Într-un final al războiului, s-ar putea să primim un răspuns privind erorile, care să uimeaacă într-o anumită măsură. Este posibil, să asistăm la dezintegrarea în direct a unei puteri nucleare datorită corupției. Să vedem cum bani, care trebuiau alocați forțelor armate, au fost fie deturnați, fie atribuiți cu acoperire legală altor scopuri. Iar rezultatul, o armată doar mare și atât, care este complet nepregătită pentru un război de agresiune și care este distrusă sistematic în Ucraina, cauzând o vulnerabilitate uriașă întregii Rusii, nu doar liderilor.
Poate părea cam mult spus ”complet nepregătită”, dar disperarea se vede cu ochiul liber. Șeful Statului Major General, generalul Valeri Gherasimov, vine în prima linie. Rusia amenință nuclear NATO, pentru ca Alianța să nu trimită forțe în Ucraina, deși NATO a spus clar că nu va face acest lucru. Liderii ruși cred că vor pierde războiul în Ucraina, iar singura modalitate să evite acest lucru este să folosească arme de distrugere în masă împotriva trupelor ucrainene, ceea ce cu siguranță pentru NATO înseamnă depășirea liniei roșii. De aici, vine și amenințarea nucleară asupra Alianței.
Între timp, publicația americană Defense One, într-o analiză, din 6 mai, oferă o argumentație solidă a uneia dintre cauzele profunde care stau la baza numeroaselor greșeli făcute la nivel tactic de trupele rusești.
Astfel, mai mulți experți, chiar și oficiali militari americani de rang înalt, apreciază că subofițerii ruși nu sunt pregătiți corespunzător pentru a conduce acțiunile tactice, iar de aici un lanț întreg de slăbiciuni care începe cu pierderea majorității confruntărilor și în final determină venirea ofițerilor de rang înalt în apropierea frontului, cu riscurile de securitate asociate, implicarea acestora în detalii tactice și neglijarea propriilor atribuții.
În continuare, vom reda analiza așa cum a fost scrisă, deoarece vine de la cei care au creat cele mai puternice și versatile forțe armate din lume, în care titulatura de ”Non-comnissioned officer” (pentru funcția de subofițer) – în traducere ”ofițer fără autoritate deplină”, adică tot un comandant chiar dacă este de rang mai mic - sintetizează o întreagă filozofie, șlefuită și verificată într-o experiență pe foarte mulți ani și la scară globală:
Subofițerii, mult timp „coloana vertebrală” a Forțelor Armate americane, se dovedesc și mai importanți pe câmpurile de luptă moderne.
Unul dintre motivele, pentru care armata rusă s-a chinuit să câștige teren în Ucraina, este lipsa unui corp puternic de subofițeri, care sunt mai importanți ca niciodată pentru succesul pe câmpul de luptă modern, spun oficialii și experții militari americani.
În forțele armate americane, subofițerii – militari înrolați la sau peste gradul de caporal în US Army și Infanteria Marină, sergent de stat major în Forțele Aeriene și ”petty officer” în US Navy – sunt experți de încredere care execută pe câmpul de luptă sarcinile primite de la ofițeri și au grijă de trupe. Dar în timp ce China lucrează la dezvoltarea unui corp de lideri înrolați, Rusia pare blocată într-un model mai vechi.
„Rușii practică o directivă de sus în jos, foarte, foarte greu de pus în practică – un fel de ordine stabilite care vin de la vârf, ceea ce nu este neapărat cel mai bun lucru de făcut pe un câmp de luptă dinamic”, a declarat, marți, generalul Mark Milley, președintele Comitetului Întrunit al Șefilor de State Majore, în fața Subcomisiei Senatului pentru Creditele destinate Apărării.
Secretarul Apărării, Lloyd Austin, a spus că eșecul Rusiei de a „integra loviturile aeriene cu manevra la sol” se datorează lipsei de conducere la nivel inferior.
Deputatul Mikie Sherrill, care a servit ca pilot de elicopter Sea King în Marină timp de 10 ani, a declarat că performanța [slabă – nota autorului] Rusiei în război este o consecință a propriei experiențe: armata nu funcționează fără o clasă puternică de subofițeri.
„Vă pot spune, cu siguranță, că aceasta este coloana vertebrală a forței de luptă a Statelor Unite. Și cred că am văzut lipsa acestui lucru în armata rusă și modul în care aceasta afectează capacitatea lor de a duce acest război și, cu siguranță, incapacitatea ca, altcineva, în afara generalului comandant de misiune, să conducă misiunea în conformitate cu intenția generalului respectiv”, a spus Sherrill.
