Donald Trump, era luat în râs, considerat bufon și insultat în fiecare zi. Astăzi, după aproape patru ani de mandat prezidențial același om rămâne pe cât de controversat și detestat de o stângă abulică și pierdută în elitismul ei pe atât de adorat de votanții săi.
Am fost prezent, acum câteva zile, la una dintre aceste întâlniri electorale ale președintelui Trump. Intrat ca simplu cetățean, deși acreditările mele îmi dădeau dreptul la loja invitaților oficiali, am dorit să înțeleg motivul pentru care omul, care cobora, acum ani, niște scări rulante alături de soția lui pentru a își anunța candidatura la funcția supremă în SUA, a devenit în numai patru ani un fenomen cultural, politic și social inconturnabil, ocupând locul său distinct, de neconfundat. Pe un frig sever, sub un vânt de iarnă americană, mașina m-a lăsat la intrarea oficială din fața unei arene sportive imense. Am reușit să îmi ascund sub un fular românesc, din lână, tagul de identificare astfel că un polițist amabil, dar rece ca gheața, m-a îndrumat spre una dintre porțile laterale.
După o oră de parcurs patru cercuri de securitate și tot atâtea căutări corporale, am reușit să intru în sfârșit în spațiul sacral unde Trump urma, peste încă o oră, să își declame ritualic fraza care l-a consacrat istoric: We shall win big. O să câștigăm așa de mult, spunea el acum patru ani, încât o să vă plictisiți de atâta victorie. Tocmai acest fenomen doream să îl văd, să îl pipăi și să îl cunosc. Zeci de mii de oameni care erau deja acolo, altele mii așteptau efectiv la coadă afară, fremătau numai la gândul că o să își vadă idolul.
Omul care le-a promis victorie după victorie, cel care le-a promis că vor râde și se vor simți din nou cetățeni americani și nu rasiști, bigoți, înapoiați sau un fel de maimuțe depășite de progres, așa cum elita stângistă din marile orașe i-a catalogat, a apărut sub lumina reflectoarelor, pe muzica victorioasă a formațiunii Queen. Un blond, mai gras decât acum patru ani, obosit, cu cearcăne masive sub ochi, înconjurat de cea mai mare echipă de securitate pe care am observat-o la un președinte dintr-o democrație veche. Sala a erupt vulcanic efectiv, omogenă prin strigătul victoriei. Oamenii, toți în blugi, inclusiv femeile, cu celebrele șepci MAGA pe cap, au izbucnit, la unison. O fraternitate de gânduri și sentimente, o imensă congregație quasi religioasă în aer liber (deși arena era acoperită), o masă umană care își celebra salvatorul.
Esența întâlnirii lui Trump cu alegătorii săi reprezintă tocmai ritualizarea, sanctuarizarea permanentă a cuvintelor acestuia, repetarea lor la nesfârșit prin folosirea unui umor american pe care un european sadea ca mine nu l-ar înțelege. Niciodată marele blond nu urcă pe scenă. Platforma de acces este egală ca înălțime cu scena, astfel că sacralizarea de tip britanică îl așează deja pe omul din mijlocul ei la egalitate cu istoria. Este principiul dreptului divin pus în scenă de către scenografi, astfel că Donald Trump mărșăluiește efectiv în scenă. El nu urcă pe scenă, el este natural, biologic, scena însăși. Iar în jurul scenei se află masați oamenii, care efectiv îl consideră produsul fundamental, ce mai complex, direct dar simplu în esență a ceea ce ei consideră că America ar trebui să fie.
Donald Trump este produsul american absolut
El este expresia reală a ceea ce americanul de rând consideră a fi lupta lui cu un sistem care nu îl mai apară. Trump este votat de către muncitorul transformat în șomer pentru că niște tineri globalişti fără cultură sau iubire de țară i-au vândut fabricile prin China, el este adorat de către fermierul falimentat de către noul limbaj ecologic imposibil de reprodus, este votat de către profesorul rural obligat să explice egalitatea de sex unor copii care în fiecare dimineață se trezesc din visul de a devenii militarii americani care înving balaurul sau imaginat în predicile sale de către pastorul care își vede biserica umbrită de imensele moschei, construite parcă să acopere totul sub marmura lor de lux.
