Industria aeronautică în curs de dezvoltare din China a evitat această etapă costisitoare și consumatoare de timp, concentrându-se în special pe furtul de tehnologie militară străină, de regulă prin inginerie inversă, demonstrând o vulnerabilitate strategică a măreței națiuni chineze.
După cum semnala pilotul indian în rezervă Marshal Anil Chopra, pentru The EurAsian Time, sprijinul sovietic pentru industria aeronautică din China în timpul războiul din Coreea a permis ca Shenyang Aircraft Corporation să construiască versiunea JJ-2 a avionului de antrenament cu două locuri MiG-15UTI, precum și diverse componente pentru întreținerea avioanelor de luptă construite de sovietici.
Până în 1956, China producea copii ale MiG-15, iar opt ani mai târziu, fabrica sub licență atât Shenyang J-5 (MiG-17), cât și Shenyang J-6 (MiG-19).
Anii 1960 au fost o perioadă dificilă pentru forțele aeriene ale armatei chineze. Retragerea ajutorului sovietic din cauza diviziunii chino-sovietice și prioritizarea programelor de rachete și arme nucleare au paralizat această industrie, care a scăzut semnificativ până în 1963.
O tendință de revenire s-a observat în jurul anului 1965, când J-2, J-5 și unele J-6 au fost furnizate Vietnamului de Nord în timpul războiului din Vietnam. Dezvoltarea Shenyang J-8, primul avion de luptă indigen din China, a fost inițiată în anii 1960.
F-7 (J-7 modificat) al Forțelor Aeriene pakistaneze / US Air Force/Sgt. Michael B. Keller
În anii 1950 și începutul anilor 1960, Uniunea Sovietică împărțea cea mai mare parte a tehnologiei sale de arme convenționale cu China, MiG 21 fiind un exemplu elocvent în acest sens. Cu toate acestea, despărțirea chino-sovietică a încheiat brusc cooperarea inițială, iar până la 1 septembrie 1960 sovieticii și-au retras experții, ceea ce a dus la oprirea proiectului.
Mai târziu, premierul sovietic Hrușciov i-a scris în mod neașteptat lui Mao Zedong în februarie 1962, oferindu-i să transfere tehnologia MiG-21. Chinezii au văzut această ofertă ca pe un gest neobișnuit pentru sovietici de a face pace. Deși au fost suspicioși, o delegație condusă de comandantul-șef al armatei chineze, el însuși absolvent al Academiei Militare sovietice, a mers la Moscova. A fost semnat acordul de transfer de tehnologie, iar mai multe MiG-21 au fost trimise în China și pilotate de piloți sovietici.
China a primit, de asemenea, câteva MiG-21F sub formă de kituri, împreună cu piese și documentația tehnică. Cu toate acestea, chinezii au descoperit la fabrica de avioane Shenyang că documentația tehnică primită de la sovietici erau incompletă și că unele piese nu puteau fi folosite.
China a dezasamblat apoi câteva avioane MiG 21 și a început proiectarea aeronavei pentru producția locală. Ei susțin că au identificat și rezolvat 249 de probleme majore și au reprodus opt documente tehnice majore care nu au fost furnizate de Uniunea Sovietică.
Avioanele F-7 au fost ultimele MiG-21 de producție chineză, fiind fabricate aproximativ 2.400 de aparate, unele chiar în 2013.
Shenyang J-8 / allen watkin, flickr
Efortul chinezilor de a-și dezvolta propriul avion interceptor a început pe deplin în 1964, iar acest lucru a produs primul avion de luptă cu reacție proiectat și construit de China pentru a combate noile amenințări la altitudine mare, inclusiv avionul de cercetare american Lockheed U-2.
În 1964, Forțele Aeriene chineze au cerut un avion de luptă-interceptare pentru a contracara bombardierele și avioanele spion, mai performant decât noul Chengdu J-7, pe care îl considerau incapabil să facă acest lucru.
Deși prototipul avionului J-8 a efectuat primul zbor în 1969, din cauza tulburărilor politice ale Marii Revoluții Culturale Proletare, J-8 nu a fost produs decât în 1979 și a intrat în funcțiune în 1980.
Configurația sa de bază seamănă cu o extindere a J-7 cu aripi delta. Avea două motoare cu turboreacție Liyang (LMC) Wopen-7A și putea atinge până la Mach 2.2. A fost derivat în mod clar din designul MiG 21. Variantele ulterioare, J-8II, aveau priza laterală de aer copiată de la MiG 23, însă avionul părea mai degrabă o copie a Sukhoi Su-15. La un moment dat, China avea în serviciu aproape 300 de astfel de avioane.
