„Cobra lui Pugaciov”, inventată de suedezi și însușită de ruși, este doar pentru acrobație
În Rusia, există un mit destul de mediatizat potrivit căruia una dintre cele mai faimoase și spectaculoase acrobații aeriene, numită „Cobra lui Pugaciov”, poate fi efectuată doar de avioanele de luptă rusești.
În realitate, lucrurile nu stau nici pe departe așa, un exemplu elocvent fiind prezentat într-un video postat în urmă cu peste doi ani, în care se vede cum avionul de luptă multirol american F/A-18 Hornet execută o manevră aproape similară, având inclusiv peste o tonă de armament la bord.
Videoclipul de mai sus este destul de vechi, și reprezintă o înregistrare a zborurilor demonstrative privind manevrabilitatea aeronavei Hornet testată în timp în condiții de luptă.
Avioanele rusești prezintă Cobra lui Pugaciov la aproape fiecare spectacol aerian, dar o fac fără a avea armament la bord, deși în Rusia se mai consideră că o astfel de manevră este utilă în lupta aeriană, oferind pilotului posibilitatea de a evita focul inamicului și de a obține o poziție avantajoasă de tragere.
Unele studii tactice au demonstrat însă că posibilitatea de eschivă printr-o astfel de manevră este foarte redusă, deoarece pilotul, cel mai probabil, nu va avea timp să reacționeze oportun la apropierea unei rachetei și chiar dacă o va observa într-un interval de timp rezonabil, manevra nu asigură timpul necesar pentru a ieși din raza de distrugere a focosului rachetei.
Pentru corectitudine, trebuie precizat că manevrele efectuate de F-18 în filmare nu sunt chiar Cobra lui Pugaciov în forma pe care o practică avioanele rusești din seria Su-27. Acest lucru se datorează și faptului că școlile de acrobație diferă foarte mult de la o țară la alta.
Pentru prima dată, publicul a putut vedea această figură spectaculoasă în 1989, în cadrul Le Bourget Air Show, prezentată de pilotul sovietic Victor Pugaciov. Deși nu a fost primul pilot care a făcut o „cobră”, manevra a fost numită după el.
Anterior, la sfârșitul anilor 1970, Igor Volk a devenit un pionier în URSS, când, din cauza unei greșeli de pilotaj, avionul Su-27 la manșa căruia se afla a atins unghiuri de atac critice și sistemul de control automat (fly-by-wire / EDSU) al aeronavei a încetat să mai funcționeze. Pentru a salva aeronava, Volk a dezactivat controlul automat al elementelor de direcție și a constatat că avionul a revenit de unul singur la zborul la nivel. Ulterior, manevra a fost efectuată intenționat de mai multe ori și au fost chiar elaborate instrucțiuni pentru realizarea ei.
În 1967, „cobra” a mai fost fost executată accidental de pilotul sirian Muhammad Mansur, în timpul confruntării cu o patrulă de MiG-21 sovietice. Se mai cunoaște că „manevra cu viteză zero” a fost încercată în luptele aeriene din timpul războiului arabo-israelian din 1973, dar nu există date privind eficacitatea utilizării acesteia, cel puțin nu în sursele deschise.
“Cobra” e suedeză
Cu toate acestea, date declasificate după mai multe zeci de ani relevă că, înainte de a fi descoperită întâmplător, această manevră a fost inventată de piloții suedezi la sfârșitul anilor 1950. Aceștia au încercat să frâneze avionul de vânătoare Saab 35, care era greu de manevrat și relativ instabil în zbor.
Această aeronavă a fost înaintea timpului său în multe privințe, însă testele sale au fost umbrite de mai multe accidente soldate cu decese. Pentru a contracara cumva reducerea portanței aeronavei la unghiuri mari de atac, piloții au dezvoltat o serie de tehnici care din exterior semănau cu așezarea aeronavei în poziție verticală, cu vârful în sus, pentru o scurtă perioadă de timp. De aici a venit denumirea suedeză “kort parad” (“paradă scurtă”, pentru că avionul părea să stea în poziție de prezentare).
Tehnica a fost ținută secretă și nu s-a putut afla despre soluția suedezilor, așa că asocierea manevrei cu numele lui Pugaciov și cu aviația sovietică, prima care a făcut publică această manevră, nu este surprinzătoare.
Figura aeriană nu conține cerințe stricte pentru unghiul maxim de atac, principalul element este ca acesta să fie de cel puțin 90 de grade. Un Su-37 experimental cu control vectorial de tracțiune și stabilizator frontal poate de fapt zbura pentru câteva secunde la un unghi care depășește 150 de grade. În general, un număr mare de avioane moderne, inclusiv F-35 și F-22, precum și avionul de luptă multirol F/A-18 dezvoltat cu câțiva ani mai devreme decât Su-27, pot „rezista pe coada fără să urce”.
Problema folosirii în luptă a „cobrei” a fost dezbătută de mai multe ori și nu s-a ajuns la un consens categoric. Unii experți și piloți susțin că o scădere atât de bruscă a vitezei poate fi uneori utilă în lupta reală, însă Pyotr Deneykin, fostul comandant al Forțelor Aeriene ruse în perioada 1992-1998, consideră că este o opinie exagerată și că, în afara spectacolului, această manevră nu este indicată.
De asemenea, experții militari americani sunt rezervați față de utilizarea acrobației în luptă reală. Stilul de luptă al forțelor aeriene americane se bazează pe distrugerea aeronavelor inamice de la distanță mare, adoptată ca cea mai sigură soluție, iar pentru evitarea urmăritorului și a atacului din spate se consideră că manevra Herbst - efectuarea unei întoarceri în “J” cu o mică urcare - este mult mai practică.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
