Donald Trump, era luat în râs, considerat bufon și insultat în fiecare zi. Astăzi, după aproape patru ani de mandat prezidențial același om rămâne pe cât de controversat și detestat de o stângă abulică și pierdută în elitismul ei pe atât de adorat de votanții săi.
Am fost prezent, acum câteva zile, la una dintre aceste întâlniri electorale ale președintelui Trump. Intrat ca simplu cetățean, deși acreditările mele îmi dădeau dreptul la loja invitaților oficiali, am dorit să înțeleg motivul pentru care omul, care cobora, acum ani, niște scări rulante alături de soția lui pentru a își anunța candidatura la funcția supremă în SUA, a devenit în numai patru ani un fenomen cultural, politic și social inconturnabil, ocupând locul său distinct, de neconfundat. Pe un frig sever, sub un vânt de iarnă americană, mașina m-a lăsat la intrarea oficială din fața unei arene sportive imense. Am reușit să îmi ascund sub un fular românesc, din lână, tagul de identificare astfel că un polițist amabil, dar rece ca gheața, m-a îndrumat spre una dintre porțile laterale.
După o oră de parcurs patru cercuri de securitate și tot atâtea căutări corporale, am reușit să intru în sfârșit în spațiul sacral unde Trump urma, peste încă o oră, să își declame ritualic fraza care l-a consacrat istoric: We shall win big. O să câștigăm așa de mult, spunea el acum patru ani, încât o să vă plictisiți de atâta victorie. Tocmai acest fenomen doream să îl văd, să îl pipăi și să îl cunosc. Zeci de mii de oameni care erau deja acolo, altele mii așteptau efectiv la coadă afară, fremătau numai la gândul că o să își vadă idolul.
Omul care le-a promis victorie după victorie, cel care le-a promis că vor râde și se vor simți din nou cetățeni americani și nu rasiști, bigoți, înapoiați sau un fel de maimuțe depășite de progres, așa cum elita stângistă din marile orașe i-a catalogat, a apărut sub lumina reflectoarelor, pe muzica victorioasă a formațiunii Queen. Un blond, mai gras decât acum patru ani, obosit, cu cearcăne masive sub ochi, înconjurat de cea mai mare echipă de securitate pe care am observat-o la un președinte dintr-o democrație veche. Sala a erupt vulcanic efectiv, omogenă prin strigătul victoriei. Oamenii, toți în blugi, inclusiv femeile, cu celebrele șepci MAGA pe cap, au izbucnit, la unison. O fraternitate de gânduri și sentimente, o imensă congregație quasi religioasă în aer liber (deși arena era acoperită), o masă umană care își celebra salvatorul.
Esența întâlnirii lui Trump cu alegătorii săi reprezintă tocmai ritualizarea, sanctuarizarea permanentă a cuvintelor acestuia, repetarea lor la nesfârșit prin folosirea unui umor american pe care un european sadea ca mine nu l-ar înțelege. Niciodată marele blond nu urcă pe scenă. Platforma de acces este egală ca înălțime cu scena, astfel că sacralizarea de tip britanică îl așează deja pe omul din mijlocul ei la egalitate cu istoria. Este principiul dreptului divin pus în scenă de către scenografi, astfel că Donald Trump mărșăluiește efectiv în scenă. El nu urcă pe scenă, el este natural, biologic, scena însăși. Iar în jurul scenei se află masați oamenii, care efectiv îl consideră produsul fundamental, ce mai complex, direct dar simplu în esență a ceea ce ei consideră că America ar trebui să fie.
Donald Trump este produsul american absolut
El este expresia reală a ceea ce americanul de rând consideră a fi lupta lui cu un sistem care nu îl mai apară. Trump este votat de către muncitorul transformat în șomer pentru că niște tineri globalişti fără cultură sau iubire de țară i-au vândut fabricile prin China, el este adorat de către fermierul falimentat de către noul limbaj ecologic imposibil de reprodus, este votat de către profesorul rural obligat să explice egalitatea de sex unor copii care în fiecare dimineață se trezesc din visul de a devenii militarii americani care înving balaurul sau imaginat în predicile sale de către pastorul care își vede biserica umbrită de imensele moschei, construite parcă să acopere totul sub marmura lor de lux.
America profundă, cea care a fost efectiv uitată de către elitele urbane, detestată de către noua ideologie transgender și demonizată de către activiștii sovietici ai noului vandalism socialist vede în Trump un salvator mitic, apărut exact la timp și ca un semn ceresc pentru a le apăra valorile, modul de viață și desigur, prezentul. Căci viitor această Americă nu mai are, așa cum socialismul transgender nu poate niciodată da pâine săracilor pe care îi minte zilnic. America prezentului este cea care votează Trump, căci America viitorului este cea care dorește să voteze un Bernie Sanders, de 78 de ani, bătrân activist de stânga pro sovietic din anii războiului rece și fidel slujitor al socialismului marxist falimentat acum decenii. Nici una dintre aceste două Americi nu are viitor. Ci doar prezent și, desigur, cu păcate imense, trecut. Doar Trump, prin aceste imense întâlniri cu America, spune că el reprezintă viitorul și că el este produsul acestuia. Lucru care sperie nu numai stânga venzuelanistă din Partidul Democrat, dar și pe cei de pe alte continente. Dialogul trumpist cu America este de fapt dialogul a două lumi aflate într-un război total și ireversibil, în care cine va câștiga vă definii economic, militar, politic și filosofic noul secol american.