Dar alții apreciază că armata rusă s-a descurcat destul de bine la scară istorică și fără un corp de subofițeri. Michael Kofman, directorul unui program de cercetare în cadrul Programului de Studii Rusești al Centrului pentru Analize Navale (CNA), a spus că Rusia și Uniunea Sovietică au câștigat războaie în trecut. În Ucraina, a spus el, problema nu este lipsa unui corp de subofițeri, ci structura decizională de sus în jos.
Armata rusă este considerată rigidă la nivel tactic și flexibilă doar la nivelurile operațional și strategic, a spus Kofman, lăsând responsabilitatea și gândirea independentă în seama ofițerilor. „Acolo, [la funcțiile înalte de ofițer] vedeți că armata rusă este într-adevăr afectată structural ca forță în ceea ce privește cultura și modul în care funcționează.”
Subofițerii ruși, în mare parte, sunt militari cu contract, care nu au un rol de conducere și nu gestionează disciplina ca omologii lor din forțele armate americane sau britanice, a spus Kofman.
„Nu se ocupă, știți, de adaptarea unității. Ei nu sunt responsabili de tactici și alte lucruri asemănătoare ... Persoana care se ocupă de toate este ofițerul. De aceea, armata rusă este axată pe ofițeri. Corpul de ofițeri se ocupă de toate acele probleme, pe care subofițerii le-ar putea face”, a spus el.
Serviciile militare americane, prin comparație, încredințează conducerea subofițerilor. Comanda misiunii este împinsă la cel mai scăzut rang posibil, ceea ce înseamnă că ofițerii dau obiective - de exemplu, să pună mâna pe un deal - și subofițerii descoperă cum să o îndeplinească, a spus sergentul-major Jeremy Crisp, purtător de cuvânt la Corpul 3 Blindat de la Fort Hood, Texas.
„Dar, de exemplu, dacă ești pe acel deal și dintr-o dată apare un blocaj rutier, pe care comandantul nu l-a anunțat în intenția sa inițială, soldaților li se permite flexibilitatea pentru a-și da seama cum să ocolească, mai sus, de mai jos, sau prin acel baraj rutier, pentru a îndeplini misiunea, deoarece comandantul nu microgestionează, aducând situația într-un asemenea punct, încât subofițerii și ofițerii juniori să nu poată îndeplini acea misiune”, a spus el.
Subofițerii sunt, de asemenea, responsabili pentru pregătirea de luptă, inclusiv pentru starea generală a trupelor lor. În martie, un înalt oficial american din domeniul apărării a declarat că forțele ruse, cu mare greutate, au asigurat hrana trupelor proprii, efectiv s-au chinuit.
„Dacă nu ai grijă de soldații tăi, ei se vor simți mizerabil. Și atunci este momentul în care coeziunea unității se destramă, atunci lucruri precum încrederea reciprocă se destramă. Atunci lucruri precum înțelegerea între oameni dispare”, a spus Crisp.
Se pare că un număr mare de generali ruși au murit în Ucraina, un eveniment rar în războaiele recente. Kofman a spus că, unul dintre motive este că ofițerii ruși tind să conducă de pe front și să supravegheze ei înșiși câmpul de luptă.
„Sunt o armată în care, ofițerii își asumă multe riscuri, pe care ai noștri nu le-ar face”, a spus el. „În al doilea rând, există cu siguranță aspecte ale culturii militare ruse, în care o mare parte din ceea ce se întâmplă cu unitatea depinde în mare măsură de ofițeri, de personalitatea și performanța acestora. Și astfel, ofițerii apar pe câmpul de luptă pentru a-și imprima personalitatea în luptă.”
Kofman a spus că generalii Rusiei simt că trebuie să facă acest lucru, deoarece armata nu deleagă suficient autoritatea și îi lipsește responsabilitatea la eșaloanele inferioare. „Și asta se datorează în parte, pentru că nu are un corp de subofițeri și nici nu are acest tip de cultură”, a spus el.
În armata SUA, ofițerii și subofițerii sunt legați împreună. Fiecare comandant are un omolog subofițer, de la nivelul plutonului până la șefii serviciilor. Crisp, care a servit în armată timp de 21 de ani, inclusiv 15 ani ca subofițer, a spus că armata americană s-ar destrăma fără un corp puternic de subofițeri.
„Pregătirea ar scădea, capacitatea de a funcționa ar scădea, capacitatea de a fi letal ar scădea. Nici măcar nu ne putem imagina așa ceva”, a spus el.
