Pentru lumea stângistă în care trăim și pentru populismul grețos contemporan, drama familiei regale britanice pare o glumă. În realitate nu este! Asistăm neatenți la una dintre cele mai complexe lovituri de stat constituționale pe care forțe nevăzute o pregătesc celei mai solide instituții a Marii Britanice. Pedeapsă pentru Brexit sau simplă dorință a neo-marxiștilor bolnavi de revoluții identitar rasiale și sexuale, Megxit, sau demisia ducilor de Sussex din familia regală britanică este un fapt neauzit, rar-apropae deloc întâlnit în istoria instituției monarhice.
Timp de un mileniu familia regală britanică actuală a exprimat punctul forte, special și absolut al unității nationale, de cultură, de limbă, de integrare a imperiului britanic. De la dispariția imperiului, de peste 70 de ani, monarhia Windsor, tînără dinastie creată după primul război mondial, a constituit liantul indestructibil al unei Marii Britanii care a traversat atât pericolul fascist cît și cel comunist cu mai multă abilitate decît marea majoritate a monarhiilor europene sau din lume. Iată că, o actriță de mâna a doua din SUA și prințul Harry, fiul cel mic al celebrei prințese rebele Diana, reușesc să zguduie până la scufundare aceasta instituție fundamentală a statului britanic. Și o fac cu o ușurință cu care transmit semnele Facebook, alea puține și reducționiste pe care alfabetul gandirii unice le-a inventat.
Șeful casei regale britanice este sef de stat sau suveran peste 15 state din fostul imperiu britanic. Conduce o familie formate din 27 de prinți seniori, așa cum li se spune precum și o familie extinsă de aproape 50 de rude cu drept constituțional de a fi denumiți prinți britanici. Pe lângă complicata structură constituțională britanică, se adaugă ce canadiana (unde regina Elisabeta II este suverana de drept de Canada și nu prin derivație, astfel ca orice document canadian de importanță federală trece zilnic Atlanticul spre avizarea de către biroul ei) precum și alte state din spațiul African sau Asiatic. Monarhia britanica efectuează, semnează, emite sau elaborează 4000 de acte politice și diplomatice fundamentale pe zi pentru a asigura mersul liniilor de forță ale acelor state pe care regina le conduce. Dacă cineva își imaginează că regina stă numai la palat și bea cafele cu doamnele de onoare, acesta se înșeală amarnic. Este o mașinărie extrem de fin rulată, care operează zi și nooapte, cu resurse enorme aflate în spate și cu suveranul conducător indisputabil. Puterea și influența suveranei britanice nu este la ora actuală egalată de nici o putere statală sau non statală de pe planetă. De aceea orice membru al acestei familii este crescut și educat să servească monarhia și Commenwealth.
Pentru a înțelege și mai bine situația trebuie spus că membrii familiei regale britanice se află într-o poziție conflictuală. Ei duc vieți de mare privilegiu, dar le lipsesc libertățile fundamentale caracteristice oricărui cetățean de rând. Nu sunt liberi să aleagă o carieră, nu pot vorbi liber și au libertate limitată la viața privată și la viața de familie. Noi oamenii de rând ne bucurâm de ele, ei nu. Pentru cei mai tineri, doar cei care sunt în linie directă de succesiune contează. Ceilalti, sunt piese de schimb, ținute doar pentru a asigura continuitatea în cazul unui accident istoric major. Ca orice piesă de schimb, frații și surorile sunt supuși acelorași restricții personale ca și moștenitorii imediați, fără nici perspectiva succesiunii și nici libertatea de a dezvolta cariere cu adevărat independente. Prințul Harry se află exact în această poziție. A suportat greu acest efect pervers al nașterii sale priviligiate și a căutat tot timpul să își croiască un drum independent. În Marea Britanie nu ar fi fost posibil, deci, prin soția sa Meghan pare a fi găsit mijlocul de fugă. Dar, pentru monarhia britanică, efectul este identic ca amploare și distrugător până la a fi fatal.