Avion J-10C
În anii 1980, SUA au colaborat cu Israelul pentru a dezvolta o nouă aeronavă de luptă bazată pe avionul F-16 produs de General Dynamics. Dar, pe măsură ce costurile au crescut, SUA s-au retras din acord, lăsând neterminat proiectul versiunii israeliene a F-16, denumită „Lavi”.
Israelul a vândut Chinei documentația de producție pentru Lavi, oferindu-i acces fără precedent la tehnologiile dezvoltate inițial pentru F-16. Ca atare, J-10 are o asemănare vizuală izbitoare cu F-16.
Chengdu J-10, cunoscut și sub numele de „Dragonul viguros”, este o aeronavă de luptă multirol ușoară, cu un singur motor, capabilă să funcționeze în orice condiții de vreme. Este configurat cu o aripă delta și un design canard (cu suprafețe de control orizontale plasate în fața aripilor principale, precum actualele Eurofighter Typhoon și Dassault Rafale).
Programul a fost autorizat de Deng Xiaoping în anii 1980. Lucrările au început câțiva ani mai târziu, în ianuarie 1988, ca răspuns la MiG 29 și Su-27 din URSS, respectiv F-15 și F-16 din SUA.
Proiectantul șef a fost același ca pentru J-7III. Aeronava a fost proiectată inițial special pentru lupta aeriană (dogfight), dar mai târziu a devenit o aeronavă multirol. În 2006, Institutul de Cercetare Aeronautică din Siberia Rusă (SibNIA) și-a confirmat participarea la programul J-10.
Inginerii SibNIA au crezut, de asemenea, că J-10 este „mai mult sau mai puțin o versiune” a americano-israelianului Lavi, care încorporează „un amestec de tehnologie străină și metode de proiectare dobândite”.
J-10 a fost dezvăluit oficial în ianuarie 2007. Primul prototip, „J-10 01”, a fost lansat în noiembrie 1997 și a zburat pentru prima dată pe 23 martie 1998. Seria de avioane a fost produsă în 2002 și a fost introdusă oficial în serviciul forțelor aeriene în 2006. Peste 700 de astfel de aeronave au fost construite până în prezent.
Tehnologia obținută din Israel a permis Chinei să avanseze semnificativ față de avioanele de luptă din epoca anilor 1960 pe care se baza în acel moment. Acesta nu este ultimul avion chinez care a încorporat elemente ale F-16, dar este cel mai evident.
J-10C este o versiune actualizată a J-10B. Este echipat cu un radar cu scanare electronică (AESA) indigen și rachete aer-aer cu orientare în infraroșu PL-10 sau, versiunea mai nouă cu rază extinsă, PL-15.
JC-10CE este avionul de luptă multirol cu un singur loc, versiunea de export a J-10. J-10B TVC reprezintă un prototip de luptă bazat pe J-10B care este echipat cu un motor de control al vectorului de tracțiune WS-10B. Pakistan Air Force) este singurul client străin care a achiziționat J-10CE (20 livrate, 16 la comandă).
Aeronavă J-11 a Chinei, sursă foto: Ministerul Apărării de la Beijing
În anii 1970, fabrica de avioane Shenyang a propus un avion de luptă ușor, propulsat de motorul britanic Rolls-Royce Spey 512, cu care să se obțină o manevrabilitate mai bună decât avea MiG-19 și o rată de urcare mai bună decât cea a MiG-21.
J-11 s-a născut într-un final în 1998 ca versiune chineză a avionului de luptă Su-27SK, proiectat de sovietici. Asta după ce China a obținut un acord de producție a 200 de avioane Su-27SK folosind kituri furnizate de Rusia, pentru care a plătit 2,5 miliarde de dolari.
Conform acordului, aceste aeronave urmau să fie echipate cu avionică, radare și motoare rusești. Cu toate acestea, în 2004, presa rusă a informat că coproducția la J-11 de bază a fost oprită după ce au fost construite aproximativ 100 de aparate.