America profundă, cea care a fost efectiv uitată de către elitele urbane, detestată de către noua ideologie transgender și demonizată de către activiștii sovietici ai noului vandalism socialist vede în Trump un salvator mitic, apărut exact la timp și ca un semn ceresc pentru a le apăra valorile, modul de viață și desigur, prezentul. Căci viitor această Americă nu mai are, așa cum socialismul transgender nu poate niciodată da pâine săracilor pe care îi minte zilnic. America prezentului este cea care votează Trump, căci America viitorului este cea care dorește să voteze un Bernie Sanders, de 78 de ani, bătrân activist de stânga pro sovietic din anii războiului rece și fidel slujitor al socialismului marxist falimentat acum decenii. Nici una dintre aceste două Americi nu are viitor. Ci doar prezent și, desigur, cu păcate imense, trecut. Doar Trump, prin aceste imense întâlniri cu America, spune că el reprezintă viitorul și că el este produsul acestuia. Lucru care sperie nu numai stânga venzuelanistă din Partidul Democrat, dar și pe cei de pe alte continente. Dialogul trumpist cu America este de fapt dialogul a două lumi aflate într-un război total și ireversibil, în care cine va câștiga vă definii economic, militar, politic și filosofic noul secol american.
Pe partea cealaltă a Atlanticului, o lume diferită, și ea extrem de fragilă și anxioasă, se reunea la Munich
Conferința de securitate de la Munich (MSC) este un eveniment extrem de bine cunoscut. Participă elitele politice și militare ale lumii, oameni de afaceri, corporații și desigur mulți vorbitori de vorbe goale. O lume alternativă la lumea trumpistă. O lume care se consideră elitistă, care ascultă frazele noilor zei ridicați de propagandă gândirii unice, o lume care manipulează prezentul pentru a își construi viitorul. Un viitor care sperie tocmai votantul trumpist, oriunde ar fi acela. Căci votanți trumpiști sunt peste tot, în toate continentele. Ei sunt mulți și își doresc efectiv să învingă pe cei de la Munich. Iar cei de la Munich doresc să îi uite, să îi înghită pe cei care votează Trump. Sub masca unor noi teorii privind echilibrele geopolitice și geo-securitare, elita de la Munich de fapt caută să găsească o soluție de lungă durată, eficientă și fundamentală la problemele pe care i le crează mulțimea lui Trump.
Cei de la Munich au sperat până în ultimul moment că vor putea declara victoria totală asupra lui Trump. Cu aroganța specifică costumelor de mii de euro pe care le îmbracă, aceștia sperau, secret său public, ca Trump să nu mai fie președinte. Organizarea conferinței a coincis cu săptămâna imediat următoare procesului de demitere de la Wahington. Elitele globaliste de la Munich, reunite sub aceeași cupolă cu elitele naţionale transgender europene au sperat că minunea se va întâmpla și că Donald Trump va fi devenit istorie atunci când conferința va începe.
Pentru Munich ar fi fost minunea divină cerută în blestemele lor zilnice. Nu numai că nu a fost așa, dar, la doar 3 zile după victoria netă din Senat, Trump a susținut cuvântarea despre starea națiunii, în fața unei Nancy Pelosi apoplectice și pline de ură, care, fără soluție, s-a apucat să rupă la finalul discursului, foile acestuia. Un gest dovedind distanța imposibil de reconciliat dintre stânga socialistă de caviar și lumea reală din care vine Trump. Mai mult gestul lui Pelosi, o altă socialistă de 80 de anii, probabil că va costa absolut Partidul Democrat la alegerile de peste câteva luni. Căci un astfel de gest de o obrăznicie egală cu mojicia legendară a sovieticei Ana Pauker, nu a mai avut loc în istoria SUA. Practic, doi socialiști îmbătrâniți în relele globalismului marxist, Sanders şi Pelosi vor să transmită unei Americi speriate de imigrație, de terorism, de sărăcie și de globalism, că pentru ei pararea lor nu contează.
La Munich echipa lui Trump, condusă de secretarii de stat Pompeo şi Esper, a declanșat etapa critică din războiul pentru supremația SUA în lume. Cu un președinte american ferm așezat în fotoliu, cu alegerile prezidențiale la un pas de a fi câștigate, cu o Europă care încă nu a realizat magnitudinea Brexit și mai aburește geamurile cu minciuna armatei comune anti americane, delegația SUA nu a urcat scena conferinței. Americanii au fost însăşi scena. Exact ca Trump la întâlnirile sale electorale, Pompeo a expus clar și pragmatic noile condiții americane pentru lumea înconjurătoare. Prima condiție pentru a menține prosperitatea lumii este ca SUA să fie prosperă. Simplu spus, cădem noi, muriți şi voi.