Pe partea cealaltă a Atlanticului, o lume diferită, și ea extrem de fragilă și anxioasă, se reunea la Munich
Conferința de securitate de la Munich (MSC) este un eveniment extrem de bine cunoscut. Participă elitele politice și militare ale lumii, oameni de afaceri, corporații și desigur mulți vorbitori de vorbe goale. O lume alternativă la lumea trumpistă. O lume care se consideră elitistă, care ascultă frazele noilor zei ridicați de propagandă gândirii unice, o lume care manipulează prezentul pentru a își construi viitorul. Un viitor care sperie tocmai votantul trumpist, oriunde ar fi acela. Căci votanți trumpiști sunt peste tot, în toate continentele. Ei sunt mulți și își doresc efectiv să învingă pe cei de la Munich. Iar cei de la Munich doresc să îi uite, să îi înghită pe cei care votează Trump. Sub masca unor noi teorii privind echilibrele geopolitice și geo-securitare, elita de la Munich de fapt caută să găsească o soluție de lungă durată, eficientă și fundamentală la problemele pe care i le crează mulțimea lui Trump.
Cei de la Munich au sperat până în ultimul moment că vor putea declara victoria totală asupra lui Trump. Cu aroganța specifică costumelor de mii de euro pe care le îmbracă, aceștia sperau, secret său public, ca Trump să nu mai fie președinte. Organizarea conferinței a coincis cu săptămâna imediat următoare procesului de demitere de la Wahington. Elitele globaliste de la Munich, reunite sub aceeași cupolă cu elitele naţionale transgender europene au sperat că minunea se va întâmpla și că Donald Trump va fi devenit istorie atunci când conferința va începe.
Pentru Munich ar fi fost minunea divină cerută în blestemele lor zilnice. Nu numai că nu a fost așa, dar, la doar 3 zile după victoria netă din Senat, Trump a susținut cuvântarea despre starea națiunii, în fața unei Nancy Pelosi apoplectice și pline de ură, care, fără soluție, s-a apucat să rupă la finalul discursului, foile acestuia. Un gest dovedind distanța imposibil de reconciliat dintre stânga socialistă de caviar și lumea reală din care vine Trump. Mai mult gestul lui Pelosi, o altă socialistă de 80 de anii, probabil că va costa absolut Partidul Democrat la alegerile de peste câteva luni. Căci un astfel de gest de o obrăznicie egală cu mojicia legendară a sovieticei Ana Pauker, nu a mai avut loc în istoria SUA. Practic, doi socialiști îmbătrâniți în relele globalismului marxist, Sanders şi Pelosi vor să transmită unei Americi speriate de imigrație, de terorism, de sărăcie și de globalism, că pentru ei pararea lor nu contează.
La Munich echipa lui Trump, condusă de secretarii de stat Pompeo şi Esper, a declanșat etapa critică din războiul pentru supremația SUA în lume. Cu un președinte american ferm așezat în fotoliu, cu alegerile prezidențiale la un pas de a fi câștigate, cu o Europă care încă nu a realizat magnitudinea Brexit și mai aburește geamurile cu minciuna armatei comune anti americane, delegația SUA nu a urcat scena conferinței. Americanii au fost însăşi scena. Exact ca Trump la întâlnirile sale electorale, Pompeo a expus clar și pragmatic noile condiții americane pentru lumea înconjurătoare. Prima condiție pentru a menține prosperitatea lumii este ca SUA să fie prosperă. Simplu spus, cădem noi, muriți şi voi.
A doua condiție s-a referit direct la puterea imperială a Chinei. Lupta acolo se dă pe un punct fundamental al dezvoltării economice și anume implementarea rețelelor de comunicații 5G. China prin una dintre cele mai mari companii ale sale, Huawei, are un avantaj tehnologic fundamental în fața SUA. Astfel o problemă de progres tehnologic a devenit o ecuație de geo-securitate la o magnitudine imposibil de imaginat până acum câteva săptămâni. Slăbită de epidemia de coronovirus și acuzată că nu a reușit să comunice real datele problemei, China, prin vocea lui Pompeo, la Munich primește o notificare de război.