La mijlocul anului 2002, China a dezvăluit și o machetă a unei versiuni multirol îmbunătățite a J-11. Varianta indigenă J-11B a încorporat diferite modificări chinezești și îmbunătățiri ale corpului aeronavei cu metode de fabricație îmbunătățite. Include, de asemenea, tehnologii interne chineze, cum ar fi radar, kituri avionice și armament, inclusiv rachete aer-aer PL-12 și rachete antinavă, probabil pentru rolul unei aeronave de atac maritim.
Motivul pretins pentru oprirea bruscă a liniei de producție a J-11 a fost că acesta nu mai putea satisface cerințele forțelor aeriene din cauza unor elemente precum avionica și radarul învechit.
În 2002, presa rusă a informat că chinezii caută să înlocuiască componentele J-11/Su-27SK de fabricație rusă cu piese autohtone, fabricate în China.
Mai exact, chinezii urmăreau înlocuirea radarului NIIP N001 de fabricație rusă cu un radar de control al focului de fabricație chinezească, bazat pe familia Type 147X/KLJ-X, motorul AL-31F cu WS-10A și racheta aer-aer R-77 rusească cu produsele chineze PL-9 și PL-12..
Chiar în 2002 un J-11 a fost fotografiat cu un motor WS-10A instalat pentru testare. Cu toate acestea, abia în 2007 guvernul chinez a dezvăluit în cele din urmă informații despre J-11 autohton, iar J-11 folosit pentru a testa motorul WS-10 a fost denumit J-11WS.
Fabricarea în serie a motorului WS-10 și integrarea cu J-11 s-au dovedit a fi mai dificile decât se așteptau chinezii. Drept urmare, chiar dacă mai multe prototipuri similare au fost testate și cel puțin un regiment a fost convertit la versiunea J-11B, aceste aeronave au fost ulterior blocate la sol pentru o perioadă lungă din cauza fiabilității operaționale slabe.
O analiză a Washington Times a evidențiat că motoarele chinezești au funcționat 30 de ore înainte de a avea nevoie de prima întreținere, față de 400 de ore pentru versiunile rusești. Defectele au fost identificate până la producătorul motorului, care a folosit proceduri de fabricație și control al calității sub standardele acceptate.
Mai multe loturi ulterioare au revenit temporar la turboventilatoarele originale rusești AL-31F. Până la sfârșitul anului 2009, problemele de fabricație a motoarelor fuseseră în sfârșit rezolvate, iar WS-10A se dovedea suficient de matur pentru a propulsa aeronava Block 02.
Aterizarea unui J-15 pe portavionul Liaoning. Sursă foto: Ministerul Apărării chinez
Shenyang J-15, cunoscut și sub numele de „Rechinul zburător”, este un avion de luptă bimotor de generația a 4-a, care poate fi operat de pe portavion. Acesta este dezvoltat pe baza a J-11B și a ingineriei inverse aplicate unui prototip rusesc de Su-33 (versiune multirol pentru aviația ambarcată pe portavion a avionului Su-27).
Un prototip neterminat de Su-33, T-10K-3, a fost cumpărat de China din Ucraina în 2001 și se spune că a fost studiat pe larg și proiectat invers. Dezvoltarea pe J-15 a început imediat după aceea.
Rezultatul a fost un avion de luptă bazat pe portavion care împrumută designul aripii pliabile și aspectul general al Su-33, împreună cu câteva îmbunătățiri chinezești, cum ar fi încorporarea mai multor materiale compozite pentru a reduce greutatea totală.
J-15 a efectuat primul zbor pe 31 august 2009 și a fost introdus în serviciul în 2013. Inițial a fost o variantă cu un singur loc, dar varianta cu două locuri J-15S a zburat pentru prima dată în 2012.
Cel mai recent J-15D are instalate poduri EW și alte echipamente electronice, iar senzorul IRST a fost îndepărtat. Acesta a fost testat operațional de la sfârșitul anului 2018.
Sistemul inferior de lansare și rampă de aterizare al portavionului Liaoning din China limitează sever greutatea operațională maximă a J-15, reducând muniția totală pe care acesta o poate transporta în luptă.
JF-17 Thunder, sursă foto: Ministerul Apărării din Pakistan via WallpaperSafari
J-7 din China a fost în esență o platformă MiG 21. După accesul la specificațiile de design F-16 prin programul „Lavi” al Israelului, China a amestecat cele două tehnologii pentru a crea o aeronavă despre care unii consideră că este mai mare decât suma pieselor sale.
