Donald Trump, era luat în râs, considerat bufon și insultat în fiecare zi. Astăzi, după aproape patru ani de mandat prezidențial același om rămâne pe cât de controversat și detestat de o stângă abulică și pierdută în elitismul ei pe atât de adorat de votanții săi.
Am fost prezent, acum câteva zile, la una dintre aceste întâlniri electorale ale președintelui Trump. Intrat ca simplu cetățean, deși acreditările mele îmi dădeau dreptul la loja invitaților oficiali, am dorit să înțeleg motivul pentru care omul, care cobora, acum ani, niște scări rulante alături de soția lui pentru a își anunța candidatura la funcția supremă în SUA, a devenit în numai patru ani un fenomen cultural, politic și social inconturnabil, ocupând locul său distinct, de neconfundat. Pe un frig sever, sub un vânt de iarnă americană, mașina m-a lăsat la intrarea oficială din fața unei arene sportive imense. Am reușit să îmi ascund sub un fular românesc, din lână, tagul de identificare astfel că un polițist amabil, dar rece ca gheața, m-a îndrumat spre una dintre porțile laterale.
După o oră de parcurs patru cercuri de securitate și tot atâtea căutări corporale, am reușit să intru în sfârșit în spațiul sacral unde Trump urma, peste încă o oră, să își declame ritualic fraza care l-a consacrat istoric: We shall win big. O să câștigăm așa de mult, spunea el acum patru ani, încât o să vă plictisiți de atâta victorie. Tocmai acest fenomen doream să îl văd, să îl pipăi și să îl cunosc. Zeci de mii de oameni care erau deja acolo, altele mii așteptau efectiv la coadă afară, fremătau numai la gândul că o să își vadă idolul.
Omul care le-a promis victorie după victorie, cel care le-a promis că vor râde și se vor simți din nou cetățeni americani și nu rasiști, bigoți, înapoiați sau un fel de maimuțe depășite de progres, așa cum elita stângistă din marile orașe i-a catalogat, a apărut sub lumina reflectoarelor, pe muzica victorioasă a formațiunii Queen. Un blond, mai gras decât acum patru ani, obosit, cu cearcăne masive sub ochi, înconjurat de cea mai mare echipă de securitate pe care am observat-o la un președinte dintr-o democrație veche. Sala a erupt vulcanic efectiv, omogenă prin strigătul victoriei. Oamenii, toți în blugi, inclusiv femeile, cu celebrele șepci MAGA pe cap, au izbucnit, la unison. O fraternitate de gânduri și sentimente, o imensă congregație quasi religioasă în aer liber (deși arena era acoperită), o masă umană care își celebra salvatorul.
Esența întâlnirii lui Trump cu alegătorii săi reprezintă tocmai ritualizarea, sanctuarizarea permanentă a cuvintelor acestuia, repetarea lor la nesfârșit prin folosirea unui umor american pe care un european sadea ca mine nu l-ar înțelege. Niciodată marele blond nu urcă pe scenă. Platforma de acces este egală ca înălțime cu scena, astfel că sacralizarea de tip britanică îl așează deja pe omul din mijlocul ei la egalitate cu istoria. Este principiul dreptului divin pus în scenă de către scenografi, astfel că Donald Trump mărșăluiește efectiv în scenă. El nu urcă pe scenă, el este natural, biologic, scena însăși. Iar în jurul scenei se află masați oamenii, care efectiv îl consideră produsul fundamental, ce mai complex, direct dar simplu în esență a ceea ce ei consideră că America ar trebui să fie.
Donald Trump este produsul american absolut
El este expresia reală a ceea ce americanul de rând consideră a fi lupta lui cu un sistem care nu îl mai apară. Trump este votat de către muncitorul transformat în șomer pentru că niște tineri globalişti fără cultură sau iubire de țară i-au vândut fabricile prin China, el este adorat de către fermierul falimentat de către noul limbaj ecologic imposibil de reprodus, este votat de către profesorul rural obligat să explice egalitatea de sex unor copii care în fiecare dimineață se trezesc din visul de a devenii militarii americani care înving balaurul sau imaginat în predicile sale de către pastorul care își vede biserica umbrită de imensele moschei, construite parcă să acopere totul sub marmura lor de lux.
