Președintele Nicușor Dan a anunțat că România va avea o nouă Strategie de Apărare.
Strategia Națională de Apărare. Nicușor Dan: ”Cine nu reușește să facă saltul tehnologic, va fi penalizat”
Administrația Trump și europenii pică primul lor examen privind reacția la escaladarea nucleară? Atacul dronei ruse de la Cernobîl, testare pentru aliați
În cei aproape 80 de ani care au trecut, metodele Americii, prin care s-a menținut starea de siguranță la nivel planetar, desigur una relativă deoarece nu se poate prevedea absolut totul, au variat în funcție de amenințare. Uneori a fost nevoie de abordări pur reactive, în altele de măsuri proactive, dar paradigma, în care a funcționat întreg sistemul preventiv, a avut (și încă are) la bază cât mai mulți aliați care înțeleg cât de importantă este această misiune și o sprijină.
Fără această protecție de cea mai înaltă calitate, descurajantă pentru orice factor perturbator, nu este posibil comerțul liber. De asemenea, în lipsa acestei forțe covârșitoare, relațiile interstatale pot degenera rapid în haos, războaie sau, mai nou, se alunecă pe panta așa-zisei multipolarități în care fiecare își confecționează bucata lui de lume cu propriile reguli, complet diferite de ceea ce s-a convenit unanim internațional și s-a validat ca funcțional în acești ultimi 80 de ani.
Una dintre preocupările majore ale SUA de-a lungul anilor a fost bineînțeles siguranța nucleară deoarece, armele și tehnologiile bazate pe materiale nucleare au o capacitate distructivă foarte mare.
Criza rachetelor din Cuba din anii 60 ai secolului trecut, tratatele de dezarmare nucleară pe care SUA le-au făcut funcționale, precum și toate demersurile și preocupările americane pe tema reducerii proliferării nucleare, au arătat toleranță apropiată de zero față de orice derapaj în această zonă. Au fost și speculații că accidentul nuclear de la Cernobâl din 1986, ar fi fost atât de bine instrumentat de SUA, încât a cântărit semnificativ la încheierea Războiului Rece.
Acum, la aproape 39 de ani de la acel eveniment nefericit, centrala nucleară de la Cernobâl revine în atenția publică internațională. O dronă rusească cu peste 50 de kilograme de explozibil la bord a lovit, în primele ore ale zilei de 14 februarie 2025, sarcofagul de protecție al centralei, făcând o gaură în structură și declanșând pentru scurt timp un incendiu, potrivit autorităților ucrainene.
Rusia a negat că UAV-ul exploziv este al său. Moscova are un trecut bogat în a evita să-și asume responsabilități care pot duce la tragerea ei răspundere. Printre altele, se poate reaminti că, în 2014, când a anexat Crimeea, conducerea Rusiei a negat că soldații înarmați fără însemne, care au alungat trupele ucrainene din peninsulă, erau ai săi.
Tot pe 14 februarie, la câteva ore după incidentul care putea duce la eliberarea de material radioactiv în atmosferă, vicepreședintele SUA, JD Vance, în deja celebra expunere de la Conferința de Securitate de la Munchen, minimiza pericolul reprezentat de Rusia și se arăta foarte preocupat de soarta democrațiilor din Europa. Niciun cuvânt nu a spus despre acest incident care reprezintă o escaladare și o conduită foarte periculoasă cu consecințe greu de gestionat.
Pe 15 februarie, la o zi de la atacul asupra centralei nucleare, administrația Trump merge imperturbabil mai departe cu planul de încheiere a războiului ruso-ucrainean ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic.
Potrivit CNN, care citează surse surse familiare cu planurile, o echipă de la Washington, formată consilierul pentru securitate națională Mike Waltz, secretarul de stat, Marco Rubio, și trimisul pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, urmează să călătorească în Arabia Saudită pentru întâlnirea cu înalți oficiali ruși. Una dintre surse a spus că întâlnirea va avea loc în zilele următoare.
