Relațiile dintre Maroc și Algeria traversează o criză fără precedent în ultimele decenii, care a determinat Algeria să închidă spațiul aerian pentru aeronavele militare și civile marocane și să întrerupă relațiile diplomatice. În plus, Algerul a acuzat vecinul său occidental că ar fi implicat în planurile occidental-israeliene de dezmembrare a Algeriei. Analizele evidențiază posibilitatea unui război între cele două părți, după ce au apărut semnale îngrijorătoare privind mobilizări militare la granița dintre cele două țări.
De ani de zile, se vorbește despre o cursă a înarmărilor între cele două țări, unde Egiptul și Africa de Sud conduc vânzările de arme pe continentul african. Marocul și Algeria se află printre singurele țări vecine aflate într-o astfel de competiție, exceptând două cazuri, cele două state coreene, Arabia Saudită și Iran.
Din 2015, Marocul și Algeria au început să dețină arme sofisticate, deoarece Algeria mizează pe industriile militare rusești, chineze și relativ germane, în timp ce Marocul nu pariază doar pe industriile militare americane și franceze, ci și pe cele chinezești și turcești, în special în lumina condițiilor impuse de administrația SUA asupra vânzărilor de arme.
În pofida existenței unei curse a înarmărilor între cele două țări, există și alți factori care explică creșterea acordurilor militare ale celor două state, în special în cazul Algeriei, care alocă un buget de două ori mai mare decât Marocul și semnează mai multe tranzacții cu arme. Armamentul algerian este guvernat de doi factori: primul este transformarea în primul stat militar din Africa de Nord și printre principalele puteri militare din Mediterana. Al doilea factor, care este foarte spinos, se reflectă în convingerea Algeriei în posibilitatea de a fi expusă unui plan occidental de destructurare, așa cum s-a întâmplat cu Libia în timpul Primăverii arabe, și din acest motiv a ridicat nivelul de înarmare. Algerul consideră că țările occidentale, în frunte cu Franța, intenționau să dezmembreze Libia pentru a crea un nou stat care să-i controleze sursele de petrol și care să se afle pe orbita Occidentului, în special a Parisului.
Rusia susține Algerul în acest plan și, de aceea, Algeria a fost prima țară care a obținut arme foarte sofisticate, cum ar fi sistemul de apărare S-400, înainte de China. De asemenea, a obținut, în 2019, un sistem de atac submarin de pe fundul mării împotriva țintelor terestre, o tehnologie pe care o posedă puține țări din lume, ultima dintre acestea fiind Franța. A treia țară care deține această capacitate este Israelul.
Primul obiectiv al Rusiei în înarmarea Algeriei cu arme sofisticate este de a o transforma într-un aliat strategic care va fi un ghimpe la granițele sudice ale NATO, adică în vestul Mediteranei, din Italia până în Portugalia. În practică, Moscova a reușit să parieze, iar Occidentul vede Algeria ca fiind o sursă de pericol pentru țările din sudul Europei.
Pe de altă parte, Marocul își propune să se înarmeze în pofida capacităților sale materiale limitate de a realiza un echilibru cu doi vecini, primul fiind Algeria, care ar putea beneficia de puterea sa militară pentru a impune o nouă realitate geopolitică în Africa de Nord, dar și din perspectiva ca Spania să nu o depășească în mod semnificativ din punct de vedere militar.
Marocul suferă de condițiile militare ale Statelor Unite, care îi vând arme și ține întotdeauna cont de Spania, membră a NATO. Astfel, Marocul acționează pentru a-și diversifica sursele de achiziție de arme și se concentrează mai mult asupra Chinei și, mai recent, asupra Turciei. Este suficient de menționat că sistemul antiaerian avansat care protejează în mod semnificativ și puternic spațiul aerian marocan este de fabricație chineză și se numește "Scutul Defensiv-2000". Arma de descurajare a Marocului este de fabricație chineză, de tipul PHL 03. De asemenea, a început să parieze mult pe industria militară turcă, iar debutul a fost reprezentat de dronele avansate Bayraktar TB2.
Spania privește cu mare îngrijorare noua tendință a armamentului marocan, deoarece nu depinde de piața occidentală, care impune condiții, precum Statele Unite, ci de tranzacții libere de orice condiții. Această preocupare spaniolă se extinde și asupra țărilor europene, în special a celor care se învecinează cu Marea Mediterană, care văd cum se reflectă asupra lor independența deciziei privind acordurile militare pentru Maroc și Algeria.
