Pentru lumea stângistă în care trăim și pentru populismul grețos contemporan, drama familiei regale britanice pare o glumă. În realitate nu este! Asistăm neatenți la una dintre cele mai complexe lovituri de stat constituționale pe care forțe nevăzute o pregătesc celei mai solide instituții a Marii Britanice. Pedeapsă pentru Brexit sau simplă dorință a neo-marxiștilor bolnavi de revoluții identitar rasiale și sexuale, Megxit, sau demisia ducilor de Sussex din familia regală britanică este un fapt neauzit, rar-apropae deloc întâlnit în istoria instituției monarhice.
Timp de un mileniu familia regală britanică actuală a exprimat punctul forte, special și absolut al unității nationale, de cultură, de limbă, de integrare a imperiului britanic. De la dispariția imperiului, de peste 70 de ani, monarhia Windsor, tînără dinastie creată după primul război mondial, a constituit liantul indestructibil al unei Marii Britanii care a traversat atât pericolul fascist cît și cel comunist cu mai multă abilitate decît marea majoritate a monarhiilor europene sau din lume. Iată că, o actriță de mâna a doua din SUA și prințul Harry, fiul cel mic al celebrei prințese rebele Diana, reușesc să zguduie până la scufundare aceasta instituție fundamentală a statului britanic. Și o fac cu o ușurință cu care transmit semnele Facebook, alea puține și reducționiste pe care alfabetul gandirii unice le-a inventat.
Șeful casei regale britanice este sef de stat sau suveran peste 15 state din fostul imperiu britanic. Conduce o familie formate din 27 de prinți seniori, așa cum li se spune precum și o familie extinsă de aproape 50 de rude cu drept constituțional de a fi denumiți prinți britanici. Pe lângă complicata structură constituțională britanică, se adaugă ce canadiana (unde regina Elisabeta II este suverana de drept de Canada și nu prin derivație, astfel ca orice document canadian de importanță federală trece zilnic Atlanticul spre avizarea de către biroul ei) precum și alte state din spațiul African sau Asiatic. Monarhia britanica efectuează, semnează, emite sau elaborează 4000 de acte politice și diplomatice fundamentale pe zi pentru a asigura mersul liniilor de forță ale acelor state pe care regina le conduce. Dacă cineva își imaginează că regina stă numai la palat și bea cafele cu doamnele de onoare, acesta se înșeală amarnic. Este o mașinărie extrem de fin rulată, care operează zi și nooapte, cu resurse enorme aflate în spate și cu suveranul conducător indisputabil. Puterea și influența suveranei britanice nu este la ora actuală egalată de nici o putere statală sau non statală de pe planetă. De aceea orice membru al acestei familii este crescut și educat să servească monarhia și Commenwealth.
Pentru a înțelege și mai bine situația trebuie spus că membrii familiei regale britanice se află într-o poziție conflictuală. Ei duc vieți de mare privilegiu, dar le lipsesc libertățile fundamentale caracteristice oricărui cetățean de rând. Nu sunt liberi să aleagă o carieră, nu pot vorbi liber și au libertate limitată la viața privată și la viața de familie. Noi oamenii de rând ne bucurâm de ele, ei nu. Pentru cei mai tineri, doar cei care sunt în linie directă de succesiune contează. Ceilalti, sunt piese de schimb, ținute doar pentru a asigura continuitatea în cazul unui accident istoric major. Ca orice piesă de schimb, frații și surorile sunt supuși acelorași restricții personale ca și moștenitorii imediați, fără nici perspectiva succesiunii și nici libertatea de a dezvolta cariere cu adevărat independente. Prințul Harry se află exact în această poziție. A suportat greu acest efect pervers al nașterii sale priviligiate și a căutat tot timpul să își croiască un drum independent. În Marea Britanie nu ar fi fost posibil, deci, prin soția sa Meghan pare a fi găsit mijlocul de fugă. Dar, pentru monarhia britanică, efectul este identic ca amploare și distrugător până la a fi fatal.