De asemenea, soluționarea cât mai rapidă posibil a războiului a fost și unul dintre subiectele discuției din 15 februarie, dintre secretarul de stat, Marco Rubio, și ministrul de externe al Rusiei, Serghei Lavrov, potrivit unui comunicat de presă al Departamentului de Stat al SUA. Convorbirea dintre cei doi înalți oficiali, american și rus, a fost o premieră după cei câțiva ani de absență a dialogului direct între cele două foarte importante instituții.
Nicio referire nu a existat în comunicatul oficial american despre condamnarea atacului asupra centralei nucleare de la Cernobâl, care pune în pericol grav siguranța multor oameni nevinovați, neimplicați în război. Niciun cuvânt nu s-a auzit dinspre administrația americană că are și ea linii roșii, existente în tratatele internaționale, peste care Washingtonul nu permite nimănui să le treacă fără să sufere consecințe.
Conform legislației SUA și a tuturor țărilor libere, există prezumția de nevinovăție, iar verificarea apartenenței sau a traiectoriei unui UAV plin de explozibil necesită mult timp și nici măcar puternicul și sofisticatul aparat de informații american nu poate fi atât de prompt. În fond, nu s-a întâmplat nimic grav și chiar este îmbucurător că lucrurile nu au luat o turnură periculoasă. Totuși, faptul rămâne ca un simbol al unei direcții foarte serioase de amenințare care trebuie să primească întreaga atenție cuvenită din partea întegii comunități internaționale.
Cu toate acestea, presupunând că atacul cu dronă asupra centralei nucleare Cernobâl a fost executat de forțele ruse, este obligatoriu de înțeles ce anume a intenționat conducerea de Moscova cu el, având în vedere coincidența și cronologia remarcabilă dintre atac și Conferința de Securitate de la Munchen.
O primă ipoteză, având în vedere gravitatea mare a amenințării, este că Moscova transmite mesajul că nu va ceda în cererile sale privind planul de pace, iar momentul ales pentru livrarea mesajului – chiar înainte de începerea Conferinței de la Munchen, are ca scop să arate determinarea mare pe care în atingerea acestor obiective.
O a doua ipoteză, care nu o exclude pe prima, este de a testa reacția internațională și în special a SUA față de escaladarea în zona nucleară. După cum s-a văzut, nu a existat reacție din partea administrației americane dar nici la nivelul liderilor europeni. Prilej mai bun decât Conferința de Securitate de la Munchen de a condamna această intimidare nu există.
O a treia ipoteză, care nu le exclude pe primele două, este de a verifica cât de mare este angajamentul administrației americane de a merge cu planul de pace, ignorând chiar și amenințări grave la securitatea internațională.
O a patra ipoteză, care este cea mai tulburătoare și mai îngrijorătoare, care nu le exclude pe primele trei, este că Moscova transmite țărilor europene să nu se amestece în negocierile de pace. Europa are centrale nucleare în raza de acțiune a dronelor explozive rusești, care pot fi lovite cu ușurință, în timp ce Moscova, cu nonșalanța și ușurința deja bine cunoscute, poate spune că drona nu a fost a ei.
Dacă Moscova a făcut intenționat acest test, concluzia care rezultă, este că atât administrația SUA cât și conducerile țărilor europene nu l-au trecut, cel puțin în spațiul informațional public, probabil prea preocupate de disputele interne care, în mod normal ar trebui să pălească în fața unei amenințări de natură nucleară.
Făcând un corolar al întregii situații, una dificil de abordat în actualele condiții de securitate, se pot pune în final următoarele întrebări: cu cine oare se negociază pentru planul de pace, cine pe cine controlează de fapt, care este gradul de credibilitate al conducerii Rusiei, se poate avea încredere că va respecta ceea ce va promite?