Cursa înarmării dintre Maroc și Algeria, apoi diversificarea acordurilor militare fără condiții și tendința Rusiei de a face din Algeria o forță contrară intereselor Alianței Atlanticului au început să creeze o nouă realitate geopolitică, care este începutul unui echilibru militar relativ între cele două flancuri din vestul Mediteranei.
Printre exemple, niciun avion francez nu poate încălca spațiul aerian algerian datorită sistemului rusesc de apărare aeriană S-400, niciun avion spaniol nu poate încălca spațiul aerian marocan grație sistemului de apărare chinezesc și niciun sistem de apărare francez nu poate intercepta rachete rusești Iskander sau Kalibr aflate în Algeria.
Conceptul echilibrului relativ în domeniul militar constă în faptul că pierderile învingătorului vor fi aceleași cu cele ale înfrântului în război.
Această evoluție a determinat Occidentul să nu-și facă prea multe griji cu privire la izbucnirea unui război între Maroc și Algeria, deoarece acesta înseamnă consumul unei varietăți mari de arme unul împotriva celuilalt și nu împotriva unei țări occidentale.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Rusia, țara care și-a construit identitatea geopolitică pe domeniul energetic, pe langa cel militar, se află acum în fața unei umilințe istorice: a fost nevoită să recunoască oficial că nu mai poate face față cererii interne de combustibil.
Pe fondul escaladării conflictului din Ucraina, liniștea spațiului aerian al Uniunii Europene a fost spartă de o serie îngrijorătoare de incursiuni cu drone, multe dintre ele purtând, se pare, amprenta Rusiei. Incidentele din ultimele săptămâni au semănat incertitudine, scoțând la iveală breșe în apărarea statelor membre și punând la încercare reziliența și unitatea blocului comunitar. Europa, spun experții, se confruntă cu o nouă formă de război hibrid, unde incertitudinea este arma supremă.
Situația din America Latină s-a deteriorat brusc, ajungând într-o fază de maximă volatilitate, după ce Comandamentul Apărării Aeriene al Armatei Venezuelei a mutat vizibil sisteme de rachete sol-aer Buk-M2E în inima regiunii capitale.
China nu vede războiul ruso-ucrainean ca pe o simplă oportunitate politică, ci mai degrabă ca pe o lecție militară care a forțat o adaptare dinamică și urgentă a planurilor de dezvoltare ale Armatei Populare de Eliberare (PLA).
Un grup de analiști cehi a tras un semnal de alarmă care rezonează periculos de mult cu experiența recentă a României: o rețea de aproape 300 de conturi anonime pe Tik-Tok răspândește intens narațiunile pro-ruse și sprijină partidele radicale, mizând pe un electorat care ar putea decide viitorul geopolitic al țării.
O premieră absolută în acest război și un nou semnal de alarmă pentru aviația rusă: Forțele de Sisteme fără Pilot ale Ucrainei (USF) au reușit, cu ajutorul unei drone FPV obișnuite, să distrugă în zbor un elicopter rusesc de transport Mi-8. Succesul, confirmat de Batalionul 1 SBS "Prădătorii Înălțimilor", arată o nouă dimensiune la care a ajuns războiului tehnologic de pe frontul din Ucraina.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a confirmat sâmbătă o informație crucială, dar învăluită în delicatețe diplomatică: un sistem de apărare aeriană Patriot de fabricație americană, provenit din Israel printr-o schemă complexă negociată de Washington, este deja operațional în Ucraina de o lună. Analiștii văd în acest transfer nu doar o consolidare a apărării Kievului, ci și o fisură majoră în neutralitatea Israelului, forțată de alianța tot mai strânsă dintre Rusia și inamicul regional de moarte al Ierusalimului, Iranul.
Stephen Kotkin, unul dintre cei mai fini experți ai politicii rusești și europene, nu oferă o simplă analiză geopolitică într-un recent interviul acordat Engelsberg Ideas, ci ne prezintă o imagine care arată decadența morală și paralizia strategică a statelor occidentale. Profesorul Kotkin spune că Europa, un conglomerat de societăți bogate și pacifiste, este, în esență, terorizată de o capcană psihologică pe care singura şi-a întins-o.