Poate ținând seama de acest avertisment, China lucrează pentru a-și dezvolta propriul corp de subofițeri, ca parte a efortului său de a face din Armata Populară de Eliberare (PLA) o armată de clasă mondială până în 2049. Problemele de personal au fost „unele dintre adevăratele provocări” pentru PLA în ultimii 30 de ani, potrivit lui David Finkelstein, vicepreședinte și director al diviziei CNA pentru afaceri de securitate din China și Indo-Pacific.
La sfârșitul anilor 1990, China și-a stabilit primul program de dezvoltare a unui corp profesionist de subofițeri, dar nu a funcționat așa cum speraseră, potrivit Finkelstein. În 2013, Partidul Comunist din China a decis că trebuie să „perfecționeze sistemul subofițerilor”, a spus el. „Deci înțeleg că au niște probleme.”
PLA este o forță mixtă de recruți și voluntari, a spus Finkelstein. Un recruț poate alege să se alăture armatei regulate și să meargă la o școală pentru a deveni subofițer.
„Dar nu este clar cum funcționează sistemul pentru ei”, a spus Finkelstein. „Dar ei sunt de acord cu faptul că trebuie să facă mai bine, pentru că, pe măsură ce aspiră să lupte în campanii de înaltă tehnologie și multidomeniu pe care le preconizează, știu că trebuie să împingă autoritatea la cel mai de jos nivel... Și împingerea autorității la cel mai de jos nivel tactic posibil, este într-adevăr o anatemă pentru cultura PLA, unde au un sistem de comandă-control foarte vertical și izolat.”
Ca și în armata rusă, ofițerii juniori ai Chinei au aceleași responsabilități, pe care SUA se așteaptă să le îndeplinească subofițerii. Dar PLA acordă atenție și modului în care alte armate își construiesc corpurile de ofițeri și de subofițeri și lucrează foarte mult pentru a fi mai buni, a spus Finkelstein. „Este foarte greu să schimbi cultura oricărei organizații, iar culturile militare se schimbă mai lent decât majoritatea.”
PLA este, de asemenea, „aripa înarmată a Partidului Comunist Chinez”, a spus Finkelstein, unde oamenii, care doresc să devină subofițeri sau ofițeri, sunt priviți pentru atributele lor politice.
PLA a fost probabil „destul de surprinsă de provocările pe care le-au avut rușii” în prima fază a războiului din Ucraina, a spus el, pentru că, în mod tradițional, au apreciat foarte mult armata rusă și din cauza experienței de luptă din ultimii 30 de ani, experiență pe care PLA nu o are.
Finkelstein este sigur că PLA studiază cum acționează forțele ruse în Ucraina, de la nivel strategic până la cel tactic.
„Ucraina va fi într-adevăr un laborator de luptă pentru PLA, în măsura în care pot observa și învăța orice despre experiența rusă.”
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Referindu-se la acordul SUA – Ucraina privind mineralele, Volker remarcă atât legătura evidentă dintre domeniile economic și cel militar cât și faptul că Statele Unite ar trebui să facă mai mult din punct de vedere militar.
Federația Rusă a modernizat mai multe baze militare nucleare în apropierea graniței NATO în ultimii ani, inclusiv una în regiunea Kaliningrad, o enclavă între Polonia și Lituania, a relatat postul de televiziune suedez SVT, citând imagini din satelit de la Planet Labs.
Președintele SUA ignoră apelul UE și al Regatului Unit la mai multe acțiuni privind războiul din Ucraina, spunând Europei: „Să-i vedem cum o fac mai întâi”.
Noile planuri includ cooperarea cu China și, eventual, cu SUA, în ciuda provocărilor impuse de sancțiunile occidentale.
Numărul armelor nucleare din lume, care este în scădere de zeci de ani, ar putea crește din nou pentru prima dată de la sfârșitul Războiului Rece. Toate cele nouă state care dețin arme nucleare au continuat în 2024 cu programe intensive de modernizare a armelor nucleare, de îmbunătățire a celor existente și de introducere a unor versiuni mai noi în armament, scrie Institutul de Cercetare a Păcii din Stockholm (SIPRI) în noul său raport anual publicat luni, 16 iunie. Agenția slovacă de presă TASR a informat despre acest lucru, preluând o știre de la DPA.
În ultimele două nopţi, cerul Israelului a fost brăzdat de o ploaie rachete iraniene. Aproximativ 150 până la 200 de rachete balistice au fost lansate de Iran spre ținte militare și civile, ceea ce s-a dovedit un test pentru rețeaua de apărare aeriană multi-stratificată a Israelului. Așa cum era de așteptat, sistemele precum Arrow și David's Sling au intrat în acțiune.