Elementele ambelor aeronave pot fi văzute în FC-1 (JF-17 în Pakistan), cu partea frontală și coada F-16 unite printr-un design distinct al aripii MiG-21. Cea mai recentă variantă a JF-17 include acum radar AESA, capabilități de realimentare în aer, o utilizare mai mare a materialelor compozite, tehnologie fly-by-wire și cele mai recente rachete aer-aer chinezești.
J-20, China. Sursă foto: Ministerul Apărării din China
J-20 este proiectat ca un avion de luptă pentru superioritate aeriană cu capacitatea de a executa lovituri de precizie. Acesta a avut zborul inaugural pe 11 ianuarie 2011 și a fost dezvăluit oficial la Salonul aerian chinez din 2016.
Aeronava a fost introdusă în serviciu în martie 2017 și și-a început faza de antrenament de luptă în septembrie 2017. Prima unitate de luptă J-20 a fost formată în februarie 2018. J-20 este a treia aeronavă de luptă stealth de generația a cincea din lume, după F-22 și F-35.
Designul avionului F-22 produs de Lockheed Martin a fost furat de un cetățean chinez pe nume Su Bin, care a fost condamnat la 46 de luni de închisoare federală.
În afară de adăugarea pe J-20 a aripilor de canard, cele două aeronave arată aproape identic. Cu toate acestea, Chinei îi lipsește o experiență extinsă în tehnologia stealth și se crede pe scară largă că designul ascuns al J-20 este limitat de calitate inferioară a învelișului sau absorbant de undă electromagnetică, de materialele de producție și chiar de prezența canardului.
Experții americani au afirmat că J-20 are o semnătură radar mult mai mare decât F-22. SUA au întrerupt programul F-22 în 2011, cu aproximativ 180 de aparate construite. China, pe de altă parte, a construit 300 și va continua să producă J-20 în cantități mari în anii următori.
Shenyang FC-31, cunoscut și sub numele de J-31 sau J-35
Shenyang FC-31 este un avion de vânătoare chinezesc de generația a cincea, cu două motoare, de dimensiune medie, aflat în prezent în curs de dezvoltare. O fotografie a unui model denumit F-60 a fost postată pe internet în septembrie 2011. Se consideră că F-60 este versiunea de export, în timp ce J-31 ar fi versiunea internă chineză a aceluiași avion de vânătoare.
Pe 31 octombrie 2012, prototipul nr. 31001 și-a efectuat zborul inaugural, China devenind astfel a doua națiune care a testat în același timp două modele de luptătoare stealth.
Oficialii de la AVIC spun că aeronava era destinată exportului în calitate de concurent pentru F-35. Un prototip îmbunătățit, cu modificări ale stabilizatorilor verticali, aripilor și corpului aeronavei, un sistem de țintire optoelectronic, o sarcină utilă mai mare, îmbunătățiri în stealth și electronice îmbunătățite a efectuat primul zbor în decembrie 2016. Potrivit informațiilor din presă, în noiembrie 2018 programul FC-31 a primit finanțare guvernamentală și este dorit atât de forțele aeriene, cât și de cele navale chineze.
La fel ca și F-22, F-35 Joint Strike Fighter al lui Lockheed Martin a fost, de asemenea, compromis de furtul de informații al lui Su Bin, ceea ce a condus la programul J-31 al Chinei. Acest avion, încă în curs de dezvoltare, posedă o rază operațională mai mare și o capacitate de sarcină utilă mai mare decât F-35.
Odată ce va ajunge la producția completă, J-31 va deveni principalul avion de luptă cu bazare pe portavion al Chinei, înlocuind J-15 cu probleme. La fel ca programul J-20, J-31 este limitat de lipsa de experiență a Chinei în tehnologia stealth.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Rușii au vorbit despre versatilitatea lansatoarelor de rachete: “Cu modificări minime, rachetele Iskander, Oreshnik și Burevestnik pot fi lansate de pe aceeași platformă”.
Una dintre lecțiile învățate în urma războiului din Ucraina este necesitatea unei forțe europene credibile de rachete de artilerie cu rază lungă și foarte lungă de acțiune.
Practic, în cazul unui conflict de mare intensitate, întreaga capacitate de lovire la distanță lungă depinde de rachetele americane; nu există încă o muniţie europeană pe scară largă care să înlocuiască rachetele GMLRS și ATACMS. Dar situația e pe cale să se schimbe.