Au existat desigur și accidente mult mai severe, cum a fost cel al ilustrului suveran Edward, alături de și mai celebra madame Simpson, care pentru iubire, a renunțat la tronul britanic, sfărșind într-un șir lung de gafe internaționale dintre care cea pe care nimeni nu i-a iertat-o a fost vizita la Hitler la numai doi ani după ce legile naziste rasiale fuseseră promulgate.
La aproape un secol de la episodul traumatic al lui Edward, o semi abdicare, orchestrată de către mașinăriile neo-marxiste din Hollywood pe mâna unei starlete trecute bine de prima tinerețe și acceptată de către un prinț imatur emoțional practic năruie apusul lungii domnii a lui Elisabeta II. Aflat în audiență la regină, fără ducesa sa, care nu a catadixit să vină să îî mulțumească suveranei pentru luxul pe care i l-a asugurat, Harry și-a anunțat bunica că el se retrage din cadrul liniei senioare a familiei, adică își dă demisia din funcția de prinț. Mai mult și-a prezentat condițiile demisiei: dorește să își păstreze titlurile, vila de pe domeniul regal unde nu plătește chirie, protecția diplomatică plătită de către poporul britanic precum, palatul din Canada unde vrea să se mute alături de o serie de privilegii de care se bucură doar rudele imediate ale suveranei. A făcut o concesie acolo, anunțând-o că dacă familia regală dorește să âl pună la muncă trebuie să îl plătească. Adică, bunico, eu nu mai muncesc la camp, dar vesela de aur o păstrez alături de icrele și șampanie. Regina, obișnuită cu alinturile tânărului prinț, nefiind nici la primul gest de rebeliune, nici la ultimul venit din partea rudelor directe, l-a rugat să amâne anunțul până când anturajul său va găsi o soluție de a vinde această demisie supușilor săi. Mai ales că problemele cosntitționale sunt mari, Harry fiind practic a treia linie succesorală, deci rolul său constituțional practic ar dispărea. Ți-ai găsit cu prințisorul! Glonț ieșit de pe poarta palatului a pus mâna pe telefonul securizat plătit tot de către suverană și a ordonat echipei sale din SUA, de unde alte undeva?, să anunțe demisia și desigur să înceapă propaganda insidioasă ca de fapt neamul britanic nu ar fi vrut-o pe nevasta-sa pentru că este de culoare. Harry pare a uita că cel mai mare mix rasial pe care umanitatea l-a cunoscut de la imperiul persan a fost cel constituit de imperiul britanic. Același prințulete uită că astăzi Londra este mai diversificată rasial decât New York, iar jocul cu nevasta neagră merge doar dacă Meghin ar fi neagră cu adevărat, ea fiind de fapt metisa, din tata alb și o mamă de culoare. Iar Archie, fiul celor doi numai de culoare nu arată, fiind mai caucasian ca mulți caucasieni. Dar ce contează pentru neo-marxistul cu sânge regal. Atacul la adresa propriei familii a fost dat și devine devastator. Căci, pe lângă gratuitățile pe care cei doi le doresc de la poporul muncitor din Commenwealth, aceștia au anunțat că și-au încorporat și numele de famlie, Sussex Royal, nu cumva ca să îi dea cuiva prin minte să le ia titlul căstigat la căsătorie, cadou tot de la bunica din palatul pe care îl urăsc așa de mult.
Această demisie, dacă reușeste așa cum a fost ea desenată de mâinile negre ale neo-marxismului mondial va pune o imensă presiune asupra celei mai stabile monarhii din lume. Pentru că, din acest moment, membrii juniori pot să aibă ideea că le este opțională apartanența prin naștere la linia dinastică deci că regulile nu li se mai aplică. În acest caz resursele de dezvoltare și continuitate ale dinastiei încep să se restrângă până la dispariția fizică a acesteia. Scopul suprem acesta acesta. După ce, aceeași neo-marxiști americani au învățat cum au dispărut fizic ramurilor Romanovilor, una dintre cele mai solide și mai rezistente dinastii din lume, urmează dispariția familia Windsor și schimbarea întregii arhitecturi constituționale în 15 țări ale lumii. O lovitură de stat fără sânge, la scară istorică, o eradicare a istoriei și desigur un triumf al stangismului modern.