A doua condiție s-a referit direct la puterea imperială a Chinei. Lupta acolo se dă pe un punct fundamental al dezvoltării economice și anume implementarea rețelelor de comunicații 5G. China prin una dintre cele mai mari companii ale sale, Huawei, are un avantaj tehnologic fundamental în fața SUA. Astfel o problemă de progres tehnologic a devenit o ecuație de geo-securitate la o magnitudine imposibil de imaginat până acum câteva săptămâni. Slăbită de epidemia de coronovirus și acuzată că nu a reușit să comunice real datele problemei, China, prin vocea lui Pompeo, la Munich primește o notificare de război.
Trebuie să știm pe ce cal vom călări, a declarat Pompeo. Adică, vrem că progresul economic și tehnologic să fie made în China sau dorim să fie produs de către noi, cei din vest? Mesajul războinic a venit ca răspuns la deciziile partenerilor europeni ca UK, Franța sau Spania de a permite companiilor care posedă tehnologia Huawei de a participa la implementarea noului salt 5G. Hegemonul european, Germania a fost mult mai inteligentă și a amânat luarea unei decizii până după încheierea conferinței de la Munich, tocmai pentru a lăsa delegația americană să își transmită mesajul. Subtilitatea mișcării germane presupune o concertare cu spațiul său de interese ruso-turce, astfel că Germania practic a devenit expresia unor interese geopolitice care includ Europa, dar nu o reprezintă ca element principal. Germania a transmis prin această amânare ca ea este de facto un actor global, în raport cu Marea Britania sau Franța.
Micul Trudeau din Canada a făcut la fel, după ce al doilea mare operator de comunicaţii canadian Telus a anunțat că va implementa rețeaua 5G cu Huawei. Imediat, pe surse, niște generali canadieni au și sărit ca arși, transmiţând mesajul anti chinez al SUA, cerând imperios guvernului frunzei de arțar să nu accepte. Pentru ca niște generali canadieni care nu pot muta un borcan de muștar pentru că armata canadiană nu mai are decât două avioane Hercules capabile să zboare, să declare aşa ceva este ridicol, dar ne arată în mod clar ca problema pusă de americani la Munich devine punct central al strategiei lui Trump de a reaserta hegemonia SUA în lume și mai ales asupra zonelor tradițional aflate sub umbrelă americană. Lupta pentru dominația tehnologică a devenit astfel, exact ca în anii 50, factor fundamental de restructurare a lumii în care trăim.
Exista o lecție de geopolitică clasică care este predată la celebra academie militară West Point. La data de 4 octombrie 1957, la 19h 29 min 34 s UTC, un mic satelit sovietic, nu mai mare ca o minge de rugbi a fost pus în orbita pământului. Vizibil noaptea ca o mică stea, traversând astfel cerul înstelat, Sputnik 1 a schimbat complet geo politica umanității. Pentru prima dată, Uniunea Sovietică putea vedea SUA și sistemul său militar din spațiu, fără să ca cineva să poată face ceva împotrivă. Satelitul Sputnik a propulsat URSS de la rangul de imperiu de tranziție, ca urmare a înfrângerii Germaniei naziste, la rangul de imperiu fondator al modernității. Puține astfel de imperii au existat în istorie. Perșii, Grecii, Imperiul Roman sau Bizanțul, otomanii nefiind nici măcar aproape de asemenea măreție. Prin Sputnik, harta lumii, cu secretele ei, devenea mică și ușor de manipulat, oferind URSS, pentru jumătate de secol, posibilitatea de a face parte integrantă a destinului umanității.
Prin implementarea rețelei tehnologice 5G, China face exact ceea ce URSS a făcut în 1957. Devine actor fundamental, total al lumii. Iar SUA au înțeles că vor avea din nou un secol de contradicții și rivalitate, un nou război rece, tehnologic de data aceasta, cu implicații la nivel micro celular. Sputnik fotografia la nivelul continentelor, tehnologia 5G intră în frigiderele oamenilor. Alături de SUA, China devine modelator al viitorului umanității. Întrebarea lui Trump și suporterilor lui este simplă: dacă urmăm filosofia progresist-maniacală a socialiștilor marca Caracas, vor mai fi SUA victorioase în rivalitatea globală și imperială care se profilează la orizont?
