În ultimele zile, au apărut rapoarte că forțele militare ruse au evacuat brusc locațíi pe care surse israeliene le-au descris drept strategice. Sursele au raportat că cel mai important dintre ele a fost punctul de observare din Tal Al-Hara, în zona rurală de nord a Daraa, înainte ca date suplimentare să apară despre retrageri similare din Tal Al-Shaar și Tal Mashara din zona rurală Quneitra. Forțele ruse și-au adunat echipamentul și au coborât steagul rus din poziții înainte de a se retrage.
Ceea ce este demn de remarcat în această chestiune este că instituția militară rusă a evitat să comenteze datele și nu a emis nicio expunere explicativă a motivelor acestor retrageri, ceea ce a stârnit multe speculații, mai ales în lumina activității în creștere a forțelor israeliene în zonele din jurul acestor site-uri.
A devenit cunoscut faptul că mișcarea Rusiei a venit după mișcări militare ale forțelor israeliene, în urmă cu câteva zile, în apropierea fâșiei de graniță dintre guvernoratul Quneitra și Golanul sirian ocupat. Aceste mișcări au fost reprezentate de staționarea unui număr mare de tancuri și vehicule militare israeliene în Înălțimile Golanului sirian ocupat.
Mai mult, în ultimele luni, Israelul a început să deschidă coridoare în Golanul sirian și să detoneze câmpuri de mine de-a lungul liniei de încetare a focului de mai multe ori, în paralel cu escaladarea bombardamentelor în interiorul teritoriului sirian și răspândirea informațiilor despre sosirea forțelor de elită a miliției iraniene în sudul Siriei.
Moscova a desfășurat anterior 17 puncte de observare militară în regiune și a exectuat patrule în apropierea liniilor de contact pentru a stabiliza încetarea escaladării dintre Hezbollah și Israel. Aceasta înseamnă că actualele retrageri succesive lasă regiunea în fața unui val de escaladare continuă.
Acesta este un semnal că Moscova nu va dori să se angajeze în confruntare sau să-și țină forțele în ochii furtunii și nu pare să poată opri deteriorarea în curs.
Două ipoteze au apărut pentru a explica retragerile succesive ale Rusiei. Prima ipoteză este că Moscova a primit un avertisment de la Israel cu privire la operațiile militare active anticipate în regiune și că forțele israeliene sunt hotărâte să urmărească și să submineze pozițiile Hezbollah și ale altor miliții susținute de Iran.
A doua ipoteză este că "Rusia nu este supusă avertismentelor sau dictatelor din partea israeliană, iar prin aceste retrageri nu înseamnă că acordă Israelului undă verde pentru a-și extinde domeniul de aplicare al operațiunilor sale. Dimpotrivă, ar putea urmări să ofere Iranului și grupurilor armate afiliate un domeniu mai larg de a se angaja în operațiuni militare împotriva Israelului".
În ambele cazuri, Moscova a preferat să-și distanțeze forțele de potențiale evoluții, iar unele estimări indică faptul că forțele ruse vor continua să evacueze punctele de observare și pozițíile în care au fost dislocate în zone în care situația devine din ce în ce mai aprinsă. Potrivit analiștilor ruși, Rusia prin aceste "retrageri tactice" nu este pe cale să ia măsuri pe termen mai lung, ceea ce înseamnă că "prezența militară rusă în Siria a crescut în importanță pe fondul înrăutățirii confruntării cu Occidentul, și nu va efectua o revizuire strategică în regiune în viitorul previzibil".
Dar această analiză pare legată de natura evoluțiilor viitoare, în special în ceea ce privește potențialele planuri ale Israelului de a extinde sfera operațiunilor sale în geografia siriană. Acest lucru a fost clar menționat de avertismentele Kremlinului, joi, cu privire la o deteriorare mai amplă la care Siria ar putea fi martoră. Purtătorul de cuvânt al președintelui rus, Dmitri Peskov, a declarat: "Posibila extindere a geografiei ostilităților Israelului în Siria va avea consecințe dezastruoase pentru Orientul Mijlociu".
Peskov a evitat să răspundă la întrebările jurnaliştilor despre posibila reacţie a Rusiei, dacă evoluţiile conduc la lansarea unei operaţiuni militare terestre israeliene în interiorul Siriei, pentru a urmări forţele iraniene şi Hezbollahul. El s-a mulțumit cu o indicație vagă că "în prezent nu este adecvat să se facă speculații despre evoluțiile ulterioare".