Duminica aceasta, Republica Moldova, o mică națiune cu o inimă mare, dar vulnerabilă, se află în fața celui mai important scrutin parlamentar din istoria sa modernă. Alegerile nu sunt o simplă competiție politică internă, ci un veritabil referendum geopolitic, un duel decisiv între Vest și Est, între un viitor european și o regresie în „zona gri” a influenței ruse.
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord intenționează să continue să își sporească vigilența în regiunea Mării Baltice, în urma recentelor incidente cu drone din Danemarca. Alianța va desfășura cel puțin o fregată antiaeriană în zonă și își va consolida, de asemenea, platformele de supraveghere și recunoaștere. Alianța a transmis acest lucru într-o declarație citată de Reuters.
Cu doar o zi înainte de alegerile parlamentare din Republica Moldova, programate pentru 28 septembrie, ceața incertitudinii se adâncește deasupra scenei politice de la Chișinău. Acest scrutin nu este doar o confruntare locală, ci reprezintă o miză crucială pentru viitorul pro-european al Republicii Moldova, dar și o amenințare geopolitică directă la adresa Ucrainei, o țintă pe care Kremlinul o vizează acum printr-o campanie hibridă complexă și deosebit de bine finanțată.
Regimul politic rus s-a schimbat fundamental din februarie 2022, când a început invazia Ucrainei, potrivit analiștilor cehi intervievați de agenția CTK. După cum au precizat aceștia, în prezent este mai agresiv, represiv și mai militarizat decât înainte de invadarea Ucrainei, dar în același timp se caracterizează și printr-o anumită fragilitate și dependență de rezultatul războiului.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a adus în discuție, în cadrul unei întâlniri cu Donald Trump la New York, în marja Adunării Generale a ONU, o solicitare crucială: furnizarea de rachete de croazieră Tomahawk cu rază lungă de acțiune. Această cerere, confirmată ulterior de Zelenski însuși, marchează o nouă etapă în eforturile Kievului de a obține armament capabil să schimbe radical dinamica războiului și să forțeze Rusia la negocieri.
Declarat de către Minsk ca un simplu act de „asigurare a propriei securități”, anunțul oficial al desfășurării sistemului rusesc de rachete balistice cu rază medie de acțiune Oreshnik (cunoscut și sub numele de Kedr) pe teritoriul Belarusului nu este nimic altceva decât un nou episod, deosebit de îngrijorător, în escaladarea tensiunilor dintre Rusia și Occident. Prin vocea ministrului său de Externe, Maksim Rîjenkov, Minskul pretinde că nu face decât să răspundă unei presiuni externe, deși această mutare încalcă spiritul tratatelor internaționale și ridică un serios semn de întrebare cu privire la intențiile reale ale celor două state aliate.
Poliția Națională a Republicii Moldova, în cooperare cu Procuratura pentru Combaterea Criminalității Organizate și Cauze Speciale (PCCOCS), Serviciul de Informații și Securitate (SIS) și cu sprijinul trupelor speciale BPDS „Fulger”, a desfășurat o amplă operațiune, vizând destructurarea unor grupuri implicate în pregătirea dezordinilor în masă și destabilizării situației interne. Potrivit comunicatului oficial, aceste acțiuni erau finanțate din exterior și aveau ramificații politice și criminale, inclusiv conexiuni directe cu Federația Rusă. Amintim în acest sens declarațiile fostului președinte Igor Dodon, liderul Blocului Patriotic - bloc electoral pro-rus - care a anunțat deja proteste în Moldova începând din 29 septembrie, imediat după alegerile parlamentare din acest weekend.
În ajunul alegerilor parlamentare cruciale din 28 septembrie, care vor decide parcursul pro-european sau reîntoarcerea în sfera de influență a Moscovei, Republica Moldova a devenit ținta unui val masiv și coordonat de propagandă orchestrată de Rusia și de apropiații săi.
Într-o Europă obsedată de reînarmare, cea mai nouă „armă” defensivă ar putea fi, paradoxal, una naturală: mlaștina. Războiului din Ucraina a readus în discuţie importantă nebănuită pe care o pot juca zone mlăştinoase de a bloca tancurile rusești. Acum, NATO și Uniunea Europeană analizează un concept de „dublă întrebuințare” (dual use): restaurarea turbăriilor pentru a crea obstacole naturale insurmontabile pe Flancul Estic, îndeplinind în același timp obiectivele climatice stricte ale Bruxelles-ului.