Iată dialogurile unui președinte american. Iată ce spune lumii un Trump detestat și înjurat, mare iubitor de mesaje Tweet. O spune, nu la masa elitelor socialiste obraznice și mojice, ci în fața maselor muncitoare americane. În fapt, un capitalist republican votat de America profundă și clasa ei muncitoare luptă împotriva unei elite globalizate, comunizate și sovietizate. Un necunoscut ambasador american, Zuckerman de la București tocmai asta a enunțat prin rău exprimata sa declarație în limba română, cu doar câteva săptămâni înainte, în orașul revoluției anticomuniste Timișoara. Esper la Munich anunță ca SUA își iau înapoi iniţiativa celor 3 mări, care la ultima întâlnire de la Cotroceni abia și-a mascat steagul german de la poartă. România se află în ochiul furtunii care se profilează.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 5 decembrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
În timp ce Statele Unite negociază peste capul Europei, președintele Alexander Stubb livrează verdictul de care liderii UE se temeau cel mai mult: epoca „păcii juste” a apus, iar supraviețuirea, nu dreptatea, devine noua monedă de schimb. Avertismentul venit din partea președintelui Finlandei, Alexander Stubb, nu este doar o analiză academică în paginile publicate într-un articol din revista Foreign Affairs, ci un diagnostic clinic al unui pacient aflat în stare critică: ordinea liberală post-1945.
Într-un conflict care a depășit deja borna celor trei ani și a devenit sinonim cu tranșeele înghețate și duelurile de artilerie, o statistică surprinzătoare oferită de un general de top al NATO rescrie manualele de tactică militară. Potrivit generalului-maior Maik Keller, comandant adjunct al noii misiuni de asistență a NATO pentru Ucraina (NSATU), forța de drone a Kievului, deși minusculă din punct de vedere numeric, a devenit cel mai letal instrument de pe front.
Deși discuțiile de la Moscova, din 2 decembrie, dintre delegația americană și președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu par să fi adus pacea mai aproape, secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, susține, într-un interviu pentru Fox News, că s-au făcut „progrese” către încheierea războiului.
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Trăim în două realități paralele: Pe de o parte agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei care a declanșat cea mai mare criză de securitate de după 1945 în Europa și care îngrozește statele europene cu privire la ambițiile militare pe care rușii le au și le pregătesc pe bătrânul continent și pe de altă parte (i)realitatea rusă care trăiește în paradigma cetății asediate cu o Europă ce pregătește agresiunea împotriva ei.
China a criticat din nou vehement joi cel mai recent acord de vânzare de arme americane către Taiwan, o mișcare despre care China spune că aduce conflictul mai aproape.
Înaintea unei noi întâlniri între președinții Donald Trump și Volodimir Zelenski, rușii au lovit violent capitala Ucrainei.
Înainte de a se întâlni duminică cu Volodimir Zelenski, care va fi înarmat cu noi propuneri pentru a pune capăt războiului cu Rusia, preşedintele american Donald Trump l-a avertizat vineri pe omologul său ucrainean că nimic nu este garantat până când nu îşi va da "acordul", notează Agerpres și AFP.
Guvernul japonez a aprobat vineri un buget record pentru următorul an fiscal, care prevede alocări-record pentru apărare, în contextul în care tensiunile cu China continuă să crească, Beijingul acuzând săptămâna aceasta Tokyo că „alimentează o cursă a înarmării spațiale”.
Spania își reevaluează în mod vizibil postura de apărare pe flancul sudic, în contextul schimbărilor rapide ale mediului de securitate din Africa de Nord și al modernizării accelerate a Forțelor Armate Regale ale Marocului.
Madridul consideră că vechile concepte de descurajare nu mai sunt suficiente și că este necesară o adaptare la un spectru de amenințări complex, specific așa-numitei „zone gri”.
Zelenski s-ar putea întâlni cu Trump la 28 decembrie, la Mar-a-Lago, în ceea ce este, probabil, încă o încercare a administrației americane de a forța încetarea conflictului din Ucraina.
