În ultimele zile, au apărut rapoarte că forțele militare ruse au evacuat brusc locațíi pe care surse israeliene le-au descris drept strategice. Sursele au raportat că cel mai important dintre ele a fost punctul de observare din Tal Al-Hara, în zona rurală de nord a Daraa, înainte ca date suplimentare să apară despre retrageri similare din Tal Al-Shaar și Tal Mashara din zona rurală Quneitra. Forțele ruse și-au adunat echipamentul și au coborât steagul rus din poziții înainte de a se retrage.
Ceea ce este demn de remarcat în această chestiune este că instituția militară rusă a evitat să comenteze datele și nu a emis nicio expunere explicativă a motivelor acestor retrageri, ceea ce a stârnit multe speculații, mai ales în lumina activității în creștere a forțelor israeliene în zonele din jurul acestor site-uri.
A devenit cunoscut faptul că mișcarea Rusiei a venit după mișcări militare ale forțelor israeliene, în urmă cu câteva zile, în apropierea fâșiei de graniță dintre guvernoratul Quneitra și Golanul sirian ocupat. Aceste mișcări au fost reprezentate de staționarea unui număr mare de tancuri și vehicule militare israeliene în Înălțimile Golanului sirian ocupat.
Mai mult, în ultimele luni, Israelul a început să deschidă coridoare în Golanul sirian și să detoneze câmpuri de mine de-a lungul liniei de încetare a focului de mai multe ori, în paralel cu escaladarea bombardamentelor în interiorul teritoriului sirian și răspândirea informațiilor despre sosirea forțelor de elită a miliției iraniene în sudul Siriei.
Moscova a desfășurat anterior 17 puncte de observare militară în regiune și a exectuat patrule în apropierea liniilor de contact pentru a stabiliza încetarea escaladării dintre Hezbollah și Israel. Aceasta înseamnă că actualele retrageri succesive lasă regiunea în fața unui val de escaladare continuă.
Acesta este un semnal că Moscova nu va dori să se angajeze în confruntare sau să-și țină forțele în ochii furtunii și nu pare să poată opri deteriorarea în curs.
Două ipoteze au apărut pentru a explica retragerile succesive ale Rusiei. Prima ipoteză este că Moscova a primit un avertisment de la Israel cu privire la operațiile militare active anticipate în regiune și că forțele israeliene sunt hotărâte să urmărească și să submineze pozițiile Hezbollah și ale altor miliții susținute de Iran.
A doua ipoteză este că "Rusia nu este supusă avertismentelor sau dictatelor din partea israeliană, iar prin aceste retrageri nu înseamnă că acordă Israelului undă verde pentru a-și extinde domeniul de aplicare al operațiunilor sale. Dimpotrivă, ar putea urmări să ofere Iranului și grupurilor armate afiliate un domeniu mai larg de a se angaja în operațiuni militare împotriva Israelului".
În ambele cazuri, Moscova a preferat să-și distanțeze forțele de potențiale evoluții, iar unele estimări indică faptul că forțele ruse vor continua să evacueze punctele de observare și pozițíile în care au fost dislocate în zone în care situația devine din ce în ce mai aprinsă. Potrivit analiștilor ruși, Rusia prin aceste "retrageri tactice" nu este pe cale să ia măsuri pe termen mai lung, ceea ce înseamnă că "prezența militară rusă în Siria a crescut în importanță pe fondul înrăutățirii confruntării cu Occidentul, și nu va efectua o revizuire strategică în regiune în viitorul previzibil".
Dar această analiză pare legată de natura evoluțiilor viitoare, în special în ceea ce privește potențialele planuri ale Israelului de a extinde sfera operațiunilor sale în geografia siriană. Acest lucru a fost clar menționat de avertismentele Kremlinului, joi, cu privire la o deteriorare mai amplă la care Siria ar putea fi martoră. Purtătorul de cuvânt al președintelui rus, Dmitri Peskov, a declarat: "Posibila extindere a geografiei ostilităților Israelului în Siria va avea consecințe dezastruoase pentru Orientul Mijlociu".
Peskov a evitat să răspundă la întrebările jurnaliştilor despre posibila reacţie a Rusiei, dacă evoluţiile conduc la lansarea unei operaţiuni militare terestre israeliene în interiorul Siriei, pentru a urmări forţele iraniene şi Hezbollahul. El s-a mulțumit cu o indicație vagă că "în prezent nu este adecvat să se facă speculații despre evoluțiile ulterioare".