Ce mai recent analiză a secretarului general al NATO, Mark Rutte, nu lasă loc de interpretări: securitatea euro-atlantică este subminată activ de o coaliție de puteri revizioniste. Discursul său rostit în fața cadeților de la prestigioasa Academie Militară americană West Point definește, fără perdea, nouă paradigmă a amenințării și trasează liniile de forță ale strategiei Alianței.
După ce o serie de incursiuni cu drone au închis marile aeroporturi din Copenhaga și Oslo, totul după ce România și Polonia au fost ţinta unor incursiuni cu drone, Europa se confruntă cu o nouă fază a agresiunii ruse. Premierul Mette Frederiksen avertizează că asistăm la un război hibrid menit să testeze, să intimideze și să spargă coeziunea NATO.
Un alt oficial european de rang înalt avertizează asupra pericolului în creștere ca NATO să fie atacată de Rusia în următorii câțiva ani. Ministrul olandez al Apărării, Ruben Brekelmans, consideră că până în 2030, Rusia vrea să fie pregătită pentru o confruntare la scară largă cu NATO. Kremlinul se îndreaptă deja pe „calea militară”. Brekelmans a ținut pe 25 septembrie un discurs la Forumul European pentru Inovare în Apărare (EDIF) desfășurat la Haga.
Încălcările repetate ale spațiului aerian al NATO, inclusiv în România și Polonia, au adus pe masa oficialilor militari cea mai dură opțiune: doborârea avioanelor rusești. Un fost ambasador american cere „fermitate militară” pentru NATO, în timp ce Moscova avertizează: ar fi un act de război.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 26 septembrie 2025, de la ora 11:00, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
Pe măsură ce Rusia își intensifică tacticile de război hibrid pe teritoriul european, cele mai recente incursiuni ale dronelor în spatiul aerian al Poloniei și Romaniei marchează o nouă escaladare a tensiunilor. Pentru ucrainenii care trăiesc cel mai sângeros conflict militar din Europa de după al Doilea Război Mondial, mesajul este clar: și alte țări sunt amenințate, iar o cooperare mai strânsă poate garanta securitatea colectivă.
Orașul-port Tuapse, un hub logistic vital pentru exporturile rusești de petrol, cărbune și cereale, a fost atacat din nou de drone, iar exploziile au fost auzite clar de localnici. Martori oculari au distribuit pe rețelele de socializare imagini cu fum ridicându-se deasupra portului. Atacul este cu atât mai important cu cât vizează infrastructura petrolieră. Analiza realizată de CyberBoroshno, un proiect OSINT ucrainean, a confirmat că o dronă a lovit unul dintre pilonii de încărcare a petrolului, un punct nevralgic al portului.
Un an de la demararea ofensivei ucrainene în regiunea rusească Kursk, o operațiune considerată de mulți o premieră strategică, fostul comandant-șef al Forțelor Armate Ucrainene, Valeri Zalujnîi, rupe tăcerea. Într-un editorial publicat de publicația ucraineană ,,Oglinda Săptămânii'' (Mirror of the Week), Zalujnîi, acum ambasador al Ucrainei în Marea Britanie, oferă o evaluare lucidă și, pe alocuri, dură a costurilor umane și tactice rezultate în urma desfăşurării acestei ofensive. Comentariile sale contrastează puternic cu optimismul oficial al succesorului său, Oleksandr Sîrskîi.
Secretarul de Stat al SUA, Marco Rubio, a participat marți la o reuniune a Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite la sediul ONU din New York. Urmând cea mai recentă abordare lansată de președintele Trump, cea de avertizare directă a Rusiei, Rubio a sugerat Moscovei să încheie războiul pe liniile actuale.
Forțele ucrainene au executat, la sfârșitul lunii august, un atac un puternic atac cu drone asupra poligonului militar rusesc de la Molkino, aflat în regiunea Krasnodar, reușind să distrugă mai multe componente ale sistemului de rachete tactice Iskander. Acesta este considerat a fi un succes major pentru Kiev, mai ales că sunt primele imagini confirmate ale unor astfel de distrugeri.
Declarațiile recente ale secretarului de stat american Marco Rubio au adus clarificări importante în dezbaterea privind reacția NATO la incursiunile aeriene rusești. Într-o perioadă marcată de tensiuni crescute în Europa de Est, cu avioane rusești care testează frecvent granițele Alianței, Rubio a explicat că răspunsul standard rămâne interceptarea, nu doborârea.
