Deja obișnuită cu manifestările electorale ale lui Donald Trump și masivitatea prezenței umane la acestea, America se trezește în fiecare dimineață cu un tweet al omului care acum doar patru ani părea o imposibilitate matematică şi filosofică.
Donald Trump, era luat în râs, considerat bufon și insultat în fiecare zi. Astăzi, după aproape patru ani de mandat prezidențial același om rămâne pe cât de controversat și detestat de o stângă abulică și pierdută în elitismul ei pe atât de adorat de votanții săi.
Am fost prezent, acum câteva zile, la una dintre aceste întâlniri electorale ale președintelui Trump. Intrat ca simplu cetățean, deși acreditările mele îmi dădeau dreptul la loja invitaților oficiali, am dorit să înțeleg motivul pentru care omul, care cobora, acum ani, niște scări rulante alături de soția lui pentru a își anunța candidatura la funcția supremă în SUA, a devenit în numai patru ani un fenomen cultural, politic și social inconturnabil, ocupând locul său distinct, de neconfundat. Pe un frig sever, sub un vânt de iarnă americană, mașina m-a lăsat la intrarea oficială din fața unei arene sportive imense. Am reușit să îmi ascund sub un fular românesc, din lână, tagul de identificare astfel că un polițist amabil, dar rece ca gheața, m-a îndrumat spre una dintre porțile laterale.
După o oră de parcurs patru cercuri de securitate și tot atâtea căutări corporale, am reușit să intru în sfârșit în spațiul sacral unde Trump urma, peste încă o oră, să își declame ritualic fraza care l-a consacrat istoric: We shall win big. O să câștigăm așa de mult, spunea el acum patru ani, încât o să vă plictisiți de atâta victorie. Tocmai acest fenomen doream să îl văd, să îl pipăi și să îl cunosc. Zeci de mii de oameni care erau deja acolo, altele mii așteptau efectiv la coadă afară, fremătau numai la gândul că o să își vadă idolul.
Omul care le-a promis victorie după victorie, cel care le-a promis că vor râde și se vor simți din nou cetățeni americani și nu rasiști, bigoți, înapoiați sau un fel de maimuțe depășite de progres, așa cum elita stângistă din marile orașe i-a catalogat, a apărut sub lumina reflectoarelor, pe muzica victorioasă a formațiunii Queen. Un blond, mai gras decât acum patru ani, obosit, cu cearcăne masive sub ochi, înconjurat de cea mai mare echipă de securitate pe care am observat-o la un președinte dintr-o democrație veche. Sala a erupt vulcanic efectiv, omogenă prin strigătul victoriei. Oamenii, toți în blugi, inclusiv femeile, cu celebrele șepci MAGA pe cap, au izbucnit, la unison. O fraternitate de gânduri și sentimente, o imensă congregație quasi religioasă în aer liber (deși arena era acoperită), o masă umană care își celebra salvatorul.
Esența întâlnirii lui Trump cu alegătorii săi reprezintă tocmai ritualizarea, sanctuarizarea permanentă a cuvintelor acestuia, repetarea lor la nesfârșit prin folosirea unui umor american pe care un european sadea ca mine nu l-ar înțelege. Niciodată marele blond nu urcă pe scenă. Platforma de acces este egală ca înălțime cu scena, astfel că sacralizarea de tip britanică îl așează deja pe omul din mijlocul ei la egalitate cu istoria. Este principiul dreptului divin pus în scenă de către scenografi, astfel că Donald Trump mărșăluiește efectiv în scenă. El nu urcă pe scenă, el este natural, biologic, scena însăși. Iar în jurul scenei se află masați oamenii, care efectiv îl consideră produsul fundamental, ce mai complex, direct dar simplu în esență a ceea ce ei consideră că America ar trebui să fie.
Donald Trump este produsul american absolut
El este expresia reală a ceea ce americanul de rând consideră a fi lupta lui cu un sistem care nu îl mai apară. Trump este votat de către muncitorul transformat în șomer pentru că niște tineri globalişti fără cultură sau iubire de țară i-au vândut fabricile prin China, el este adorat de către fermierul falimentat de către noul limbaj ecologic imposibil de reprodus, este votat de către profesorul rural obligat să explice egalitatea de sex unor copii care în fiecare dimineață se trezesc din visul de a devenii militarii americani care înving balaurul sau imaginat în predicile sale de către pastorul care își vede biserica umbrită de imensele moschei, construite parcă să acopere totul sub marmura lor de lux.