În același timp, se pare că escaladarea tonului de către Moscova în critica mișcărilor militare israeliene din Siria a atins un nou nivel. Tonul furios al Ministerului rus de Externe, care a descris recentul atac în interiorul Siriei drept "o agresiune care vizează civili care încalcă puternic legile internaționale", a purtat o condamnare puternică pe care Moscova nu a folosit-o anterior.
Dar escaladarea nu se limitează la tonul declarațiilor. Recent, se părea că Israelul și Rusia au schimbat mesaje directe de foc. Aceasta a fost reprezentată de bombardarea instalațiilor aparținând bazei rusești Hmeimim, pentru prima dată de la începutul prezenței militare ruse în Siria în toamna anului 2015.
Ceea ce este surprinzător aici este că Moscova nu a comentat deloc evoluția, iar declarațiile purtătorului de cuvânt al armatei care oferă un rezumat periodic al situației din Siria au evitat să o menționeze.
Între timp, a devenit clar, potrivit surselor israeliene, că bombardamentul israelian a vizat un depozit despre care se crede că ar fi conținut echipamente de luptă și muniții pentru Hezbollah.
Moscova a înțeles mesajul și nu a comentat evenimentul. S-a mulțumit să trimită un mesaj de foc similar unei ținte complet diferite atunci când a bombardat locațíi din apropierea bazei Al-Tanf (estul Siriei) și a precizat că i-a vizat pe teroriști.
Se știe că Moscova, care a început să își reducă forțele în Siria încă din vara lui 2022, la câteva luni după izbucnirea războiului din Ucraina, a oferit facilități extinse Hezbollahului și milițiilor susținute de Iran din Siria. Acest lucru a fost demonstrat de datele disponibile despre forțele ruse care facilitează transferul de arme și echipamente către Hezbollah, după ce aeroporturile siriene controlate de Iran au fost bombardate.
Moscova a închis, de asemenea, ochii cu privire la redistribuirea unităților Hezbollah în sudul Siriei, chiar dacă aceasta a constituit o încălcare a unui acord anterior care prevedea că mișcarea șiită libaneză și milițiile care cooperează cu aceasta ar trebui să se îndepărteze la 80 de kilometri de Golan spre interiorul Siriei.
Datele indică faptul că Rusia a retras mii de soldați și ofițeri și i-a transferat în Ucraina. Cercurile militare ruse au justificat demersul spunând că "Forțele ruse, în special forțele terestre, nu mai au sarcini specifice în Siria după ce și-au îndeplinit misiunea principală de a lupta împotriva terorismului și de a întări controlul guvernului sirian în pozițiile sale".
Însă reducerea forțelor, potrivit unui comentator militar, nu înseamnă o scădere a priorităților Moscovei în Siria, în condițiile în care "prezența strategică a Forțelor Aeriene și capacitățile sale pe rază lungă au acum sarcini mai largi decât geografia siriană și este legată de prezența Rusiei în estul Mediteranei și Africa de Nord".
Această evaluare a fost, desigur, anterioară evoluțiilor care au început în Gaza, s-au răspândit în Liban și în prezent amenință serios Siria. Aici trebuie să revenim la discursul președintelui Vladimir Putin în urmă cu aproximativ două luni, când l-a primit la Moscova pe omologul său sirian, Bashar al-Assad, când a avertizat că regiunea este pe punctul de a fi martora unor evoluții foarte periculoase, iar Siria nu va fi izolată de acestea.
Avertismentul lui Putin a fost primul indiciu din partea Rusiei cu privire la așteptările legate de regiune și că extinderea câmpului de luptă din jurul Gazei este doar o chestiune de timp.
În aceste circumstanțe, nu este încă clar dacă Moscova și-a dezvoltat sau nu planurile de a face față noii situații, dat fiind faptul că unii experți ruși de seamă au criticat anterior absența unei strategii cuprinzătoare a Rusiei față de Siria la toate nivelurile. Aceasta înseamnă că acest lucru se aplică viziunii îndepărtate a Moscovei pentru o reglementare politică finală și poziției față de Turcia și mișcările acesteia din nord și din regiunea Idlib, precum și față de prezența americană și, în sfârșit, față de activitatea israeliană, care a crescut constant în Siria, chiar înainte ca situația din jurul Gazei să se înrăutățească și războiul să se extindă în Liban și Siria.