În același timp, se pare că escaladarea tonului de către Moscova în critica mișcărilor militare israeliene din Siria a atins un nou nivel. Tonul furios al Ministerului rus de Externe, care a descris recentul atac în interiorul Siriei drept "o agresiune care vizează civili care încalcă puternic legile internaționale", a purtat o condamnare puternică pe care Moscova nu a folosit-o anterior.
Dar escaladarea nu se limitează la tonul declarațiilor. Recent, se părea că Israelul și Rusia au schimbat mesaje directe de foc. Aceasta a fost reprezentată de bombardarea instalațiilor aparținând bazei rusești Hmeimim, pentru prima dată de la începutul prezenței militare ruse în Siria în toamna anului 2015.
Ceea ce este surprinzător aici este că Moscova nu a comentat deloc evoluția, iar declarațiile purtătorului de cuvânt al armatei care oferă un rezumat periodic al situației din Siria au evitat să o menționeze.
Între timp, a devenit clar, potrivit surselor israeliene, că bombardamentul israelian a vizat un depozit despre care se crede că ar fi conținut echipamente de luptă și muniții pentru Hezbollah.
Moscova a înțeles mesajul și nu a comentat evenimentul. S-a mulțumit să trimită un mesaj de foc similar unei ținte complet diferite atunci când a bombardat locațíi din apropierea bazei Al-Tanf (estul Siriei) și a precizat că i-a vizat pe teroriști.
Se știe că Moscova, care a început să își reducă forțele în Siria încă din vara lui 2022, la câteva luni după izbucnirea războiului din Ucraina, a oferit facilități extinse Hezbollahului și milițiilor susținute de Iran din Siria. Acest lucru a fost demonstrat de datele disponibile despre forțele ruse care facilitează transferul de arme și echipamente către Hezbollah, după ce aeroporturile siriene controlate de Iran au fost bombardate.
Moscova a închis, de asemenea, ochii cu privire la redistribuirea unităților Hezbollah în sudul Siriei, chiar dacă aceasta a constituit o încălcare a unui acord anterior care prevedea că mișcarea șiită libaneză și milițiile care cooperează cu aceasta ar trebui să se îndepărteze la 80 de kilometri de Golan spre interiorul Siriei.
Datele indică faptul că Rusia a retras mii de soldați și ofițeri și i-a transferat în Ucraina. Cercurile militare ruse au justificat demersul spunând că "Forțele ruse, în special forțele terestre, nu mai au sarcini specifice în Siria după ce și-au îndeplinit misiunea principală de a lupta împotriva terorismului și de a întări controlul guvernului sirian în pozițiile sale".
Însă reducerea forțelor, potrivit unui comentator militar, nu înseamnă o scădere a priorităților Moscovei în Siria, în condițiile în care "prezența strategică a Forțelor Aeriene și capacitățile sale pe rază lungă au acum sarcini mai largi decât geografia siriană și este legată de prezența Rusiei în estul Mediteranei și Africa de Nord".
Această evaluare a fost, desigur, anterioară evoluțiilor care au început în Gaza, s-au răspândit în Liban și în prezent amenință serios Siria. Aici trebuie să revenim la discursul președintelui Vladimir Putin în urmă cu aproximativ două luni, când l-a primit la Moscova pe omologul său sirian, Bashar al-Assad, când a avertizat că regiunea este pe punctul de a fi martora unor evoluții foarte periculoase, iar Siria nu va fi izolată de acestea.
Avertismentul lui Putin a fost primul indiciu din partea Rusiei cu privire la așteptările legate de regiune și că extinderea câmpului de luptă din jurul Gazei este doar o chestiune de timp.
În aceste circumstanțe, nu este încă clar dacă Moscova și-a dezvoltat sau nu planurile de a face față noii situații, dat fiind faptul că unii experți ruși de seamă au criticat anterior absența unei strategii cuprinzătoare a Rusiei față de Siria la toate nivelurile. Aceasta înseamnă că acest lucru se aplică viziunii îndepărtate a Moscovei pentru o reglementare politică finală și poziției față de Turcia și mișcările acesteia din nord și din regiunea Idlib, precum și față de prezența americană și, în sfârșit, față de activitatea israeliană, care a crescut constant în Siria, chiar înainte ca situația din jurul Gazei să se înrăutățească și războiul să se extindă în Liban și Siria.