Trebuie să știm pe ce cal vom călări, a declarat Pompeo. Adică, vrem că progresul economic și tehnologic să fie made în China sau dorim să fie produs de către noi, cei din vest? Mesajul războinic a venit ca răspuns la deciziile partenerilor europeni ca UK, Franța sau Spania de a permite companiilor care posedă tehnologia Huawei de a participa la implementarea noului salt 5G. Hegemonul european, Germania a fost mult mai inteligentă și a amânat luarea unei decizii până după încheierea conferinței de la Munich, tocmai pentru a lăsa delegația americană să își transmită mesajul. Subtilitatea mișcării germane presupune o concertare cu spațiul său de interese ruso-turce, astfel că Germania practic a devenit expresia unor interese geopolitice care includ Europa, dar nu o reprezintă ca element principal. Germania a transmis prin această amânare ca ea este de facto un actor global, în raport cu Marea Britania sau Franța.
Micul Trudeau din Canada a făcut la fel, după ce al doilea mare operator de comunicaţii canadian Telus a anunțat că va implementa rețeaua 5G cu Huawei. Imediat, pe surse, niște generali canadieni au și sărit ca arși, transmiţând mesajul anti chinez al SUA, cerând imperios guvernului frunzei de arțar să nu accepte. Pentru ca niște generali canadieni care nu pot muta un borcan de muștar pentru că armata canadiană nu mai are decât două avioane Hercules capabile să zboare, să declare aşa ceva este ridicol, dar ne arată în mod clar ca problema pusă de americani la Munich devine punct central al strategiei lui Trump de a reaserta hegemonia SUA în lume și mai ales asupra zonelor tradițional aflate sub umbrelă americană. Lupta pentru dominația tehnologică a devenit astfel, exact ca în anii 50, factor fundamental de restructurare a lumii în care trăim.
Exista o lecție de geopolitică clasică care este predată la celebra academie militară West Point. La data de 4 octombrie 1957, la 19h 29 min 34 s UTC, un mic satelit sovietic, nu mai mare ca o minge de rugbi a fost pus în orbita pământului. Vizibil noaptea ca o mică stea, traversând astfel cerul înstelat, Sputnik 1 a schimbat complet geo politica umanității. Pentru prima dată, Uniunea Sovietică putea vedea SUA și sistemul său militar din spațiu, fără să ca cineva să poată face ceva împotrivă. Satelitul Sputnik a propulsat URSS de la rangul de imperiu de tranziție, ca urmare a înfrângerii Germaniei naziste, la rangul de imperiu fondator al modernității. Puține astfel de imperii au existat în istorie. Perșii, Grecii, Imperiul Roman sau Bizanțul, otomanii nefiind nici măcar aproape de asemenea măreție. Prin Sputnik, harta lumii, cu secretele ei, devenea mică și ușor de manipulat, oferind URSS, pentru jumătate de secol, posibilitatea de a face parte integrantă a destinului umanității.
Prin implementarea rețelei tehnologice 5G, China face exact ceea ce URSS a făcut în 1957. Devine actor fundamental, total al lumii. Iar SUA au înțeles că vor avea din nou un secol de contradicții și rivalitate, un nou război rece, tehnologic de data aceasta, cu implicații la nivel micro celular. Sputnik fotografia la nivelul continentelor, tehnologia 5G intră în frigiderele oamenilor. Alături de SUA, China devine modelator al viitorului umanității. Întrebarea lui Trump și suporterilor lui este simplă: dacă urmăm filosofia progresist-maniacală a socialiștilor marca Caracas, vor mai fi SUA victorioase în rivalitatea globală și imperială care se profilează la orizont?
Iată dialogurile unui președinte american. Iată ce spune lumii un Trump detestat și înjurat, mare iubitor de mesaje Tweet. O spune, nu la masa elitelor socialiste obraznice și mojice, ci în fața maselor muncitoare americane. În fapt, un capitalist republican votat de America profundă și clasa ei muncitoare luptă împotriva unei elite globalizate, comunizate și sovietizate. Un necunoscut ambasador american, Zuckerman de la București tocmai asta a enunțat prin rău exprimata sa declarație în limba română, cu doar câteva săptămâni înainte, în orașul revoluției anticomuniste Timișoara. Esper la Munich anunță ca SUA își iau înapoi iniţiativa celor 3 mări, care la ultima întâlnire de la Cotroceni abia și-a mascat steagul german de la poartă. România se află în ochiul furtunii care se profilează.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Pe 28 august 2025, un eveniment naval de o importanță rară a marcat o nouă etapă în conflictul din Marea Neagră. Rusia a revendicat primul atac reușit cu o dronă navală împotriva unei nave de război ucrainene, o mișcare ce oglindește și, într-un fel, recunoaște eficacitatea tacticii pe care Ucraina a perfecționat-o în ultimii ani.