Experții subliniază că Moscova se bazează pe importanța menținerii unei prezențe militare strategice în Siria, dar fără ca aceasta să coste mult Rusia.
În acest context, trebuie amintit discursul președintelui rus de la sfârșitul anului trecut, când a spus că prezența forțelor țării sale în Siria este "temporară și va continua atâta timp cât va fi benefică Rusiei".
El a adăugat: "Forțele militare ruse sunt acolo pentru a garanta interesele Rusiei în această regiune vitală a lumii, care este foarte aproape de noi", subliniind că Moscova "nu intenționează încă să retragă aceste unități militare din Siria".
Dar ceea ce este frapant în discursul lui Putin este că el a numit locurile de concentrare ruse din Siria "puncte", nu "baze", indicând că Moscova nu construiește "structuri pe termen lung acolo". El a adăugat că țara sa și-ar putea retrage tot personalul militar "suficient de repede", fără pierderi materiale, dacă este necesar.
Experții consideră că discursul lui Putin a precizat cu exactitate nivelurile de acțiune rusă în cazul în care situația se deteriorează și mai mult și în cazul în care forțele ruse își pierd avantajul strategic al prezenței lor în Siria.
Dar acest lucru nu împiedică, potrivit unor experți, Moscova să continue politica de complicare a situației pentru Washington, adică sprijinirea escaladării diferitelor forțe împotriva intereselor americane, în regiune în general, și în Siria și Irak în special.
Chestiune se poate aplica în următoarea etapă a mișcărilor israeliene din Siria și din jurul acesteia. Această politică va continua, potrivit analiștilor, până când Moscova, pe baza mecanismelor scenei în evoluție, va dezvolta noi planuri pentru mișcările sale în regiune.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
DefenseRomania a participat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), unde mai mulți experți, cadre academice și jurnaliști din Europa Centrală și de Est s-au reunit. Subiectele conferinței au fost relațiile Israelului cu statele din regiune, dar și arhitectura geostrategică din Orient după războiul din Gaza generat de atacul grupării teroriste Hamas din 7 octombrie 2023.
Beijingul avertizează asupra posibilelor consecințe după ce Japonia anunță planuri de desfășurare a rachetelor.
Ucraina pare să fi făcut o concesie majoră, dar calculată strategic. Potrivit unor surse oficiale citate de Financial Times și Kyiv Independent, Kievul a acceptat o limitare a efectivelor sale militare la 800.000 de oameni pe timp de pace.
În timp ce Ucraina număra cele 460 de drone și 22 de rachete balistice lansate de Rusia într-o singură noapte, la mii de kilometri distanță, într-un hotel din Abu Dhabi, se redesenează harta de securitate a Europei. Diplomația de război nu a fost niciodată o chestiune de morală absolută, ci de oportunitate cinică și raporturi de forță. Iar informațiile scurse în ultimele 24 de ore confirmă un lucru cert: administrația Trump a apăsat pedala de accelerație, forțând o închidere a conflictului care pare să fi trecut de faza „dacă” și a intrat în faza „cum”.
Ucraina a reușit o lovitură de precizie împotriva Complexului Tehnico-Științific Beriev (TANTK) din Taganrog, eliminând două active militare rare care sunt, practic, imposibil de înlocuit pentru industria de apărare rusă. Imaginile din satelit analizate pe 25 noiembrie confirmă distrugerea ,,laboratorului aeropurtat A-60'', o aeronavă purtător de arme laser, și a unui prototip pentru viitorul program de aeronave de avertizare timpurie al Rusiei.
Într-o intervenție simultană pe RTL și M6, președintele francez Emmanuel Macron a rostit, poate pentru prima dată cu o claritate lipsită de echivoc, ceea ce analiștii spațiului ex-sovietic avertizează de ani de zile: Europa nu se află în pragul unui conflict, ci este deja angrenată într-unul. Nu vorbim încă de blindate pe Champs-Elysees, ci de un război hibrid, total și cotidian, purtat de Rusia împotriva infrastructurii critice și a coeziunii sociale din Vest.