Experții subliniază că Moscova se bazează pe importanța menținerii unei prezențe militare strategice în Siria, dar fără ca aceasta să coste mult Rusia.
În acest context, trebuie amintit discursul președintelui rus de la sfârșitul anului trecut, când a spus că prezența forțelor țării sale în Siria este "temporară și va continua atâta timp cât va fi benefică Rusiei".
El a adăugat: "Forțele militare ruse sunt acolo pentru a garanta interesele Rusiei în această regiune vitală a lumii, care este foarte aproape de noi", subliniind că Moscova "nu intenționează încă să retragă aceste unități militare din Siria".
Dar ceea ce este frapant în discursul lui Putin este că el a numit locurile de concentrare ruse din Siria "puncte", nu "baze", indicând că Moscova nu construiește "structuri pe termen lung acolo". El a adăugat că țara sa și-ar putea retrage tot personalul militar "suficient de repede", fără pierderi materiale, dacă este necesar.
Experții consideră că discursul lui Putin a precizat cu exactitate nivelurile de acțiune rusă în cazul în care situația se deteriorează și mai mult și în cazul în care forțele ruse își pierd avantajul strategic al prezenței lor în Siria.
Dar acest lucru nu împiedică, potrivit unor experți, Moscova să continue politica de complicare a situației pentru Washington, adică sprijinirea escaladării diferitelor forțe împotriva intereselor americane, în regiune în general, și în Siria și Irak în special.
Chestiune se poate aplica în următoarea etapă a mișcărilor israeliene din Siria și din jurul acesteia. Această politică va continua, potrivit analiștilor, până când Moscova, pe baza mecanismelor scenei în evoluție, va dezvolta noi planuri pentru mișcările sale în regiune.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Degradarea mediului strategic european și dispariția constrângerilor tratatului INF (Intermediate-Range Nuclear Forces Treaty), care interzicea rachetele terestre cu raze între 500 și 5.500 km, au redeschis competiția pentru capabilități de lovire la mare distanță se arată într-o analiză a Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS).
Este legitim, din perspectiva siguranței naționale, ca un contract strategic pentru gaz din Marea Neagră semnat cu o companie rusă precum Lukoil să rămână fără probleme în picioare?
În acest timp, americanii de la Exxon Mobile au decis să părăsească România, și să vândă participația la Neptune Deep, după ce autoritățile de la București au vrut redevențe mai mari, pe principiul "nu ne vindem țara".
Franța a publicat pentru prima dată imagini cu racheta sa cu focos nuclear, ASMPA-R, așa cum se numește varianta recent modernizată a rachetei ASMP.
Site-ul de știri israelian Walla a dezvăluit un acord istoric de apărare între Grecia și Israel. Acest acord este cel mai mare de acest fel dintre cele două țări și își propune să acopere lacunele cruciale din apărarea aeriană a Greciei, care a demonstrat vulnerabilități împotriva rachetelor balistice și a dronelor.
SUA au anunțat azi operațiunea "Southern Spear" și lovirea țintelor narcotice de pe teritoriul Venezuelei. În tot acest context în care tensiunile dintre SUA și Venezuela escaladează, administrația Trump a intensificat prezența militară în Caraibe. Ca răspuns, Venezuela a anunțat o mobilizare militară la scară națională, acuzând Washingtonul că pregătește o intervenție pentru înlăturarea președintelui Nicolas Maduro.
Vizita de la sfârșitul săptămânii trecute, anunțată discret de premierul ungar Viktor Orbán, a fost însoțită de numeroase speculații politice și economice. Dincolo de declarațiile diplomatice și comunicatele oficiale, natura acordurilor semnate și reacțiile interne au stârnit dezbateri aprinse la nivel intern, opoziția acuzând o posibilă „îndatorare masivă” a țării.
Generalul de brigadă (r.) Mircea Mîndrescu, fost comandant la Joint Analysis and Lessons Learned Centre (JALLC) în cadrul NATO, afirmă că fortăreața Crimeea nu e impenetrabilă în ciuda sistemului A2/AD( Anti-Access/Area Denial) realizat de ruși în jurul peninsulei. NATO a reușit să învețe să contracareze militar sistemul, dar în ceea ce privește reziliența rămâne o întrebare la care trebuie să răspundem fără să ne mințim: În cazul ipotetic societatea românească ar fi reacționat la fel ca ucrainenii după patru ani de război?