Ministrul estonian al Apărării, Hanno Pevkur a precizat că țara sa este deschisă desfășurării de avioane de vânătoare britanice F-35A cu capacități nucleare.
Generalii comandanți ai forțelor armate române și ucrainene au vorbit telefonic despre contracarea comună a dronelor rusești la frontiera dintre cele două țări. Informația despre discuții a fost publicată, pe 22 septembrie, de comandantul-șef al Forțelor Armate ucrainene (CincAFU), generalul Oleksandr Sirski.
Eforturile Armatei Statelor Unite de a-și restructura brigăzile de blindate (Armor Brigade Combat Teams - ABCT) sub egida inițiativei "Transforming in Contact" (TIC) reprezintă mai mult decât o simplă modernizare de tehnica militară. Ele marchează o abordare strategică de a răspunde direct la criza operativă expusă de războiul din Ucraina: prevenirea unei eventuale paralizii operaționale și regândirea principiului manevrabilităţii trupelor pe un câmp de luptă ,,transparent'', aflat sub monitorizarea dronelor.
Vizita președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la Casa Albă, pe 17 octombrie 2025, în întâmpinarea lui Donald Trump, a scos în evidență tensiunea și complexitatea momentului diplomatic, în care rachetele de croazieră Tomahawk au ocupat, în mod așteptat, centrul scenei. Deși această noua întâlnire are loc la trei ani și jumătate de la invazia rusă, discuția nu s-a axat doar pe sprijinul militar, ci a relevat o profundă divergență de perspectivă strategică între cei doi lideri cu privire la calea optimă de a încheia războiul.
Programul ORKA, cea mai mare achiziție navală din istoria recentă a Poloniei, se apropie de deznodământ, transformând Marea Baltică într-un epicentru al manevrelor diplomatice și industriale. Cu un singur submarin învechit, moștenit din era sovietică (clasa Kilo, ORP Orzel), Marina Poloneză este într-o cursă contra-cronometru pentru a-și asigura capacitatea de descurajare, iar Guvernul Tusk a impus o dată-limită clară: selectarea "partenerului final" până la sfârșitul anului 2025.
Uniunea Europeană intensifică în mod dramatic eforturile de a valorifica activele rusești blocate pentru a asigura finanțarea pe termen lung a Ucrainei, propunând un plan ambițios: un împrumut fără dobândă de aproximativ 140 de miliarde de euro destinat Kievului, garantat de activele înghețate ale Băncii Centrale a Rusiei.
În mijlocul unei dezbateri politice intense privind furnizarea de rachete de croazieră Taurus către Ucraina, un parteneriat tehnologic discret între Japonia și Europa adaugă o nouă variabilă, extrem de sensibilă, pe tabla de șah a politicii de apărare internaționale.
Speculaţiile cu privire la o decizie iminentă a președintelui american Donald Trump privind furnizarea de rachete Tomahawk Ucrainei nu trebuie privite ca un simplu act de politică de securitate, ci o mișcare strategică. Articolele din presa occidentală sugerează o interpretare plauzibilă, dar care necesită o analiză mai nuanțată: amenințarea cu Tomahawk-urile este, de fapt, un instrument de presiune conceput pentru a-l forța pe Vladimir Putin să revină la masa negocierilor.
În fața unei lumi tot mai instabile, unde amenințările hipersonice rusești, precum Kh-47M2 „Kinzhal” (Pumnalul), au redefinit vulnerabilitatea spațiului aerian, industria de apărare a Statelor Unite dă un răspuns ferm.
Declarațiile recente ale ministrului suedez al Apărării, Pal Jonson, pe marginea întâlnirilor NATO de la Bruxelles, oferă o grilă de lectură esențială pentru înțelegerea strategiei actuale a Moscovei.
Apărarea antiaeriană rusă a tras în propriul avion militar, în timp ce respingea un atac cu drone asupra Crimeei ocupate în noaptea de 17 octombrie. Aeronava, una de tipul Su-30SM, s-a prăbușit în urma incidentului.
Statele Unite au intensificat schimbul de informații în zona intelligence cu Ucraina, incluzând acum ținte aflate adânc pe teritoriul Federației Ruse, într-o schimbare strategică menită să relanseze negocierile de pace cu Moscova, blocate după eșecul summitului din Alaska dintre președintele american Donald Trump și liderul rus Vladimir Putin.