Au existat desigur și accidente mult mai severe, cum a fost cel al ilustrului suveran Edward, alături de și mai celebra madame Simpson, care pentru iubire, a renunțat la tronul britanic, sfărșind într-un șir lung de gafe internaționale dintre care cea pe care nimeni nu i-a iertat-o a fost vizita la Hitler la numai doi ani după ce legile naziste rasiale fuseseră promulgate.
La aproape un secol de la episodul traumatic al lui Edward, o semi abdicare, orchestrată de către mașinăriile neo-marxiste din Hollywood pe mâna unei starlete trecute bine de prima tinerețe și acceptată de către un prinț imatur emoțional practic năruie apusul lungii domnii a lui Elisabeta II. Aflat în audiență la regină, fără ducesa sa, care nu a catadixit să vină să îî mulțumească suveranei pentru luxul pe care i l-a asugurat, Harry și-a anunțat bunica că el se retrage din cadrul liniei senioare a familiei, adică își dă demisia din funcția de prinț. Mai mult și-a prezentat condițiile demisiei: dorește să își păstreze titlurile, vila de pe domeniul regal unde nu plătește chirie, protecția diplomatică plătită de către poporul britanic precum, palatul din Canada unde vrea să se mute alături de o serie de privilegii de care se bucură doar rudele imediate ale suveranei. A făcut o concesie acolo, anunțând-o că dacă familia regală dorește să âl pună la muncă trebuie să îl plătească. Adică, bunico, eu nu mai muncesc la camp, dar vesela de aur o păstrez alături de icrele și șampanie. Regina, obișnuită cu alinturile tânărului prinț, nefiind nici la primul gest de rebeliune, nici la ultimul venit din partea rudelor directe, l-a rugat să amâne anunțul până când anturajul său va găsi o soluție de a vinde această demisie supușilor săi. Mai ales că problemele cosntitționale sunt mari, Harry fiind practic a treia linie succesorală, deci rolul său constituțional practic ar dispărea. Ți-ai găsit cu prințisorul! Glonț ieșit de pe poarta palatului a pus mâna pe telefonul securizat plătit tot de către suverană și a ordonat echipei sale din SUA, de unde alte undeva?, să anunțe demisia și desigur să înceapă propaganda insidioasă ca de fapt neamul britanic nu ar fi vrut-o pe nevasta-sa pentru că este de culoare. Harry pare a uita că cel mai mare mix rasial pe care umanitatea l-a cunoscut de la imperiul persan a fost cel constituit de imperiul britanic. Același prințulete uită că astăzi Londra este mai diversificată rasial decât New York, iar jocul cu nevasta neagră merge doar dacă Meghin ar fi neagră cu adevărat, ea fiind de fapt metisa, din tata alb și o mamă de culoare. Iar Archie, fiul celor doi numai de culoare nu arată, fiind mai caucasian ca mulți caucasieni. Dar ce contează pentru neo-marxistul cu sânge regal. Atacul la adresa propriei familii a fost dat și devine devastator. Căci, pe lângă gratuitățile pe care cei doi le doresc de la poporul muncitor din Commenwealth, aceștia au anunțat că și-au încorporat și numele de famlie, Sussex Royal, nu cumva ca să îi dea cuiva prin minte să le ia titlul căstigat la căsătorie, cadou tot de la bunica din palatul pe care îl urăsc așa de mult.
Această demisie, dacă reușeste așa cum a fost ea desenată de mâinile negre ale neo-marxismului mondial va pune o imensă presiune asupra celei mai stabile monarhii din lume. Pentru că, din acest moment, membrii juniori pot să aibă ideea că le este opțională apartanența prin naștere la linia dinastică deci că regulile nu li se mai aplică. În acest caz resursele de dezvoltare și continuitate ale dinastiei încep să se restrângă până la dispariția fizică a acesteia. Scopul suprem acesta acesta. După ce, aceeași neo-marxiști americani au învățat cum au dispărut fizic ramurilor Romanovilor, una dintre cele mai solide și mai rezistente dinastii din lume, urmează dispariția familia Windsor și schimbarea întregii arhitecturi constituționale în 15 țări ale lumii. O lovitură de stat fără sânge, la scară istorică, o eradicare a istoriei și desigur un triumf al stangismului modern.