America profundă, cea care a fost efectiv uitată de către elitele urbane, detestată de către noua ideologie transgender și demonizată de către activiștii sovietici ai noului vandalism socialist vede în Trump un salvator mitic, apărut exact la timp și ca un semn ceresc pentru a le apăra valorile, modul de viață și desigur, prezentul. Căci viitor această Americă nu mai are, așa cum socialismul transgender nu poate niciodată da pâine săracilor pe care îi minte zilnic. America prezentului este cea care votează Trump, căci America viitorului este cea care dorește să voteze un Bernie Sanders, de 78 de ani, bătrân activist de stânga pro sovietic din anii războiului rece și fidel slujitor al socialismului marxist falimentat acum decenii. Nici una dintre aceste două Americi nu are viitor. Ci doar prezent și, desigur, cu păcate imense, trecut. Doar Trump, prin aceste imense întâlniri cu America, spune că el reprezintă viitorul și că el este produsul acestuia. Lucru care sperie nu numai stânga venzuelanistă din Partidul Democrat, dar și pe cei de pe alte continente. Dialogul trumpist cu America este de fapt dialogul a două lumi aflate într-un război total și ireversibil, în care cine va câștiga vă definii economic, militar, politic și filosofic noul secol american.
Pe partea cealaltă a Atlanticului, o lume diferită, și ea extrem de fragilă și anxioasă, se reunea la Munich
Conferința de securitate de la Munich (MSC) este un eveniment extrem de bine cunoscut. Participă elitele politice și militare ale lumii, oameni de afaceri, corporații și desigur mulți vorbitori de vorbe goale. O lume alternativă la lumea trumpistă. O lume care se consideră elitistă, care ascultă frazele noilor zei ridicați de propagandă gândirii unice, o lume care manipulează prezentul pentru a își construi viitorul. Un viitor care sperie tocmai votantul trumpist, oriunde ar fi acela. Căci votanți trumpiști sunt peste tot, în toate continentele. Ei sunt mulți și își doresc efectiv să învingă pe cei de la Munich. Iar cei de la Munich doresc să îi uite, să îi înghită pe cei care votează Trump. Sub masca unor noi teorii privind echilibrele geopolitice și geo-securitare, elita de la Munich de fapt caută să găsească o soluție de lungă durată, eficientă și fundamentală la problemele pe care i le crează mulțimea lui Trump.
Cei de la Munich au sperat până în ultimul moment că vor putea declara victoria totală asupra lui Trump. Cu aroganța specifică costumelor de mii de euro pe care le îmbracă, aceștia sperau, secret său public, ca Trump să nu mai fie președinte. Organizarea conferinței a coincis cu săptămâna imediat următoare procesului de demitere de la Wahington. Elitele globaliste de la Munich, reunite sub aceeași cupolă cu elitele naţionale transgender europene au sperat că minunea se va întâmpla și că Donald Trump va fi devenit istorie atunci când conferința va începe.
Pentru Munich ar fi fost minunea divină cerută în blestemele lor zilnice. Nu numai că nu a fost așa, dar, la doar 3 zile după victoria netă din Senat, Trump a susținut cuvântarea despre starea națiunii, în fața unei Nancy Pelosi apoplectice și pline de ură, care, fără soluție, s-a apucat să rupă la finalul discursului, foile acestuia. Un gest dovedind distanța imposibil de reconciliat dintre stânga socialistă de caviar și lumea reală din care vine Trump. Mai mult gestul lui Pelosi, o altă socialistă de 80 de anii, probabil că va costa absolut Partidul Democrat la alegerile de peste câteva luni. Căci un astfel de gest de o obrăznicie egală cu mojicia legendară a sovieticei Ana Pauker, nu a mai avut loc în istoria SUA. Practic, doi socialiști îmbătrâniți în relele globalismului marxist, Sanders şi Pelosi vor să transmită unei Americi speriate de imigrație, de terorism, de sărăcie și de globalism, că pentru ei pararea lor nu contează.