Secretarul de stat american Marco Rubio a confirmat că SUA vor interveni în cazul unui atac al Rusiei, referindu-se la provocările constante ale Rusiei în statele europene.
Forțele Armate ale Federației Ruse au finalizat crearea Trupelor de sisteme fără pilot. Acest lucru a fost declarat astăzi (12.11.2025) de către locțiitorul comandantului acestor trupe, Serghei Ishtuganov, într-un interviu acordat cotidianului Komsomolskaya Pravda.
Președintele Republicii Centrafricane (RCA), Faustin-Archange Touadera, ar fi apelat la Emiratele Arabe Unite (EAU) pentru o finanțare crucială: susținerea operațiunilor Corpului African, forța paramilitară succesoare a mercenarilor ruși Wagner, desfășurată în țară încă din 2018.
Trăim într-o realitate strategică fundamental alterată. Așa cum sublinia recent cancelarul german, nu mai suntem într-o perioadă de pace, deși nu suntem, tehnic, nici în război. Această zonă gri, definită de analiști drept „război hibrid”, este exact spațiul de operare preferat al Federației Ruse în confruntarea sa cu Occidentul.
Președintele Nicușor Dan a anunțat că România va avea o nouă Strategie de Apărare.
Negocierile care au loc în aceste zile între Statele Unite și Ucraina depășesc cu mult logica tradițională a asistenței militare. Pe masă se află un potențial acord comercial de miliarde de dolari axat pe drone, o tranzacție care semnalează o inversare de roluri neașteptată: Ucraina, țara aflată sub agresiune rusă, a devenit un laborator de inovație militară, iar Pentagonul pare dispus să-i studieze lecțiile.
Declarația recentă a Președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, prin care solicită din nou partenerilor occidentali mai multe sisteme de apărare antiaeriană Patriot, a reaprins dezbaterea privind eficacitatea acestui sistem american pe frontul din Ucraina. Cererea constantă pentru Patriot survine în contextul unor informații din media care sugerează o scădere a ratei de interceptare a rachetelor hipersonice rusești Kh-47M2 Kinjal, ca urmare a modificărilor tactice introduse de ruși.
Descoperirea, în plin război, a celei mai mari baze de lansare și stocare a dronelor Shahed nu este un simplu detaliu logistic, ci expune o strategie militară pe termen lung. Imaginile din satelit de înaltă rezoluție, publicate marți de comunitățile de analişti OSINT, arată că Rusia nu doar continuă războiul cu determinare, ci îl industrializează, construind metodic o infrastructură masivă menită să copleșească apărarea antiaeriană a Ucrainei.
O bombă cu ceas amenință să fisureze unitatea aliaților în sprijinul Ucrainei, iar fitilul a fost aprins de o investigație germană. Concluzia, publicată de The Wall Street Journal și preluată de European Pravda, este explozivă: o unitate de elită ucraineană ar fi sabotat conductele Nord Stream, iar operațiunea ar fi fost supervizată direct de nimeni altul decât fostul comandant-șef al armatei, generalul Valerii Zalujnîi.
Purtătorul de cuvânt al președintelui Vladimir Putin spune că Rusia va proceda relua testele nucleare doar în anumite condiții.
Peste cinci miliarde de dolari în armament destinat aliaților NATO și Ucrainei sunt blocate. Nu de o decizie strategică, nu de un adversar extern, ci de ,,paralizia politică'' internă a Statelor Unite. „Shutdown-ul” guvernului american, intrat deja în a 40-a zi, a înghețat livrări critice, expunând o vulnerabilitate majoră în arhitectura de securitate occidentală într-un moment în care războiul din Ucraina nu dă semne de oprire.
Cotidianul rus Kommersant a informat, pe 10.11.2025, că în entitățile constitutive ale Federației Ruse a început recrutarea de voluntari pentru apărarea facilităților deosebit de importante.
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați găzduiește forumul strategic Galați Security Forum, dedicat securității europene și reconstrucției Ucrainei.
Imaginile din satelit, publicate de canalul OSINT Dnipro Osint, confirmă ceea ce rapoartele de pe linia frontului sugerau deja: Ucraina a reușit o lovitură de precizie devastatoare asupra unei baze logistice rusești esențiale, amenajată pe teritoriul fostului Aeroport Internațional Donețk. Pe 5 noiembrie, o operațiune complexă a forțelor ucrainene a vizat și distrus două depozite folosite pentru stocarea și asamblarea dronelor de atac Shahed (cunoscute și ca Geran-2 sau Gerbera).
