Războiul ideologic al Chinei: Strategia PCC din Xinjiang forțează Europa să aleagă între comerț și drepturile omului. Implicațiile pentru NATO.
Consiliului de Stat al Chinei a lansat recent o nouă Cartă Albă intitulată „Liniile directoare ale PCC pentru guvernarea Xinjiangului în noua eră: practică și realizări”. Documentul, lansat în contextul vizitei Secretarului General Xi Jinping în regiune pentru a celebra 70 de ani de la înființarea acesteia sub RPC, este o justificare triumfalistă a politicilor PCC și o respingere fermă a îngrijorărilor internaționale privind drepturile omului.
Pentru cei mai puțin avizați, Xinjiangul este o regiune autonomă vastă din nord-vestul Chinei, cunoscută oficial ca Regiunea Autonomă Uigură Xinjiang, o zonă strategică bogată în resurse, dar marcată de tensiuni etnice profunde și politici guvernamentale controversate de “chinificare” a populației uigure majoritar musulmană.
De ce devine acum de interes problema acestei regiuni? Pentru că există o asemănare puternică și îngrijorătoare între modul în care China folosește ideologia din noua sa Cartă Albă privind Xinjiang și modul în care Rusia utilizează o ideologie forțată pentru a-și consolida controlul asupra regiunilor învecinate (în special Ucraina). Ambele state folosesc ideologia ca pe un instrument esențial de justificare a agresiunii și a controlului intern și extern.
Carta Albă dezvăluie trei piloni ai politicii lui Xi în Xinjiang:
Nihilismul (abordarea metafizică)
PCC promovează o concepție etno-naționalistă a „națiunii chineze” și respinge influențele externe ca fiind „nihilism cultural” care ar putea duce la colapsul civilizației chineze. Documentul susține că Xinjiangul a fost „parte inalienabilă a teritoriului Chinei din timpuri străvechi” și că scopul central este „falsificarea conștiinței comunității naționale Zhonghua”.
Negaționismul (respingerea acuzațiilor de genocid)
Partidul neagă dovezile de genocid și crime împotriva umanității, acuzând în schimb Statele Unite și alte puteri externe că sunt actorii de rea-credință care provoacă tulburări sub pretextul protecției drepturilor omului. Oficialii chinezi afirmă că sancțiunile americane sunt cele care încalcă drepturile la muncă ale muncitorilor uiguri și provoacă șomaj.
Anihilarea (ștergerea culturală)
Carta Albă celebrează politicile de ștergere culturală și religioasă, justificate prin “chinifacrea” religiei (asigurarea că religiile „se conformează realităților Chinei”) și prin promovarea forțată a limbii standard și a valorilor socialiste în școli și lăcașuri de cult.
Textul subliniază clar că Xi Jinping deține responsabilitatea supremă și conduce personal politica din Xinjiang, ridicând importanța regiunii la un nivel fără precedent în cadrul PCC.
Implicațiile geopolitice și de securitate
Politica Chinei în Xinjiang, așa cum este expusă în această Cartă Albă, nu este doar o problemă internă de drepturile omului; ea are consecințe directe și complexe asupra relațiilor internaționale, în special asupra triunghiului SUA – Europa – Federația Rusă.
Documentul exacerbează tensiunile ideologice dintre China și Occident în contextul în cate SUA și parlamentele occidentale au caracterizat acțiunile Chinei drept genocid sau crime împotriva umanității.
Negaționismul agresiv al Chinei și acuzațiile directe la adresa SUA (că ar provoca șomaj și ar folosi drepturile omului ca șantaj politic și economic) obligă Europa să se poziționeze mai ferm alături de Washington în ceea ce privește valorile democratice și drepturile omului. Beijingul forțează astfel o coaliție valorică a Occidentului.
Deși UE are nevoie de China ca partener comercial, presiunea publică și politică crește pentru adoptarea de sancțiuni sau implementarea unor legi similare cu cele americane (precum interzicerea importurilor bazate pe muncă forțată din Xinjiang). Aceasta pune Europa într-o poziție dificilă, oscilând între interesele comerciale (nevoia de piață chineză) și principii morale (respectarea drepturilor omului).
În același timp, politica Chinei în Xinjiang, bazată pe militarizare ideologică și suprimarea minorităților, pare o copie a acțiunilor și retoricii regimului de la Kremlin. Se observă ușor o convergență narativă. Rusia și China împărtășesc o narațiune comună antioccidentală: aceea că intervenția externă (SUA/NATO) este sursa tuturor tulburărilor globale.
Negaționismul Chinei, care respinge acuzațiile de genocid și le atribuie puterilor occidentale, se aliniază perfect cu retorica Moscovei privind intervenția în Ucraina și destabilizarea vecinilor săi.
De asemenea, nu poate fi omis sprijinul tacit. Faptul că Rusia nu critică politicile Chinei în Xinjiang (și invers) consolidează axa autoritaristă (sau cel puțin antiliberală) în sistemul internațional.
Acest parteneriat strategic se bazează pe principiul suveranității interne absolute, unde drepturile omului sunt considerate o "ingerință occidentală". Această alianță indirectă complică eforturile Europei de a izola Rusia și de a promova ordinea internațională bazată pe reguli.
Deși noua Cartă Albă a Chinei poate părea un simplu document intern, ea marchează o consolidare ideologică agresivă sub Xi Jinping, care obligă Occidentul la o reacție unitară.
Obișnuiți, de acum, cu strategiile și stratagemele agresiunii ruse, realizăm că această politică chineză intensifică războiul ideologic și informațional determinând reconfigurarea priorităților globale ale NATO, în special cele americane, cu efecte semnificative asupra securității mondiale.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News