La Munich echipa lui Trump, condusă de secretarii de stat Pompeo şi Esper, a declanșat etapa critică din războiul pentru supremația SUA în lume. Cu un președinte american ferm așezat în fotoliu, cu alegerile prezidențiale la un pas de a fi câștigate, cu o Europă care încă nu a realizat magnitudinea Brexit și mai aburește geamurile cu minciuna armatei comune anti americane, delegația SUA nu a urcat scena conferinței. Americanii au fost însăşi scena. Exact ca Trump la întâlnirile sale electorale, Pompeo a expus clar și pragmatic noile condiții americane pentru lumea înconjurătoare. Prima condiție pentru a menține prosperitatea lumii este ca SUA să fie prosperă. Simplu spus, cădem noi, muriți şi voi.
A doua condiție s-a referit direct la puterea imperială a Chinei. Lupta acolo se dă pe un punct fundamental al dezvoltării economice și anume implementarea rețelelor de comunicații 5G. China prin una dintre cele mai mari companii ale sale, Huawei, are un avantaj tehnologic fundamental în fața SUA. Astfel o problemă de progres tehnologic a devenit o ecuație de geo-securitate la o magnitudine imposibil de imaginat până acum câteva săptămâni. Slăbită de epidemia de coronovirus și acuzată că nu a reușit să comunice real datele problemei, China, prin vocea lui Pompeo, la Munich primește o notificare de război.
Trebuie să știm pe ce cal vom călări, a declarat Pompeo. Adică, vrem că progresul economic și tehnologic să fie made în China sau dorim să fie produs de către noi, cei din vest? Mesajul războinic a venit ca răspuns la deciziile partenerilor europeni ca UK, Franța sau Spania de a permite companiilor care posedă tehnologia Huawei de a participa la implementarea noului salt 5G. Hegemonul european, Germania a fost mult mai inteligentă și a amânat luarea unei decizii până după încheierea conferinței de la Munich, tocmai pentru a lăsa delegația americană să își transmită mesajul. Subtilitatea mișcării germane presupune o concertare cu spațiul său de interese ruso-turce, astfel că Germania practic a devenit expresia unor interese geopolitice care includ Europa, dar nu o reprezintă ca element principal. Germania a transmis prin această amânare ca ea este de facto un actor global, în raport cu Marea Britania sau Franța.
Micul Trudeau din Canada a făcut la fel, după ce al doilea mare operator de comunicaţii canadian Telus a anunțat că va implementa rețeaua 5G cu Huawei. Imediat, pe surse, niște generali canadieni au și sărit ca arși, transmiţând mesajul anti chinez al SUA, cerând imperios guvernului frunzei de arțar să nu accepte. Pentru ca niște generali canadieni care nu pot muta un borcan de muștar pentru că armata canadiană nu mai are decât două avioane Hercules capabile să zboare, să declare aşa ceva este ridicol, dar ne arată în mod clar ca problema pusă de americani la Munich devine punct central al strategiei lui Trump de a reaserta hegemonia SUA în lume și mai ales asupra zonelor tradițional aflate sub umbrelă americană. Lupta pentru dominația tehnologică a devenit astfel, exact ca în anii 50, factor fundamental de restructurare a lumii în care trăim.
Exista o lecție de geopolitică clasică care este predată la celebra academie militară West Point. La data de 4 octombrie 1957, la 19h 29 min 34 s UTC, un mic satelit sovietic, nu mai mare ca o minge de rugbi a fost pus în orbita pământului. Vizibil noaptea ca o mică stea, traversând astfel cerul înstelat, Sputnik 1 a schimbat complet geo politica umanității. Pentru prima dată, Uniunea Sovietică putea vedea SUA și sistemul său militar din spațiu, fără să ca cineva să poată face ceva împotrivă. Satelitul Sputnik a propulsat URSS de la rangul de imperiu de tranziție, ca urmare a înfrângerii Germaniei naziste, la rangul de imperiu fondator al modernității. Puține astfel de imperii au existat în istorie. Perșii, Grecii, Imperiul Roman sau Bizanțul, otomanii nefiind nici măcar aproape de asemenea măreție. Prin Sputnik, harta lumii, cu secretele ei, devenea mică și ușor de manipulat, oferind URSS, pentru jumătate de secol, posibilitatea de a face parte integrantă a destinului umanității.