Rusia și-a reafirmat, zilele acestea, una dintre condițiile pentru a opri atacurile: cedarea completă a Donbasului și reafirmă în presa internă că ar putea exista chiar și un "schimb de teritorii". De fapt, schimbul se referă tot la teritorii ucrainene, din care Moscova ar putea accepta să se retragă.
Într-un demers fără precedent, ONG-ul Arhivele de Securitate Națională (ASN) ale SUA au publicat, pe 23 decembrie, transcrierile fidele ale întâlnirilor președintelui SUA, George W. Bush cu omologul rus, Vladimir Putin din 2001 până în 2008.
Documentele au fost cerute la publicare în noiembrie 2023. Biblioteca George W. Bush a răspuns în iunie 2024 că estimează că acestea ar putea declasificate pentru publicare în aproximativ 12 ani. Cu toate acestea, Arhivele cu ajutorul firmei de avocatură Goodwin Procter au convins instanța federală să aprobe publicarea mult mai devreme decât se estima.
Netanyahu lansează cel mai mare proiect de apărare din istoria țării pentru a reduce dependența de furnizorii străini.
Rusia atacat din nou Ucraina cu drone, dar și cu rachete de croazieră Kalibr lansate de pe submarinele din Marea Neagră.
Noi atacuri cu drone au fost înregistrate asupra porturilor ucrainene de la Dunăre, în cursul nopţii de joi spre vineri, fiind transmis şi un mesaj RO-ALERT pentru populaţiei, informează Ministerul Apărării Naţionale.
În noaptea de 24 decembrie, Forțele de Apărare ale Ucrainei au lovit un loc rusesc de depozitare și întreținere pentru nave fără echipaj în zona Myrne a Peninsulei Crimeea ocupată temporar.
Într-o Europă care alege aproape în mare parte ca soluție pentru aviația militară de generația a 5-a avioanele F-35 Lightning II, există și cazuri de ezitare.
Rusia a efectuat atacuri cu drone în mai multe locații din Ucraina, inclusiv în capitala Kiev. O persoană a murit în urma unui atac asupra Odesei, Ucraina.
În același timp, zeci de drone au fost trimise de ucraineni în Rusia, dintre care unele au fost doborâte deasupra Moscovei.
Comandamentul american pentru Africa a declarat că atacul a fost efectuat la cererea autorităților nigeriene.
Avioane de vânătoare poloneze au interceptat un avion de cercetare rusesc deasupra Mării Baltice, care zbura aproape de spațiul său aerian, a anunțat joi, 25 decembrie, Comandamentul Operațional al Forțelor Armate ale țării membre NATO.
Într-un mesaj postat pe canalul său de Telegram, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a informat, pe 23.12.2025, că, înainte de a ataca submarinul rusesc de la Novorossisk, structurile serviciului au distrus un avion de cercetare maritimă de tip Il-38N. Atacul din această lună în care Ucraina a scos submarinul rus din joc, aflat chiar în portul militar din Novorossisk, reprezintă una din cele mai spectaculoase operațiuni din cei patru ani de război. În ciuda problemelor de pe frontul din Est, pe mare ucrainenii reușesc să îi țină în șah pe ruși.
Orban a reamintit că pacea europeană de după al Doilea Război Mondial a durat aproape opt decenii, ceea ce, după cum subliniază el, reprezintă o excepție istorică. Potrivit acestuia, teama de un conflict nuclear a împiedicat noi războaie timp de decenii, dar acest mecanism de descurajare nu mai este la fel de eficient astăzi ca odinioară.
În tot interviul, Orban vorbește mult despre presupusele greșeli ale Europei, dar nu spune un cuvânt despre Rusia. Va fi interesant să vedem cum se va poziționa liderul ungar în scenariul unui atac (evident hibrid) al Moscovei asupra unui alt stat european.
Glenn Corn, un fost înalt ofițer CIA, avertizează că Ucraina se află într-un moment critic. Glenn Corn, fost ofițer de informații și apărare, într-un editorial recent pentru Cypher Brief, reamintește administrației americane să nu repete greșelile făcute de prim-ministrul britanic Neville Chamberlain.
