Într-un final al războiului, s-ar putea să primim un răspuns privind erorile, care să uimeaacă într-o anumită măsură. Este posibil, să asistăm la dezintegrarea în direct a unei puteri nucleare datorită corupției. Să vedem cum bani, care trebuiau alocați forțelor armate, au fost fie deturnați, fie atribuiți cu acoperire legală altor scopuri. Iar rezultatul, o armată doar mare și atât, care este complet nepregătită pentru un război de agresiune și care este distrusă sistematic în Ucraina, cauzând o vulnerabilitate uriașă întregii Rusii, nu doar liderilor.
Poate părea cam mult spus ”complet nepregătită”, dar disperarea se vede cu ochiul liber. Șeful Statului Major General, generalul Valeri Gherasimov, vine în prima linie. Rusia amenință nuclear NATO, pentru ca Alianța să nu trimită forțe în Ucraina, deși NATO a spus clar că nu va face acest lucru. Liderii ruși cred că vor pierde războiul în Ucraina, iar singura modalitate să evite acest lucru este să folosească arme de distrugere în masă împotriva trupelor ucrainene, ceea ce cu siguranță pentru NATO înseamnă depășirea liniei roșii. De aici, vine și amenințarea nucleară asupra Alianței.
Între timp, publicația americană Defense One, într-o analiză, din 6 mai, oferă o argumentație solidă a uneia dintre cauzele profunde care stau la baza numeroaselor greșeli făcute la nivel tactic de trupele rusești.
Astfel, mai mulți experți, chiar și oficiali militari americani de rang înalt, apreciază că subofițerii ruși nu sunt pregătiți corespunzător pentru a conduce acțiunile tactice, iar de aici un lanț întreg de slăbiciuni care începe cu pierderea majorității confruntărilor și în final determină venirea ofițerilor de rang înalt în apropierea frontului, cu riscurile de securitate asociate, implicarea acestora în detalii tactice și neglijarea propriilor atribuții.
În continuare, vom reda analiza așa cum a fost scrisă, deoarece vine de la cei care au creat cele mai puternice și versatile forțe armate din lume, în care titulatura de ”Non-comnissioned officer” (pentru funcția de subofițer) – în traducere ”ofițer fără autoritate deplină”, adică tot un comandant chiar dacă este de rang mai mic - sintetizează o întreagă filozofie, șlefuită și verificată într-o experiență pe foarte mulți ani și la scară globală:
Subofițerii, mult timp „coloana vertebrală” a Forțelor Armate americane, se dovedesc și mai importanți pe câmpurile de luptă moderne.
Unul dintre motivele, pentru care armata rusă s-a chinuit să câștige teren în Ucraina, este lipsa unui corp puternic de subofițeri, care sunt mai importanți ca niciodată pentru succesul pe câmpul de luptă modern, spun oficialii și experții militari americani.
În forțele armate americane, subofițerii – militari înrolați la sau peste gradul de caporal în US Army și Infanteria Marină, sergent de stat major în Forțele Aeriene și ”petty officer” în US Navy – sunt experți de încredere care execută pe câmpul de luptă sarcinile primite de la ofițeri și au grijă de trupe. Dar în timp ce China lucrează la dezvoltarea unui corp de lideri înrolați, Rusia pare blocată într-un model mai vechi.
„Rușii practică o directivă de sus în jos, foarte, foarte greu de pus în practică – un fel de ordine stabilite care vin de la vârf, ceea ce nu este neapărat cel mai bun lucru de făcut pe un câmp de luptă dinamic”, a declarat, marți, generalul Mark Milley, președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore, în fața Subcomisiei Senatului pentru Creditele destinate Apărării.
Secretarul Apărării, Lloyd Austin, a spus că eșecul Rusiei de a „integra loviturile aeriene cu manevra la sol” se datorează lipsei de conducere la nivel inferior.
Deputatul Mikie Sherrill, care a servit ca pilot de elicopter Sea King în Marină timp de 10 ani, a declarat că performanța [slabă – nota autorului] Rusiei în război este o consecință a propriei experiențe: armata nu funcționează fără o clasă puternică de subofițeri.
„Vă pot spune, cu siguranță, că aceasta este coloana vertebrală a forței de luptă a Statelor Unite. Și cred că am văzut lipsa acestui lucru în armata rusă și modul în care aceasta afectează capacitatea lor de a duce acest război și, cu siguranță, incapacitatea ca, altcineva, în afara generalului comandant de misiune, să conducă misiunea în conformitate cu intenția generalului respectiv”, a spus Sherrill.
