Industria aeronautică în curs de dezvoltare din China a evitat această etapă costisitoare și consumatoare de timp, concentrându-se în special pe furtul de tehnologie militară străină, de regulă prin inginerie inversă, demonstrând o vulnerabilitate strategică a măreței națiuni chineze.
După cum semnala pilotul indian în rezervă Marshal Anil Chopra, pentru The EurAsian Time, sprijinul sovietic pentru industria aeronautică din China în timpul războiul din Coreea a permis ca Shenyang Aircraft Corporation să construiască versiunea JJ-2 a avionului de antrenament cu două locuri MiG-15UTI, precum și diverse componente pentru întreținerea avioanelor de luptă construite de sovietici.
Până în 1956, China producea copii ale MiG-15, iar opt ani mai târziu, fabrica sub licență atât Shenyang J-5 (MiG-17), cât și Shenyang J-6 (MiG-19).
Anii 1960 au fost o perioadă dificilă pentru forțele aeriene ale armatei chineze. Retragerea ajutorului sovietic din cauza diviziunii chino-sovietice și prioritizarea programelor de rachete și arme nucleare au paralizat această industrie, care a scăzut semnificativ până în 1963.
O tendință de revenire s-a observat în jurul anului 1965, când J-2, J-5 și unele J-6 au fost furnizate Vietnamului de Nord în timpul războiului din Vietnam. Dezvoltarea Shenyang J-8, primul avion de luptă indigen din China, a fost inițiată în anii 1960.
F-7 (J-7 modificat) al Forțelor Aeriene pakistaneze / US Air Force/Sgt. Michael B. Keller
În anii 1950 și începutul anilor 1960, Uniunea Sovietică împărțea cea mai mare parte a tehnologiei sale de arme convenționale cu China, MiG 21 fiind un exemplu elocvent în acest sens. Cu toate acestea, despărțirea chino-sovietică a încheiat brusc cooperarea inițială, iar până la 1 septembrie 1960 sovieticii și-au retras experții, ceea ce a dus la oprirea proiectului.
Mai târziu, premierul sovietic Hrușciov i-a scris în mod neașteptat lui Mao Zedong în februarie 1962, oferindu-i să transfere tehnologia MiG-21. Chinezii au văzut această ofertă ca pe un gest neobișnuit pentru sovietici de a face pace. Deși au fost suspicioși, o delegație condusă de comandantul-șef al armatei chineze, el însuși absolvent al Academiei Militare sovietice, a mers la Moscova. A fost semnat acordul de transfer de tehnologie, iar mai multe MiG-21 au fost trimise în China și pilotate de piloți sovietici.
China a primit, de asemenea, câteva MiG-21F sub formă de kituri, împreună cu piese și documentația tehnică. Cu toate acestea, chinezii au descoperit la fabrica de avioane Shenyang că documentația tehnică primită de la sovietici erau incompletă și că unele piese nu puteau fi folosite.
China a dezasamblat apoi câteva avioane MiG 21 și a început proiectarea aeronavei pentru producția locală. Ei susțin că au identificat și rezolvat 249 de probleme majore și au reprodus opt documente tehnice majore care nu au fost furnizate de Uniunea Sovietică.
Avioanele F-7 au fost ultimele MiG-21 de producție chineză, fiind fabricate aproximativ 2.400 de aparate, unele chiar în 2013.
Shenyang J-8 / allen watkin, flickr
Efortul chinezilor de a-și dezvolta propriul avion interceptor a început pe deplin în 1964, iar acest lucru a produs primul avion de luptă cu reacție proiectat și construit de China pentru a combate noile amenințări la altitudine mare, inclusiv avionul de cercetare american Lockheed U-2.
În 1964, Forțele Aeriene chineze au cerut un avion de luptă-interceptare pentru a contracara bombardierele și avioanele spion, mai performant decât noul Chengdu J-7, pe care îl considerau incapabil să facă acest lucru.
Deși prototipul avionului J-8 a efectuat primul zbor în 1969, din cauza tulburărilor politice ale Marii Revoluții Culturale Proletare, J-8 nu a fost produs decât în 1979 și a intrat în funcțiune în 1980.
Configurația sa de bază seamănă cu o extindere a J-7 cu aripi delta. Avea două motoare cu turboreacție Liyang (LMC) Wopen-7A și putea atinge până la Mach 2.2. A fost derivat în mod clar din designul MiG 21. Variantele ulterioare, J-8II, aveau priza laterală de aer copiată de la MiG 23, însă avionul părea mai degrabă o copie a Sukhoi Su-15. La un moment dat, China avea în serviciu aproape 300 de astfel de avioane.