Imprevizibilitatea politicii externe a administrației Trump - care oscilează între presiuni brutale și propuneri de pace neașteptate - ne face să ne gândim tot mai mult că Washingtonul nu acționează totuși haotic, ci aplică în mod deliberat o formă de ambiguitate strategică adaptată la un climat geopolitic dominat de agresiunea Rusiei și ascensiunea Chinei.
Ceea ce trebuia să fie un ''blitzkrieg diplomatic'' al administrației Trump pentru a pune capăt războiului din Ucraina s-a lovit, în acest weekend la Geneva, de zidul realității geopolitice. Narațiunea simplistă a unui „deal” rapid, care să fie livrat de ucraineni pe biroul președintelui american până la Ziua Recunoștinței (27 noiembrie), s-a evaporat.
Luni, la Palatul Cotroceni, are loc o ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) cu o miză dublă: definirea cadrului conceptual de securitate pentru următorii cinci ani, prin noua Strategie Națională de Apărare, și identificarea resurselor financiare critice, prin accesarea programului european SAFE. Într-o lume în care arhitectura de securitate se rescrie violent, președintele Nicușor Dan propune conceptul de „independență solidară”, însă succesul acestuia depinde de capacitatea administrativă a unui stat încă măcinat de vulnerabilități interne.
Scenele de la Geneva din acest noiembrie 2025 amintesc izbitor de momentele tensionate care au precedat marile împărțiri ale sferelor de influență din secolul XX. De data aceasta, însă, falia nu mai trece prin inima Berlinului, ci urmează linia însângerată a Niprului și tranșeele din Donbas.
Uniunea Europeană și Regatul Unit vor participa, începând de duminică, la discuții la nivel înalt pe marginea planului de pace pentru Ucraina al lui Donald Trump, o evoluție semnificativă pentru Bruxelles și Londra, care fuseseră ținute în afara procesului până acum.
Asociația Casa Mării Negre / Black Sea House a organizat, joi, 20 noiembrie 2025, alături de partenerii săi, Universitatea Ovidius Constanța și Asociația Inițiativa pentru Cultură Democratică Europe, Conferința internațională “EU’s Strategic Approach to the Black Sea region – Goals, Instruments, Challenges to Democracy / Abordarea strategică a Uniunii Europene pentru regiunea Mării Negre – obiective, instrumente, provocări la adresa democrației”. Evenimentul a reprezentat cea de-a 9-a ediție a Conferințelor Mării Negre, organizate în mod tradițional de Asociația „Casa Mării Negre / Black Sea House” la Constanța, și a fost declarată de către experții participanți drept cea mai reușită din întreaga serie, prin obiective, prezență și rezultate.
După ani de tensiuni diplomatice și sancțiuni, Turcia pare dispusă să renunțe la controversatele sistemele de rachete rusești S-400. Motivul? Nevoia critică de avioane de generația a V-a și conștientizarea faptului că proiectul autohton KAAN nu poate acoperi singur golurile de securitate din anii 2030.
DefenseRomania a discutat în exclusivitate cu eng. Carlo Ferlito, CEO Beretta, despre propunerea gigantului italian în programul SAFE în ceea ce privește achiziția viitoarelor arme de asalt pentru Armata României.
Președintele autoproclamat al Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a declarat, din nou, că nu poate conduce țara la nesfârșit și s-a numit „un președinte care pleacă”.
Rusia şi-a exprimat îndoieli cu privire la contribuţia liderilor europeni la planul Statelor Unite privind soluţionarea războiului din Ucraina, informează agențiile Agerpres și EFE.
Federația Rusă și Republica Belarus continuă să vorbească insistent despre noul sistem de rachete rusesc cu rază medie de acțiune Oreshnik, a cărui versiune experimentală a fost folosită pentru prima dată în luna noiembrie 2024 împotriva unui obiectiv industrial ucrainean.
Pe 27 noiembrie 2024 a fost semnat contractul de achiziție ATBTU, cunoscute popular ca blindate ușoare 4x4. Contractul a fost câștigat prin procedură de licitație deschisă de compania Otokar. Dar care e stagiul contractului la final de 2025?
Până la sfârșitul anului 2025, racheta balistică ucraineană FP-7 de la compania Fire Point ar trebui să dețină toată documentația care va permite începerea oficială a livrărilor acestei arme către armata ucraineană.