Dar alții apreciază că armata rusă s-a descurcat destul de bine la scară istorică și fără un corp de subofițeri. Michael Kofman, directorul unui program de cercetare în cadrul Programului de Studii Rusești al Centrului pentru Analize Navale (CNA), a spus că Rusia și Uniunea Sovietică au câștigat războaie în trecut. În Ucraina, a spus el, problema nu este lipsa unui corp de subofițeri, ci structura decizională de sus în jos.
Armata rusă este considerată rigidă la nivel tactic și flexibilă doar la nivelurile operațional și strategic, a spus Kofman, lăsând responsabilitatea și gândirea independentă în seama ofițerilor. „Acolo, [la funcțiile înalte de ofițer] vedeți că armata rusă este într-adevăr afectată structural ca forță în ceea ce privește cultura și modul în care funcționează.”
Subofițerii ruși, în mare parte, sunt militari cu contract, care nu au un rol de conducere și nu gestionează disciplina ca omologii lor din forțele armate americane sau britanice, a spus Kofman.
„Nu se ocupă, știți, de adaptarea unității. Ei nu sunt responsabili de tactici și alte lucruri asemănătoare ... Persoana care se ocupă de toate este ofițerul. De aceea, armata rusă este axată pe ofițeri. Corpul de ofițeri se ocupă de toate acele probleme, pe care subofițerii le-ar putea face”, a spus el.
Serviciile militare americane, prin comparație, încredințează conducerea subofițerilor. Comanda misiunii este împinsă la cel mai scăzut rang posibil, ceea ce înseamnă că ofițerii dau obiective - de exemplu, să pună mâna pe un deal - și subofițerii descoperă cum să o îndeplinească, a spus sergentul-major Jeremy Crisp, purtător de cuvânt la Corpul 3 Blindat de la Fort Hood, Texas.
„Dar, de exemplu, dacă ești pe acel deal și dintr-o dată apare un blocaj rutier, pe care comandantul nu l-a anunțat în intenția sa inițială, soldaților li se permite flexibilitatea pentru a-și da seama cum să ocolească, mai sus, de mai jos, sau prin acel baraj rutier, pentru a îndeplini misiunea, deoarece comandantul nu microgestionează, aducând situația într-un asemenea punct, încât subofițerii și ofițerii juniori să nu poată îndeplini acea misiune”, a spus el.
Subofițerii sunt, de asemenea, responsabili pentru pregătirea de luptă, inclusiv pentru starea generală a trupelor lor. În martie, un înalt oficial american din domeniul apărării a declarat că forțele ruse, cu mare greutate, au asigurat hrana trupelor proprii, efectiv s-au chinuit.
„Dacă nu ai grijă de soldații tăi, ei se vor simți mizerabil. Și atunci este momentul în care coeziunea unității se destramă, atunci lucruri precum încrederea reciprocă se destramă. Atunci lucruri precum înțelegerea între oameni dispare”, a spus Crisp.
Se pare că un număr mare de generali ruși au murit în Ucraina, un eveniment rar în războaiele recente. Kofman a spus că, unul dintre motive este că ofițerii ruși tind să conducă de pe front și să supravegheze ei înșiși câmpul de luptă.
„Sunt o armată în care, ofițerii își asumă multe riscuri, pe care ai noștri nu le-ar face”, a spus el. „În al doilea rând, există cu siguranță aspecte ale culturii militare ruse, în care o mare parte din ceea ce se întâmplă cu unitatea depinde în mare măsură de ofițeri, de personalitatea și performanța acestora. Și astfel, ofițerii apar pe câmpul de luptă pentru a-și imprima personalitatea în luptă.”
Kofman a spus că generalii Rusiei simt că trebuie să facă acest lucru, deoarece armata nu deleagă suficient autoritatea și îi lipsește responsabilitatea la eșaloanele inferioare. „Și asta se datorează în parte, pentru că nu are un corp de subofițeri și nici nu are acest tip de cultură”, a spus el.
În armata SUA, ofițerii și subofițerii sunt legați împreună. Fiecare comandant are un omolog subofițer, de la nivelul plutonului până la șefii serviciilor. Crisp, care a servit în armată timp de 21 de ani, inclusiv 15 ani ca subofițer, a spus că armata americană s-ar destrăma fără un corp puternic de subofițeri.
„Pregătirea ar scădea, capacitatea de a funcționa ar scădea, capacitatea de a fi letal ar scădea. Nici măcar nu ne putem imagina așa ceva”, a spus el.