SAFE, sau Security Action for Europe (Acțiunea de Securitate pentru Europa), este un nou instrument financiar al Comisiei Europene pentru achiziții comune între statele membre. Proiectele comune, între cel puțin două state, trebuie depuse până la finalul lunii noiembrie. Există însă un program aflat în derulare care se pliază perfect pe SAFE și care ar putea fi o gură de oxigen pentru industria de apărare din România: E vorba de transportoarele blindate Piranha 5, produse aici la Uzina Mecanică București, unde în ultimii ani au existat cel puțin două interese majore din partea unor state europene pentru a achiziționa Piranha 5 „made in Romania”, dar de fiecare dată negocierile nu s-au concretizat din cauza lipsei de cadru legislativ în România. A treia oară poate fi cu noroc.
Disensiunile politice și economice dintre SUA și Canada, generate de noua direcție a Administrației Trump, au atins apogeul după ce Canada a amenințat că va renunța la achiziția avioanelor americane generația a 5-a, F-35 Lightning II. E vorba de un contract estimat la peste 25 de miliarde de dolari, în contextul în care vecinii americanilor plănuiau să achiziționeze 88 de avioane F-35.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, care a sosit joi după-amiază la Washington, unde are programată vineri o întâlnire cu şeful Casei Albe, Donald Trump, a fost surprins de discuţia telefonică purtată de preşedintele american cu liderul rus Vladimir Putin şi reuniunea între cei doi anunţată să aibă loc în curând la Budapesta, relatează portalul RBC.ua și agenția Agerpres, citând publicaţia Axios.
Donald Trump şi Vladimir Putin se vor întâlni în curând la Budapesta, un anunţ surpriză făcut în ajunul unei întâlniri la Casa Albă între preşedintele american şi omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, care speră să obţină rachete Tomahawk, comentează Agerpres și AFP.
Exercițiul de mobilizare desfășurat în București și județul Ilfov a scos la iveală probleme serioase în organizarea și coordonarea procesului de convocare a rezerviștilor. Guvernul spune însă că rolul exercițiului e tocmai de a identifica aceste probleme organizatorice, asta deși exercițiul MOBEX 2025 a fost planificat din timp.
De-a lungul istoriei, războaiele nu se încheie neapărat cu armistiții clare și triumfuri definitive, ci adesea se metamorfozează în stări de tensiune prelungită. Această realitate pare să fie oglindită perfect în discuțiile recente de la Kiev, unde mesajele transmise de figurile-cheie ale statului ucrainean oscilează între prudență și un optimism condiționat de deznodământul confruntării.
Represiunea stalinistă a anilor 1930, numită marea epurare, a creat răni adânci în URSS la vremea respectivă. Numărul mare al celor uciși, cuprins între 700.000 (cei documentați) și 1,2 milioane (estimat), arată un climat de teroare în care populația a trăit timp de aproape 10 ani. O consecință a acestui genocid, desfășurat de conducerea statului împotriva propriei populații, avea să lovească țara la scurt timp, în 1941, când Germania a atacat o URSS profund slăbită. Armata era decimată, populația era suferindă iar această situație a dus la pierderi masive pe front.
Forțele armate americane au lansat un atac aerian care a vizat o nouă navă suspectată de trafic de droguri în Marea Caraibelor, a informat joi presa din SUA, relatează agențiile Agerpres și DPA.
O decizie ce ar putea redefini fundamental dinamica războiului din Ucraina și a relațiilor dintre marile puteri atârnă de un singur nume: Donald Trump. În centrul acestei ecuații fierbinți se află rachetele de croazieră Tomahawk, o armă strategică pe care Kievul o imploră, iar Moscova o consideră o linie roșie.
Declarațiile recente ale procurorului general, Alex Florența, nu sunt simple noutăți judiciare, ci trebuie privite ca o radiografie necruțătoare a fragilității instituționale a statului român în fața războiului hibrid. Afirmația că „toate firele duc (în Rusia)” și detaliile privind infrastructura online masivă - sute de canale canale de mesagerie și zeci de site-uri clonate - confirmă, la nivel de Parchet, ceea ce analiștii de securitate semnalau de mult: România a fost ținta unei campanii de influență bine orchestrate de un actor statal străin.
