo, iar eforturile de a-l găsi s-au dovedit nereușite.
SCMP a publicat, în trecut, povești extraordinare despre tehnologia militară chineză, care nu s-au materializat de fapt, inclusiv radarul care modifică vremea și o pușcă de asalt cu laser.
Apoi sunt întrebări despre unele detalii. În articol, de exemplu, se menționează că torpila se poate deplasa timp de 200 de ore, înainte de a arunca reactorul și de a trece pe alimentarea de la baterie. Dar, ulterior se precizează că poate călători timp de 400 de ore. Nu este clar, dacă asta înseamnă că diferența de 200 de ore poate fi făcută doar cu alimentare de la baterie.
Însă cea mai mare întrebare, potrivit The Drive, este cât de fezabil s-ar dovedi, cu adevărat, acest concept. Deocamdată oamenii de știință americani analizează cu atenție presupusul proiect, înainte de a se pronunța.
Dar, indiferent de soluția aleasă pentru sursa de energie nucleară, ideea de aruncare a minireactorului pe fundul mării, cu siguranță va trage alarme dincolo de holurile Pentagonului.
Comentariul autorului:
Este posibil, ca proiectul să nu se concretizeze și să se transforme, mai degrabă într-o poveste de propagandă atent întreținută, ceva similar cu avionul rusesc MiG-41, despre care apar din când în când știri, care au, totuși, ca punct de plecare un proiect real, dar la care s-a renunțat.
Cu toate acestea, dacă proiectul se materializează, se remarcă faptul că China intenționează să treacă de la armele clasice de apărare la cele de atac convențional la mare distanță.
În acest caz, principalele implicații ar fi atingerea de către China a unui grad înalt de descurajare strategică convențională, precum și încă un indiciu solid a pregătirii serioase a Beijingului pentru un război sub pragul nuclear cu Statele Unite.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