Poate ținând seama de acest avertisment, China lucrează pentru a-și dezvolta propriul corp de subofițeri, ca parte a efortului său de a face din Armata Populară de Eliberare (PLA) o armată de clasă mondială până în 2049. Problemele de personal au fost „unele dintre adevăratele provocări” pentru PLA în ultimii 30 de ani, potrivit lui David Finkelstein, vicepreședinte și director al diviziei CNA pentru afaceri de securitate din China și Indo-Pacific.
La sfârșitul anilor 1990, China și-a stabilit primul program de dezvoltare a unui corp profesionist de subofițeri, dar nu a funcționat așa cum speraseră, potrivit Finkelstein. În 2013, Partidul Comunist din China a decis că trebuie să „perfecționeze sistemul subofițerilor”, a spus el. „Deci înțeleg că au niște probleme.”
PLA este o forță mixtă de recruți și voluntari, a spus Finkelstein. Un recruț poate alege să se alăture armatei regulate și să meargă la o școală pentru a deveni subofițer.
„Dar nu este clar cum funcționează sistemul pentru ei”, a spus Finkelstein. „Dar ei sunt de acord cu faptul că trebuie să facă mai bine, pentru că, pe măsură ce aspiră să lupte în campanii de înaltă tehnologie și multidomeniu pe care le preconizează, știu că trebuie să împingă autoritatea la cel mai de jos nivel... Și împingerea autorității la cel mai de jos nivel tactic posibil, este într-adevăr o anatemă pentru cultura PLA, unde au un sistem de comandă-control foarte vertical și izolat.”
Ca și în armata rusă, ofițerii juniori ai Chinei au aceleași responsabilități, pe care SUA se așteaptă să le îndeplinească subofițerii. Dar PLA acordă atenție și modului în care alte armate își construiesc corpurile de ofițeri și de subofițeri și lucrează foarte mult pentru a fi mai buni, a spus Finkelstein. „Este foarte greu să schimbi cultura oricărei organizații, iar culturile militare se schimbă mai lent decât majoritatea.”
PLA este, de asemenea, „aripa înarmată a Partidului Comunist Chinez”, a spus Finkelstein, unde oamenii, care doresc să devină subofițeri sau ofițeri, sunt priviți pentru atributele lor politice.
PLA a fost probabil „destul de surprinsă de provocările pe care le-au avut rușii” în prima fază a războiului din Ucraina, a spus el, pentru că, în mod tradițional, au apreciat foarte mult armata rusă și din cauza experienței de luptă din ultimii 30 de ani, experiență pe care PLA nu o are.
Finkelstein este sigur că PLA studiază cum acționează forțele ruse în Ucraina, de la nivel strategic până la cel tactic.
„Ucraina va fi într-adevăr un laborator de luptă pentru PLA, în măsura în care pot observa și învăța orice despre experiența rusă.”
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Deși discuțiile de la Moscova, din 2 decembrie, dintre delegația americană și președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu par să fi adus pacea mai aproape, secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, susține, într-un interviu pentru Fox News, că s-au făcut „progrese” către încheierea războiului.
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
Într-o Europă care alege aproape în mare parte ca soluție pentru aviația militară de generația a 5-a avioanele F-35 Lightning II, există și cazuri de ezitare.
Rusia a efectuat atacuri cu drone în mai multe locații din Ucraina, inclusiv în capitala Kiev. O persoană a murit în urma unui atac asupra Odesei, Ucraina.
În același timp, zeci de drone au fost trimise de ucraineni în Rusia, dintre care unele au fost doborâte deasupra Moscovei.
Avioane de vânătoare poloneze au interceptat un avion de cercetare rusesc deasupra Mării Baltice, care zbura aproape de spațiul său aerian, a anunțat joi, 25 decembrie, Comandamentul Operațional al Forțelor Armate ale țării membre NATO.
Într-un mesaj postat pe canalul său de Telegram, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a informat, pe 23.12.2025, că, înainte de a ataca submarinul rusesc de la Novorossisk, structurile serviciului au distrus un avion de cercetare maritimă de tip Il-38N. Atacul din această lună în care Ucraina a scos submarinul rus din joc, aflat chiar în portul militar din Novorossisk, reprezintă una din cele mai spectaculoase operațiuni din cei patru ani de război. În ciuda problemelor de pe frontul din Est, pe mare ucrainenii reușesc să îi țină în șah pe ruși.