Arsenalul nuclear rusesc a fost aproape complet modernizat, iar operațiunea militară din Ucraina nu a dus la slăbirea acestuia, a declarat generalul-locotenent Andrew Jebara, locțiitorul șefului Statului Major al Forțelor Aeriene ale SUA pentru Descurajare Strategică și Integrare Nucleară, relatează TASS.
În arhipelagul rus înghețat al Novaia Zemlia, acolo unde istoria a înregistrat cele mai mari explozii nucleare, liniștea a fost spartă de un concert de motoare și activități militare, sugerând un nou capitol în povestea celei mai controversate arme a lui Vladimir Putin. Informații obținute prin analiza imaginilor din satelit și a datelor de pe aplicaţiile care monitorizează traficul aerian indică pregătiri intense pentru testarea rachetei de croazieră cu propulsie nucleară, Burevestnik, supranumită de NATO "Skyfall".
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 29 august 2025, de la ora 11.00, o ediție a podcastului „Obiectiv EuroAtlantic”.
O campanie strategică, metodică și persistentă. Așa poate fi descrisă acțiunea forțelor ucrainene care, de la începutul lunii august, au intensificat atacurile cu drone împotriva infrastructurii energetice a Rusiei. Așa-zisa „superputere energetică” a lui Vladimir Putin pare să fie tot mai vulnerabilă, pe măsură ce atacurile reușesc să creeze penurii de combustibil, perturbând o industrie vitală pentru finanțarea mașinăriei de război a Kremlinului.
Ministrul Economiei Radu Miruță a anunțat finalizarea discuțiilor privind construcția unei fabrici de pulberi în România, precizând că va fi „cea mai modernă fabrică de pulberi pentru muniție din lume”.
O declarație recentă a ministrului Apărării Ionuț Moșteanu, cu privire la tehnica militară trimisă de România către Ucraina, în cei trei ani și jumătate de război, face vâlvă în presă. Una dintre cele mai arzătoare întrebări este desigur ce tancuri a trimis România către Ucraina și dacă chiar a făcut-o.
Un raport elaborat de CENTER FOR DEFENSE REFORMS (CDR) face lumină asupra mașinăriei de război a Rusiei, dezvăluind cum a reușit Kremlinul să-și intensifice drastic atacurile cu drone asupra Ucrainei. Sub aparența inofensivă a unor "bărci cu motor", Rusia, cu sprijin masiv din partea Chinei, a pus la punct o producție în serie de mii de drone kamikaze de tip Shahed și derivatele lor, precum Harpy și Gerbera.
O navă sub pavilion străin, dar cu un echipaj rusesc, a devenit centrul unei anchete europene delicate, ridicând întrebări serioase despre strategia de război hibrid a Moscovei. Nava de transport maritim HAV Dolphin, navigând sub steagul Antiguei și Barbudei, este bănuită de serviciile de informații germane și olandeze că ar fi servit ca navă-suport pentru drone rusești de supraveghere, pe fondul unei creșteri alarmante a numărului de incursiuni cu drone deasupra facilităţilor militare din Germania.
Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, s-a întâlnit astăzi cu omologul său ucrainean, Denîs Șmîhal, pentru a discuta despre securitatea Ucrainei și despre pacea dorită de întreaga regiune.
Alianța Nord-Atlantică, adesea percepută ca o birocrație lentă și prudentă, a demonstrat recent o transformare remarcabilă. Într-o mișcare strategică ce redefinește conceptul de „rapiditate”, NATO a accelerat procesul de inovare, reușind să ofere soluții concrete pentru cele mai noi amenințări de pe câmpul de luptă ucrainean în doar câteva luni. Sub presiunea războiului de înaltă intensitate și a asimetriei de cost pe care o impun noile arme, Alianța a pus în funcțiune o ''mașinărie de răspuns'' bazată pe agilitate, cunoștințe operaționale și, cel mai important, pe o colaborare strânsă cu Ucraina.
Într-o lume care tânjește după soluții rapide și titluri optimiste, realitatea crudă a conflictului din Ucraina continuă să ne readucă cu picioarele pe pământ. Deși întâlnirea recentă dintre președinții Donald Trump și Vladimir Putin a alimentat speranțele unei păci iminente, declarațiile făcute de fostul director al CIA și generalul în retragere al Armatei SUA, David Petraeus, vin să spulbere toate aceste iluzii. Într-un interviu acordat ABC News, Petraeus a subliniat că obstacolul principal în calea păcii nu este altul decât președintele rus, Vladimir Putin, ale cărui cereri de bază rămân neschimbate și inacceptabile.
În ultima vreme s-au înmulțit evaluările unor analiști, care se promovează ca fiind neutri, și care încearcă să ne convingă de faptul că Rusia este un tăvălug care nu mai poate fi oprit. Situația de pe teren ne arată exact contrariul: realitatea e că în aproape 3 ani de război, mai puțin de 1% din teritoriul Ucrainei, a fost ocupat de trupele ruse.