Prin implementarea rețelei tehnologice 5G, China face exact ceea ce URSS a făcut în 1957. Devine actor fundamental, total al lumii. Iar SUA au înțeles că vor avea din nou un secol de contradicții și rivalitate, un nou război rece, tehnologic de data aceasta, cu implicații la nivel micro celular. Sputnik fotografia la nivelul continentelor, tehnologia 5G intră în frigiderele oamenilor. Alături de SUA, China devine modelator al viitorului umanității. Întrebarea lui Trump și suporterilor lui este simplă: dacă urmăm filosofia progresist-maniacală a socialiștilor marca Caracas, vor mai fi SUA victorioase în rivalitatea globală și imperială care se profilează la orizont?
Iată dialogurile unui președinte american. Iată ce spune lumii un Trump detestat și înjurat, mare iubitor de mesaje Tweet. O spune, nu la masa elitelor socialiste obraznice și mojice, ci în fața maselor muncitoare americane. În fapt, un capitalist republican votat de America profundă și clasa ei muncitoare luptă împotriva unei elite globalizate, comunizate și sovietizate. Un necunoscut ambasador american, Zuckerman de la București tocmai asta a enunțat prin rău exprimata sa declarație în limba română, cu doar câteva săptămâni înainte, în orașul revoluției anticomuniste Timișoara. Esper la Munich anunță ca SUA își iau înapoi iniţiativa celor 3 mări, care la ultima întâlnire de la Cotroceni abia și-a mascat steagul german de la poartă. România se află în ochiul furtunii care se profilează.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Degradarea mediului strategic european și dispariția constrângerilor tratatului INF (Intermediate-Range Nuclear Forces Treaty), care interzicea rachetele terestre cu raze între 500 și 5.500 km, au redeschis competiția pentru capabilități de lovire la mare distanță se arată într-o analiză a Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS).
Este legitim, din perspectiva siguranței naționale, ca un contract strategic pentru gaz din Marea Neagră semnat cu o companie rusă precum Lukoil să rămână fără probleme în picioare?
În acest timp, americanii de la Exxon Mobile au decis să părăsească România, și să vândă participația la Neptune Deep, după ce autoritățile de la București au vrut redevențe mai mari, pe principiul "nu ne vindem țara".
Franța a publicat pentru prima dată imagini cu racheta sa cu focos nuclear, ASMPA-R, așa cum se numește varianta recent modernizată a rachetei ASMP.
Site-ul de știri israelian Walla a dezvăluit un acord istoric de apărare între Grecia și Israel. Acest acord este cel mai mare de acest fel dintre cele două țări și își propune să acopere lacunele cruciale din apărarea aeriană a Greciei, care a demonstrat vulnerabilități împotriva rachetelor balistice și a dronelor.
SUA au anunțat azi operațiunea "Southern Spear" și lovirea țintelor narcotice de pe teritoriul Venezuelei. În tot acest context în care tensiunile dintre SUA și Venezuela escaladează, administrația Trump a intensificat prezența militară în Caraibe. Ca răspuns, Venezuela a anunțat o mobilizare militară la scară națională, acuzând Washingtonul că pregătește o intervenție pentru înlăturarea președintelui Nicolas Maduro.
Vizita de la sfârșitul săptămânii trecute, anunțată discret de premierul ungar Viktor Orbán, a fost însoțită de numeroase speculații politice și economice. Dincolo de declarațiile diplomatice și comunicatele oficiale, natura acordurilor semnate și reacțiile interne au stârnit dezbateri aprinse la nivel intern, opoziția acuzând o posibilă „îndatorare masivă” a țării.
Generalul de brigadă (r.) Mircea Mîndrescu, fost comandant la Joint Analysis and Lessons Learned Centre (JALLC) în cadrul NATO, afirmă că fortăreața Crimeea nu e impenetrabilă în ciuda sistemului A2/AD( Anti-Access/Area Denial) realizat de ruși în jurul peninsulei. NATO a reușit să învețe să contracareze militar sistemul, dar în ceea ce privește reziliența rămâne o întrebare la care trebuie să răspundem fără să ne mințim: În cazul ipotetic societatea românească ar fi reacționat la fel ca ucrainenii după patru ani de război?
Secretarul de stat american Marco Rubio a confirmat că SUA vor interveni în cazul unui atac al Rusiei, referindu-se la provocările constante ale Rusiei în statele europene.