Acesta este riscul fundamental care a apărut odată cu demisie regală inedită. Prințul Harry repetă până la identitate greșelilel mamei sale, cea care orbită de furia divorțului și pierderii coroanei britanice,a făcut absolut tot posibilul, în ultimii săi ani de viață, să umilească și apoi să distrugă dinastia Windsor. Sfîrșind tragic într-un accident de mașină, alături de noul său iubit, fugărită la Paris de bande de fotografi, ceea ce părea promisiunea reinventării dinastiei britanice a dispărut sub semnul unei coliziuni frontale dintre opțiunile personale prost croite și mileniul de istorie și civilizație a familiei în care intrase. Atunci, regina care 50 de ani străjuise poarta palatului milenar s-a cutremurat dar nu a căzut. Fiul repetă scena, mult mai rafinată de data aceasta, în fața aceeași regine. La final de domnie și viață însă, suverana știe deja însă cum se termină totul.
Regele este încoronat în catedrală și nu la primărie. Este uns în numele Domnului și nu ales la o halbă de bere. Este ales prin naștere și nu ambalat, la fabrica de bomboane de crăciun. Instituția pe care o reprezintă exprimă esența poporului peste care domnește. Harry, alături de actrița sa identitar marxistă și cu idei rasiale născocite vor afla curând, exact ca prințesa Diana, că lumea are destui activiști care fac bani din bocetul de caviar al stângii. Dar aceeași lume are atât de puține modele princiare. Iar în acel moment, când oamenii se vor uita la ei, vor fi amintiți doar ca cei care și-au dat demisia din ceea destinul princiar le dăduse natural. Meghan poate visa, ca orice actriță fără rol, la aplicarea unui scenariu magistral, dar fantoma lui Walles străjuiește destinul frânt al unui alt fost rege. Destinul nu este film, viața nu este un rol.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Luni, pe fondul unei euforii politice rar întâlnite în tumultuoasa scenă israeliană, președintele Statelor Unite, Donald Trump, a marcat ceea ce susține că este o victorie istorică: încetarea focului în Gaza, după doi ani de confruntări violente, și eliberarea ultimilor 20 de ostatici israelieni în viață deținuți de Hamas.
Turcia și România își consolidează cooperarea strategică printr-o nouă etapă care va include o vizită oficială în țara noastră efectuată de președintele turc Recep Tayyip Erdoğan.
DefenseRomania difuzează o ediție specială a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic, ediție care îl are invitat pe Excelența Sa, Özgur Kivanç Altan, ambasadorul Turciei în România.
Rusia nu mai are nici resurse, nici forță pentru un război total cu Occidentul, iar regimul de la Kremlin se află într-un proces ireversibil de degradare internă, afirmă optimist diplomatul ucrainean Volodimir Ohryzko, ambasador și fost ministru de Externe al Ucrainei.
Criza politică în Franța e una majoră iar perspectivele pentru președintele Emmanuel Macron sunt, în cel mai optimist scenariu, sumbre.
Războiul dronelor atinge un nou nivel de escaladare. Pe de o parte, Rusia a început să utilizeze drone-interceptoare pentru a doborî sistematic cele mai importante drone ucrainene de atac la mare distanță, precum FP-1 și „Liutîi” (Furious). Pe de altă parte, Moscova răspunde ofensivei aeriene tăind masiv internetul mobil în zeci de regiuni rusești, o măsură disperată care sabotează rețelele de ghidare ucrainene, dar care, în același timp, paralizează economia internă și perturbă viața civililor, readucând Rusia în era comunicării offline.