Avion J-10C
În anii 1980, SUA au colaborat cu Israelul pentru a dezvolta o nouă aeronavă de luptă bazată pe avionul F-16 produs de General Dynamics. Dar, pe măsură ce costurile au crescut, SUA s-au retras din acord, lăsând neterminat proiectul versiunii israeliene a F-16, denumită „Lavi”.
Israelul a vândut Chinei documentația de producție pentru Lavi, oferindu-i acces fără precedent la tehnologiile dezvoltate inițial pentru F-16. Ca atare, J-10 are o asemănare vizuală izbitoare cu F-16.
Chengdu J-10, cunoscut și sub numele de „Dragonul viguros”, este o aeronavă de luptă multirol ușoară, cu un singur motor, capabilă să funcționeze în orice condiții de vreme. Este configurat cu o aripă delta și un design canard (cu suprafețe de control orizontale plasate în fața aripilor principale, precum actualele Eurofighter Typhoon și Dassault Rafale).
Programul a fost autorizat de Deng Xiaoping în anii 1980. Lucrările au început câțiva ani mai târziu, în ianuarie 1988, ca răspuns la MiG 29 și Su-27 din URSS, respectiv F-15 și F-16 din SUA.
Proiectantul șef a fost același ca pentru J-7III. Aeronava a fost proiectată inițial special pentru lupta aeriană (dogfight), dar mai târziu a devenit o aeronavă multirol. În 2006, Institutul de Cercetare Aeronautică din Siberia Rusă (SibNIA) și-a confirmat participarea la programul J-10.
Inginerii SibNIA au crezut, de asemenea, că J-10 este „mai mult sau mai puțin o versiune” a americano-israelianului Lavi, care încorporează „un amestec de tehnologie străină și metode de proiectare dobândite”.
J-10 a fost dezvăluit oficial în ianuarie 2007. Primul prototip, „J-10 01”, a fost lansat în noiembrie 1997 și a zburat pentru prima dată pe 23 martie 1998. Seria de avioane a fost produsă în 2002 și a fost introdusă oficial în serviciul forțelor aeriene în 2006. Peste 700 de astfel de aeronave au fost construite până în prezent.
Tehnologia obținută din Israel a permis Chinei să avanseze semnificativ față de avioanele de luptă din epoca anilor 1960 pe care se baza în acel moment. Acesta nu este ultimul avion chinez care a încorporat elemente ale F-16, dar este cel mai evident.
J-10C este o versiune actualizată a J-10B. Este echipat cu un radar cu scanare electronică (AESA) indigen și rachete aer-aer cu orientare în infraroșu PL-10 sau, versiunea mai nouă cu rază extinsă, PL-15.
JC-10CE este avionul de luptă multirol cu un singur loc, versiunea de export a J-10. J-10B TVC reprezintă un prototip de luptă bazat pe J-10B care este echipat cu un motor de control al vectorului de tracțiune WS-10B. Pakistan Air Force) este singurul client străin care a achiziționat J-10CE (20 livrate, 16 la comandă).
Aeronavă J-11 a Chinei, sursă foto: Ministerul Apărării de la Beijing
În anii 1970, fabrica de avioane Shenyang a propus un avion de luptă ușor, propulsat de motorul britanic Rolls-Royce Spey 512, cu care să se obțină o manevrabilitate mai bună decât avea MiG-19 și o rată de urcare mai bună decât cea a MiG-21.
J-11 s-a născut într-un final în 1998 ca versiune chineză a avionului de luptă Su-27SK, proiectat de sovietici. Asta după ce China a obținut un acord de producție a 200 de avioane Su-27SK folosind kituri furnizate de Rusia, pentru care a plătit 2,5 miliarde de dolari.
Conform acordului, aceste aeronave urmau să fie echipate cu avionică, radare și motoare rusești. Cu toate acestea, în 2004, presa rusă a informat că coproducția la J-11 de bază a fost oprită după ce au fost construite aproximativ 100 de aparate.
La mijlocul anului 2002, China a dezvăluit și o machetă a unei versiuni multirol îmbunătățite a J-11. Varianta indigenă J-11B a încorporat diferite modificări chinezești și îmbunătățiri ale corpului aeronavei cu metode de fabricație îmbunătățite. Include, de asemenea, tehnologii interne chineze, cum ar fi radar, kituri avionice și armament, inclusiv rachete aer-aer PL-12 și rachete antinavă, probabil pentru rolul unei aeronave de atac maritim.
Motivul pretins pentru oprirea bruscă a liniei de producție a J-11 a fost că acesta nu mai putea satisface cerințele forțelor aeriene din cauza unor elemente precum avionica și radarul învechit.