În timp ce oficialii vorbesc despre "parteneriat strategic" și "interoperabilitate", realitatea de pe teren, din România și până în Germania, sună altfel: zgomotul motoarelor de tanc, bubuitul artileriei și freamătul elicopterelor de atac. Exercițiul "Saber Guardian 25", cu cei aproximativ 10.000 de militari ai săi, nu este doar un antrenament. Este un mesaj puternic și clar, transmis în limbajul universal al puterii militare, iar destinatarul principal se află la Kremlin.
Sâmbătă, pe Constitution Avenue, nu a defilat doar Armata Statelor Unite. A defilat o anume viziune asupra Americii – una cu blindaj greu, susținută de zgomotul motoarelor cu turbină și aprobată personal de președintele Donald Trump. Parada aniversară a 250 de ani de la înființarea Armatei SUA, o producție care a costat zeci de milioane de dolari, a fost, în esență, spectacolul lui Donald Trump. Și, la fel ca majoritatea acțiunilor președintelui, a divizat națiunea americană pe care forțele armate au jurat să o apere.
În pofida sancțiunilor occidentale, exporturile Rusiei către cei mai mari 20 de parteneri comerciali ai săi au crescut cu 18%, ajungând la 330 de miliarde de dolari în timpul războiului din Ucraina, potrivit unui raport ajustat la inflație publicat pe 13 iunie de Institutul de Economie Germană din Koln. Acesta a comparat datele exporturilor Rusiei în anii 2021 și 2024.
Aliații direcți de nivel statal ai Rusiei, în războiul de agresiune împotriva Ucrainei, sunt Iranul și Coreea de Nord. Pe lângă aceștia există și un aliat care se disimulează în jucător neutru, acesta fiind China. Orice lovitură încasată de unul dintre acești aliați importanți ai Rusiei, este una pe care Moscova o resimte din plin, deoarece pune la îndoială capacitatea ei de a gestiona amplul război hibrid pe care l-a lansat împotriva Occidentului.
Printr-un singur atac complex, lansat în primele ore ale zilei de vineri, 13 iunie, Israelul pare să fi realizat imposibilul: a decapitat vârful ierarhiei militare iraniene și a neutralizat cea mai mare parte a arsenalului iranian de rachete balistice înainte ca acesta să poată fi folosit. Operația, denumită „Leul Răsare” (Rising Lion), reprezintă o regândire fundamentală a modului în care Israelul îşi proiectează puterea militară în Orientul Mijlociu. Acționând pe baza informațiilor că un atac iranian era iminent, Forțele de Apărare Israeliene (IDF) au pariat totul pe o lovitură preventivă de o amploare fără precedent. Miza a fost uriașă: dacă operațiunea eșua, Israelul s-ar fi confruntat cu un baraj de sute de rachete. Dacă reușea, ar fi putut anihila amenințarea pentru anii următori.
Într-un climat internațional marcat de tensiuni strategice și de o cascadă de escaladări militare, atacul Israelului asupra instalațiilor nucleare din Iran a declanșat un val de reacții, speculații și analize. Ioana Constantin Bercean, cercetător și poate cea mai importantă voce din România pe dosarele Orientului Mijlociu, oferă o evaluare extrem de tranșantă asupra evenimentelor, dezvăluind complexitatea și riscurile unui conflict ce depășește granițele regionale. Iar ceea ce va urma va fi un test major pentru DonaldTrump care, amintește cercetătoarea, „a câștigat al doilea mandat pe un discurs anti-război”, dar America ar putea fi atrasă într-un conflict în regiune.
Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a reconfirmat că actualul guvern german „nu ia în considerare” furnizarea de rachete de croazieră Taurtus către Ucraina, în pofida faptului că Kievul solicită de mult timp aceste rachete cu raza de acțiune de peste 500 km, cu care ar putea lovi ținte în adâncimea teritoriului Rusiei.
Timp de peste un deceniu, narațiunea oficială a fost simplă și convenabilă din punct de vedere politic: sistemele de apărare antirachetă ale NATO din Europa, în special facilitățile terestre AegisAshore din România și Polonia, erau acolo pentru a proteja continentul de amenințări cu rachete balistice cu rază lungă de acțiune venite din Orientul Mijlociu, adică din Iran, iar mai nou dinspre Federaţia Rusa. Discuțiile purtate în prezent în spatele ușilor închise la sediul NATO nu vizează o simplă actualizare, ci o reconfigurare fundamentală a modului în care Alianța se apără în fata amenințărilor aeriene.
Când ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a admis pe 13 iunie că Europa trebuie să se pregătească pentru o reducere a sprijinului militar american, nu a făcut doar o declarație politică. A tras un semnal de alarmă care reverberează în fabricile de armament, în statele occidentale și pe linia frontului din Ucraina. „Da, este corect. Așa ar fi, și trebuie să ne ocupăm de asta,” a spus Pistorius.