În plină eră a războiului de înaltă tehnologie, statele din flancul estic al NATO rescriu regulile de apărare, apelând la una dintre cele mai simple, mai ieftine și mai eficiente arme: mina terestră. Cinci țări NATO, Polonia, Finlanda, Lituania, Estonia și Letonia, au anunțat că se retrag oficial din Tratatul de la Ottawa din 1997, care interzice utilizarea minelor antipersonal.
Ofensiva-surpriză a Rusiei de pe 3 august, cel mai puternic avans reușit în ultimul an pe frontul de Est, s-a izbit de rezistența acerbă a Ucrainei în jurul satului Dobropillia. Locotenent-colonelul Arsen „Lemko” Dmytryk, șeful de Stat Major al Corpului 1 Azov al Gărzii Naționale a Ucrainei, a oferit un interviu exclusiv pentru publicaţia americană The War Zone în care a dezvăluit cum a reușit Kievul să întoarcă soarta bătăliei și a descris noua tactică de asalt a Moscovei: „tanc pumn” urmat de valuri de infanterie sacrificate în „mașina de tocat”.
Ucraina lovește cu rachete grele în adâncimea strategică a Rusiei iar apărarea antiaeriană rusă nu are suficiente capabilități pentru a se întinde atât de mult. Președintele Volodimir Zelenski a declarat că Ucraina folosește deja cu succes rachetele Neptun și Flamingo în pereche.
Surse ruse și ucrainene au informat că, în cursul nopții de 10.10.2025, trupele ruse au executat un nou atac masiv cu rachete și drone asupra teritoriului Ucrainei, care a vizat, în special, obiective ale infrastructurii energetice.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 10 octombrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
NATO discută modificări ale regulilor de gestionare a amenințărilor externe, în principal din cauza percepției unei Rusii din ce în ce mai agresive, scrie Financial Times. Referindu-se la declarațiile a patru oficiali anonimi ai alianței militare occidentale, corespondentul FT la Bruxelles a aflat că scopul măsurilor discutate este creșterea costului „războiului hibrid” pentru Rusia.
Generalul Gheorghiță Vlad, șeful Statului Major al Apărării, a dat asigurări că România este pregătită să reziste în fața unui eventual atac, subliniind însă că cea mai mare amenințare a momentului nu este cea convențională. Într-un interviu amplu acordat Euronews România, generalul Gheorghiță Vlad a avertizat că Moscova duce un intens „război cognitiv” menit să distrugă coeziunea internă a societăţii noastre și a detaliat planurile Armatei, de la înzestrare masivă la reintroducerea serviciului militar voluntar.
Pentru prima dată de la începerea războiului, 24 februarie 2022, pe o direcție importantă de operații nu se întâmplă nimic de peste 48 de ore. Este ceva total atipic pentru acest nou tip de război caracterizat de confruntare constantă pe tot frontul. În același timp, conducerea armatei ucrainene reformatează liniile de apărare după cinci luni de la ultima modificare importantă.
Consiliului de Stat al Chinei a lansat recent o nouă Cartă Albă intitulată „Liniile directoare ale PCC pentru guvernarea Xinjiangului în noua eră: practică și realizări”. Documentul, lansat în contextul vizitei Secretarului General Xi Jinping în regiune pentru a celebra 70 de ani de la înființarea acesteia sub RPC, este o justificare triumfalistă a politicilor PCC și o respingere fermă a îngrijorărilor internaționale privind drepturile omului.
Epuizarea constantă a stocurilor masive de armament ale Rusiei nu mai este o ipoteză, ci o realitate demonstrată de imagini din satelit. Un nou studiu realizat de cercetătorul OSINT (Open Source Intelligence) Jompy, publicat pe X, face lumina in ceea ce priveste capacitățile Moscovei de a susține războiul de agresiune din Ucraina.
De unde ar fi putut porni în Republica Moldova un semnal de redresare din punct de vedere militar? Dacă nu chiar de la un Ministru al Apărării care recunoaște, franc, că Armata Națională a fost „prost gestionată, neglijată și subfinanțată” timp de decenii, ajungând să fie cea mai mică din Europa. Sau poate chiar de la o realitate sfâșietoare, descrisă cu brutalitate: agresiunea militară a Rusiei în Ucraina nu este un simplu conflict regional, ci o sursă permanentă și gravă de amenințări la adresa securității Republicii Moldova.