Forțele Armate ale Federației Ruse au finalizat crearea Trupelor de sisteme fără pilot. Acest lucru a fost declarat astăzi (12.11.2025) de către locțiitorul comandantului acestor trupe, Serghei Ishtuganov, într-un interviu acordat cotidianului Komsomolskaya Pravda.
Președintele Republicii Centrafricane (RCA), Faustin-Archange Touadera, ar fi apelat la Emiratele Arabe Unite (EAU) pentru o finanțare crucială: susținerea operațiunilor Corpului African, forța paramilitară succesoare a mercenarilor ruși Wagner, desfășurată în țară încă din 2018.
Trăim într-o realitate strategică fundamental alterată. Așa cum sublinia recent cancelarul german, nu mai suntem într-o perioadă de pace, deși nu suntem, tehnic, nici în război. Această zonă gri, definită de analiști drept „război hibrid”, este exact spațiul de operare preferat al Federației Ruse în confruntarea sa cu Occidentul.
Președintele Nicușor Dan a anunțat că România va avea o nouă Strategie de Apărare.
Negocierile care au loc în aceste zile între Statele Unite și Ucraina depășesc cu mult logica tradițională a asistenței militare. Pe masă se află un potențial acord comercial de miliarde de dolari axat pe drone, o tranzacție care semnalează o inversare de roluri neașteptată: Ucraina, țara aflată sub agresiune rusă, a devenit un laborator de inovație militară, iar Pentagonul pare dispus să-i studieze lecțiile.
Declarația recentă a Președintelui ucrainean Volodimir Zelenski, prin care solicită din nou partenerilor occidentali mai multe sisteme de apărare antiaeriană Patriot, a reaprins dezbaterea privind eficacitatea acestui sistem american pe frontul din Ucraina. Cererea constantă pentru Patriot survine în contextul unor informații din media care sugerează o scădere a ratei de interceptare a rachetelor hipersonice rusești Kh-47M2 Kinjal, ca urmare a modificărilor tactice introduse de ruși.
Descoperirea, în plin război, a celei mai mari baze de lansare și stocare a dronelor Shahed nu este un simplu detaliu logistic, ci expune o strategie militară pe termen lung. Imaginile din satelit de înaltă rezoluție, publicate marți de comunitățile de analişti OSINT, arată că Rusia nu doar continuă războiul cu determinare, ci îl industrializează, construind metodic o infrastructură masivă menită să copleșească apărarea antiaeriană a Ucrainei.
O bombă cu ceas amenință să fisureze unitatea aliaților în sprijinul Ucrainei, iar fitilul a fost aprins de o investigație germană. Concluzia, publicată de The Wall Street Journal și preluată de European Pravda, este explozivă: o unitate de elită ucraineană ar fi sabotat conductele Nord Stream, iar operațiunea ar fi fost supervizată direct de nimeni altul decât fostul comandant-șef al armatei, generalul Valerii Zalujnîi.
Purtătorul de cuvânt al președintelui Vladimir Putin spune că Rusia va proceda relua testele nucleare doar în anumite condiții.
Peste cinci miliarde de dolari în armament destinat aliaților NATO și Ucrainei sunt blocate. Nu de o decizie strategică, nu de un adversar extern, ci de ,,paralizia politică'' internă a Statelor Unite. „Shutdown-ul” guvernului american, intrat deja în a 40-a zi, a înghețat livrări critice, expunând o vulnerabilitate majoră în arhitectura de securitate occidentală într-un moment în care războiul din Ucraina nu dă semne de oprire.
Cotidianul rus Kommersant a informat, pe 10.11.2025, că în entitățile constitutive ale Federației Ruse a început recrutarea de voluntari pentru apărarea facilităților deosebit de importante.
Universitatea „Dunărea de Jos” din Galați găzduiește forumul strategic Galați Security Forum, dedicat securității europene și reconstrucției Ucrainei.
Imaginile din satelit, publicate de canalul OSINT Dnipro Osint, confirmă ceea ce rapoartele de pe linia frontului sugerau deja: Ucraina a reușit o lovitură de precizie devastatoare asupra unei baze logistice rusești esențiale, amenajată pe teritoriul fostului Aeroport Internațional Donețk. Pe 5 noiembrie, o operațiune complexă a forțelor ucrainene a vizat și distrus două depozite folosite pentru stocarea și asamblarea dronelor de atac Shahed (cunoscute și ca Geran-2 sau Gerbera).