Acesta este riscul fundamental care a apărut odată cu demisie regală inedită. Prințul Harry repetă până la identitate greșelilel mamei sale, cea care orbită de furia divorțului și pierderii coroanei britanice,a făcut absolut tot posibilul, în ultimii săi ani de viață, să umilească și apoi să distrugă dinastia Windsor. Sfîrșind tragic într-un accident de mașină, alături de noul său iubit, fugărită la Paris de bande de fotografi, ceea ce părea promisiunea reinventării dinastiei britanice a dispărut sub semnul unei coliziuni frontale dintre opțiunile personale prost croite și mileniul de istorie și civilizație a familiei în care intrase. Atunci, regina care 50 de ani străjuise poarta palatului milenar s-a cutremurat dar nu a căzut. Fiul repetă scena, mult mai rafinată de data aceasta, în fața aceeași regine. La final de domnie și viață însă, suverana știe deja însă cum se termină totul.
Regele este încoronat în catedrală și nu la primărie. Este uns în numele Domnului și nu ales la o halbă de bere. Este ales prin naștere și nu ambalat, la fabrica de bomboane de crăciun. Instituția pe care o reprezintă exprimă esența poporului peste care domnește. Harry, alături de actrița sa identitar marxistă și cu idei rasiale născocite vor afla curând, exact ca prințesa Diana, că lumea are destui activiști care fac bani din bocetul de caviar al stângii. Dar aceeași lume are atât de puține modele princiare. Iar în acel moment, când oamenii se vor uita la ei, vor fi amintiți doar ca cei care și-au dat demisia din ceea destinul princiar le dăduse natural. Meghan poate visa, ca orice actriță fără rol, la aplicarea unui scenariu magistral, dar fantoma lui Walles străjuiește destinul frânt al unui alt fost rege. Destinul nu este film, viața nu este un rol.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
DefenseRomania a participat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), unde mai mulți experți, cadre academice și jurnaliști din Europa Centrală și de Est s-au reunit. Subiectele conferinței au fost relațiile Israelului cu statele din regiune, dar și arhitectura geostrategică din Orient după războiul din Gaza generat de atacul grupării teroriste Hamas din 7 octombrie 2023.
Beijingul avertizează asupra posibilelor consecințe după ce Japonia anunță planuri de desfășurare a rachetelor.
Ucraina pare să fi făcut o concesie majoră, dar calculată strategic. Potrivit unor surse oficiale citate de Financial Times și Kyiv Independent, Kievul a acceptat o limitare a efectivelor sale militare la 800.000 de oameni pe timp de pace.
În timp ce Ucraina număra cele 460 de drone și 22 de rachete balistice lansate de Rusia într-o singură noapte, la mii de kilometri distanță, într-un hotel din Abu Dhabi, se redesenează harta de securitate a Europei. Diplomația de război nu a fost niciodată o chestiune de morală absolută, ci de oportunitate cinică și raporturi de forță. Iar informațiile scurse în ultimele 24 de ore confirmă un lucru cert: administrația Trump a apăsat pedala de accelerație, forțând o închidere a conflictului care pare să fi trecut de faza „dacă” și a intrat în faza „cum”.
Ucraina a reușit o lovitură de precizie împotriva Complexului Tehnico-Științific Beriev (TANTK) din Taganrog, eliminând două active militare rare care sunt, practic, imposibil de înlocuit pentru industria de apărare rusă. Imaginile din satelit analizate pe 25 noiembrie confirmă distrugerea ,,laboratorului aeropurtat A-60'', o aeronavă purtător de arme laser, și a unui prototip pentru viitorul program de aeronave de avertizare timpurie al Rusiei.
Într-o intervenție simultană pe RTL și M6, președintele francez Emmanuel Macron a rostit, poate pentru prima dată cu o claritate lipsită de echivoc, ceea ce analiștii spațiului ex-sovietic avertizează de ani de zile: Europa nu se află în pragul unui conflict, ci este deja angrenată într-unul. Nu vorbim încă de blindate pe Champs-Elysees, ci de un război hibrid, total și cotidian, purtat de Rusia împotriva infrastructurii critice și a coeziunii sociale din Vest.