Orban a reamintit că pacea europeană de după al Doilea Război Mondial a durat aproape opt decenii, ceea ce, după cum subliniază el, reprezintă o excepție istorică. Potrivit acestuia, teama de un conflict nuclear a împiedicat noi războaie timp de decenii, dar acest mecanism de descurajare nu mai este la fel de eficient astăzi ca odinioară.
În tot interviul, Orban vorbește mult despre presupusele greșeli ale Europei, dar nu spune un cuvânt despre Rusia. Va fi interesant să vedem cum se va poziționa liderul ungar în scenariul unui atac (evident hibrid) al Moscovei asupra unui alt stat european.
Glenn Corn, un fost înalt ofițer CIA, avertizează că Ucraina se află într-un moment critic. Glenn Corn, fost ofițer de informații și apărare, într-un editorial recent pentru Cypher Brief, reamintește administrației americane să nu repete greșelile făcute de prim-ministrul britanic Neville Chamberlain.
Bombardiere strategice ruse cu rază lungă de acțiune Tu-95MS au efectuat un zbor planificat deasupra apelor neutre ale Mărilor Norvegiei şi Barents, informează joi agențiile de știri.
În noaptea de Ajun, invadatorii ruși au efectuat un alt atac asupra infrastructurii portuare și industriale din regiunea ucraineană Odesa. În urma atacului, o persoană a fost ucisă și alte două au fost rănite.
Liderul nord-coreean Kim Jong-un a participat la testul unei noi rachete, a relatat joi presa de stat nord-coreeană, conform AFP și Reuters. Kim a vizitat, de asemenea, miercuri docurile unde presa de stat a declarat că Nordul își construiește submarinul nuclear.
Suedia va avea în curând capacitatea de a efectua lovituri în adâncime mult în spatele liniilor inamice, după pe avioanele Gripen va fi integrată racheta de croazieră Taurus, de producție germană. Procesul se desfășoară mai rapid decât era planificat.
Președintele american se prezintă drept apărătorul absolut al libertății de exprimare pe rețelele de socializare. În schimb, Trump amenință că va ridica licențele pentru toate canalele tv care difuzează emisiuni umoristice la adresa sa.
Sistemele antiaeriene SAMP/T sunt văzute de mulți drept un Patriot european. Până acum au apărut puține informații despre utilizarea acestora în Ucraina, dar lucrurile ar putea să se schimbe pe viitor, mai ales că francezii intenționează să trimită mai multe SAMP/T NG, noua generație a sistemului antirachetă franco-italian.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a prezentat pentru prima dată, în detaliu, cele 20 de puncte ale ultimului plan de pace elaborat de SUA pentru a pune capăt războiului din Ucraina, afirmând că a fost negociat cu reprezentanţi ai Kievului şi Washingtonului şi că a fost trimis spre avizare Moscovei.
În cei aproape patru ani de război, ucrainenii au integrat zeci de sisteme occidentale, pe lângă cele sovietice pe care deja le aveau în dotare, ceea ce pentru orice tehnician e un coșmar nu doar logistic, dar și de mentenanță. În ceea ce privește lansatoarele multiple de rachete, HIMARS au fost cu siguranță un „game changer” în vara și toamna lui 2022, atât pentru a opri ofensiva rusă, cât și în cea mai fructuoasă contraofensivă ucraineană când forțele de apărare ale Ucrainei au reușit să elibereze o mare porțiune din teritoriu.
Luni, guvernul israelian a aprobat o propunere a ministrului Apărării, Yisrael Katz, de a închide postul de radio al armatei israeliene „Galei Tzahal”, oprind oficial activitatea acestuia la 1 martie 2026.
Primarul Moscovei a anunțat că unitățile rusești de apărare aeriană au distrus o dronă care zbura spre capitala Rusiei.
China investește sume colosale nu doar în sisteme de armament convenționale, dar și în dezvoltarea capacităților nucleare, ori în tehnologii emergente și mai ales în componenta cyber. În unanimitate experții și oficialii sunt de părere că, spre deosebire de Rusia, China ar intra într-o aventură militară care ar risca să atragă SUA în război doar în cazul în care ar avea un plan bine pus la punct de a slăbi capacitatea militară americană. Iar acest plan e unul complex, care vizează și zona cyber.
Primele elemente ale unui sistem antidronă au fost desfășurate la granița Poloniei cu Belarus.