America profundă, cea care a fost efectiv uitată de către elitele urbane, detestată de către noua ideologie transgender și demonizată de către activiștii sovietici ai noului vandalism socialist vede în Trump un salvator mitic, apărut exact la timp și ca un semn ceresc pentru a le apăra valorile, modul de viață și desigur, prezentul. Căci viitor această Americă nu mai are, așa cum socialismul transgender nu poate niciodată da pâine săracilor pe care îi minte zilnic. America prezentului este cea care votează Trump, căci America viitorului este cea care dorește să voteze un Bernie Sanders, de 78 de ani, bătrân activist de stânga pro sovietic din anii războiului rece și fidel slujitor al socialismului marxist falimentat acum decenii. Nici una dintre aceste două Americi nu are viitor. Ci doar prezent și, desigur, cu păcate imense, trecut. Doar Trump, prin aceste imense întâlniri cu America, spune că el reprezintă viitorul și că el este produsul acestuia. Lucru care sperie nu numai stânga venzuelanistă din Partidul Democrat, dar și pe cei de pe alte continente. Dialogul trumpist cu America este de fapt dialogul a două lumi aflate într-un război total și ireversibil, în care cine va câștiga vă definii economic, militar, politic și filosofic noul secol american.
Pe partea cealaltă a Atlanticului, o lume diferită, și ea extrem de fragilă și anxioasă, se reunea la Munich
Conferința de securitate de la Munich (MSC) este un eveniment extrem de bine cunoscut. Participă elitele politice și militare ale lumii, oameni de afaceri, corporații și desigur mulți vorbitori de vorbe goale. O lume alternativă la lumea trumpistă. O lume care se consideră elitistă, care ascultă frazele noilor zei ridicați de propagandă gândirii unice, o lume care manipulează prezentul pentru a își construi viitorul. Un viitor care sperie tocmai votantul trumpist, oriunde ar fi acela. Căci votanți trumpiști sunt peste tot, în toate continentele. Ei sunt mulți și își doresc efectiv să învingă pe cei de la Munich. Iar cei de la Munich doresc să îi uite, să îi înghită pe cei care votează Trump. Sub masca unor noi teorii privind echilibrele geopolitice și geo-securitare, elita de la Munich de fapt caută să găsească o soluție de lungă durată, eficientă și fundamentală la problemele pe care i le crează mulțimea lui Trump.
Cei de la Munich au sperat până în ultimul moment că vor putea declara victoria totală asupra lui Trump. Cu aroganța specifică costumelor de mii de euro pe care le îmbracă, aceștia sperau, secret său public, ca Trump să nu mai fie președinte. Organizarea conferinței a coincis cu săptămâna imediat următoare procesului de demitere de la Wahington. Elitele globaliste de la Munich, reunite sub aceeași cupolă cu elitele naţionale transgender europene au sperat că minunea se va întâmpla și că Donald Trump va fi devenit istorie atunci când conferința va începe.
Pentru Munich ar fi fost minunea divină cerută în blestemele lor zilnice. Nu numai că nu a fost așa, dar, la doar 3 zile după victoria netă din Senat, Trump a susținut cuvântarea despre starea națiunii, în fața unei Nancy Pelosi apoplectice și pline de ură, care, fără soluție, s-a apucat să rupă la finalul discursului, foile acestuia. Un gest dovedind distanța imposibil de reconciliat dintre stânga socialistă de caviar și lumea reală din care vine Trump. Mai mult gestul lui Pelosi, o altă socialistă de 80 de anii, probabil că va costa absolut Partidul Democrat la alegerile de peste câteva luni. Căci un astfel de gest de o obrăznicie egală cu mojicia legendară a sovieticei Ana Pauker, nu a mai avut loc în istoria SUA. Practic, doi socialiști îmbătrâniți în relele globalismului marxist, Sanders şi Pelosi vor să transmită unei Americi speriate de imigrație, de terorism, de sărăcie și de globalism, că pentru ei pararea lor nu contează.
La Munich echipa lui Trump, condusă de secretarii de stat Pompeo şi Esper, a declanșat etapa critică din războiul pentru supremația SUA în lume. Cu un președinte american ferm așezat în fotoliu, cu alegerile prezidențiale la un pas de a fi câștigate, cu o Europă care încă nu a realizat magnitudinea Brexit și mai aburește geamurile cu minciuna armatei comune anti americane, delegația SUA nu a urcat scena conferinței. Americanii au fost însăşi scena. Exact ca Trump la întâlnirile sale electorale, Pompeo a expus clar și pragmatic noile condiții americane pentru lumea înconjurătoare. Prima condiție pentru a menține prosperitatea lumii este ca SUA să fie prosperă. Simplu spus, cădem noi, muriți şi voi.
A doua condiție s-a referit direct la puterea imperială a Chinei. Lupta acolo se dă pe un punct fundamental al dezvoltării economice și anume implementarea rețelelor de comunicații 5G. China prin una dintre cele mai mari companii ale sale, Huawei, are un avantaj tehnologic fundamental în fața SUA. Astfel o problemă de progres tehnologic a devenit o ecuație de geo-securitate la o magnitudine imposibil de imaginat până acum câteva săptămâni. Slăbită de epidemia de coronovirus și acuzată că nu a reușit să comunice real datele problemei, China, prin vocea lui Pompeo, la Munich primește o notificare de război.