Imprevizibilitatea politicii externe a administrației Trump - care oscilează între presiuni brutale și propuneri de pace neașteptate - ne face să ne gândim tot mai mult că Washingtonul nu acționează totuși haotic, ci aplică în mod deliberat o formă de ambiguitate strategică adaptată la un climat geopolitic dominat de agresiunea Rusiei și ascensiunea Chinei.
Ceea ce trebuia să fie un ''blitzkrieg diplomatic'' al administrației Trump pentru a pune capăt războiului din Ucraina s-a lovit, în acest weekend la Geneva, de zidul realității geopolitice. Narațiunea simplistă a unui „deal” rapid, care să fie livrat de ucraineni pe biroul președintelui american până la Ziua Recunoștinței (27 noiembrie), s-a evaporat.
Luni, la Palatul Cotroceni, are loc o ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) cu o miză dublă: definirea cadrului conceptual de securitate pentru următorii cinci ani, prin noua Strategie Națională de Apărare, și identificarea resurselor financiare critice, prin accesarea programului european SAFE. Într-o lume în care arhitectura de securitate se rescrie violent, președintele Nicușor Dan propune conceptul de „independență solidară”, însă succesul acestuia depinde de capacitatea administrativă a unui stat încă măcinat de vulnerabilități interne.
Karol Nawrocki, noul președinte al Poloniei pare să se fi inspirat din politica tranzacțională a administrației Trump, care, printre altele, condiționează livrarea de armament către Ucraina de achitarea acestuia.
Într-o premieră absolută care redefinește parametrii războiului asimetric, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a reușit distrugerea unui petrolier din „flota fantomă” rusească în apele internaționale ale Mării Mediterane. Operațiunea, confirmată de surse oficiale din cadrul unității de elită „Alpha”, a vizat nava QENDIL, un tanc petrolier de clasă Aframax, aflat sub sancțiuni internaționale, dar utilizat în continuare de Rusia pentru a eluda restricțiile occidentale.
Camera Superioară (Bundesrat) a Parlamentului german, care reunește cele 16 landuri federale, a adoptat vineri reforma serviciului militar pentru a consolida armata în contextul amenințării Rusiei și, deși deocamdată rămâne voluntar, în caz de necesitate serviciului militar poate fi declarat obligatoriu.
Programul Canadei pentru viitorul avion de vânătoare (Future Fighter Capability Project) se confruntă cu o presiune publică fără precedent, care riscă să deraieze una dintre cele mai importante achiziții militare din istoria țării. Un sondaj recent realizat de EKOS indică o schimbare radicală de percepție în rândul cetățenilor: o majoritate solidă sprijină acum tranziția către platforma suedeză Saab JAS 39 Gripen, în detrimentul continuării achizițiilor de avioane americane F-35A Lightning II.
DefenseRomania a discutat în exclusivitate cu eng. Carlo Ferlito, CEO Beretta, despre propunerea gigantului italian în programul SAFE în ceea ce privește achiziția viitoarelor arme de asalt pentru Armata României.
O breșă majoră s-a deschis în rețeaua de apărare a regiunii ruse Belgorod după ce dronele ucrainene au interceptat și distrus două lansatoare de rachete S-400 în plin proces de desfăşurare. Incidentul scoate la iveală vulnerabilitatea unora dintre cele mai importante active militare ale Rusiei în fața tacticilor de atac cu drone care operează la joasă altitudine.
Marina egipteană a trecut printr-o transformare radicală în ultimul deceniu, devenind una dintre cele mai puternice forțe navale din Orientul Mijlociu și Africa. Acest proces amplu de modernizare a început după ce președintele Abdel Fattah al-Sisi a preluat puterea în 2014, concentrându-se pe achiziționarea de nave de luptă avansate din țări europene precum Franța, Germania și Italia, alături de consolidarea producției interne .