Bombardiere strategice ruse cu rază lungă de acțiune Tu-95MS au efectuat un zbor planificat deasupra apelor neutre ale Mărilor Norvegiei şi Barents, informează joi agențiile de știri.
În noaptea de Ajun, invadatorii ruși au efectuat un alt atac asupra infrastructurii portuare și industriale din regiunea ucraineană Odesa. În urma atacului, o persoană a fost ucisă și alte două au fost rănite.
Liderul nord-coreean Kim Jong-un a participat la testul unei noi rachete, a relatat joi presa de stat nord-coreeană, conform AFP și Reuters. Kim a vizitat, de asemenea, miercuri docurile unde presa de stat a declarat că Nordul își construiește submarinul nuclear.
Suedia va avea în curând capacitatea de a efectua lovituri în adâncime mult în spatele liniilor inamice, după pe avioanele Gripen va fi integrată racheta de croazieră Taurus, de producție germană. Procesul se desfășoară mai rapid decât era planificat.
Președintele american se prezintă drept apărătorul absolut al libertății de exprimare pe rețelele de socializare. În schimb, Trump amenință că va ridica licențele pentru toate canalele tv care difuzează emisiuni umoristice la adresa sa.
Sistemele antiaeriene SAMP/T sunt văzute de mulți drept un Patriot european. Până acum au apărut puține informații despre utilizarea acestora în Ucraina, dar lucrurile ar putea să se schimbe pe viitor, mai ales că francezii intenționează să trimită mai multe SAMP/T NG, noua generație a sistemului antirachetă franco-italian.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a prezentat pentru prima dată, în detaliu, cele 20 de puncte ale ultimului plan de pace elaborat de SUA pentru a pune capăt războiului din Ucraina, afirmând că a fost negociat cu reprezentanţi ai Kievului şi Washingtonului şi că a fost trimis spre avizare Moscovei.
În cei aproape patru ani de război, ucrainenii au integrat zeci de sisteme occidentale, pe lângă cele sovietice pe care deja le aveau în dotare, ceea ce pentru orice tehnician e un coșmar nu doar logistic, dar și de mentenanță. În ceea ce privește lansatoarele multiple de rachete, HIMARS au fost cu siguranță un „game changer” în vara și toamna lui 2022, atât pentru a opri ofensiva rusă, cât și în cea mai fructuoasă contraofensivă ucraineană când forțele de apărare ale Ucrainei au reușit să elibereze o mare porțiune din teritoriu.
Luni, guvernul israelian a aprobat o propunere a ministrului Apărării, Yisrael Katz, de a închide postul de radio al armatei israeliene „Galei Tzahal”, oprind oficial activitatea acestuia la 1 martie 2026.
Primarul Moscovei a anunțat că unitățile rusești de apărare aeriană au distrus o dronă care zbura spre capitala Rusiei.
China investește sume colosale nu doar în sisteme de armament convenționale, dar și în dezvoltarea capacităților nucleare, ori în tehnologii emergente și mai ales în componenta cyber. În unanimitate experții și oficialii sunt de părere că, spre deosebire de Rusia, China ar intra într-o aventură militară care ar risca să atragă SUA în război doar în cazul în care ar avea un plan bine pus la punct de a slăbi capacitatea militară americană. Iar acest plan e unul complex, care vizează și zona cyber.
Primele elemente ale unui sistem antidronă au fost desfășurate la granița Poloniei cu Belarus.
Forțele de apărare ucrainene s-au retras din orașul Siversk din regiunea Donețk, a anunțat marți Statul Major General ucrainean, precizând că obiectivul este „de a păstra vieți omenești și de a menține pregătirea de luptă a unităților”.
Însă avansurile Rusiei sunt plătite scump de către militarii ruși. Doar în ultimii doi ani, Moscova a pierdut 400 de mii de militari pe frontul din Ucraina.
Pakistanul a semnat un acord major de apărare cu Armata Națională Libiană, care controlează estul și sudul Libiei sub comanda lui Khalifa Haftar. Acesta care vine pe fondul polarizării politice din Libia de la căderea regimului lui Muammar Gaddafi, în 2011, și subliniază ambițiile Islamabadului de a-și extinde exporturile de apărare, bazându-se pe parteneriatul său cu China în dezvoltarea de arme avansate. Acordul prevede inclusiv achiziția de către Libia de avioane JF-17, construite de Pakistan împreună cu China.