La începutul lui noiembrie 2025, Bucureștiul a devenit centrul dezbaterii globale despre viitorul apărării. NATO-Industry Forum, desfășurat în capitala României, a adunat lideri politici, militari și industriali din toate colțurile lumii. Tema întâlnirii, „Rearming NATO – Innovate, Accelerate, Sustain”, a fost mai mult decât un slogan. A fost o declarație de responsabilitate: Alianța nu mai poate funcționa pe reflexe de pace într-o lume aflată deja într-un război prelungit de uzură.
Respingerea de către NATO a cererii lui Zelenski de a închide spațiul aerian ucrainean a fost cea mai dureroasă decizie, precizează fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg.
Forțele pentru Operații Speciale ale Ucrainei (SSO/FOS) au confirmat o operațiune chirurgicală executată încă de pe 6 octombrie în Crimeea ocupată, soldată cu distrugerea unui sistem S-400 „Triumf” și a unui depozit strategic de muniții. Anunțul tardiv, făcut public abia pe 8 noiembrie din motive de „securitate operațională”, este confirmarea unei campanii metodice, asimetrice, care vizează erodarea completă a capacității militare a Rusiei în peninsulă.
Într-un discurs care sună mai mult a declarație de război decât a alocuțiune birocratică, Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a pus vineri pe masă o reformă radicală a modului în care Pentagonul cumpără armament. În fața directorilor executivi ai giganților din industria de apărare, de la ,,clasici'' la noii veniți din Big Tech precum Google sau startup-uri ca Anduril, mesajul a fost clar: „Schimbați-vă sau veți dispărea.”
Armata Statelor Unite ale Americii a realizat că este periculos de mult în urmă şi că trebuie să facă o schimbare serioasă în ceea ce priveşte doctrina militară. Astfel, Pentagonul plănuiește să achiziționeze cel puțin un milion de drone în următorii doi până la trei ani, adică până în 2028. Nu este o simplă modernizare a arsenalului militar american, ci o cursă contra-cronometru pentru a recupera un decalaj strategic masiv față de adversari și pentru a rezolva o vulnerabilitate critică: dependența industrială de China.
Un avertisment de o claritate tăioasă vine de la vârful Armatei SUA din Pacific, semnalând o schimbare de abordare impusă de noua realitate geopolitică. Generalul Ronald Clark, comandantul Comandamentului Armatei SUA din Pacific (USARPAC), trage un semnal de alarmă public privind nevoia urgentă de reformă, subliniind că „prețul eșecului este mult prea mare”.
Comandamentul Sistemelor Spațiale (SSC) al Forței Spațiale a SUA a anunțat oficial că a semnat un memorandum de înțelegere cu Departamentul Apărării, în cadrul căruia s-a stabilit că un număr de aliați cheie pot avea acces la tehnologia de navigație de cea mai înaltă precizie și rezistență la bruiaj, așa cum este cunoscut “Echipamentul utilizatorului GPS militar” (MGUE) utilizat de americani..
Într-un colț al Flancului Estic, Polonia lansează cel mai mare program de pregătire a apărării din istoria sa modernă. În celălalt colț, România se luptă să peticească o rezervă operațională îmbătrânită, pe care șeful Statului Major al Apărării a numit-o recent, pe bună dreptate, „o problemă de siguranță națională”.
Premierul ungar Viktor Orbán s-a întors de la Washington cu ceea ce pare a fi o victorie politică totală. Întâlnirea sa cu președintele Donald Trump i-a adus nu doar laude publice („un lider măreț”) și o susținere deschisă pentru realegerea sa în 2026, ci și premiul cel mare: o „excepție generală, pe termen nedeterminat” de la sancțiunile americane asupra energiei rusești.