La începutul lui noiembrie 2025, Bucureștiul a devenit centrul dezbaterii globale despre viitorul apărării. NATO-Industry Forum, desfășurat în capitala României, a adunat lideri politici, militari și industriali din toate colțurile lumii. Tema întâlnirii, „Rearming NATO – Innovate, Accelerate, Sustain”, a fost mai mult decât un slogan. A fost o declarație de responsabilitate: Alianța nu mai poate funcționa pe reflexe de pace într-o lume aflată deja într-un război prelungit de uzură.
Respingerea de către NATO a cererii lui Zelenski de a închide spațiul aerian ucrainean a fost cea mai dureroasă decizie, precizează fostul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg.
Forțele pentru Operații Speciale ale Ucrainei (SSO/FOS) au confirmat o operațiune chirurgicală executată încă de pe 6 octombrie în Crimeea ocupată, soldată cu distrugerea unui sistem S-400 „Triumf” și a unui depozit strategic de muniții. Anunțul tardiv, făcut public abia pe 8 noiembrie din motive de „securitate operațională”, este confirmarea unei campanii metodice, asimetrice, care vizează erodarea completă a capacității militare a Rusiei în peninsulă.
Într-un discurs care sună mai mult a declarație de război decât a alocuțiune birocratică, Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a pus vineri pe masă o reformă radicală a modului în care Pentagonul cumpără armament. În fața directorilor executivi ai giganților din industria de apărare, de la ,,clasici'' la noii veniți din Big Tech precum Google sau startup-uri ca Anduril, mesajul a fost clar: „Schimbați-vă sau veți dispărea.”
Armata Statelor Unite ale Americii a realizat că este periculos de mult în urmă şi că trebuie să facă o schimbare serioasă în ceea ce priveşte doctrina militară. Astfel, Pentagonul plănuiește să achiziționeze cel puțin un milion de drone în următorii doi până la trei ani, adică până în 2028. Nu este o simplă modernizare a arsenalului militar american, ci o cursă contra-cronometru pentru a recupera un decalaj strategic masiv față de adversari și pentru a rezolva o vulnerabilitate critică: dependența industrială de China.
Un avertisment de o claritate tăioasă vine de la vârful Armatei SUA din Pacific, semnalând o schimbare de abordare impusă de noua realitate geopolitică. Generalul Ronald Clark, comandantul Comandamentului Armatei SUA din Pacific (USARPAC), trage un semnal de alarmă public privind nevoia urgentă de reformă, subliniind că „prețul eșecului este mult prea mare”.
Comandamentul Sistemelor Spațiale (SSC) al Forței Spațiale a SUA a anunțat oficial că a semnat un memorandum de înțelegere cu Departamentul Apărării, în cadrul căruia s-a stabilit că un număr de aliați cheie pot avea acces la tehnologia de navigație de cea mai înaltă precizie și rezistență la bruiaj, așa cum este cunoscut “Echipamentul utilizatorului GPS militar” (MGUE) utilizat de americani..
Într-un colț al Flancului Estic, Polonia lansează cel mai mare program de pregătire a apărării din istoria sa modernă. În celălalt colț, România se luptă să peticească o rezervă operațională îmbătrânită, pe care șeful Statului Major al Apărării a numit-o recent, pe bună dreptate, „o problemă de siguranță națională”.
Premierul ungar Viktor Orbán s-a întors de la Washington cu ceea ce pare a fi o victorie politică totală. Întâlnirea sa cu președintele Donald Trump i-a adus nu doar laude publice („un lider măreț”) și o susținere deschisă pentru realegerea sa în 2026, ci și premiul cel mare: o „excepție generală, pe termen nedeterminat” de la sancțiunile americane asupra energiei rusești.
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
Invalidând calculele strategice care au dictat politica de apărare americană în ultimele decenii, președintele Donald Trump a anunțat, pe 27 noiembrie 2025, o decizie care remodelează doctrina de descurajare a Statelor Unite: achiziția de noi bombardiere B-2 Spirit.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Președintele american Donald Trump a anunțat pe 18 noiembrie, în timpul vizitei prințului moștenitor saudit Mohammed bin Salman la Casa Albă, aprobarea sa de a vinde avioane de vânătoare stealth avansate F-35 către Riad, ca parte a unui acord strategic de apărare care include și achiziționarea a 300 de tancuri Abrams fabricate în SUA, o mișcare care consolidează parteneriatul de apărare dintre Statele Unite și Arabia Saudită.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
De la începutul războiului din Ucraina, Marea Neagră a devenit mai mult decât o simplă întindere de ape, ci o tablă de șah minată, unde regulile navigației internaționale sunt rescrise de nevoia Rusiei de a-și finanța războiul și de incapacitatea comunități internaționale de a opri complet acest flux.