Asaltul israelian masiv asupra Iranului, din dimineaza zilei de vineri, a fost mult mai mult decât un raid aerian la scară largă. A fost o operațiune sofisticată, pe mai multe niveluri, care a inclus un element uluitor de tip ''coloana a cincea'': celule de comando conduse de Mossad care au lansat drone și rachete de precizie de la baze secrete aflate pe teritoriul iranian.
În cadrul conferinței „DefenseRomania Security Dialogue 2025”, organizată de Defense Romania la București, ambasadorul Ucrainei în România, Excelența Sa Ihor Prokopchuk, a susținut un discurs despre realitățile de pe front, nevoile militare urgente ale Ucrainei și pericolul direct reprezentat de Rusia pentru întreaga regiune. Inclusiv pentru România. Discursul acestuia a avut loc în panelul ambasadorilor, unde mai mulți șefi de misiuni diplomatice au participat la invitația DefenseRomania.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 13 iunie 2025, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
NATO își extinde capacitățile de supraveghere prin satelit pentru a scana suprafețe întinse de teritoriu, permițând alianței să monitorizeze mișcările militare din Ucraina și de la granițele Rusiei cu flancul estic al NATO.
O bornă sumbră și aproape de neconceput a fost atinsă în Ucraina. Potrivit Statului Major al Ucrainei, coroborat de evaluări din ce în ce mai directe ale serviciilor de informații occidentale, pierderile totale ale Rusiei – personal ucis, rănit sau scos din luptă – au depășit pragul de un milion de militari.
Pe malul noroios al Nistrului, într-o fâșie de pământ controlată de separatiști pro-ruși, istoria pare ca vrea sa se repete. Dar nu ca farsă, ci ca o amenințare militară deliberată. Trupele ruse și forțele separatiste locale din Transnistria au decis să „reconstruiască” Operațiunea Iași-Chișinău, ofensiva sovietică din 1944 care a zdrobit frontul germano-român și a dus la ocuparea României de către Armata Roșie.
Tim Cahill, President, Missiles and Fire Control (MFC) for Lockheed Martin Corporation, într-un editorial semnat pentru DefenseRomania, subliniază importanța proiectelor revoluționare din domeniul sistemelor de rachete, pe care gigantul american le dezvoltă pentru U.S. Army și aliații Americii, cu scopul de a ne păstra avantajul în fața adversarilor care dezvoltă și ei cu rapiditate tehnologii emergente. Redăm integral în cele ce urmează textul semnat de Tim Cahill.
Ceasul ticăie pentru NATO, indicând că nu mai avem timp de pierdut în faţa unei Ruşii tot mai agresive. Conform celor mai sumbre avertismente venite de la vârful alianței și din partea serviciilor de informații europene, Rusia se află pe o traiectorie de coliziune directă cu Occidentul, având intenţia de a lansa un atac militar asupra unui stat membru în mai puțin de cinci ani. Iar prima lovitură, menită să testeze dacă Articolul 5 al NATO mai are vreo valoare, s-ar putea să nu vină sub forma unei invazii clasice, cu armate de tancuri, ci a unei operațiuni hibride, insidioase, în statele baltice.
Armata poloneză, aflată în plin proces de reînarmare, unul dintre cele mai ambițioase din istoria recentă a NATO, apasă pe frână într-o direcție și accelerează puternic în alta. Într-o mișcare ce semnalează o maturizare a strategiei sale de achiziții, Varșovia a decis să înghețe planurile de a cumpăra elicoptere S-70 Black Hawk, de fabricație americană, pentru a se concentra pe trei domenii devenite subit critice: elicopterele de instruire, cele de luptă antisubmarin (ASW) pentru marină și cele de transport greu.
Mark Rutte a declarat că Republica Populară Chineză are deja cea mai mare flotă din lume și se concentrează foarte mult pe dezvoltarea arsenalului nuclear.
România va deține trei escadrile de F-16 și, odată cu transferul celor olandeze aflate la Centrul de pregătire de la Baza 86 Aeriană Borcea, unde se antrenează piloți români și ucraineni, numărul va crește de la 49 de avioane F-16 la aproape 70. Dar această chestiune ridică o dezbatere în zona de expertiză. Sunt suficiente în caz de război trei escadrile de F-16? Și ar fi trebuit să se axeze România și pe alte obiective, nu doar numărul de avioane?