Reuniunea miniștrilor apărării din statele membre ale Uniunii Europene, desfășurată miercuri sub forma unei cine de lucru, a confirmat o dinamică esențială a momentului geopolitic actual: tranziția lentă, dar ireversibilă, a UE de la un actor preponderent normativ la o entitate cu ambiții concrete în domeniul securității și apărării.
În plin război hibrid și al dronelor care testează estul Europei, dar și în contextul unei reorientări strategice a SUA către Indo-Pacific, o veste reconfigurează ecuația de securitate: drona americană Artemis ALM-20, dezvoltată în cooperare cu un partener ucrainean, intră în producția de serie. Nu vorbim doar despre un nou sistem de armament, ci despre rezultatul clar al modului în care lecțiile dure ale câmpului de luptă din Ucraina remodelează rapid doctrina de apărare a Statelor Unite și a aliaților săi.
Australia e una dintre principalele țări non-NATO care oferă ajutor Ucrainei, furnizează sprijin, muniție și echipamente militare încă din februarie 2022, de la începutul invaziei Rusiei în Ucraina.
Interviul acordat presei ucrainene de Wolfgang Ischinger, diplomat de carieră și fost președinte al Conferinței de Securitate de la Munchen, subliniază o distincție esențială în analiza conflictului ruso-ucrainean: discuțiile de pace nu sunt în „impas”, ci, pur și simplu, „nu au început cu adevărat”. Această nuanță semantică nu trebuie privită ca un simplu artificiu lingvistic, ci ca o radiografie rece a realității strategice. A vorbi de un impas presupune existența unei negocieri serioase care s-a blocat. Ischinger ne reamintește că regimul de la Kremlin nu a ajuns încă la convingerea că utilizarea forței militare nu îi mai poate aduce câștiguri suplimentare.
Deși programul SAFE e dedicat consolidării industriei europene de apărare prin programe de achiziții în comun, obiectivul, așa cum spune numele programului, sunt revitalizarea industriilor locale. Așadar, ce putem produce în țară cu transfer de tehnologie al unor parteneri e obligatoriu să fie produs aici. Ce nu se poate produce sub nicio formă și nu există expertiză, poate fi achiziționat prin aceste parteneriate comune cu industria de apărare europeană. În rest există cazuri în care achizițiile naționale pot fi mai avantajoase pentru industria de apărare. Să le luăm așadar pe rând.
Ministrul Apărării Naţionale urmează să facă, vineri, mai multe precizări cu privire la exerciţiul de mobilizare a rezerviştilor din Bucureşti şi Ilfov, care se desfăşoară în această perioadă, a precizat Ioana Dogioiu, purtătorul de cuvânt al Guvernului.
Forțele ruse au atacat alte instalații de producție de gaze din estul Ucrainei joi dimineață devreme pentru a crește presiunea asupra rețelei energetice locale înainte de iarnă. Agenția de presă slovacă TASR a scris despre acest lucru, citând o știre de la AFP.
Un proiectil de artilerie ghidat, capabil să lovească ţinte aflate la 120 de kilometri în medii în care semnalul GPS nu este disponibil, a fost testat cu succes la poligonul U.S. Army Yuma Proving Ground din Arizona, anunţă producătorul american. E vorba despre proiectilul Long Range Maneuvering Projectile (LRMP), de calibrul 155 mm.
Președintele american Donald Trump a afirmat miercuri că a autorizat operațiuni secrete ale CIA împotriva Venezuelei și a luat în considerare atacuri asupra teritoriului venezuelean, stârnind furia autorităților de la Caracas care au denunțat 'loviturile de stat puse la cale de CIA', notează agențiile Agerpres și AFP.
Forțele ruse au atacat alte instalații de producție de gaze din estul Ucrainei joi dimineață devreme pentru a crește presiunea asupra rețelei energetice locale înainte de iarnă. Agenția de presă slovacă TASR a scris despre acest lucru, citând o știre de la AFP.
DefenseRomania preia un interviu exclusiv cu Excelența Sa Milton Dick, președintele Camerei Reprezentanților din Parlamentul Australiei.
Preşedintele american Donald Trump a afirmat miercuri că premierul indian Narendra Modi i-a promis că New Delhi va înceta să mai cumpere petrol rusesc, după ce a impus taxe vamale punitive împotriva Indiei, scriu Agerpres și AFP.