Polonia a depășit chiar și Armata SUA în implementarea operațională a arhitecturii de apărare antiaeriană de nouă generație, transformând Varșovia în cel mai protejat oraș din lume împotriva amenințărilor aeriene. Într-un moment dificil pentru arhitectura de securitate a NATO, Ministerul polonez al Apărării a declarat oficial Capacitatea Operațională Deplină (FOC) pentru sistemul de apărare antiaeriană și antirachetă WISLA.
După luni de blocaje diplomatice legate de aderarea Suediei la NATO, Ungaria nu doar că deblochează achiziția de sisteme HIMARS, dar reușește să securizeze un acord de producție locală care va integra modulele de lansare americane pe platforme autohtone.
După ani de tensiuni diplomatice și sancțiuni, Turcia pare dispusă să renunțe la controversatele sistemele de rachete rusești S-400. Motivul? Nevoia critică de avioane de generația a V-a și conștientizarea faptului că proiectul autohton KAAN nu poate acoperi singur golurile de securitate din anii 2030.
Președintele autoproclamat al Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a declarat, din nou, că nu poate conduce țara la nesfârșit și s-a numit „un președinte care pleacă”.
Federația Rusă și Republica Belarus continuă să vorbească insistent despre noul sistem de rachete rusesc cu rază medie de acțiune Oreshnik, a cărui versiune experimentală a fost folosită pentru prima dată în luna noiembrie 2024 împotriva unui obiectiv industrial ucrainean.
Rusia şi-a exprimat îndoieli cu privire la contribuţia liderilor europeni la planul Statelor Unite privind soluţionarea războiului din Ucraina, informează agențiile Agerpres și EFE.
Pe 27 noiembrie 2024 a fost semnat contractul de achiziție ATBTU, cunoscute popular ca blindate ușoare 4x4. Contractul a fost câștigat prin procedură de licitație deschisă de compania Otokar. Dar care e stagiul contractului la final de 2025?
Până la sfârșitul anului 2025, racheta balistică ucraineană FP-7 de la compania Fire Point ar trebui să dețină toată documentația care va permite începerea oficială a livrărilor acestei arme către armata ucraineană.
La jumătatea lunii decembrie 2025, serviciile occidentale de monitorizare au înregistrat, pentru prima dată, o lansare țintită a unei rachete rusești Iskander-M la o distanță de 800 km. Aceasta înseamnă că “Iskander 1000” a fost acum de facto desfășurat la trupe și este folosit în mod activ.
Airbus a obținut o comandă majoră de elicoptere de la Ministerul Apărării din Spania, care s-a angajat să cumpere 100 de elicoptere de diferite tipuri.
Schimb de replici diplomatic foarte dur în această săptămână între Radoslaw Sikorski, ministrul de Externe și vicepremierul Poloniei și omologul său mahiar Peter Szijjarto.
Efortul Ucrainei de erodare metodică a rețelei anti-acces/interdicție zonală (A2/AD) a Rusiei în Crimeea a trecut la un nivel superior de complexitate. Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a confirmat că unitatea sa de elită, Centrul de Operații Speciale „Alfa”, a penetrat apărarea bazei aeriene Belbek în noaptea de 18 decembrie 2025, folosind drone cu rază lungă de acțiune. Bilanțul misiunii indică o pierdere dureroasă pentru Forțele Aerospațiale Ruse: un interceptor greu MiG-31 Foxhound, surprins la sol cu încărcătura completă de luptă, alături de o rețea complexă de sisteme radar.
Printr-un demers fără precedent pentru un stat NATO care nu are stocuri sovietice de armament, guvernul norvegian anunță un pachet de 290 de milioane de dolari care vizează finanţarea pentru Ucraina a două extreme tehnologice: rachete de ultimă generație pentru avioanele occidentale F-16 și muniții pentru sistemele S-300 moștenite din Războiul Rece.
