Ucraina și-a propus să ridice procentul armelor proprii utilizate pe front. De la 40% la 50%
Creşterea ponderii armelor produse în Ucraina de la 40%, în prezent, la 50% este o prioritate-cheie, a subliniat sâmbătă noul ministru al apărării, Denis Şmîgal, după o reuniune cu German Smetanin, ministrul în exerciţiu al industriilor strategice, informează Agerpres și EFE.
scris de Darius Muresan
Photo source: Генеральний штаб ЗСУ / General Staff of the Armed Forces of Ukraine
"Am crescut semnificativ producţia de la începutul războiului la scară largă, multiplicând-o de 35 de ori. Avem potenţialul de a creşte cifrele şi mai mult", a scris Şmîgal pe Telegram.
Potrivit ministrului, în prezent, 40% din armele utilizate de armată pe front sunt produse în Ucraina.
"Trebuie să ajungem la 50%. Aceasta este sarcina pe care ne-a stabilit-o preşedintele. Drone, vehicule blindate, muniţie, (asta include) tot ce au nevoie soldaţii noştri", a subliniat Şmîgal, dezvăluind anterior că guvernul de la Kiev are la dispoziţie şase luni pentru a-şi atinge obiectivul.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
EXCLUSIV
Cu o Polonie înarmată până în dinți, Rusia s-ar putea orienta către Axa sudică. De ce România nu e totuși o țintă ușoară, cu F-16, Patriot și HIMARS-uri Flancul estic al NATO a devenit, după invazia Rusiei în Ucraina, principala zonă de consolidare a apărării colective a Alianței. Polonia și România sunt pilonii de bază ai acestui flanc, fiecare având un rol strategic diferit.
Polonia este poarta de intrare terestră spre Europa Centrală și de Vest, o țară cu o lungă graniță comună cu Rusia (exclava Kaliningrad) și Belarus. România controlează flancul sudic al NATO, cu acces direct la Marea Neagră, o zonă de importanță vitală pentru securitatea Alianței.
Ambele țări și-au asumat angajamentul de a atinge și chiar de a depăși ținta NATO de 2% din PIB alocat apărării, însă strategiile și vitezele de modernizare diferă semnificativ.