Noua Strategie militară pentru perioada 2025-2035, aprobată miercuri de guvernul premierului Dorin Recean, prevede reorganizarea structurii de forţe, modernizarea echipamentului, dezvoltarea apărării aeriene şi cibernetice, precum şi majorarea treptată a bugetului apărării până la 1% din PIB până în 2034, cu o utilizare eficientă şi transparentă a fondurilor.
Deși războiul din Ucraina se poartă la peste 2.500 de kilometri distanță, frica de capabilitățile de atac la distanță ale Ucrainei a ajuns până în cercul arctic. Imaginile din satelit, proaspăt actualizate, dezvăluie o mișcare defensivă fără precedent a Moscovei: instalarea de „cuști anti-dronă” deasupra depozitelor de combustibil esențiale de la situl de testare nucleară Novaya Zemlya.
Pe măsură ce Rusia își intensifică loviturile în adâncimea teritoriului ucrainean, bombardând inclusiv obiective civile, o veche amenințare este adusă în actualitate – centrala nucleară de la Zaporojie care poate fi oricând fi transformată într-un nou Cernobâl sau poate în ceva mai grav.
Uzina Sverdlov, cel mai mare producător de hexogen și octogen din Rusia, lovită de o ploaie de drone cu rază lungă de acțiune. Forțele armate ucrainene au confirmat o lovitură reușită asupra unuia dintre cele mai critice obiective ale industriei de apărare rusești: Uzina Federală de Stat Ya. M. Sverdlov din Dzerjinsk, Regiunea Nijni Novgorod. Situată la o distanță impresionantă de aproximativ 750-800 de kilometri de granița ucraineană, această uzină este considerată "Ținta Nr. 1" datorită rolului său esențial în producția de explozibili de înaltă calitate pentru întregul arsenal armatei ruse.
Președintele american Donald Trump a confirmat că a luat o decizie „într-o anumită măsură” (sau „pe jumătate”) cu privire la furnizarea de rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune Tomahawk către Ucraina, deși a subliniat că hotărârea finală depinde de modul în care Kievul intenționează să folosească aceste arme. Declarația, făcută în fața reporterilor la Casa Albă, indică o dilemă majoră la nivelul administrației americane: susținerea militară a Kievului versus riscul unei escaladări majore a conflictului cu Rusia.
Comisarul European Andrius Kubilius trage un semnal de alarmă extrem de serios, citând date ale serviciilor de informații germane care sugerează că la Kremlin se poartă discuții despre un eventual atac asupra Alianței Nord-Atlantice. Deși președintele rus Vladimir Putin neagă vehement astfel de intenții, Occidentul este sfătuit să-și accelereze pregătirile militare, învățând din lecțiile Ucrainei și chiar din adaptabilitatea Moscovei pe front.
România a anunțat recent debutul unei achiziții record ce va fi finalizată în următorii ani, prin procedură de licitație, în care Armata României va fi înzestrată cu 216 tancuri moderne noi. Achiziția a născut în unele medii controverse cu privire la viitorul armei tanc. Dar România nu e un caz singular. În ceea ce privește arma tanc sunt două școli de gândire cu viziuni opuse la nivel mondial.
Forțele Armate Române se confruntă astăzi cu o ecuație dificilă: pe de o parte, imperativul modernizării capabilităților și, pe de altă parte, o fisură tot mai adâncă în rândul personalului cheie al rezervei, cauzată de inechități salariale și de pensii. Această discrepanță amenință însăși calitatea și fiabilitatea rezervei operaționale într-un moment de maximă tensiune geopolitică.
La peste trei ani de la invazia la scară largă a Rusiei în Ucraina, statele NATO, și în special Uniunea Europeană, se confruntă cu mari probleme logistice: în ciuda miliardelor de euro alocate și a declarațiilor despre „unitate” și „viteză de reacție”, mecanismul logistic vital pentru apărarea Flancului Estic se mișcă la viteza unei melc.