În 2002, presa rusă a informat că chinezii caută să înlocuiască componentele J-11/Su-27SK de fabricație rusă cu piese autohtone, fabricate în China.
Mai exact, chinezii urmăreau înlocuirea radarului NIIP N001 de fabricație rusă cu un radar de control al focului de fabricație chinezească, bazat pe familia Type 147X/KLJ-X, motorul AL-31F cu WS-10A și racheta aer-aer R-77 rusească cu produsele chineze PL-9 și PL-12..
Chiar în 2002 un J-11 a fost fotografiat cu un motor WS-10A instalat pentru testare. Cu toate acestea, abia în 2007 guvernul chinez a dezvăluit în cele din urmă informații despre J-11 autohton, iar J-11 folosit pentru a testa motorul WS-10 a fost denumit J-11WS.
Fabricarea în serie a motorului WS-10 și integrarea cu J-11 s-au dovedit a fi mai dificile decât se așteptau chinezii. Drept urmare, chiar dacă mai multe prototipuri similare au fost testate și cel puțin un regiment a fost convertit la versiunea J-11B, aceste aeronave au fost ulterior blocate la sol pentru o perioadă lungă din cauza fiabilității operaționale slabe.
O analiză a Washington Times a evidențiat că motoarele chinezești au funcționat 30 de ore înainte de a avea nevoie de prima întreținere, față de 400 de ore pentru versiunile rusești. Defectele au fost identificate până la producătorul motorului, care a folosit proceduri de fabricație și control al calității sub standardele acceptate.
Mai multe loturi ulterioare au revenit temporar la turboventilatoarele originale rusești AL-31F. Până la sfârșitul anului 2009, problemele de fabricație a motoarelor fuseseră în sfârșit rezolvate, iar WS-10A se dovedea suficient de matur pentru a propulsa aeronava Block 02.
Aterizarea unui J-15 pe portavionul Liaoning. Sursă foto: Ministerul Apărării chinez
Shenyang J-15, cunoscut și sub numele de „Rechinul zburător”, este un avion de luptă bimotor de generația a 4-a, care poate fi operat de pe portavion. Acesta este dezvoltat pe baza a J-11B și a ingineriei inverse aplicate unui prototip rusesc de Su-33 (versiune multirol pentru aviația ambarcată pe portavion a avionului Su-27).
Un prototip neterminat de Su-33, T-10K-3, a fost cumpărat de China din Ucraina în 2001 și se spune că a fost studiat pe larg și proiectat invers. Dezvoltarea pe J-15 a început imediat după aceea.
Rezultatul a fost un avion de luptă bazat pe portavion care împrumută designul aripii pliabile și aspectul general al Su-33, împreună cu câteva îmbunătățiri chinezești, cum ar fi încorporarea mai multor materiale compozite pentru a reduce greutatea totală.
J-15 a efectuat primul zbor pe 31 august 2009 și a fost introdus în serviciul în 2013. Inițial a fost o variantă cu un singur loc, dar varianta cu două locuri J-15S a zburat pentru prima dată în 2012.
Cel mai recent J-15D are instalate poduri EW și alte echipamente electronice, iar senzorul IRST a fost îndepărtat. Acesta a fost testat operațional de la sfârșitul anului 2018.
Sistemul inferior de lansare și rampă de aterizare al portavionului Liaoning din China limitează sever greutatea operațională maximă a J-15, reducând muniția totală pe care acesta o poate transporta în luptă.
JF-17 Thunder, sursă foto: Ministerul Apărării din Pakistan via WallpaperSafari
J-7 din China a fost în esență o platformă MiG 21. După accesul la specificațiile de design F-16 prin programul „Lavi” al Israelului, China a amestecat cele două tehnologii pentru a crea o aeronavă despre care unii consideră că este mai mare decât suma pieselor sale.
Elementele ambelor aeronave pot fi văzute în FC-1 (JF-17 în Pakistan), cu partea frontală și coada F-16 unite printr-un design distinct al aripii MiG-21. Cea mai recentă variantă a JF-17 include acum radar AESA, capabilități de realimentare în aer, o utilizare mai mare a materialelor compozite, tehnologie fly-by-wire și cele mai recente rachete aer-aer chinezești.
J-20, China. Sursă foto: Ministerul Apărării din China
J-20 este proiectat ca un avion de luptă pentru superioritate aeriană cu capacitatea de a executa lovituri de precizie. Acesta a avut zborul inaugural pe 11 ianuarie 2011 și a fost dezvăluit oficial la Salonul aerian chinez din 2016.