Serviciile secrete americane suspectează că rachetele aer-aer chinezești au fost îmbunătățite cu tehnologie americană. Datele ar fi fost trimise la Beijing de compania G42, cu sediul în Emiratele Arabe Unite, și de Huawei.
Forțele Aeriene ale SUA au început să utilizeze avioane de atac A-10 cu rachete ghidate APKWS de 70 mm pentru a combate dronele Shahed iraniene.
Franța se află într-un moment dificil în contextul în care programul Sistemului de luptă aerian al viitorului (SCAF), lansat în 2017 de Franța și Germania și la care ulterior s-a alăturat Spania, bate pasul pe loc. Programul ar trebui să dezvolte un viitor avion de luptă de generația a 6-a, dar neînțelegerile majore dintre industriile de apărare ale statelor implicate îl pun sub semnul întrebării. Între timp, celălalt program al unui avion de generația a 6-a european continuă. E vorba de Tempest, deși și aici sunt unele neînțelegeri, în program fiind Marea Britanie, Italia și recent alăturându-se Japonia. Francezii nu par să aștepte la nesfârșit după SCAF și, se pare, vor miza pe versiunea F5 a avioanelor Rafale, o versiune care va oferi Franței un „avion nou”.
Startup-ul din domeniul apărării, compania americană Castelion, a anunțat vineri că a câștigat contracte pentru integrarea armei sale hipersonice Blackbeard cu sistemele actuale ale Armatei SUA, un pas esențial pentru a permite armatei să-și păstreze întâietatea.
Rușii au reușit să mai piardă trei radiolocatoare și o vedetă de debarcare.
O dronă americană RQ-4B a zburat deasupra apelor neutre din sudul Mării Negre, într-o nouă misiune de tip ISR.
Suedia spune că nu va avea probleme cu livrarea a 150 de avioane Gripen și va accelera cu ușurință ritmul. Între timp, președintele Zelenski anunță că primul Gripen ar putea ajunge în Ucraina deja de anul viitor.
După Tu-22M3 în Marea Baltică, bombardiere Tu-95MS sunt trimise în Marea Japoniei: Aviația strategică rusă își intensifică activitățile de patrulare atât în partea europeană, cât și în Extremul Orient.
Sancțiunile la adresa Rusiei ar putea fi, în continuare, insuficiente pentru a putea opri puterea militară a Moscovei.
Recent, au apărut informații despre bombe aeriene ghidate (KAB) rusești care au lovit mult în spatele frontului. Acestea au atacat orașul Mîkolaiv, regiunea Poltava și regiunea Odesa.
România are încǎ o escadrilă de aeronave F-16 Fighting Falcon care execută misiuni de Poliție Aeriană sub comandă NATO.
Războiul de manevră tradițional a fost pus sub semnul întrebării după ce UAV-urile tactice, dificil de identificat și interceptat, au expus orice mișcare a mijloacele blindate la o distanță de cel puțin 5 km de linia de contact a trupelor beligerante.
Nu este explus ca, după suspendarea temporară a discuțiilor cu Rusia, Donald Trump să își concentreze atenția asupra rezolvării problemelor SUA legate de Venezuela. Două bombardiere strategice americane de tip B-1B Lancer, însoțite de trei avioane de realimentare, au survolat Venezuela joi, o altă demonstrație a puterii SUA în încercarea de a combate traficul de droguri.
Airbus, Thales și Leonardo lansează o societate mixtă cu sediul în Franța.
Suedia a semnat o scrisoare de intenție pentru a exporta în Ucraina până la 150 de avioane suedeze Gripen, a declarat miercuri premierul suedez Ulf Kristersson, după întâlnirea cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski.
Federația Rusă a executat un nou atac brutal și iresponsabil asupra infrastructurii portuare ucrainene de la Dunăre, chiar în proximitatea graniței cu România. Evenimentul, petrecut în noaptea de marți spre miercuri, 21 spre 22 octombrie, a generat panică și a pus în alertă maximă structurile de apărare națională, culminând cu transmiterea unui mesaj RO-Alert pentru populația din nordul județului Tulcea.
Denis Știlerman, coproprietar și designer-șef la Fire Point, compania care produce "Flamingo", descrie noua armă a Ucrainei drept o "dronă modulară" pe care se montează motoare ieftine și disponibile și având o încărcătură utilă de 1.150 kg și o rază de peste 3.000 km.