Compania de stat Rostec din Federația Rusă a anunțat, pe 06.10.2025, că Întreprinderea de aviație V.P. Chkalov (NAZ) din Novosibirsk, a fabricat și predat Ministerului rus al Apărării un nou lot de avioane de vânătoare-bombardament de tip Su-34.
Sub asaltul tăcut al dronelor, Europa a intrat într-o nouă fază de alertă de securitate, săptămâna trecută marcată de haos aerian și suspiciuni de spionaj militar. Seria de incidente cu drone de la Aeroportul din Munchen s-a încheiat sâmbătă dimineața cu reluarea anevoioasă a zborurilor, dar nu înainte de a bloca aproximativ 11.500 de pasageri și de a provoca zeci de anulări.
România trăiește un paradox, adică încă unul dintre nenumăratele paradoxuri și ciudățenii. Avem unul dintre cele mai dinamice sectoare IT din regiune, cu centre de excelență care exportă competență și inovație, dar acest avantaj nu reușește să difuzeze în restul economiei. Raportul DESI/Digital Decade Country Report 2024 arată o realitate îngrijorătoare: competențele digitale de bază rămân la doar 27,7% din populație (față de 55,6% media UE), iar ponderea specialiștilor TIC este de 2,6% din forța de muncă (aproape jumătate din media europeană - 4,8%) . În același timp, doar 19% dintre IMM-uri adoptă tehnologii digitale avansate, comparativ cu 55% în UE.
George Scutaru, fost consilier prezidențial pe probleme de securitate națională și actual CEO al think tank-ului New Strategy Center, a avertizat că orice reducere a prezenței militare americane în Europa, în special pe Flancul Estic, ar fi o greșeală strategică gravă. Acesta prezintă trei argumente geopolitice solide pentru care România e norocoasă să aibă un as în mânecă în ceea ce privește prezența trupelor americane.
România și Ucraina doresc să colaboreze în domeniul producției militare, în special în cadrul mecanismului de finanțare europeană SAFE.
Ucraina a propus României implementarea unor proiecte comune.
Reducerea prezenței militare americane în Europa, anunțată miercuri de România, este o ajustare, a declarat un oficial NATO.
Exclusă din programul F-35 Lightning II după ce a continuat achiziția de sisteme S-400, Turcia s-a văzut în situația ingrată de a căuta soluții pentru modernizarea forțelor aeriene în contextul în care flota sa de F-16 este îmbătrânită. După ani de negocieri și blocaje, Turcia a ales varianta europeană Eurofighter Typhoon. Detaliile achiziției, inclusiv cele tehnice, sunt cel puțin interesante.
După ce informațiile cu privire la retragerea unei părți a militarilor americani au apărut în presa internațională, datele au fost confirmate și de Ministerul Apărării Naționale. E vorba mai exact despre prezența rotativă de la Mihail Kogălniceanu, stabilită așadar imediat după invadarea Ucrainei de către Federația Rusă. Astfel, ne întoarcem la prezența americană dinainte de 2022.
Ministrul Ionuț Moșteanu a declarat într-o conferință de presă că reducerea trupelor americane din România nu înseamnă o retragere a prezenței americane, iar „prezența aliaților e considerabilă în România”, fie că vorbim de SUA sau statele europene. Ionuț Moșteanu a subliniat că principala forță care apără țara e Armata României.
Avioane de vânătoare poloneze au fost trimise marți pentru a intercepta un avion rusesc Ilyushin Il-20 care efectua o misiune de recunoaștere în spațiul aerian internațional deasupra Mării Baltice.
„România si Aliatii au fost informați de decizia Statelor Unite privind redimensionarea trupelor americane din Europa”, anunță Ministerul Apărării Naționale (MApN). Cu alte cuvinte e vorba de retragerea unei părți din trupele americane prezente la noi.