Aeronava a fost introdusă în serviciu în martie 2017 și și-a început faza de antrenament de luptă în septembrie 2017. Prima unitate de luptă J-20 a fost formată în februarie 2018. J-20 este a treia aeronavă de luptă stealth de generația a cincea din lume, după F-22 și F-35.
Designul avionului F-22 produs de Lockheed Martin a fost furat de un cetățean chinez pe nume Su Bin, care a fost condamnat la 46 de luni de închisoare federală.
În afară de adăugarea pe J-20 a aripilor de canard, cele două aeronave arată aproape identic. Cu toate acestea, Chinei îi lipsește o experiență extinsă în tehnologia stealth și se crede pe scară largă că designul ascuns al J-20 este limitat de calitate inferioară a învelișului sau absorbant de undă electromagnetică, de materialele de producție și chiar de prezența canardului.
Experții americani au afirmat că J-20 are o semnătură radar mult mai mare decât F-22. SUA au întrerupt programul F-22 în 2011, cu aproximativ 180 de aparate construite. China, pe de altă parte, a construit 300 și va continua să producă J-20 în cantități mari în anii următori.
Shenyang FC-31, cunoscut și sub numele de J-31 sau J-35
Shenyang FC-31 este un avion de vânătoare chinezesc de generația a cincea, cu două motoare, de dimensiune medie, aflat în prezent în curs de dezvoltare. O fotografie a unui model denumit F-60 a fost postată pe internet în septembrie 2011. Se consideră că F-60 este versiunea de export, în timp ce J-31 ar fi versiunea internă chineză a aceluiași avion de vânătoare.
Pe 31 octombrie 2012, prototipul nr. 31001 și-a efectuat zborul inaugural, China devenind astfel a doua națiune care a testat în același timp două modele de luptătoare stealth.
Oficialii de la AVIC spun că aeronava era destinată exportului în calitate de concurent pentru F-35. Un prototip îmbunătățit, cu modificări ale stabilizatorilor verticali, aripilor și corpului aeronavei, un sistem de țintire optoelectronic, o sarcină utilă mai mare, îmbunătățiri în stealth și electronice îmbunătățite a efectuat primul zbor în decembrie 2016. Potrivit informațiilor din presă, în noiembrie 2018 programul FC-31 a primit finanțare guvernamentală și este dorit atât de forțele aeriene, cât și de cele navale chineze.
La fel ca și F-22, F-35 Joint Strike Fighter al lui Lockheed Martin a fost, de asemenea, compromis de furtul de informații al lui Su Bin, ceea ce a condus la programul J-31 al Chinei. Acest avion, încă în curs de dezvoltare, posedă o rază operațională mai mare și o capacitate de sarcină utilă mai mare decât F-35.
Odată ce va ajunge la producția completă, J-31 va deveni principalul avion de luptă cu bazare pe portavion al Chinei, înlocuind J-15 cu probleme. La fel ca programul J-20, J-31 este limitat de lipsa de experiență a Chinei în tehnologia stealth.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Rușii fac tot posibilul să-și vândă avionul de luptă Su-57, catalogat de Moscova ca fiind „de a cincea generație” - ultima oprire fiind făcută la Dubai Airshow.
Potrivit datelor furnizate de Serviciul de monitorizare a zborurilor Flightradar24, pe 12.11.2025, un bombardier strategic american de tip B-52H Stratofortress a simulat desfășurarea de atacuri la numai 50 de kilometri de granița Rusiei, în spațiul aerian al Estoniei.
Un avion de patrulare antisubmarin de tip P-8A Poseidon aparținând Forțelor Navale ale SUA a efectuat, pe 11.11.2025, o nouă misiune de cercetare deasupra Mării Negre.
EDGE, principalul grup de apărare și tehnologie avansată din Emiratele Arabe Unite, este aproape de a încheia un acord important cu Ministerul de Interne din Angola pentru implementarea unui program național cuprinzător de securizare a frontierelor, bazat pe cele mai recente tehnologii fabricate în bogatul stat arab.
Cehia rămâne unul dintre marii susținători ai luptei Ucrainei pentru supraviețuire. Chiar dacă noua conducere politică de la Praga are o orientare mai apropiată de cea a Slovaciei, sprijinul societății civile cehe rămâne unul extrem de puternic.
Serviciul Federal de Securitate al Rusiei (FSB) lansează o nouă dezinformare cu scopul de a provoca neîncrederea NATO față de Ucraina. Însă, după multitudinea de falsuri și probleme grave create de Rusia la nivel mondial, nimeni nu mai crede poveștile inventate de serviciile rusești de informații sau de conducerea de la Kremlin.
Polonia, România și Danemarca implementează noul sistem Merops, fabricat în SUA, pentru a-și consolida apărarea împotriva dronelor rusești de pe flancul estic al NATO.