Într-o perioadă în care atenția globală este fixată pe linia frontului din estul Ucrainei, o altă bătălie, mai subtilă dar infinit mai periculoasă, se desfășoară în spațiul aerian al nordului Europei. Fotografiile recente publicate de Forțele Aeriene Suedeze, surprinzând un bombardier strategic rusesc Tu-22M3 deasupra Mării Baltice dezvăluie o realitate incomodă pentru strategiile de apărare ale NATO: Rusia nu doar că își menține capacitatea de proiecție a forței nucleare și convenționale, dar reușește să-și regenereze flota de bombardiere în ciuda sancțiunilor, testând reacţia statelor baltice şi scandinave.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Negocierile dintre Sudan și Rusia pentru achiziția de avioane de luptă Su-30 sau Su-35 au depășit stadiul de simplă tranzacție militară, transformându-se într-un troc strategic definitoriu pentru viitorul Africii de Nord-Est.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Țările din întreaga lume cheltuiesc sume enorme pentru achiziționarea și fabricarea de arme pentru a-și menține securitatea națională, a descuraja potențialele amenințări și a-și demonstra puterea la nivel regional și global. Cheltuielile militare reflectă nu numai prioritățile de apărare ale unei țări, ci și ambițiile sale tehnologice, alianțele strategice și considerațiile geopolitice.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
Cooperarea tehnologică dintre Israel și România pare să fi generat nu doar un produs competitiv, ci și un precedent important pentru implicarea industriei românești.
Polonia nu mai așteaptă de mult timp ca securitatea europeană să fie desenată în cancelariile vestice, ci își construiește metodic statutul de pilon central al NATO pe Flancul Estic. Semnarea recentului contract pentru rachetele AIM-120D-3 este o altă declarație de intenție despre cum va arăta doctrina de apărare a Poloniei în următorul deceniu.
Rusia a primit o nouă propunere de încetare a conflictului, iar discuțiile cheie svor avea loc la Moscova.
Guvernul a transmis că premierul Ilie Bolojan a luat act de demisia ministrului Apărării Ionuț Moșteanu.
O dronă de tip MQ-9 Reaper prăbușită în aceste zile a fost de fapt doborâtă de US Army, lucru confirmat de forțele armate ale Statelor Unite ale Americii.
Compania italiană Leonardo se pregătește să prezinte o nouă tehnologie de apărare aeriană care ar trebui să contribuie la integrarea unor scuturi antirachetă, precum Iron Dome israelian.
Ministrul Apărării Ionuț Moșteanu a demisionat din funcție.
În această dimineață, ofițeri ai Biroului Național Anticorupție din Ucraina și ai Procuraturii Speciale Anticorupție efectuează percheziții la reședința șefului Cabinetului Președintelui, Andrii Yermak, din cartierul guvernamental, a relatat NABU.
„NABU și SAPO desfășoară acțiuni de investigație (percheziții) la sediul Președinției Ucrainei. Acțiunile de investigație sunt autorizate și se desfășoară în cadrul anchetei”, se arată în raportul citat de media ucrainean.
Ministerul rus al Apărării a anunțat că, pe 27.11.2025, două bombardiere cu rază lungă de acțiune de tip Tu-22M3 aparținând Forțelor Aerocosmice ale Federației Ruse au efectuat un zbor planificat deasupra apelor neutre ale Mării Baltice.
Statul Major General al armatei ucrainene a comunicat despre două atacuri efectuate în cursul nopţii de joi spre vineri, primul vizând o rafinărie din regiunea rusă Saratov (Districtul federal Volga, la graniţa cu Kazahstanul), al doilea vizând aerodromul Saki, din peninsula Crimeea, anexată ilegal de Moscova în 2014, relatează agențiile Agerpres și EFE.