Bulgaria și gigantul european al apărării Rheinmetall au semnat un acord în valoare de peste 1 miliard de euro pentru construirea unei fabrici în țară care va produce praf de pușcă și obuze de artilerie de 155 mm.
O „scrisoare de consolare” primită de la Washington. Asta a obținut Germania pentru a-și proteja propria infrastructură energetică de sancțiunile propriului său aliat, Statele Unite. Situația, confirmată de ministrul german al economiei, Katherina Reiche, este o demonstrație perfectă a ceea ce înseamnă să nu duci o treabă la bun sfârșit.
Administrația Trump pare să își regândească echilibrul prezenței sale militare în Europa de Est, iar România se află în centrul acestei recalibrări. Iar surse neoficiale arată că Polonia e garantată, România nu.
Trupele ruse au primit ordin să “elibereze” Pokrovskul până la jumătatea lunii noiembrie. Acest lucru a fost anunțat de ziarul britanic The Financial Times (FT), care notează că pierderea acestei fortărețe a Forțelor Armate ale Ucrainei va permite trupelor ruse să avanseze în direcții noi.
Budapesta face demersuri active pentru a crea o nouă alianță în interiorul Uniunii Europene, formată din state sceptice față de sprijinul acordat Ucrainei.
Războiul din Ucraina a intrat într-o nouă fază îngrijorătoare, odată cu confirmarea faptului că trupele nord-coreene nu doar că sunt prezente în Rusia, dar participă activ la operațiuni militare împotriva Ucrainei.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a anunțat prima utilizare în luptă a rachetelor Flamingo și Ruta. El a informat apoi că Ucraina planifică mai multe teste cu aceste arme în acest an.
Ucraina face un salt strategic major, trecând de la statutul de beneficiar de armament occidental la cel de partener industrial în producția acestuia. Președintele Volodimir Zelenski a anunțat un acord „istoric” cu Suedia pentru localizarea producției avioanelor de vânătoare JAS 39 Gripen pe teritoriul ucrainean.
Avertismentul ministrului finlandez al Apărării, Antti Hakkanen, este tranșant și depășește granițele imediate ale conflictului din Ucraina. Într-un interviu oferit The Guardian, Hakkanen subliniază o realitate geopolitică fundamentală: înfrângerea Rusiei în Ucraina nu este doar o necesitate regională, ci un factor critic pentru descurajarea agresiunii Chinei în Indo-Pacific. Cele două teatre de operații, aparent distincte, sunt, în viziunea Helsinkiului, profund interconectate.
Una dintre lecțiile învățate în urma războiului din Ucraina este necesitatea unei forțe europene credibile de rachete de artilerie cu rază lungă și foarte lungă de acțiune.
Practic, în cazul unui conflict de mare intensitate, întreaga capacitate de lovire la distanță lungă depinde de rachetele americane; nu există încă o muniţie europeană pe scară largă care să înlocuiască rachetele GMLRS și ATACMS. Dar situația e pe cale să se schimbe.
Ca parte a planului său ce redefinește autonomia sa militară și trimite un semnal puternic pe flancul estic al NATO, Polonia a oficializat marți un acord crucial de transfer tehnologic cu gigantul sud-coreean Hyundai Rotem. Polonezii susţin că acordul nu este doar o achiziție, ci o resuscitare strategică a bazei industriale de apărare: Varșovia va produce și întreține pe plan local tancurile K2PL, un pilon al viitoarei sale forțe blindate.
Rușii au vorbit despre versatilitatea lansatoarelor de rachete: “Cu modificări minime, rachetele Iskander, Oreshnik și Burevestnik pot fi lansate de pe aceeași platformă”.
Companii din Lituania, Letonia și Estonia furnizează în secret combustibil navelor flotei din umbră rusești care transportă petrol sancționat prin Marea Baltică, a dezvăluit o investigație a postului public de radio lituanian LRT.
Germania intenționează să achiziționeze arme pentru sectoarele terestru, aerian, maritim, spațial și cibernetic în valoare de 377 de miliarde de euro.