Trebuie să știm pe ce cal vom călări, a declarat Pompeo. Adică, vrem că progresul economic și tehnologic să fie made în China sau dorim să fie produs de către noi, cei din vest? Mesajul războinic a venit ca răspuns la deciziile partenerilor europeni ca UK, Franța sau Spania de a permite companiilor care posedă tehnologia Huawei de a participa la implementarea noului salt 5G. Hegemonul european, Germania a fost mult mai inteligentă și a amânat luarea unei decizii până după încheierea conferinței de la Munich, tocmai pentru a lăsa delegația americană să își transmită mesajul. Subtilitatea mișcării germane presupune o concertare cu spațiul său de interese ruso-turce, astfel că Germania practic a devenit expresia unor interese geopolitice care includ Europa, dar nu o reprezintă ca element principal. Germania a transmis prin această amânare ca ea este de facto un actor global, în raport cu Marea Britania sau Franța.
Micul Trudeau din Canada a făcut la fel, după ce al doilea mare operator de comunicaţii canadian Telus a anunțat că va implementa rețeaua 5G cu Huawei. Imediat, pe surse, niște generali canadieni au și sărit ca arși, transmiţând mesajul anti chinez al SUA, cerând imperios guvernului frunzei de arțar să nu accepte. Pentru ca niște generali canadieni care nu pot muta un borcan de muștar pentru că armata canadiană nu mai are decât două avioane Hercules capabile să zboare, să declare aşa ceva este ridicol, dar ne arată în mod clar ca problema pusă de americani la Munich devine punct central al strategiei lui Trump de a reaserta hegemonia SUA în lume și mai ales asupra zonelor tradițional aflate sub umbrelă americană. Lupta pentru dominația tehnologică a devenit astfel, exact ca în anii 50, factor fundamental de restructurare a lumii în care trăim.
Exista o lecție de geopolitică clasică care este predată la celebra academie militară West Point. La data de 4 octombrie 1957, la 19h 29 min 34 s UTC, un mic satelit sovietic, nu mai mare ca o minge de rugbi a fost pus în orbita pământului. Vizibil noaptea ca o mică stea, traversând astfel cerul înstelat, Sputnik 1 a schimbat complet geo politica umanității. Pentru prima dată, Uniunea Sovietică putea vedea SUA și sistemul său militar din spațiu, fără să ca cineva să poată face ceva împotrivă. Satelitul Sputnik a propulsat URSS de la rangul de imperiu de tranziție, ca urmare a înfrângerii Germaniei naziste, la rangul de imperiu fondator al modernității. Puține astfel de imperii au existat în istorie. Perșii, Grecii, Imperiul Roman sau Bizanțul, otomanii nefiind nici măcar aproape de asemenea măreție. Prin Sputnik, harta lumii, cu secretele ei, devenea mică și ușor de manipulat, oferind URSS, pentru jumătate de secol, posibilitatea de a face parte integrantă a destinului umanității.
Prin implementarea rețelei tehnologice 5G, China face exact ceea ce URSS a făcut în 1957. Devine actor fundamental, total al lumii. Iar SUA au înțeles că vor avea din nou un secol de contradicții și rivalitate, un nou război rece, tehnologic de data aceasta, cu implicații la nivel micro celular. Sputnik fotografia la nivelul continentelor, tehnologia 5G intră în frigiderele oamenilor. Alături de SUA, China devine modelator al viitorului umanității. Întrebarea lui Trump și suporterilor lui este simplă: dacă urmăm filosofia progresist-maniacală a socialiștilor marca Caracas, vor mai fi SUA victorioase în rivalitatea globală și imperială care se profilează la orizont?
Iată dialogurile unui președinte american. Iată ce spune lumii un Trump detestat și înjurat, mare iubitor de mesaje Tweet. O spune, nu la masa elitelor socialiste obraznice și mojice, ci în fața maselor muncitoare americane. În fapt, un capitalist republican votat de America profundă și clasa ei muncitoare luptă împotriva unei elite globalizate, comunizate și sovietizate. Un necunoscut ambasador american, Zuckerman de la București tocmai asta a enunțat prin rău exprimata sa declarație în limba română, cu doar câteva săptămâni înainte, în orașul revoluției anticomuniste Timișoara. Esper la Munich anunță ca SUA își iau înapoi iniţiativa celor 3 mări, care la ultima întâlnire de la Cotroceni abia și-a mascat steagul german de la poartă. România se află în ochiul furtunii care se profilează.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