Dar, presupunând că trenul a plecat din gară, că decizia a fost luată la Washington și administrația americană se grăbește să oficializeze un divorț dintre SUA și Europa, și vrea să oprească cât poate de repede războiul ruso-ucrainean și să plece în Pacific, atunci Casa Albă ar putea, cel puțin, să se abțină în a potența curentele naționalist-suveraniste din cadrul Europei care vor duce în cele din urmă la distrugerea Uniunii Europene, la fragmentare și la o predispoziție crescută de conflicte interstatale.
Vicepreședintele SUA, JD Vance, a amintit la Conferința de pace de la Munchen de anularea turului 1 al alegerilor prezidențiale din România. Dacă dumnealui crede că un candidat care a spus că Ucraina este un stat artificial și care consideră, teoretic, că României i se cuvin teritorii din Ucraina, de parcă Rusia nu ar fi fost îndeajuns, poate ajunge la conducerea României fără să manipuleze alegerile, atunci ori are vreo impresie foarte proastă despre poporul român ori vrea neapărat să se asocieze cumva cu aceste idei distructive nu doar la nivel european, ci mondial. Este cumva domnul vicepreședintele Vance de acord cu afirmația că Ucraina este un stat artificial? Este posibil ca liderii politici, culturali și istorici din România să nu fi făcut suficient pentru a explica poporului român toate aceste aspecte de drept internațional și de bună înțelegere cu vecinii, și sunt de condamnat pentru asta și trebuie atenționați și sprijiniți pentru a-și face treaba cât mai bine, pentru că nu există un plan B la așa ceva. Dar potențarea de la nivelul cel mai înalt politic din lumea asta, care este administrația americană, a unui candidat din România care vede noi împărțiri teritoriale prin toată lumea, posibile doar prin războaie și distrugere, ridică semne de întrebare cu mult mai mari comparativ cu anularea turului 1 al alegerilor prezidențiale din România.
Reorientarea americană pentru teatrul Pacificului, chiar și cu Australia, Coreea de Sud și Japonia de partea SUA, va avea nevoie de toți prietenii posibili, mai ales de aliații NATO, pentru a descuraja și eventual lupta împotriva Chinei care este un colos populațional și economic. Războiul din Ucraina a demonstrat că Rusia a compensat populațional, pentru că a avut de unde, pierderile mari pe câmpul de luptă. Dacă administrația americană renunță atât de ușor la decenii de alianță, demonstrează că nu ia în serios amenințarea Chinei fie pentru că se consideră autosuficientă militar, fie că subestimează puterea economică și militară a Chinei.
Acest articol reprezintă o opinie.Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Președintele Nicușor Dan a anunțat că România va avea o nouă Strategie de Apărare.
Negocierile care au loc în aceste zile între Statele Unite și Ucraina depășesc cu mult logica tradițională a asistenței militare. Pe masă se află un potențial acord comercial de miliarde de dolari axat pe drone, o tranzacție care semnalează o inversare de roluri neașteptată: Ucraina, țara aflată sub agresiune rusă, a devenit un laborator de inovație militară, iar Pentagonul pare dispus să-i studieze lecțiile.
Declarația recentă a Președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, prin care solicită din nou partenerilor occidentali mai multe sisteme de apărare antiaeriană Patriot, a reaprins dezbaterea privind eficacitatea acestui sistem american pe frontul din Ucraina. Cererea constantă pentru Patriot survine în contextul unor informații din media care sugerează o scădere a ratei de interceptare a rachetelor hipersonice rusești Kh-47M2 Kinjal, ca urmare a modificărilor tactice introduse de ruși.
Descoperirea, în plin război, a celei mai mari baze de lansare și stocare a dronelor Shahed nu este un simplu detaliu logistic, ci expune o strategie militară pe termen lung. Imaginile din satelit de înaltă rezoluție, publicate marți de comunitățile de analişti OSINT, arată că Rusia nu doar continuă războiul cu determinare, ci îl industrializează, construind metodic o infrastructură masivă menită să copleșească apărarea antiaeriană a Ucrainei.