Unul dintre cele mai surprinzătoare momente ale ultimelor zile a fost o postare a președintelui american Donald Trump pe platforma sa, Truth Social. Postarea, apărută joi dimineață, a generat un val de reacții, mai ales pentru că a apărut pe fondul discuțiilor de pace dintre Rusia și Ucraina, discuții în care chiar Trump este implicat.
În mijlocul unui conflict care a redefinit războiul modern, transformând drona într-un instrument strategic de maximă importanță, un scandal izbucnit la fabrica franceză Renault ridică o întrebare inconfortabilă: cât de adâncă este influența rusească în Europa, chiar și acolo unde te-ai aștepta mai puțin? Deși pare un simplu conflict de muncă, opoziția unor angajați Renault față de producția de drone pentru Ucraina pare a fi mult mai mult decât atât.
Războiul din Ucraina a rescris multe reguli ale conflictului modern, iar drona a devenit vedeta incontestabilă. De la drone de recunoaștere minuscule la "viespi" FPV (first-person view), aceste vehicule aeriene fără pilot au dovedit că pot paraliza mișcări de trupe, pot lovi zone care erau considerate pana recent de neatins și pot provoca o uzură constantă inamicului. Cu toate acestea, sub zumzetul omniprezent al dronelor se ascunde o întrebare fundamentală pentru Alianța Nord-Atlantică: pot aceste instrumente ieftine să înlocuiască artileria, tancurile și rachetele tradiționale, care costă milioane de dolari?
În contextul geopolitic actual, Germania face un pas major pentru a-și redefini rolul pe scena europeană și globală. Un document detaliat, redactat de Ministerul Federal al Apărării, dezvăluie o strategie masivă de înarmare, cu un buget estimat la peste 350 de miliarde de euro până în 2041. Suma este uluitoare și subliniază o schimbare de paradigmă în politica de securitate a țării, aliniată la viziunea noului cancelar, Friedrich Merz.
Anders Fogh Rasmussen, fost secretar general al NATO, a lansat recent un apel șocant, dar deloc surprinzător: Ucraina nu poate primi garanții de securitate „de neclintit” fără ca națiunile europene să trimită trupe pe teritoriul său. Într-o declarație pentru BBC, fostul premier danez a subliniat că următoarele săptămâni vor fi decisive pentru a se constitui o „coaliție a celor dispuși” să acționeze. Aceste cuvinte, rostite la scurt timp după întâlnirile de la Washington și Alaska dintre liderii occidentali, scot la iveală o realitate dură: angajamentele verbale nu sunt suficiente, iar decalajul dintre retorică și acțiune în privința apărării Ucrainei este enorm.
În spatele cortinei de sancțiuni și declarații diplomatice, un război economic se desfășoară pe mările lumii, alimentând mașina de război a Kremlinului. Un raport recent al Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării din Ucraina (GUR) scoate la lumină o rețea vastă și clandestină de nave, o "flotă fantomă" care transportă petrol, milioane de tone de cereale și cărbune furate din Ucraina, subminând eforturile internaționale de a izola Rusia.
După summitul cu Vladimir Putin, care a lăsat în urmă mai multe întrebări decât răspunsuri, Donald Trump a continuat spectacolul diplomatic la Casa Albă, întâlnindu-se cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski și cu o serie de lideri europeni. Discuțiile, un amestec de declarații grandioase și ambiguități strategice, par să fi coagulat un singur punct ferm: Statele Unite nu vor trimite trupe la sol pentru a garanta securitatea Ucrainei. Așa a reieșit clar din interviul lui Trump pentru emisiunea "Fox & Friends", unde a oferit "asigurarea" sa solemnă că soldații americani vor rămâne departe de linia frontului.
Scena de la Casa Albă de pe 18 august a arătat ca un tablou cu totul diferit față de întâlnirea dezastruoasă din februarie. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski, obișnuit cu discursuri pasionate despre situația disperată a țării sale, a apărut alături de președintele american Donald Trump într-o atmosferă relaxată și prietenoasă. O schimbare de atitudine care, deși n-a produs rezultate concrete, a fost percepută ca o victorie morală. Iar pentru cetățenii Ucrainei și pentru aliații săi, orice rază de speranță e binevenită.
Liderul nord-coreean Kim Jong Un a declarat că țara sa trebuie să își extindă rapid armamentul nuclear și a catalogat exercițiile militare dintre SUA și Coreea de Sud ca fiind o „expresie evidentă a voinței lor de a provoca război”, a relatat marți presa de stat KCNA, citată de Reuters.