Forțele de apărare ucrainene s-au retras din orașul Siversk din regiunea Donețk, a anunțat marți Statul Major General ucrainean, precizând că obiectivul este „de a păstra vieți omenești și de a menține pregătirea de luptă a unităților”.
Însă avansurile Rusiei sunt plătite scump de către militarii ruși. Doar în ultimii doi ani, Moscova a pierdut 400 de mii de militari pe frontul din Ucraina.
Pakistanul a semnat un acord major de apărare cu Armata Națională Libiană, care controlează estul și sudul Libiei sub comanda lui Khalifa Haftar. Acesta care vine pe fondul polarizării politice din Libia de la căderea regimului lui Muammar Gaddafi, în 2011, și subliniază ambițiile Islamabadului de a-și extinde exporturile de apărare, bazându-se pe parteneriatul său cu China în dezvoltarea de arme avansate. Acordul prevede inclusiv achiziția de către Libia de avioane JF-17, construite de Pakistan împreună cu China.
Decretele de numire în funcţie a noilor miniştri de la Apărare - Radu Miruţă şi Economie - Irineu Darău au fost publicate marţi în Monitorul Oficial.
Istoria aviației militare ar fi putut arăta total diferit dacă americanii ar fi ale un proiect ce azi pare uitat: YF-23 Black Widow II sau „Văduva Neagră”. E vorba de două concepte diferite care au concurat, proces în urmă căruia s-a născut F-22 Raptor, considerat de mulți cel mai performant avion de luptă din lume.
Șeful Statului Major al forțelor libiene a murit într-un 'accident' de avion în timp ce pleca de la Ankara, în Turcia, unde s-a aflat într-o vizită, a anunțat marți seara prim-ministrul libian Abdelhamid Dbeibah, notează Agerpres și AFP.
Compania Lockheed Martin a anunțat că a testat cu succes racheta GMLRS ER (Guided Multiple Launch Rocket System Extended-Range) cu rază mai lungă de acțiune și un sistem de lansare M-142 HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System).
Comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrski, declara zilele trecute că Rusia și-a mărit efectivele la aproximativ 710 mii de oameni pentru a desfășura o operațiune ofensivă strategică în Ucraina.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a audiat rapoartele secretarului Consiliului Național de Securitate și Apărare, Rustem Umerov, și ale șefului Statului Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei, Andriy Hnatov, privind rezultatele negocierilor cu delegația americană privind soluționarea războiului.
Serviciul de presă al corporației de stat Rostec din Federația Rusă a anunțat, pe 22.12.2025, că un avion de vânătoare de tip Su-57 a efectuat primul zbor cu un nou motor de generația a cincea, cunoscut sub denumirea de “Produs 177”.
Gazprom negociază cu compania petrolieră ungară MOL o posibilă vânzare a participației sale majoritare deținută la NIS - singura rafinărie a Serbiei -, a anunțat marți președintele sârb Aleksandar Vucic, transmit Agerpres și Reuters.
Pe baza informațiilor de la agențiile de informații britanice, Generalul Gwyn Jenkins, șeful Marinei Regale Britanice, este sigur că războiul din Ucraina a crescut apetitul Rusiei pentru dominație în multe regiuni ale lumii.
Oficialul a avertizat că forțele britanice și NATO în ansamblu și-ar putea pierde în curând avantajul în Oceanul Atlantic. Acest lucru se datorează consolidării semnificative a capacităților navale rusești și consolidării continue de către Kremlin a capacităților sale navale.
Navele vor fi cele mai rapide și de 100 de ori mai puternice decât orice navă construită până acum, s-a lăudat Trump. Prima navă din clasa Trump se va numi "USS Defiant".
Forțele ruse au lansat atacuri la scară largă cu rachete și drone asupra mai multor orașe ucrainene în noaptea de 23 decembrie, vizând, în principal, infrastructura energetică din regiunile din vestul îndepărtat al țării, dar și porturile Ismail și Reni de la frontiera cu România.
Grecia continuă să își consolideze capacitățile militare ca răspuns la ceea ce Atena descrie drept amenințări crescânde din partea Turciei, desfășurând sisteme de rachete cu rază lungă Spike NLOS, de fabricație israeliană, în special în insulele din estul Mării Egee și în regiunea Evros, la frontiera terestră cu Turcia. Sistemele au intrat recent în inventarul Forțelor Armate Elene și se află în curs de integrare operațională.
Armata germană a decis că noile pistoale de serviciu vor fi furnizate de Česká Zbrojovka (CZ). Soldații Bundeswehr vor folosi pistoale de tip CZ P-10.