O bombă cu ceas amenință să fisureze unitatea aliaților în sprijinul Ucrainei, iar fitilul a fost aprins de o investigație germană. Concluzia, publicată de The Wall Street Journal și preluată de European Pravda, este explozivă: o unitate de elită ucraineană ar fi sabotat conductele Nord Stream, iar operațiunea ar fi fost supervizată direct de nimeni altul decât fostul comandant-șef al armatei, generalul Valerii Zalujnîi.
Purtătorul de cuvânt al președintelui Vladimir Putin spune că Rusia va proceda relua testele nucleare doar în anumite condiții.
Peste cinci miliarde de dolari în armament destinat aliaților NATO și Ucrainei sunt blocate. Nu de o decizie strategică, nu de un adversar extern, ci de ,,paralizia politică'' internă a Statelor Unite. „Shutdown-ul” guvernului american, intrat deja în a 40-a zi, a înghețat livrări critice, expunând o vulnerabilitate majoră în arhitectura de securitate occidentală într-un moment în care războiul din Ucraina nu dă semne de oprire.
Cotidianul rus Kommersant a informat, pe 10.11.2025, că în entitățile constitutive ale Federației Ruse a început recrutarea de voluntari pentru apărarea facilităților deosebit de importante.
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați găzduiește forumul strategic Galați Security Forum, dedicat securității europene și reconstrucției Ucrainei.
Imaginile din satelit, publicate de canalul OSINT Dnipro Osint, confirmă ceea ce rapoartele de pe linia frontului sugerau deja: Ucraina a reușit o lovitură de precizie devastatoare asupra unei baze logistice rusești esențiale, amenajată pe teritoriul fostului Aeroport Internațional Donețk. Pe 5 noiembrie, o operațiune complexă a forțelor ucrainene a vizat și distrus două depozite folosite pentru stocarea și asamblarea dronelor de atac Shahed (cunoscute și ca Geran-2 sau Gerbera).
La începutul lui noiembrie 2025, Bucureștiul a devenit centrul dezbaterii globale despre viitorul apărării. NATO-Industry Forum, desfășurat în capitala României, a adunat lideri politici, militari și industriali din toate colțurile lumii. Tema întâlnirii, „Rearming NATO – Innovate, Accelerate, Sustain”, a fost mai mult decât un slogan. A fost o declarație de responsabilitate: Alianța nu mai poate funcționa pe reflexe de pace într-o lume aflată deja într-un război prelungit de uzură.
Respingerea de către NATO a cererii lui Zelenski de a închide spațiul aerian ucrainean a fost cea mai dureroasă decizie, precizează fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg.
Forțele pentru Operații Speciale ale Ucrainei (SSO/FOS) au confirmat o operațiune chirurgicală executată încă de pe 6 octombrie în Crimeea ocupată, soldată cu distrugerea unui sistem S-400 „Triumf” și a unui depozit strategic de muniții. Anunțul tardiv, făcut public abia pe 8 noiembrie din motive de „securitate operațională”, este confirmarea unei campanii metodice, asimetrice, care vizează erodarea completă a capacității militare a Rusiei în peninsulă.
Într-un discurs care sună mai mult a declarație de război decât a alocuțiune birocratică, Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a pus vineri pe masă o reformă radicală a modului în care Pentagonul cumpără armament. În fața directorilor executivi ai giganților din industria de apărare, de la ,,clasici'' la noii veniți din Big Tech precum Google sau startup-uri ca Anduril, mesajul a fost clar: „Schimbați-vă sau veți dispărea.”
Armata Statelor Unite ale Americii a realizat că este periculos de mult în urmă şi că trebuie să facă o schimbare serioasă în ceea ce priveşte doctrina militară. Astfel, Pentagonul plănuiește să achiziționeze cel puțin un milion de drone în următorii doi până la trei ani, adică până în 2028. Nu este o simplă modernizare a arsenalului militar american, ci o cursă contra-cronometru pentru a recupera un decalaj strategic masiv față de adversari și pentru a rezolva o vulnerabilitate critică: dependența industrială de China.