Ucraina va primi primele avioane de vânătoare F-16 suplimentare din Belgia, dar acest proces va depinde de ritmul în care aeronavele F-35 de generația a 5-a vor intra în dotarea Forțelor Aeriene belgiene.
Clasamentul Forțelor Aeriene Mondiale (WDMMA) a înregistrat o schimbare surprinzătoare. India a depășit China, devenind a treia cea mai puternică forță aeriană din lume. China, care se mândrește cu reputația sa de putere aeriană, a căzut pe locul patru, dar experții chinezi au reacționat imediat și contestă raportul.
Europa de Vest se adaptează la noile provocări. În urma unei serii de „atacuri” cu drone neidentificate asupra unor ținte strategice din mai multe țări, Germania și Regatul Unit introduc noi reglementări.
Londra a mers cel mai departe, intenționând să acorde serviciilor sale de securitate autoritatea de a trage asupra obiectelor străine din cer.
Patru bombardiere strategice B-1B Lancer, de la Baza Forțelor Aeriene Dyess, Texas, au ajuns, recent, la Baza Aeriană Misawa, Japonia, într-o misiune operativă. Este probabil ca aeronavele să participe la exerciții cu Japonia în următoarele săptămâni, potrivit publicației Air&Space Forces.
Apărarea antiaeriană rusă a tras în propriul avion militar, în timp ce respingea un atac cu drone asupra Crimeei ocupate în noaptea de 17 octombrie. Aeronava, una de tipul Su-30SM, s-a prăbușit în urma incidentului.
Disensiunile politice și economice dintre SUA și Canada, generate de noua direcție a Administrației Trump, au atins apogeul după ce Canada a amenințat că va renunța la achiziția avioanelor americane generația a 5-a, F-35 Lightning II. E vorba de un contract estimat la peste 25 de miliarde de dolari, în contextul în care vecinii americanilor plănuiau să achiziționeze 88 de avioane F-35.
Avionul A-10 Warthog, considerat depășit de Pentagon, revine în actualitate cu marcaje de „victorie” împotriva dronelor Shahed în Orientul Mijlociu. Deja unii analişti militari se grăbesc să susţină că această reuşită ar putea schimba soarta platformei legendare și o readuc în discuţie ca ,,echipament'' care ar putea oferi Ucrainei o soluție esențială în lupta cu dronele ruseşti.
Primul avion F-35A Lightning II al Belgiei a fost livrat. Acesta va staționa în țară și a sosit la baza aeriană Florennes. Lockheed Martin s-a alăturat ceremoniei de sosire organizate de Forțele Aeriene Belgiene la bază pentru a sărbători încorporarea oficială a avionului F-35 în operațiunile Forțelor Aeriene Belgiene.
Elicopterul Black Hawk este pe cale să primească o variantă fără pilot. Prin eliminarea cabinei de pilotaj și a componentelor interne, U-Hawk are cu 25% mai mult spațiu de încărcare decât UH-60L Black Hawk.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a numit potențiale ținte pe teritoriul rusesc pentru atacurile cu rachetele cu rază medie de acțiune Tomahawk. Precizările au fost făcute într-un interviu acordat Fox News și publicat pe 12 octombrie.
Guvernul danez și partidele semnatare ale Acordului de Apărare au convenit să achiziționeze încă 16 avioane de vânătoare F-35, aducând flota daneză la un total de 43 de avioane F-35.
Media de propagandă chineză a anunțat săptămânile trecute că Beijingul a lansat prototipurile unui sistem de apărare antirachetă conceput pentru a integra informații provenite din spațiu, ocean, aer și sol. Scopul acestuia este identificarea rapidă a potențialelor amenințări, analiza traiectoriilor de zbor și diferențierea între rachetele active și momelile lansate pentru a induce în eroare senzorii.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Rusia a anunțat că declarațiile celui mai înalt oficial militar al NATO, conform cărora alianța militară condusă de Statele Unite ar putea lua în considerare posibilitatea unui „atac preventiv”, sunt extrem de iresponsabile și reprezintă o tentativă de escaladare a situației.
Producătorii de arme din întreaga lume au atins niveluri-record de venituri în 2024, pe fondul războaielor și tensiunilor geopolitice, conform datelor publicate luni de Institutul Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm (SIPRI).
Surse occidentale anunță că trupele ruse au cucerit în noiembrie cea mai mare suprafață din Ucraina din ultimul an. Moscova susține că în această toamnă “a eliberat” 87 de localități de pe teritoriul ucrainean.