Donald Trump a ales, din nou, platforma sa de socializare pentru a da tonul unei zile cruciale la Washington, chiar înaintea întâlnirii cu președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, și cu o serie de lideri europeni. Mesajul, sec și fără ocolișuri, a așezat povara încheierii războiului direct pe umerii Kievului: Volodimir Zelenski poate pune capăt conflictului „aproape imediat”, dacă vrea. Dar prețul, sugerează Trump, nu e negociabil: renunțarea la Crimeea și, mai ales, la aderarea la NATO.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a sosit duminică la Bruxelles, unde s-a întâlnit cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, într-o vizită premergătoare discuțiilor cruciale de la Washington cu președintele american Donald Trump. Într-o conferință de presă comună, liderii au subliniat necesitatea unei acțiuni unite și a unor garanții de securitate solide pentru Ucraina.
Scena politică internaţională a fost zguduită de un anunț cu greutate, venit direct de la agenţia Reuters: cererile lui Vladimir Putin pentru a pune capăt conflictului din Ucraina, discutate cu Donald Trump la summitul din Alaska. Aceste „propuneri de pace”, așa cum le descriu surse anonime, ridică multe semne de întrebare și stârnesc îngrijorare în rândul liderilor europeni. Ceea ce a ieșit la iveală a fost un plan ce sună mai degrabă a un schimb inegal de terenuri decât a o soluție de pace echitabilă.
În ziua întâlnirii cu Donald Trump, președintele rus a făcut modificări legislative care vor permite companiei americane Exxon Mobil să își recâștige participația în proiectul de petrol și gaze naturale Sakhalin-1.
Au trecut două zile de la summitul Trump – Putin din Alaska și începe să se contureze principala condiție a Rusiei pentru a opri războiul din Ucraina. Ea ar fi retragerea fără luptă a trupelor ucrainene din regiunea Donețk ceea ce ar însemna predarea centurii de orașe-fortăreață Sloviansk – Kramatorsk – Konstantianivka – Drujkova.
O propunere surprinzătoare, dar cu potențial istoric, a apărut pe scena diplomatică internațională, în urma summit-ului din Alaska dintre președinții Donald Trump și Vladimir Putin. Cancelarul german Friedrich Merz a dezvăluit, sâmbătă, că Statele Unite sunt pregătite să ofere garanții de securitate Ucrainei, o inițiativă salutată ca o „veste bună” ce ar elibera Europa de o responsabilitate exclusivă în sprijinul Kievului.
Liderii europeni au emis sâmbătă o declarație comună, salutând eforturile președintelui american Donald Trump de a pune capăt războiului din Ucraina, dar au reiterat necesitatea unor garanții de securitate solide pentru Kiev și a unui veto rusesc asupra viitorului său în NATO și UE.
Cu ocazia Zilei Forțelor Armate Poloneze, celebrată la 15 august, Polonia a organizat o paradă militară de amploare în capitala sa, Varșovia, eveniment ce a marcat victoria țării asupra Armatei Roșii în Bătălia de la Varșovia din 1920. Președintele Poloniei, Karol Nawrocki, a reamintit semnificația istorică a evenimentului, declarând că „Rusia nu este invincibilă”.
Declaraţiile recente ale ministrului Apărării Naționale, Ionuț Moșteanu, la Șantierul Naval Damen Galați, sună ca o promisiune fermă, dar rămân învăluite într-un pragmatism familiar. „Îmi doresc că viitoarele programe de înzestrare ale Armatei României să fie realizate pe plan intern'', a spus el, lăsând o urmă de optimism peste o industrie de apărare cu o istorie recentă a proiectelor eșuate și a ambițiilor neîmplinite. Este un refren pe care l-am mai auzit, dar de această dată contextul pare ușor diferit, deși nuanțele rămân la fel de complicate.
În urmă cu câteva zile s-au împlinit un an de când programul de modernizare a 10 avioane IAR-99 la versiunea SM (n.r. Șoim) ar fi trebuit finalizat. Avioane Craiova și sindicatele au explicat întârzierile ca fiind cauzate de nerespectarea anumitor termene privind livrările de echipamente, în contextul pandemiei și războiului din Ucraina. O veste bună după foarte multe amânări o dă Victor Peța, lider de sindicat, Avioane Craiova, care spune că s-a primit softul necesar, ultima piesă din puzzle care lipsea, în contextul în care 5 avioane IAR-99 au deja instalată toată aparatura. Astfel, dacă nu apar surprize, până la finalul lunii octombrie 5 avioane IAR-99 modernizate la standardul Șoim vor fi livrate într-un final Armatei României.
Astăzi, pe poligonul de antrenament din Orzysz, la doar 100 de kilometri de strategicul gol Suwałki, va avea loc unul dintre cele mai mari exerciții militare din Polonia din acest an.
Manevrele din aceste zile, cu numele de cod „Poarta de Fier”, fac parte din exercițiul mai amplu “Iron Defender-25”.
Administrația Trump a aprobat primele pachete de asistență militară americană pentru Ucraina, plătite de aliați în cadrul unui nou mecanism numit PURL.
Potrivit experților, nevoile Ucrainei rămân aceleași ca în lunile anterioare - apărare aeriană, interceptoare, sisteme, rachete și artilerie.