La jumătatea lunii decembrie 2025, serviciile occidentale de monitorizare au înregistrat, pentru prima dată, o lansare țintită a unei rachete rusești Iskander-M la o distanță de 800 km. Aceasta înseamnă că “Iskander 1000” a fost acum de facto desfășurat la trupe și este folosit în mod activ.
Airbus a obținut o comandă majoră de elicoptere de la Ministerul Apărării din Spania, care s-a angajat să cumpere 100 de elicoptere de diferite tipuri.
Schimb de replici diplomatic foarte dur în această săptămână între Radoslaw Sikorski, ministrul de Externe și vicepremierul Poloniei și omologul său mahiar Peter Szijjarto.
Efortul Ucrainei de erodare metodică a rețelei anti-acces/interdicție zonală (A2/AD) a Rusiei în Crimeea a trecut la un nivel superior de complexitate. Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a confirmat că unitatea sa de elită, Centrul de Operații Speciale „Alfa”, a penetrat apărarea bazei aeriene Belbek în noaptea de 18 decembrie 2025, folosind drone cu rază lungă de acțiune. Bilanțul misiunii indică o pierdere dureroasă pentru Forțele Aerospațiale Ruse: un interceptor greu MiG-31 Foxhound, surprins la sol cu încărcătura completă de luptă, alături de o rețea complexă de sisteme radar.
Printr-un demers fără precedent pentru un stat NATO care nu are stocuri sovietice de armament, guvernul norvegian anunță un pachet de 290 de milioane de dolari care vizează finanţarea pentru Ucraina a două extreme tehnologice: rachete de ultimă generație pentru avioanele occidentale F-16 și muniții pentru sistemele S-300 moștenite din Războiul Rece.
Trei grăniceri ruși înarmați au trecut miercuri granița statului membru NATO și al Uniunii Europene, au declarat autoritățile estoniene. Postul de televiziune estonian ERR a relatat. Ministrul de Interne, Igor Taro, a declarat că rușii au rămas pe teritoriul estonian timp de aproximativ 20 de minute, apoi au plecat. Tallinn a publicat o înregistrare video a incidentului.
Polonia nu se mulțumește doar cu achiziții masive de blindate. Armata poloneză experimentează o revoluție structurală silențioasă, testând unități hibride om-mașină capabile să execute misiuni de la logistică grea până la ambuscade kamikaze.
Încercarea propagandei ruse de a minimiza efectele atacului cu drone subacvatice asupra portului Novorossiysk s-a întors împotriva Kremlinului. O analiză meticuloasă a imaginilor oficiale și a celor din satelit a permis identificarea a navei avariate: este vorba despre cel mai nou submarin din clasa Kilo al Flotei ruse din Marea Neagră.
Guvernul SUA continuă să vândă Taiwanului arme în valoare de 11,15 miliarde de dolari, cel mai mare pachet de arme pe care Statele Unite l-au livrat vreodată insulei autoguvernate, a declarat marți Ministerul Apărării din Taiwan, în contextul în care insula se confruntă cu o presiune militară tot mai mare din partea Chinei, care o consideră parte a teritoriului său.
Fostul comandant suprem al armatei ucrainene, actual ambasador la Londra, generalul ucrainean Valerii Zalujnîi, a lansat un avertisment fără precedent privind „frontul intern”, sugerând că pacea cu Rusia ar putea fi urmată de o destabilizare violentă acasă dacă statul ignoră milioanele de soldați demobilizați.
În timp ce Polonia semnează acordul istoric pentru producția locală a tancului K2, ochii industriei se îndreaptă spre România, unde geografia similară și nevoia de autonomie strategică ar putea replica modelul polonez.
Arabia Saudită a făcut un pas important în modernizarea forţelor sale navale prin lansarea la apă a navei de luptă „His Majesty King Saud”, prima dintre cele patru nave multirol construite în cadrul Proiectului Tuwaiq. Ceremonia a avut loc pe 14 decembrie 2025 la un şantier naval din statul Wisconsin, SUA, şi a fost confirmată de Ministerul Apărării din Regat.
Achiziționarea de camioane militare este finanțată printr-un împrumut de la Uniunea Europeană prin intermediul instrumentului financiar Acțiunea de Securitate pentru Europa (SAFE).