Această desfășurare a SUA abordează recentele incursiuni ale dronelor rusești în spațiul aerian NATO, care au expus vulnerabilități și costul ridicat al metodelor tradiționale de interceptare cu avioane de vânătoare.
Ucraina reia discuțiile despre utilitatea aeronavelor turbopropulsate de atac EMB 314 Super Tucano ca soluție pragmatică în lupta împotriva dronelor kamikaze Shahed, o nevoie resimțită tot mai acut pe măsură ce aceste drone devin tot mai numeroase.
Comandamentul Forțelor Aeriene ale SUA din Europa și Africa (USAFE-AFAFRICA) a anunțat că, pe 08.11.2025, bombardiere strategice de tip B-52H Stratofortress aparținând Bazei Aeriene Barksdale din Louisiana au sosit la Baza Aeriană Morón din Spania. Aeronavele vor desfășura operațiuni de antrenament multilateral alături de Finlanda, Lituania și Suedia, precum și de alți aliați și parteneri, ca parte a misiunii “Bomber Task Force Europe 26-1”.
Nu e niciun secret că nici Avioane Craiova, precum nici ROMAERO - două companii de stat -, nu traversează de decenii cea mai bună perioadă. Avioane Craiova spre exemplu e responsabilă de modernizarea ultimelor avioane de antrenament IAR-99 la standardul Șoim, un program care înregistrează întârzieri record. În tot acest context, întrebarea logică e dacă nu cumva aceste companii ar trebui privatizate? Poate statul retehnologiza cu adevărat industria aeronautică românească?
Guvernul elen analizează extinderea flotei sale de avioane de luptă franceze Rafale, într-un moment în care Turcia își consolidează capacitățile aeriene printr-un acord istoric cu Marea Britanie pentru achiziția a 20 de aparate Eurofighter Typhoon, dotate cu rachete de ultimă generație cu rază lungă Meteor. Concomitent turcii vor achiziționa și 24 de avioane Eurofighter Typhon în uz din Golf.
Corporația de stat Rostec din Federația Rusă a anunțat, pe 06.11.2025, că UAC (Corporația întrunită producătoare de avioane) a livrat Ministerului rus al Apărării un nou lot de avioane de vânătoare-bombardament de tip Su-34.
Forțele Aeriene Ruse, potrivit unor surse ucrainene, au modificat bombele sovietice cunoscute sub numele de KAB, care anterior aterizau la doar 70-90 km de linia frontului, pentru a le permite să lovească ținte aflate mai adânc în teritoriul Ucrainei. Conform serviciilor secrete ucrainene, raza de acțiune a acestor bombe a fost mărită până la 200 de kilometri.
Spania a parafat unul dintre cele mai mari acorduri de apărare semnate vreodată de Turcia cu un stat membru al Uniunii Europene. Cabinetul spaniol a aprobat un contract uriaș, în valoare de 3,12 miliarde de euro, pentru achiziționarea a 45 de avioane de antrenament și de atac ușor HÜRJET, dezvoltate de Turkish Aerospace Industries (TAI).
Belgia ia primele măsuri. Armata belgiană a primit ordin să doboare dronele neidentificate care zboară deasupra bazelor sale, a anunțat luni șeful Apărării belgiene, Frederik Vansina.
Ministerul ucrainean al Apărării a anunțat, pe 04 noiembrie, că Rusia a lansat un număr record de bombe de aviație dirijate asupra Ucrainei în luna octombrie.
Europa încearcă febril să își recâștige autonomia în domeniul apărării, conștientă brusc de cât de periculos de mult s-a bazat pe Statele Unite, inclusiv în zona vitală a informațiilor. Războiul brutal al Rusiei în Ucraina a acționat ca un duș rece, iar acum Germania face o mișcare strategică majoră: Berlinul își va suplimenta semnificativ flota de avioane de spionaj, o decizie cu implicații directe și pentru Kiev.
Ministerul Apărării de la Varșovia a confirmat o veste care, deși pare tehnică, are o rezonanță strategică majoră: încă două avioane F-35A Lightning II destinate Poloniei au efectuat primele zboruri de test. În total, șapte aparate au ieșit de pe linia de asamblaj a Lockheed Martin.
Rusia continuă să terorizeze porturile ucrainene de la Dunăre, la doar câteva sute de metri de teritoriul României. În noaptea de duminică spre luni (3-4 noiembrie), două valuri de atacuri rusești au vizat din nou infrastructura portuară, provocând explozii puternice pe malul ucrainean și punând în alertă maximă forțele NATO dislocate în țara noastră.