Trei grăniceri ruși înarmați au trecut miercuri granița statului membru NATO și al Uniunii Europene, au declarat autoritățile estoniene. Postul de televiziune estonian ERR a relatat. Ministrul de Interne, Igor Taro, a declarat că rușii au rămas pe teritoriul estonian timp de aproximativ 20 de minute, apoi au plecat. Tallinn a publicat o înregistrare video a incidentului.
Polonia nu se mulțumește doar cu achiziții masive de blindate. Armata poloneză experimentează o revoluție structurală silențioasă, testând unități hibride om-mașină capabile să execute misiuni de la logistică grea până la ambuscade kamikaze.
Încercarea propagandei ruse de a minimiza efectele atacului cu drone subacvatice asupra portului Novorossiysk s-a întors împotriva Kremlinului. O analiză meticuloasă a imaginilor oficiale și a celor din satelit a permis identificarea a navei avariate: este vorba despre cel mai nou submarin din clasa Kilo al Flotei ruse din Marea Neagră.
Guvernul SUA continuă să vândă Taiwanului arme în valoare de 11,15 miliarde de dolari, cel mai mare pachet de arme pe care Statele Unite l-au livrat vreodată insulei autoguvernate, a declarat marți Ministerul Apărării din Taiwan, în contextul în care insula se confruntă cu o presiune militară tot mai mare din partea Chinei, care o consideră parte a teritoriului său.
Fostul comandant suprem al armatei ucrainene, actual ambasador la Londra, generalul ucrainean Valerii Zalujnîi, a lansat un avertisment fără precedent privind „frontul intern”, sugerând că pacea cu Rusia ar putea fi urmată de o destabilizare violentă acasă dacă statul ignoră milioanele de soldați demobilizați.
În timp ce Polonia semnează acordul istoric pentru producția locală a tancului K2, ochii industriei se îndreaptă spre România, unde geografia similară și nevoia de autonomie strategică ar putea replica modelul polonez.
Arabia Saudită a făcut un pas important în modernizarea forţelor sale navale prin lansarea la apă a navei de luptă „His Majesty King Saud”, prima dintre cele patru nave multirol construite în cadrul Proiectului Tuwaiq. Ceremonia a avut loc pe 14 decembrie 2025 la un şantier naval din statul Wisconsin, SUA, şi a fost confirmată de Ministerul Apărării din Regat.
Achiziționarea de camioane militare este finanțată printr-un împrumut de la Uniunea Europeană prin intermediul instrumentului financiar Acțiunea de Securitate pentru Europa (SAFE).
În urmă cu câteva zile, rușii au bombardat masiv Odesa și sudul Ucrainei, inclusiv obiective civile și energetice, însă și-au justificat operațiunea printr-o componentă militară, precizând că obiectivul atacului, în care au folosit în premieră în sudul Ucrainei bombe de aviație FAB, este de a „decupla” Ucraina de România.
Congresul american a adoptat miercuri strategia sa de apărare pentru 2026, reafirmându-şi sprijinul pentru alianţele SUA în Europa, contrar semnalelor recente transmise de preşedintele Donald Trump şi administraţia sa.
Pachetul NDAA include și alte măsuri de sprijinire a apărării europene, cum ar fi stabilirea unui număr minim de 76.000 de soldați americani staționați în Europa.
Armata Statelor Unite lucrează la noi capabilități pentru sistemul de rachete sol-aer Patriot, care ar permite interceptarea inclusiv a țintelor care au depășit poziția sistemului sau care vin din spatele acestuia, o tehnică de lansare denumită „peste umăr”. Această funcționalitate ar extinde semnificativ flexibilitatea Patriot în lupta împotriva amenințărilor aeriene de tipul celor experimentate de armata ucraineană în încercarea de a combate noile tactici de utilizare a rachetelor Kinjal de către forțele ruse.
Președintele rus Vladimir Putin a anunțat miercuri că noul sistem de rachete cu rază medie de acțiune „Oreshnik” va intra în serviciul de luptă până la sfârșitul anului.
Moscova a dezvăluit sistemul „Oreshnik” în noiembrie 2024, în urma unui atac asupra unei fabrici de arme din Ucraina, care a fost descris ca un „test de luptă” reușit.