În urmă cu câteva zile, rușii au bombardat masiv Odesa și sudul Ucrainei, inclusiv obiective civile și energetice, însă și-au justificat operațiunea printr-o componentă militară, precizând că obiectivul atacului, în care au folosit în premieră în sudul Ucrainei bombe de aviație FAB, este de a „decupla” Ucraina de România.
Congresul american a adoptat miercuri strategia sa de apărare pentru 2026, reafirmându-şi sprijinul pentru alianţele SUA în Europa, contrar semnalelor recente transmise de preşedintele Donald Trump şi administraţia sa.
Pachetul NDAA include și alte măsuri de sprijinire a apărării europene, cum ar fi stabilirea unui număr minim de 76.000 de soldați americani staționați în Europa.
Armata Statelor Unite lucrează la noi capabilități pentru sistemul de rachete sol-aer Patriot, care ar permite interceptarea inclusiv a țintelor care au depășit poziția sistemului sau care vin din spatele acestuia, o tehnică de lansare denumită „peste umăr”. Această funcționalitate ar extinde semnificativ flexibilitatea Patriot în lupta împotriva amenințărilor aeriene de tipul celor experimentate de armata ucraineană în încercarea de a combate noile tactici de utilizare a rachetelor Kinjal de către forțele ruse.
Președintele rus Vladimir Putin a anunțat miercuri că noul sistem de rachete cu rază medie de acțiune „Oreshnik” va intra în serviciul de luptă până la sfârșitul anului.
Moscova a dezvăluit sistemul „Oreshnik” în noiembrie 2024, în urma unui atac asupra unei fabrici de arme din Ucraina, care a fost descris ca un „test de luptă” reușit.
Avioane Craiova nu a livrat niciun avion și nu o va mai face în 2025. Asta deși reprezentanții companiei sperau în toamnă că până la finalul anului vor fi livrate cel puțin 5 avioane din cele 10 aflate în proces de modernizare. Toate ar fi trebuit livrate până în august 2024, termenul fiind prelungit, dar fără folos.
Marți, 16 decembrie, a avut loc o nouă reuniune a Grupului de contact pentru Ucraina, așa-numitul Format Ramstein, în cadrul căreia au fost concordate o serie de măsuri de sprijin militar concret pentru Ucraina.
Șeful Statului Major britanic al Apărării, Sir Richard Knighton, avertizează că Regatul Unit nu se mai poate baza pe prezumțiile post-Război Rece, subliniind necesitatea unei investiții masive în IAMD (Integrated Air and Missile Defence) pentru a contracara arsenalul balistic și de croazieră al Rusiei.
Moarte suspectă a unui oficial sârb din cadrul companiei de stat Yugoimport, un furnizor cheie de arme și echipamente militare.
Iranul a început să recunoască public eșecurile sale militare în timpul recentului război cu Israelul, simultan cu o expunerea armelor sale strategice la expoziția Parcului Național Aerospațial Iranian. Această mișcare își propune să reseteze narațiunea internă și să restabilească imaginea țării ca putere militară, după șocul războiului cu Israelul.
Războiul naval din Marea Neagră a intrat într-o fază nouă și periculoasă pentru Moscova, marcată de o evoluție clară a vectorilor de atac, de la ținte de oportunitate la obiective strategice complexe. Cele mai recente imagini din satelit obținute în urma atacului de luni asupra portului Novorossiysk oferă prima confirmare vizuală a unei lovituri efectuate de un vehicul subacvatic fără pilot (UUV) ucrainean împotriva unui submarin rusesc din clasa Kilo.
Forțele de Apărare ale Ucrainei au executat o serie complexă de lovituri în adâncime în noaptea de 16-17 decembrie 2025, vizând infrastructura critică de rafinare și logistică din sudul Rusiei. Atacul, care a combinat roiuri de drone cu lovituri de precizie, a avariat rafinăria „Slaviansk” din ținutul Krasnodar și a provocat pene majore de curent, semnalând o intensificare a campaniei Kievului de a degrada capacitatea Moscovei de a finanța și alimenta masinaria sa de război.
Președintele american Donald Trump a declarat întregul regim de la Caracas condus de dictatorul Nicolas Maduro „organizație teroristă” și a ordonat o blocadă totală asupra petrolierelor care intră sau ies din Venezuela. Decizia lui Trump ridică gradul de escaladare din Caraibe, unde SUA acuză Venezuela că folosește active americane pentru a finanța terorismul și traficul de droguri către State.