Un avertisment de o claritate tăioasă vine de la vârful Armatei SUA din Pacific, semnalând o schimbare de abordare impusă de noua realitate geopolitică. Generalul Ronald Clark, comandantul Comandamentului Armatei SUA din Pacific (USARPAC), trage un semnal de alarmă public privind nevoia urgentă de reformă, subliniind că „prețul eșecului este mult prea mare”.
Comandamentul Sistemelor Spațiale (SSC) al Forței Spațiale a SUA a anunțat oficial că a semnat un memorandum de înțelegere cu Departamentul Apărării, în cadrul căruia s-a stabilit că un număr de aliați cheie pot avea acces la tehnologia de navigație de cea mai înaltă precizie și rezistență la bruiaj, așa cum este cunoscut “Echipamentul utilizatorului GPS militar” (MGUE) utilizat de americani..
Într-un colț al Flancului Estic, Polonia lansează cel mai mare program de pregătire a apărării din istoria sa modernă. În celălalt colț, România se luptă să peticească o rezervă operațională îmbătrânită, pe care șeful Statului Major al Apărării a numit-o recent, pe bună dreptate, „o problemă de siguranță națională”.
Premierul ungar Viktor Orbán s-a întors de la Washington cu ceea ce pare a fi o victorie politică totală. Întâlnirea sa cu președintele Donald Trump i-a adus nu doar laude publice („un lider măreț”) și o susținere deschisă pentru realegerea sa în 2026, ci și premiul cel mare: o „excepție generală, pe termen nedeterminat” de la sancțiunile americane asupra energiei rusești.
Supremația tehnologică a sistemului american Patriot este pusă sub semnul întrebării direct pe câmpul de luptă din Ucraina. Sistemul Patriot, considerat mult timp etalonul apărării antiaeriene occidentale, întâmpină dificultăți majore în fața noilor tactici rusești, în timp ce rivalul său european, sistemul franco-italian SAMP/T (Mamba), pare să fi preluat conducerea în materie de eficiență.
Guvernul elen analizează extinderea flotei sale de avioane de luptă franceze Rafale, într-un moment în care Turcia își consolidează capacitățile aeriene printr-un acord istoric cu Marea Britanie pentru achiziția a 20 de aparate Eurofighter Typhoon, dotate cu rachete de ultimă generație cu rază lungă Meteor. Concomitent turcii vor achiziționa și 24 de avioane Eurofighter Typhon în uz din Golf.
Secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Serghei Shoigu, consideră că Siberia trebuie să devină centrul unei noi industrializări, iar statul trebuie să creeze condiții care să încurajeze oamenii să se mute în estul țării.
O analiză recentă a prestigiosului Institut Francez de Relații Internaționale (IFRI) pune pe masă o realitate dură, pe care elitele europene o ignoră de prea mult timp: continentul are capacitatea economică și tehnologică de a contracara militar Rusia, dar nu înainte de 2030. Acest „dacă” este condiționat de un factor pe care Europa nu îl controlează: rezistența Ucrainei.
O coaliție bipartizană, transpartinică, din Congresul Statelor Unite, a lansat un avertisment dur la adresa Pentagonului, contestând planul administrației Trump de a retrage sute de militari americani din România. Într-un moment de tensiune maximă pe Flancul Estic, scrisoarea trimisă Secretarului Apărării, Pete Hegseth, semnalează o ruptură la Washington și o teamă palpabilă că decizia va fi interpretată de Moscova drept un "mesaj de retragere".
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 7 noiembrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
Kazahstanul urmează să se alăture Acordurilor Abrahamice, inițiativa diplomatică lansată în 2020 între Israel și mai multe țări arabe și musulmane, într-o mișcare politică considerată simbolică, dar cu valoare geopolitică semnificativă. Potrivit a trei oficiali americani citați de Associated Press, decizia are ca scop revitalizarea acordurilor de normalizare care au marcat una dintre principalele realizări de politică externă ale administrației Trump.
Ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu, efectuează vineri o vizită în Turcia, context în care are programată, la Ankara, o întâlnire cu omologul său, Hakan Fidan.
Bucureștiul a fost în aceste zile epicentrul noii doctrine strategice a NATO. Dincolo de protocolul Forumului NATO pentru Industrie, mesajul transmis la cel mai înalt nivel, prin vocea Secretarului General Mark Rutte, este tranșant: Alianța a intrat într-o nouă eră a confruntării, iar pentru a garanta „pacea prin forță”, are nevoie de o revoluție industrială.
O amenințare gravă la adresa luptătorilor ucraineni a fost înlăturată în regiunea Donețk. În noaptea de 5 spre 6 noiembrie 2025, forțele ucrainene au distrus un depozit de UAV-uri Shahed/Geran, aflat destul de aproape de linia frontului. Informația a fost publicată de comandantul Forțelor fără pilot ale Ucrainei, Robert Brovdi.
Forțele pentru Operatii Speciale(SSO) ale Ucrainei au reușit o nouă lovitură spectaculoasă în adâncimea teritoriului rus, distrugând componente cheie ale unui sistem de rachete Iskander. Operațiunea, desfășurată în colaborare cu partizani ruși în regiunea Kursk, subliniază o schimbare strategică: dacă nu poți doborî rachetele, trebuie să distrugi lansatoarele.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Negocierile dintre Sudan și Rusia pentru achiziția de avioane de luptă Su-30 sau Su-35 au depășit stadiul de simplă tranzacție militară, transformându-se într-un troc strategic definitoriu pentru viitorul Africii de Nord-Est.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Țările din întreaga lume cheltuiesc sume enorme pentru achiziționarea și fabricarea de arme pentru a-și menține securitatea națională, a descuraja potențialele amenințări și a-și demonstra puterea la nivel regional și global. Cheltuielile militare reflectă nu numai prioritățile de apărare ale unei țări, ci și ambițiile sale tehnologice, alianțele strategice și considerațiile geopolitice.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
Cooperarea tehnologică dintre Israel și România pare să fi generat nu doar un produs competitiv, ci și un precedent important pentru implicarea industriei românești.
Polonia nu mai așteaptă de mult timp ca securitatea europeană să fie desenată în cancelariile vestice, ci își construiește metodic statutul de pilon central al NATO pe Flancul Estic. Semnarea recentului contract pentru rachetele AIM-120D-3 este o altă declarație de intenție despre cum va arăta doctrina de apărare a Poloniei în următorul deceniu.
Rusia a primit o nouă propunere de încetare a conflictului, iar discuțiile cheie svor avea loc la Moscova.
Guvernul a transmis că premierul Ilie Bolojan a luat act de demisia ministrului Apărării Ionuț Moșteanu.
O dronă de tip MQ-9 Reaper prăbușită în aceste zile a fost de fapt doborâtă de US Army, lucru confirmat de forțele armate ale Statelor Unite ale Americii.
Compania italiană Leonardo se pregătește să prezinte o nouă tehnologie de apărare aeriană care ar trebui să contribuie la integrarea unor scuturi antirachetă, precum Iron Dome israelian.
Ministrul Apărării Ionuț Moșteanu a demisionat din funcție.
În această dimineață, ofițeri ai Biroului Național Anticorupție din Ucraina și ai Procuraturii Speciale Anticorupție efectuează percheziții la reședința șefului Cabinetului Președintelui, Andrii Yermak, din cartierul guvernamental, a relatat NABU.
„NABU și SAPO desfășoară acțiuni de investigație (percheziții) la sediul Președinției Ucrainei. Acțiunile de investigație sunt autorizate și se desfășoară în cadrul anchetei”, se arată în raportul citat de media ucrainean.