România a semnat azi oficial contractul prin care Olanda donează, la prețul simbolic de un euro, o escadrilă de avioane F-16 Fighting Falcon. E vorba de escadrila aflată la Baza 86 Aeriană Borcea și care va continua să fie utilizată în cadrul Centrului de pregătire de aici, unde piloți români și ucraineni fac trecerea pe F-16. Această donație a fost anunțată în exclusivitate, pe surse, de publicația noastră încă din primăvara acestui an și ulterior confirmată de MApN la summitul NATO din această vară.
Corporația întrunită constructoare de avioane din Rusia (UAC) a efectuat o nouă livrare de avioane de luptă multirol de tip Su-35S către Forțele Aerocosmice Ruse (VKS). Acest lucru a fost anunțat sâmbătă (01.10.2025) pe canalul oficial de Telegram al UAC.
Guvernul Taiwanului ia în calcul măsuri legale împotriva companiilor americane care produc avioanele de luptă F-16V - cea mai modernă versiune a F-16 Block 70 -, după ce livrarea celor 66 de avioane noi, achiziționate din Statele Unite ale Americii, a suferit întârzieri semnificative.
Pentru prima dată, un soldat american - nu un pilot calificat - a planificat și executat misiuni reale în cadrul unor exerciții militare, utilizând elicopterul Black Hawk pilotat opțional (OPV).Un militar american cu zero experiență de pilotaj a controlat un elicopter Black Hawk
Flota aeriană a Ucrainei ar putea deveni una dintre cele mai importante din Europa.
Planurile oficialilor ucraineni conturează o flotă completă de 250 de avioane de luptă noi va deveni baza modernizării aviației militare și o garanție a securității Ucrainei pentru anii următori. Asta înseamnă că aeronavele ar urma să se adauge F-urilor 16 aflate în uz, care au fost deja promise de Danemarca, Belgia sau Norvegia.
Presa franceză s-a amuzat copios în ultimele zile pe seama Belgiei, resuscitând vechea rivalitate printr-o clasică "blague belge" (glumă belgiană). Subiectul? O achiziție de 5,6 miliarde de euro pentru 34 de avioane de luptă F-35, fabricate în SUA. Ironia, potrivit publicațiilor franceze, este că Belgia, o țară mică, și-a cumpărat avioane de ultimă generație pe care nu ar avea unde să le antreneze, spațiul său aerian fiind prea aglomerat și prea mic pentru a nu paraliza aviația civilă.
Contractul semnat de Turcia pentru avioane Eurofighter dă un imbold industriei aeronautice europene care pregătește o ofertă de cooperare industrială în speranța ca va reuși să ia fața F-35 Lightning II în celălalt capăt al Europei.
Avionul experimental X-59 QueSST al NASA a efectuat primul său zbor marți. Avionul supersonic, dar silențios, construit pentru NASA de Lockheed Martin, a efectuat primul său zbor de testare deasupra deșertului din sudul Californiei.
Exclusă din programul F-35 Lightning II după ce a continuat achiziția de sisteme S-400, Turcia s-a văzut în situația ingrată de a căuta soluții pentru modernizarea forțelor aeriene în contextul în care flota sa de F-16 este îmbătrânită. După ani de negocieri și blocaje, Turcia a ales varianta europeană Eurofighter Typhoon. Detaliile achiziției, inclusiv cele tehnice, sunt cel puțin interesante.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a anunțat prima utilizare în luptă a rachetelor Flamingo și Ruta. El a informat apoi că Ucraina planifică mai multe teste cu aceste arme în acest an.
Rușii au vorbit despre versatilitatea lansatoarelor de rachete: “Cu modificări minime, rachetele Iskander, Oreshnik și Burevestnik pot fi lansate de pe aceeași platformă”.
După o lungă absență din regiune, o dronă americană de cercetare RQ-4B Global Hawk a zburat din nou, pe 15 decembrie 2025, deasupra apelor neutre ale Mării Negre.
Într-un conflict saturat de tehnologie, comandantul unității ucrainene de robotică a Brigăzii 3 de Asalt avertizează: inovația izolată este inutilă. Adevărata victorie aparține celor care pot transforma "grădina zoologică" de echipamente într-un sistem industrial coerent.
China nu mai caută doar paritatea militară, ci "victoria economică" totală prin rescrierea normelor internaţionale. Pentru a contracara ambiţiile chinezilor, Statele Unite trebuie să orchestreze urgent o bază industrială comună pentru sisteme autonome, fuzionând inovația americană cu capacitatea de producție a aliaţilor săi din Asiei.