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
Invalidând calculele strategice care au dictat politica de apărare americană în ultimele decenii, președintele Donald Trump a anunțat, pe 27 noiembrie 2025, o decizie care remodelează doctrina de descurajare a Statelor Unite: achiziția de noi bombardiere B-2 Spirit.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Președintele american Donald Trump a anunțat pe 18 noiembrie, în timpul vizitei prințului moștenitor saudit Mohammed bin Salman la Casa Albă, aprobarea sa de a vinde avioane de vânătoare stealth avansate F-35 către Riad, ca parte a unui acord strategic de apărare care include și achiziționarea a 300 de tancuri Abrams fabricate în SUA, o mișcare care consolidează parteneriatul de apărare dintre Statele Unite și Arabia Saudită.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
De la începutul războiului din Ucraina, Marea Neagră a devenit mai mult decât o simplă întindere de ape, ci o tablă de șah minată, unde regulile navigației internaționale sunt rescrise de nevoia Rusiei de a-și finanța războiul și de incapacitatea comunități internaționale de a opri complet acest flux.
Într-o perioadă în care atenția globală este fixată pe linia frontului din estul Ucrainei, o altă bătălie, mai subtilă dar infinit mai periculoasă, se desfășoară în spațiul aerian al nordului Europei. Fotografiile recente publicate de Forțele Aeriene Suedeze, surprinzând un bombardier strategic rusesc Tu-22M3 deasupra Mării Baltice dezvăluie o realitate incomodă pentru strategiile de apărare ale NATO: Rusia nu doar că își menține capacitatea de proiecție a forței nucleare și convenționale, dar reușește să-și regenereze flota de bombardiere în ciuda sancțiunilor, testând reacţia statelor baltice şi scandinave.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Negocierile dintre Sudan și Rusia pentru achiziția de avioane de luptă Su-30 sau Su-35 au depășit stadiul de simplă tranzacție militară, transformându-se într-un troc strategic definitoriu pentru viitorul Africii de Nord-Est.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Țările din întreaga lume cheltuiesc sume enorme pentru achiziționarea și fabricarea de arme pentru a-și menține securitatea națională, a descuraja potențialele amenințări și a-și demonstra puterea la nivel regional și global. Cheltuielile militare reflectă nu numai prioritățile de apărare ale unei țări, ci și ambițiile sale tehnologice, alianțele strategice și considerațiile geopolitice.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
Cooperarea tehnologică dintre Israel și România pare să fi generat nu doar un produs competitiv, ci și un precedent important pentru implicarea industriei românești.
Polonia nu mai așteaptă de mult timp ca securitatea europeană să fie desenată în cancelariile vestice, ci își construiește metodic statutul de pilon central al NATO pe Flancul Estic. Semnarea recentului contract pentru rachetele AIM-120D-3 este o altă declarație de intenție despre cum va arăta doctrina de apărare a Poloniei în următorul deceniu.
Rusia a primit o nouă propunere de încetare a conflictului, iar discuțiile cheie svor avea loc la Moscova.
Guvernul a transmis că premierul Ilie Bolojan a luat act de demisia ministrului Apărării Ionuț Moșteanu.
O dronă de tip MQ-9 Reaper prăbușită în aceste zile a fost de fapt doborâtă de US Army, lucru confirmat de forțele armate ale Statelor Unite ale Americii.
Compania italiană Leonardo se pregătește să prezinte o nouă tehnologie de apărare aeriană care ar trebui să contribuie la integrarea unor scuturi antirachetă, precum Iron Dome israelian.
Ministrul Apărării Ionuț Moșteanu a demisionat din funcție.
În această dimineață, ofițeri ai Biroului Național Anticorupție din Ucraina și ai Procuraturii Speciale Anticorupție efectuează percheziții la reședința șefului Cabinetului Președintelui, Andrii Yermak, din cartierul guvernamental, a relatat NABU.
„NABU și SAPO desfășoară acțiuni de investigație (percheziții) la sediul Președinției Ucrainei. Acțiunile de investigație sunt autorizate și se desfășoară în cadrul anchetei”, se arată în raportul citat de media ucrainean.
Ministerul rus al Apărării a anunțat că, pe 27.11.2025, două bombardiere cu rază lungă de acțiune de tip Tu-22M3 aparținând Forțelor Aerocosmice ale Federației Ruse au efectuat un zbor planificat deasupra apelor neutre ale Mării Baltice.
Statul Major General al armatei ucrainene a comunicat despre două atacuri efectuate în cursul nopţii de joi spre vineri, primul vizând o rafinărie din regiunea rusă Saratov (Districtul federal Volga, la graniţa cu Kazahstanul), al doilea vizând aerodromul Saki, din peninsula Crimeea, anexată ilegal de Moscova în 2014, relatează agențiile Agerpres și EFE.