Ministerul rus al Apărării a anunțat că, pe 27.11.2025, două bombardiere cu rază lungă de acțiune de tip Tu-22M3 aparținând Forțelor Aerocosmice ale Federației Ruse au efectuat un zbor planificat deasupra apelor neutre ale Mării Baltice.
Statul Major General al armatei ucrainene a comunicat despre două atacuri efectuate în cursul nopţii de joi spre vineri, primul vizând o rafinărie din regiunea rusă Saratov (Districtul federal Volga, la graniţa cu Kazahstanul), al doilea vizând aerodromul Saki, din peninsula Crimeea, anexată ilegal de Moscova în 2014, relatează agențiile Agerpres și EFE.
Rușii sunt într-o ofensivă totală de promovare a avionului lor de generația a cincea iar Serghei Bogdan, șeful serviciului de zbor al Biroului de Proiectare Sukhoi, producătorul Su-57, transmite în cadrul salonului aviatic Dubai Airshow că designul și capabilitățile Su-57 vor continua să fie îmbunătățite pe baza experienței reale de luptă. Rușii subliniază gradul „fără precedent” de testare în condiții de război pe care avionul l-a acumulat în teatrul ucrainean, dar aici sunt semne mari de întrebare.
Fostă membru al Knessetului și expert pe Orient, Ruth Wasserman, a analizat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), la care a participat și DefenseRomania, modul în care Rusia a influențat, de-a lungul decadelor, narativele islamice, subliniind capacitatea impresionantă a Moscovei de a modela povești și percepții care ajung să fie acceptate și integrate de comunități largi.
SUA se pregătesc să extindă semnificativ operațiunile militare împotriva traficanților de droguri din Venezuela, a anunțat Donald Trump în timpul unei intervenții publice cu ocazia Zilei Recunoștinței.
Un grup de cercetare american non-guvernamental a identificat mai multe sancțiuni potențial cheie care vizează ținte neglijate și cu vizibilitate redusă, despre care spune că ar putea perturba serios efortul de război al Rusiei în Ucraina, în urma atacurilor masive ucrainene de luna trecută asupra instalațiilor deținute de mari companii petroliere rusești.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Într-un război de uzură în care logistica a devenit la fel de vitală ca sistemele de arme balistice, mărturia recentă a unui pilot ucrainean care operează de pe avioanele franceze Mirage 2000-5 oferă o radiografie rară a modului în care tehnologia occidentală este integrată în infrastructura defensivă a Ucraina. Procentul înaintat de pilot, o rată de interceptare de 98% împotriva amenințărilor aeriene rusești, este impresionant din punct de vedere statistic, însă ascunde o vulnerabilitate structurală pe care Ucraina încearcă disperată să o acopere: lipsa capacității de a proiecta forță la distanță mare.
Pokrovskul nu va fi cedat, iar forțele rusești nu au capacitatea de a cuceri orașul într-un termen scurt, acesta este mesajul transmis de comandantul batalionului de sisteme fără pilot al Brigăzii Separate 152, Oleg Ivanov, într-un interviu acordat agenției ucrainene Unian.
Președintele francez Emmanuel Macron ar putea anunța introducerea serviciului militar voluntar în țară în următoarele zile, relatează Le Figaro.
Într-o perioadă în care dronele ruse continuă provocările în spațiul aerian al României, fiind ridicate aproape la fiecare atac asupra Ucrainei avioane F-16 ale României ori Eurofighter germane aflate în misiune de Poliție Aeriană, Ucraina și partenerii noștri mizează pe una din cele mai rentabile și eficiente metode de a angaja drone ruse, exceptând desigur operațiunile de război electronic: Angajarea UAV-urilor ruse cu drone interceptoare.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
”Rușii testează constant granițele - care va fi răspunsul, cât de departe pot merge?”, declară ministrul leton de externe, Baiba Braže, într-un interviu acordat Politico. Este nevoie de un „răspuns mai proactiv”, spune el. „Și semnalul nu este transmis prin poveste - ci prin acțiune”.