Cel mai mare număr de lovituri al dronelor ucrainene a fost, probabil, raportat, pe 14 decembrie. Forțele ucrainene au informat despre atacuri cu succes în adâncimea atât a teritoriului Rusiei cât și în cea a dispozitivului de luptă inamic de pe front. În plus, o nouă abordare a forțelor ucrainene fără pilot începe să producă efecte importante și pe linia întâi.
Liderii principalelor state europene şi ai UE au propus luni ca acestea să conducă 'o forţă multinaţională' în Ucraina şi să susţină în mod 'durabil' armata ucraineană, care să fie limitată la 800.000 de militari, potrivit unei declaraţii transmise guvernul german, informează agențiile Agerpres, Reuters și AFP.
Negociatorii americani au afirmat luni că Statele Unite au oferit Ucrainei garanţii de securitate "foarte puternice", dar totuşi, în opinia lor, acceptabile pentru Rusia.
România și Statele Unite continuă discuțiile la nivel strategic și de coordonare, dovad fiind și ultima vizită în țara noastră a unei delegații din partea Departamentului de Stat al SUA.
Elveția nu va putea achiziționa toate cele 36 de avioane de luptă americane F-35 prevăzute, din cauza costurilor suplimentare prezentate de Statele Unite, au anunțat vineri autoritățile federale de la Berna.
India și Rusia au o relație de lungă durată în domeniul cooperării militare, iar achiziția sistemului de apărare antiaeriană S-400 Triumf, cunoscut în India ca „Sudarshan Chakra”, reprezintă un adevărat pilon al apărării indiene împotriva amenințărilor aeriene venite dinspre vecinii Pakistan și China. India a semnat încă din 2018 un contract de aproximativ 5,4 miliarde de dolari pentru achiziția a cinci regimente de S-400, dintre care trei au fost deja livrate și sunt operaționale, iar restul sunt așteptate în anul sau anii următori.
Președintele Nicușor Dan a declarat că România nu poate neglija rolul de „mare actor global economic” al Chinei iar în acest sens va trebui să ne urmărim interesul, nuanțând însă faptul că relația cu superputerea asiatică nu trebuie să pericliteze aspecte ce țin de securitate.
SBU Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a dat publicității imagini spectaculoase cu lovirea unui submarin rus din clasa Kilor în portul rus Novorosiisk. Se pare că e vorba de submarinul Varshavyanka.
Guvernul Viktor Orban ar pregăti o „inginerie constituțională”, un set de măsuri menite să crească exponențial puterile Președintelui, în raport cu celelalte instituții ale statului, notează Bloomberg.
După investiții masive în sectorul cibernetic, Israelul a reușit să folosească acestă componentă ca o structură de apărare. IDF a interceptat rachete iraniene în spațiu și, aceeași componentă cyber a fost folosită cu succes și în celebra poveste a pagerelor care au explodat și au neutralizat conducerea militară a grupării teroriste Hezbollah din Liban, în timpul războiului.
Președintele și CEO-ul Hanwha Aerospace, Son Jae-il, în exclusivitate pentru DefenseRomania, a dezvăluit oferta „fără precedent” pe care gigantul coreean a înaintat-o, care nu se limitează doar la producția de mașini de luptă Redback sau obuziere K9 Tunetul, produse aici, ci vizează și alte sectoare, precum și investiții de 180 de milioane de euro.
Potrivit unui sondaj realizat de Institutul Internațional de Sociologie din Kiev, 75% dintre ucraineni se declară împotriva unui plan de pace care ar include retragerea trupelor ucrainene din Donbas (regiunile Donețk și Luhansk), o reducere a dimensiunii forțelor armate ucrainene și nicio garanție specifică de securitate.
Ministerul britanic al Apărării a creat două structuri cheie, una de informații iar cealaltă de contrainformații.
Rusia susține Venezuela în fața 'presiunilor politice și șantajului militar' din partea SUA, a declarat Aleksandr Șcetinin, directorul Departamentului Latino-American din cadrul Ministerului de Externe al Rusiei, în cadrul unui forum de tineret ruso-venezuelan desfășurat la Moscova, informează Agerpres și EFE.
Cehia este unul dintre cei mai eficienți susținători ai Ucrainei, inițiativa privind muniția fiind cel mai cunoscut exemplu. Dar nici măcar țara care avea încă din perioada Războiului Rece o bază industrială și tehnologică puternică, și care are o companie în TOP 100 mondial al industriei de apărare - nu poate rezolva unele provocări tehnologice.
Într-un discurs istoric, Blaise Metreweli, prima femeie la conducerea serviciului secret britanic, va redefini natura conflictului modern, avertizând că distincția dintre pace și război a dispărut sub presiunea tehnologiei și a „exportului de haos” orchestrat de agenda geopolitică a Rusiei.