În cadrul podcastului Obiectiv EuroAtlantic, realizat de Tudor Curtifan la DefenseRomania, fostul consilier prezidențial pe probleme de securitate națională Iulian Fota a atras atenția că următoarea perioadă e critică pentru România și Europa în ceea ce privește războiul rus de agresiune. Căci dacă Rusia se va aventura să testeze Articolul 5 al NATO o va face în următorii doi ani. De ce? Iulian Fota explică.
Președintele Donald Trump se abține să preseze China pentru a opri sprijinul acordat mașinii de război a Rusiei, concentrându-se pe alte probleme din relația cu cel mai mare rival geopolitic al său, potrivit unor oficiali americani și europeni familiarizați cu situația, precizează Bloomberg.
Un studiu recent, publicat în mai 2025 de influentul think-tank International Institute for Strategic Studies (IISS), intitulat „Defending Europe Without the United States: Costs and Consequences”, trage un semnal de alarmă categoric privind viitorul apărării europene în cazul unei retrageri a sprijinului militar american. Raportul, o analiză detaliată a scenariilor și implicațiilor lunarii unei astfel de decizii, subliniază că statele europene s-ar confrunta cu deficite masive de capacitate și cu costuri financiare astronomice pentru a compensa absența Statelor Unite.
În timp ce Rusia ataca oraşele ucrainene cu rachete, un incident major a avut loc în noaptea de 6 iunie la aeroportul din regiunea rusă Briansk, utilizat exclusiv în scopuri militare de la începutul invaziei ruse. Atacul a declanșat o explozie masivă, urmată de o detonare puternică repetată, indicând distrugerea aviației de transport ruse și a unor depozite de muniții valoroase. Autoritățile ruse au emis anterior avertizări privind un posibil atac cu drone. Zona exploziilor a fost rapid și precis localizată de analiştii OSINT.
![Joint Air-to-Surface Standoff Missile-Extended Range [JASSM-ER] este o rachetă ghidată cu precizie, avansată, cu rază lungă de acțiune, dezvoltată de Lockheed Martin.](https://media.defenseromania.ro/image/202406/w322h220/agm-158b-2_jassm_69188600.jpg "Joint Air-to-Surface Standoff Missile-Extended Range [JASSM-ER] este o rachetă ghidată cu precizie, avansată, cu rază lungă de acțiune, dezvoltată de Lockheed Martin.")
Președintele Donald Trump a respins marți speculațiile conform cărora Statele Unite ar urma să furnizeze Ucrainei rachete cu rază lungă de acțiune capabile să lovească ținte strategice adânc în interiorul teritoriului rus, precum Moscova. Cu toate acestea, în ciuda declarațiilor publice, discuțiile private cu aliații și o posibilă modificare a regulilor de angajament pentru armele deja livrate sugerează o politică mult mai nuanțată.
Nu doar Rusia primește un cadou de 50 de zile de la președintele Trump pentru a încheia războiul. De asemenea, principalii susținători ai Moscovei primesc și ele un timp prețios pentru a-l convinge pe Putin să oprească luptele. Dacă nu reușesc acest lucru, cele trei țări ar putea folosi cadoul lui Trump pentru a-și pune afacerile în ordine pentru că urmează să se confrunte cu dificultăți economice ceva mai mari decât de obicei.
Compania sud-coreeană Hyundai Rotem a demarat dezvoltarea tancului de luptă principal K3, o platformă de nouă generație alimentată cu pile de combustie cu hidrogen, care urmează să înlocuiască modelul K2, achizitionat de Polonia si dorit de Romania. Construit cu sprijinul celor mai importante agenții de apărare din Coreea de Sud, K3 va fi echipat inițial cu un sistem hibrid hidrogen-diesel, existând planuri de trecere la o configurație completă pe hidrogen în viitor.
Serviciile de informații ucrainene au lansat un atac cibernetic masiv asupra unuia dintre cei mai importanți producători de drone din Rusia, Gaskar Integration, perturbând semnificativ operațiunile companiei și extrăgând date tehnice importante. Operațiunea, desfășurată în coordonare cu Alianța Cibernetică Ucraineană și grupul BO Team, a paralizat serverele, sistemele interne și facilitățile de cercetare ale companiei, furnizor cheie de vehicule aeriene fără pilot (UAV) pentru armata rusă.
Mai sunt două luni până la alegerile parlamentare din Republica Moldova și laboratoarele de inventat aberații s-au pornit la turații maxime, avertizează președinta Maia Sandu.
Armele pe care țările NATO urmează să le achiziționeze de la Statele Unite pentru nevoile Ucrainei sunt aproape complet gata pentru livrare imediată.