Pentru prima dată, pe o dronă rusească de tip Shahed a fost descoperită integrată o rachetă aer-aer R-60. E o inovație la care Rusia apelează în aproape al patrulea an de război împotriva Ucrainei.
Problemele în industria de apărare germano-franceză nu sunt reflectate doar de ceea ce se preconizează deja a fi eșecul viitorului avion de vânătoare european de generația a 6-a, dar și de stadiul la care se află viitorul tanc european, cunoscut popular sud denumirea de Eurotank. Deși aici lucrurile stau mai bine decât în cazul avionului european, există întârzieri și viziuni diferite privind viitorul tanc care ar trebuie să înlocuiască modelul francez Leclerc și cel german Leopard.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
După aproape 4 ani de război, Moscova se vede nevoită să strângă șurubul pentru populație și să crească cheltuielile militare: se taie de la sănătate și programe sociale, iar banii merg la Armată. Per total, Rusia intenționează să aloce pentru forțele sale armate cel mai mari procente din buget, de la Uniunea Sovietică încoace.
NATO analizează adoptarea unor măsuri mai proactive ca răspuns la escaladarea războiului hibrid desfășurat de Rusia și trecerea astfel la o nouă strategie în contextul atacurilor hibride ruse care includ atacuri cibernetice, operațiuni de sabotaj și încălcări repetate ale spațiului aerian aliat.
Aviația militară a României, și cea aliată, nu a mai evoluat azi la verticală în timpul paradei dedicată Zilei Naționale a României. Fapt care, din nou, a stârnit o dezbatere privind capacitatea avioanelor F-16. Teza principală e, desigur, „avioane care au costat sute de milioane de euro nu pot decola în condiții meteo nefavorabile”.
Președintele Poloniei își restrânge programul vizitei în Ungaria din cauza discuțiilor lui Orban cu Putin și a continuării cooperării cu Rusia.
Parada militară organizată la Bucureşti cu prilejul Zilei Naţionale a României se desfăşoară luni, începând cu ora 11:00, în Piaţa Arcului de Triumf.
Achiziția avioanelor de luptă Saab Gripen de către Columbia a intrat într-o nouă etapă de tensiune politică, după ce procuratura columbiană a solicitat Ministerului Apărării explicații complete privind contractul în valoare de peste 16 trilioane de pesos, echivalentul a aproximativ 3,1 miliarde de euro.
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
Invalidând calculele strategice care au dictat politica de apărare americană în ultimele decenii, președintele Donald Trump a anunțat, pe 27 noiembrie 2025, o decizie care remodelează doctrina de descurajare a Statelor Unite: achiziția de noi bombardiere B-2 Spirit.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Președintele american Donald Trump a anunțat pe 18 noiembrie, în timpul vizitei prințului moștenitor saudit Mohammed bin Salman la Casa Albă, aprobarea sa de a vinde avioane de vânătoare stealth avansate F-35 către Riad, ca parte a unui acord strategic de apărare care include și achiziționarea a 300 de tancuri Abrams fabricate în SUA, o mișcare care consolidează parteneriatul de apărare dintre Statele Unite și Arabia Saudită.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
De la începutul războiului din Ucraina, Marea Neagră a devenit mai mult decât o simplă întindere de ape, ci o tablă de șah minată, unde regulile navigației internaționale sunt rescrise de nevoia Rusiei de a-și finanța războiul și de incapacitatea comunități internaționale de a opri complet acest flux.
Într-o perioadă în care atenția globală este fixată pe linia frontului din estul Ucrainei, o altă bătălie, mai subtilă dar infinit mai periculoasă, se desfășoară în spațiul aerian al nordului Europei. Fotografiile recente publicate de Forțele Aeriene Suedeze, surprinzând un bombardier strategic rusesc Tu-22M3 deasupra Mării Baltice dezvăluie o realitate incomodă pentru strategiile de apărare ale NATO: Rusia nu doar că își menține capacitatea de proiecție a forței nucleare și convenționale, dar reușește să-și regenereze flota de bombardiere în ciuda sancțiunilor, testând reacţia statelor baltice şi scandinave.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Negocierile dintre Sudan și Rusia pentru achiziția de avioane de luptă Su-30 sau Su-35 au depășit stadiul de simplă tranzacție militară, transformându-se într-un troc strategic definitoriu pentru viitorul Africii de Nord-Est.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