Forțele ruse și-au echipat o parte din dronele Shahed cu rachete aer-aer, încercând să valorifice stocuri de muniții vechi, racheta R-60 fiind una dintre acestea.
În fața valurilor interminabile de infanterie rusă, Ucraina a realizat că nu poate câștiga un război al numerelor. Singura soluție pentru a nu rămâne fără oameni este să-i înlocuiască cu drone si sisteme terestre robotizate. Matematica războiului din Ucraina a devenit o ecuație sumbră și simplă. Rusia își permite să piardă 1.200 de soldați pe zi, uneori chiar 2.000, aruncându-i în luptă prost echipați și prost instruiți, doar pentru a detecta pozițiile de tragere ale ucrainenilor.
Armata Statelor Unite a oferit cele mai clare indicii de până acum privind capacitățile reale ale sistemului său hipersonic cu rază lungă de acțiune (LRHW), cunoscut sub numele de „Dark Eagle”. Dezvăluirile, făcute în timpul vizitei Secretarului Apărării, Pete Hegseth, la arsenalul Redstone, sugerează o rază de acțiune extinsă și o abordare neconvențională în ceea ce privește încărcătura explozivă.
În timp ce cancelariile europene și emisarii lui Trump caută o ieșire rapidă din război, Volodimir Zelenski refuză să semneze o pace care ar putea lăsa armata rusă la porțile unei Ucraine dezarmate.
Într-un moment în care multe națiuni NATO se luptă cu termene de livrare depășite și bugete scăpate de sub control, Ungaria a oferit săptămâna aceasta un exemplu rar de program militar dus la capăt fără scuze și fără întârzieri. Armata Ungară a marcat, printr-o ceremonie a Brigăzii 1 Blindate, recepția ultimului tanc Leopard 2A7HU dintr-un contract semnat în 2018.
Un raport al Royal United Services Institute (RUSI) confirmă ceea ce strategii militari bănuiau de mult: industria de apărare a Moscovei nu poate ține pasul cu ritmul în care armata sa irosește rachete sofisticate pe ținte de doi bani.
În lumea achizițiilor militare americane, unde programele durează de obicei decenii și costurile se dublează de la o lună la alta, știrea venită săptămâna aceasta de la Washington este o anomalie. Generalul Randy George, șeful Statului Major al Armatei SUA, a confirmat că primul prototip al noului tanc M1E3 Abrams a fost deja livrat de General Dynamics, cu ani buni înainte de termenul pe care scepticii îl considerau realist.
Italia, Bulgaria și Malta s-au alăturat Belgiei în apelurile adresate Comisiei Europene și Consiliului UE de a identifica soluții alternative față de planul propus de Bruxelles privind utilizarea activelor rusești înghețate pentru a finanța un împrumut masiv în valoare de aproximativ 210 miliarde de euro destinat Ucrainei.
În timp ce în România unii se mai ceartă pe Facebook și în social media cu privire la existența sau inexistența pericolului rus, în celălalt capăt al Flancului lucrurile sunt cât se poate de clare: Rusia reprezintă o amenințare militară la adresa Europei iar doar o Armată puternică și structuri defensive puternice pot descuraja o aventură militară în viitorul apropiat a noii Armate Roșii.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a mutat și a declarat că Ucraina e pregătită să renunțe la cererile privind aderarea la NATO, în schimbul garanțiilor de securitate din partea SUA și a Europei.
Potrivit presei occidentale, Forțele Armate ale Ucrainei desfășoară activ radare IRIS proiectate pentru detectarea dronelor. Aceasta este o dezvoltare a companiei olandeze Robin Radar, a cărei conducere speră că, datorită celei mai recente modernizări a produsului lor, “trupele vor putea detecta și distruge și mai multe UAV-uri”.
Președintele țării Nicușor Dan - Comandantul Suprem al Armatei României, potrivit Constituției - a declarat că „vom vedea drone ruse doborâte în România”, dar a nuanțat declarația precizând că țara noastră nu e singura care nu angajează aceste UAV-uri, iar astfel de angajări se vor face doar în anumite condiții. Poziția președintelui țării vine în contextul deselor incidente în care spațiul aerian românesc a fost încălcat de drone ruse, în timp ce fostul președinte Traian Băsescu a numit situația „ridicolă” și spațiul aerian românesc „un bulevard pentru drone ruse”.
Vineri, 12 noiembrie, a fost o zi importantă pentru industria de apărarea românească, odată cu lansarea oficială a VLAH" (Vehicul de luptă autonom hidramat) - primul prototip al unui vehicul blindat 4X4 dezvoltat în România, în ultimii 35 de ani.