Din cauza „amenințării rusești” tot mai mari, este „foarte probabil” ca în Europa să aibă loc un război de amploare până în 2030, se precizează în documentul de bază intitulat Analiza Strategiei Naționale a Franței – 2025, pe care Secretariatul General pentru Apărare și Securitate Națională l-a făcut public chiar de Ziua Națională a Franței, pe 14 iulie.
Într-o conferință de presă susținută duminică seara, 14 iulie, alături de secretarul general NATO, Mark Rutte, președintele american Donald Trump a făcut o serie de declarații referitoare la războiul din Ucraina și la relațiile cu Federația Rusă. Sunt vești bune, dar e nevoie de un optimism rezervat. Corespondentul de război Radu Hossu a analizat pe larg cele mai importante puncte din discursul lui Trump.
Începând din această dimineață întreaga presă vuiește anunțând că România cumpără celebrul sistem israelian Iron Dome, țara noastră fiind anunțată ca „primul stat european care cumpără Iron Dome”. Lucrurile stau însă diferit.
Ministrul afacerilor externe Oana Țoiu a avut o întrevedere marți, 15 iulie, la Bruxelles, cu omologul polonez, Radosław Sikorski. Întâlnirea a avut loc în marja Consiliului Afaceri Externe.
Republica Cehă nu se va alătura acum achiziționării de arme americane pentru Ucraina, care se apără împotriva invaziei rusești. Prim-ministrul Petr Fiala a declarat acest lucru marți (15.07.2025) pentru serverul cehesc Publico. Potrivit precizărilor sale, partea cehă se concentrează pe alte modalități de a ajuta Ucraina.
Un raport preliminar al Biroului Indian pentru Investigarea Accidentelor Aeriene (AAIB), publicat la o lună după catastrofa aviatică din 12 iunie, în care au murit 260 de persoane, nu a oferit încă un răspuns clar asupra cauzei tragediei. În lipsa unor concluzii ferme, speculațiile continuă să se înmulțească, generând frustrare atât în rândul familiilor îndurerate, cât și al specialiștilor din domeniul aviației. Dar mai ales în rândul publicului larg.
Ucraina are nevoie de ceva care să poată fi extins la fel de repede cum rușii își lansează dronele de atac.
O companie fantomă din Spania, o mașină CNC austriacă veche de 40 de ani și un intermediar din Hong Kong – aceasta este rețeta prin care Rusia a reușit să obțină un echipament industrial esenţial pentru producția de artilerie, expunând lacunele adânci în regimul de sancțiuni al Uniunii Europene.
Preşedintele SUA, Donald Trump, pune presiuni pentru încetarea războiului din Ucraina, prin ameninţarea partenerilor comerciali ai Rusiei cu suprataxe vamale, principalele ţări care ar putea fi vizate de aceste măsuri fiind China, India şi UE, transmit Agerpres și AFP.
Potrivit agenției de presă slovace TASR, care a preluat o știre de la săptămânalul american Newsweek, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Dmitri Medvedev, a declarat marți (15.07.2025) că Rusia nu este interesată de “ultimatumurile teatrale” ale lui Donald Trump.
Rusia intenționează să își intensifice ofensiva în Ucraina în următoarele două luni, iar liderul rus Vladimir Putin i-a spus-o deschis președintelui american Donald Trump în timpul ultimei lor conversații.
Germania a făcut luni un pas decisiv pentru a-și consolida capacitatea de descurajare, solicitând oficial Statelor Unite achiziționarea sistemului de rachete Typhon. Anunțul a fost făcut la Washington de ministrul germanl al Apărării, Boris Pistorius, după o întâlnire crucială cu secretarul american al Apărării, Pete Hegseth. Dotat cu o rază de acțiune de 2.500 km ce îi permite tehnic să lovească adânc în teritoriul Rusiei, acest demers reprezintă nu doar un salt tehnologic pentru armata germană, ci și primul test major al relației dintre Berlin și noua administrație de la Casa Albă.
Războiul din Ucraina continuă de mai bine de trei ani provocând pierderi umane din ce în ce mai mari. Pe lângă acestea, amplificarea conflictului, ca urmare a aruncării în luptă a tot mai multe trupe și mijloace de către Rusia, duce la tranziția economiei mondiale către un profil bazat pe produse militare care cu greu vor putea fi convertite mai târziu în bunuri civile. O astfel de evoluție, în care Rusia atrage intenționat sau nu, tot mai multe țări, va provoca cu siguranță și mai multe distrugeri în toată lumea. Deocamdată, situația nu este gravă, este gestionabilă dar nu trebuie așteptat pănă să se ajungă într-un punct critic.