”Aspen European Strategic Forum 2025” reunește, la București, lideri politici, experți în securitate, reprezentanți ai mediului de afaceri și ai organizațiilor internaționale, într-un dialog strategic despre viitorul Europei.
Ministrul apărării naționale a vizitat o serie de facilități de instruire din garnizoana Galați.
Presa poloneză relata ieri că, în timpul incursiunii dronelor rusești în Polonia, pe 10 septembrie, există și varianta de lucru potrivit căreia clădirea rezidențială din satul Wyryk să fi fost lovită de o rachetă lansată de un F-16, și nu de o dronă rusească.
Recent, tensiunile geopolitice au atins un nou punct critic, atunci când drone rusești au pătruns în spațiul aerian al Poloniei. Incidentul, care nu a fost izolat, a declanșat o reacție imediată și fermă din partea Alianței Nord-Atlantice. Avionanele de vânătoare au fost ridicate de la sol, spațiul aerian a fost securizat, iar cetățenii de pe flancul estic au primit asigurarea că cerul lor rămâne apărat. Este o demonstrație a eficienței NATO Air Policing, o misiune esențială și continuă, menită să protejeze fiecare centimetru al teritoriului Alianței.
Singura aeronavă de transport militar An-70 care a apucat “să vadă lumina zilei” a fost identificată în zbor spre Polonia, pe 15 septembrie, după cum a semnalat sursa de monitorizare Polish Military Radar pe contul său de X.
Centrul spaniol de vize din Moscova va înceta înregistrarea turiștilor pentru depunerea documentelor și va anula cererile deja depuse, Germania anunțând criterii mai stricte.
Trimiterea în judecată a lui Călin Georgescu și a grupării paramilitare a lui Horațiu Potra de către Parchetul General este mai mult decât un simplu dosar penal. Este o radiografie brutală a unei vulnerabilități naționale pe care o ignoram, pe care o minimizam de ani buni: România a fost, este și va rămâne o țintă predilectă a războiului hibrid dus de Federația Rusă. Iar acum, procurorul general Alex Florența a pus punctele pe „i”, demascând un mecanism complex, care a exploatat tocmai fragilitățile noastre ca societate.
Rusia și Belarus au exersat lansarea de arme nucleare tactice în timpul manevrelor militare comune. Potrivit Reuters, președintele belarus, Alexander Lukașenko, a declarat acest lucru astăzi (16.09.2025), precizând că exercițiul comun ruso-belarus nu este menit să amenințe pe nimeni. Anterior, Ministerul rus al Apărării anunțase că bombardiere strategice Tu-160 au îndeplinit misiuni de luptă deasupra Mării Barents, inclusiv lansarea de rachete de croazieră.
Într-un război modern, definit de precizia dronelor și de atacurile nemiloase cu rachete de croazieră, o piesă de artilerie antiaeriană dezvoltată în anii '60, la apogeul Războiului Rece, a devenit un simbol al rezistenței ucrainene. Este vorba despre sistemul Gepard, "micul vânător" autopropulsat, care demonstrează că ingeniozitatea și adaptarea pe câmpul de luptă pot învinge tehnologia nouă. Povestea sa nu este doar despre un succes militar, ci și despre o nouă formă de cooperare industrială, construită din mers, direct pe liniile frontului.
Pentru cei ce au ambiții de a fi putere mondială atunci ei să rezolve problemele grele ale omenirii, cum ar fi războiul din Ucraina cu un impact economic mondial mult mai mare decât tarifele impuse de Donald Trump. Problemele simple le poate rezolva oricine.
Bucureștiul cântărește cu prudență fiecare cuvânt, în timp ce ecourile războiului din Ucraina se aud tot mai puternic la graniță. Poziția președintelui Nicușor Dan, exprimată recent, a ridicat întrebarea dacă confirmă o abordare calculată, pragmatică, care evită escaladarea conflictului și menține un echilibru fragil între solidaritatea cu Ucraina și imperativul de a proteja teritoriul național sau este o ezitare pentru a nu escalada tensiunile din regiune?
Într-un apel disperat, dar plin de hotărâre, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a solicitat o poziție tranșantă din partea lui Donald Trump. Într-un interviu exclusiv acordat postului britanic Sky News, liderul de la Kiev a subliniat că singura cale de a pune capăt războiului este stabilirea unor garanții de securitate clare, garantate de Statele Unite și de aliații europeni, înainte de încheierea conflictului.
Thales a finalizat cu succes testele de acceptanță în fabrică pentru Sistemul de Misiune și pentru Sistemul de Luptă bazat pe platforma TACTICOS, destinat fregatelor Type 31 ale Marinei Regale.
Practic, după finalizarea testelor de acceptanță în fabrică, urmează ca sistemul TACTICOS să fie instalat pe nave.