Președintele american Donald Trump, în cadrul turneului său în țările asiatice, s-a întâlnit marți, 28 octombrie, cu noul prim-ministru al Japoniei, Sanae Takaichi.
Compania petrolieră rusă Lukoil intenționează să își vândă activele externe ca răspuns la sancțiunile impuse acesteia și filialelor sale de către Statele Unite săptămâna trecută.
Marea Britanie și Turcia au semnat astăzi un acord major de apărare, în valoare de până la 8 miliarde de lire sterline, pentru livrarea a 20 de avioane de luptă multirol Eurofighter Typhoon către Forțele Aeriene Turce. Primele aeronave sunt așteptate să fie livrate începând cu anul 2030.
Analiza detaliată a programului militar chinez relevă o dinamică de putere paradoxală, situată la intersecția dintre inovația internă și dependența externă. Pe de o parte, dezvoltarea vehiculului autonom Norinco P60 și avansul rapid al modelului DeepSeek ilustrează ambiția Beijingului de a domina războiul hibrid modern. Pe de altă parte, investigație jurnalistică realizată de agenţia Reuters arată că Armata Populară de Eliberare (PLA) a Chinei continuă să folosească, inclusiv prin canale neoficiale, cipurile restricționate Nvidia A100 și H100, ceea ce subminează retorica suveranității tehnologice.
Într-un interviu recent acordat publicaţiei ucrainene UNITED24 Media, generalul (r) David Petraeus, o figură marcantă a strategiei militare americane și fost director CIA, a făcut o radiografie de o importanță capitală a transformărilor induse de conflictul din Ucraina. Trebuie să înţelegem că observațiile sale nu se rezumă la dinamica imediată a frontului, ci trasează contururile unei noi ere pe care o definește drept „războiul definit de software” - o realitate emergentă bazată pe supremația inovației constante, a sistemelor fără pilot și a inteligenței artificiale.
Propagandiștii ruși au distribuit din nou informații false cu privire la presupusa capturare a orașului Rodînske din regiunea Donețk, o tactică menită să amplifice iluzia de succes pe front. Realitatea de pe teren, confirmată de forțele ucrainene, demontează însă aceste pretenții.
Pe fondul unei strategii accelerate de înarmare și modernizare a forțelor sale, Polonia face un pas major, devenind un hub de producție pentru tehnologie militară de ultimă oră. Compania poloneză de stat Polska Grupa Zbrojeniowa (PGZ) și gigantul american de tehnologie de apărare Anduril au semnat un acord strategic pentru dezvoltarea și producția a unei versiuni modificate a rachetei de croazieră Barracuda-500M.
În timp ce Rusia se luptă cu un eșec sângeros în Ucraina, cu pierderi umane care se apropie de 1,2 milioane, iar economia este sufocată de sancțiuni, Președintele Vladimir Putin a simțit nevoia să proiecteze forță într-un mod cât se poate de periculos. Luni, 26 octombrie 2025, flancat de Generalul Valeri Gerasimov, Putin a anunțat, triumfalist, testarea reușită a rachetei de croazieră cu propulsie nucleară 9M730 Burevestnik (cunoscută de NATO sub numele de cod ‘Skyfall’).
Oficiali militari britanici de rang înalt, inclusiv foști șefi NATO și ai Apărării, au lansat un apel direct către Guvernul de la Londra pentru a iniția discuții cu Germania privind dezvoltarea unei strategii comune de descurajare nucleară.
Serviciile secrete americane suspectează că rachetele aer-aer chinezești au fost îmbunătățite cu tehnologie americană. Datele ar fi fost trimise la Beijing de compania G42, cu sediul în Emiratele Arabe Unite, și de Huawei.
DefenseRomania a participat săptămâna trecută, la invitația Hanwha Aerospace, la expoziția militară Adex 2025, una din cele mai mari expoziții de tehnică din Asia. Vestea bună e că și România a avut un stand la Adex, unde au fost prezente peste 35 de țări și 600 de companii.