Ambasadorul Franței la București, Excelența Sa Nicolas Warnery, a transmis un puternic mesaj de solidaritate, cooperare și susținere față de România, în cadrul unei recepții grandioase organizate cu ocazia Zilei Naționale a Franței, desfășurată în grădinile Reședinței Franței din Capitală.
Într-o mișcare strategică menită să umple o lacună critică în sistemul său de apărare, România se pregătește să semneze în toamna anului 2025 un contract de miliarde de euro cu firma israeliană Rafael pentru achiziția unui sistem avansat de apărare aeriană. Decizia subliniază o reorientare a politicii de securitate a Bucureștiului și marchează un pas decisiv în consolidarea flancului estic al NATO, într-un context regional tot mai volatil.
Într-o răsturnare de situație spectaculoasă ce redefinește politica americană față de războiul din Ucraina, președintele Donald Trump a orchestrat un plan masiv de înarmare a Kievului, semnalând o schimbare fundamentală față de retorica sa anterioară de neimplicare. Planul, în valoare de miliarde de dolari, utilizează o schemă ingenioasă prin care SUA vând armament avansat aliaților NATO, care apoi îl transferă Ucrainei.
Germania pariază 70 de miliarde de euro pe compania Rheinmetall pentru a deveni puterea terestră a Europei. Un acord-mamut pentru mii de vehicule blindate semnalează o transformare istorică a Bundeswehr-ului, pe fondul amenințării rusești.
Într-un moment în care se confruntă cu un val de decizii în care e obligat din cauza situației financiare să ia măsuri fiscale nepopulare, Guvernul României are o șansă uriașă să și construiască. Iar această „construcție” ar însemna nu doar salvarea cu adevărat a industriei de apărare din România, ci ar fi un pilot esențial pentru securitatea țării. E vorba de implementarea strategiei industriei de apărare, o strategie de o complexitate fără precedent, fără iz politic și care e deja aprobată. Mai e un singur pas, implementarea ei. Sorin Encuțescu, coordonatorul strategiei pentru industria națională de apărare, proiect la care se lucrează din 2022 și care are la bază și lecțiile războiului de agresiune rus asupra Ucrainei, a lansat un apel cu privire la soarta celei mai ample strategii sectoriale realizată vreodată în România, dedicată industrie de apărare, domeniu esențial pentru securitatea națională. Oficialul atrage atenția că, în ciuda complexității și profesionalismului cu care a fost elaborată, documentul riscă să aibă aceeași soartă ca și strategia precedentă, adică să rămână neaplicată. De ce? Situația e explicată pe înțelesul tuturor în cele ce urmează.
„SUA, Georgia și Turcia încep exercițiul la Marea Neagră”, a titrat serviciul de presă al Forțelor Terestre Americane din Europa (US Army Europe), pe 14 iulie.
Centrul Estonian pentru Investiții în Apărare (ECDI) a semnat un contract de 200 de milioane de euro cu compania franceză de apărare MBDA pentru furnizarea de ”Mistral 3”- sisteme antiaeriene portabile cu rază scurtă de acțiune (MANPAD).
Președintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, a anunțat trimiterea a 17 sisteme de apărare aeriană Patriot în Ucraina. Potrivit acestuia, majoritatea acestor sisteme vor fi pe câmpul de luptă. Această declarație a fost făcută în timpul briefingului său cu secretarul general al NATO, Mark Rutte.
Su-35 e cu siguranță cel mai promovat avion de luptă al Rusiei. În ciuda faptului că rușii au reușit să vândă Algeriei avioanele de generația 4 ++, apar semne de întrebare cu privire la capacitățile tehnice ale acestei aeronave, folosite intens de ruși și în războiul lor de agresiune împotriva Ucrainei. Semne de întrebare care, coroborat cu presiunea SUA, au făcut ca rușii să piardă inclusiv un contract major pentru Su-35.
În acest an, au fost înregistrate șase atacuri reușite, care au fost efectuate împotriva Flotei din Umbră a Rusiei, așa cum este numită flota de petroliere rusești care susține financiar războiul din Ucraina și care - până de curând - naviga inclusiv pe sub radarul sancțiunilor europene.
Generalul francez a apreciat că utilizarea pe scară largă forței și obișnuința cu violența au devenit elemente definitorii ale peisajului global.
Zelenski și Yermak au considerat că guvernul lui Șmîhal devenise prea lent și insuficient de eficient în implementarea reformelor cheie.
Generalii ruși i-au sugerat președintelui Vladimir Putin lansarea unei ofensive majore în viitorul apropiat, al cărei scop ar fi obținerea controlului asupra unor zone întinse din Ucraina care nu sunt încă ocupate de Rusia în acest an, scrie ziarul Bild, citând bloggeri ruși.