Kremlinul încearcă să arunce asupra Occidentului vina pentru incursiunile cu drone de pe teritoriul României și Poloniei.
Călin Georgescu și Horațiu Potra sunt trimiși în judecată pentru tentative de subminare a ordinii constituționale.
Corporația Aeronautică Unită (UAC) din Rusia a anunțat livrarea unui nou lot de aeronave Su-34 către Forțele Aerospațiale Ruse, aeronave esențiale pentru avansul trupelor rusești.
În timp ce aripa suveranistă din România susține că ”pacea-i pace” și că nu trebuie să ne înarmăm sau să avem legislație împotriva dronelor, discursul ”suveranist” din Polonia este aliniat cu poziția oficială a NATO și descrie Rusia drept principală amenințare pentru pacea în Europa.
"Trebuie să facem totul să fim pregătiţi de război, pentru că numai asta asigură pacea", este declarația președintelui Poloniei.
Armata israeliană a lansat marți noaptea o ofensivă terestră așteptată pentru a captura orașul Gaza.
Israelul a cerut tuturor locuitorilor din orașul Gaza să evacueze, dar 700 de mii de locuitori încă se află în oraș.
Ministerul britanic al Apărării a anunțat luni că avioanele de vânătoare Typhoon ale Forțelor Aeriene Regale (RAF) vor efectua o misiune de apărare aeriană deasupra Poloniei, în cadrul misiunii Garda de Est a NATO.
Președintele american Donald Trump a semnat marți un ordin de desfășurare a trupelor Gărzii Naționale în Memphis, din statul Tennessee, pentru a ajuta la combaterea criminalității.
O dronă a fost neutralizată deasupra clădirilor guvernamentale din centrul Varșoviei, a anunțat premierul polonez Donald Tusk, un incident care subliniază fragilitatea securității regionale, în contextul unor tensiuni deja ridicate. Două persoane, cetățeni belaruși, au fost reținute, iar poliția investighează.
După ce a pierdut contractul pentru avionul de luptă de generația a șasea, F-47, în fața Boeing, Lockheed Martin revine în forță cu o propunere strategică: o versiune îmbunătățită a popularului F-35, denumită „a cincea generație plus”. Această mișcare ingenioasă nu doar că ar putea recupera terenul pierdut, dar ar putea oferi Departamentului Apărării o soluție mai rapidă și mai economică pentru a-și moderniza flota aeriană.
În spațiul public, de multe ori, se vorbește despre politică externă în termeni de mari alianțe, tratate și declarații solemne. Dar, în culisele industriei de apărare, unde se fac afaceri de miliarde de euro și se pun la cale parteneriate pe termen lung, discursul este mult mai direct și, de multe ori, mai onest. O dovadă în acest sens o reprezintă recenta ieșire publică a lui Armin Papperger, CEO-ul gigantului german din industria de apărare, Rheinmetall.
Am aflat de la guvernul României ca o dronă aeriană rusească explozivă a stat nestingherită în spațiul aerian al României timp de aproape o oră după care a intrat în spațiul aerian ucrainean.
Pornind de la cel mai recent incident, în care Forțele Aeriene ale Ucrainei au pierdut un avion de vânătoare de tip Su-27 în regiunea Zaporojie, presa poloneză a prezentat un bilanț al tehnicii de aviație distruse sau avariate de la începutul invaziei militare ruse în februarie 2022.
Statisticile prezentate de presa poloneză, care par mult mai apropiate de realitate, diferă fundamental de cele prezentate de partea rusă.
Decizia Uniunii Europene de a construi un „zid de drone” la granița estică, cu o implicare directă a Ucrainei, este răspunsul logic la o serie de provocări tot mai acute. Pe 10 septembrie, nouăsprezece drone rusești au intrat în spațiul aerian polonez, iar câteva zile mai târziu, România a confirmat o intruziune similară. Aceste incidente, deși aparent minore, au arătat o vulnerabilitate majoră a NATO: capacitatea Moscovei de a testa apărarea alianței cu echipamente ieftine, care obligă la un răspuns costisitor.
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) este în război cu Rusia și participă efectiv la acesta prin furnizarea de sprijin direct și indirect Ucrainei, a declarat luni (15.09.2025) purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, potrivit agenției de stat TASS. Cu puțin timp înainte, fostul președinte rus, Dmitri Medvedev, avertizase că Moscova va considera protecția spațiului aerian ucrainean de către forțele NATO ca o declarație de război, potrivit rapoartelor DPA și ale revistei Newsweek.
Franța, una dintre puterile nucleare ale Europei, a decis să trimită un mesaj clar, concretizând promisiunile președintelui Emmanuel Macron. Avionul Rafale, capabil să transporte arme nucleare, a aterizat pe teritoriul polonez, o decizie simbolică menită să reasigure aliații de pe flancul estic al NATO și să demonstreze că Parisul este gata să joace rolul de garant al securității continentului.
