Într-o analiză publicată pe Adevărul și intitulată „Imprimatur: Cui îi este frică de JD Vance?”, Ioana Constantin-Bercean subliniează că „vicepreședintele Statelor Unite ale Americii, știe cu siguranță cum să atragă atenția oamenilor” și explică jocul complex geopolitic ce se află în spatele declarației lui Vance, un joc în care și Europa va trebui să se adapteze.
Context: „Dacă vă este teamă de propriii alegători, atunci America nu poate face nimic pentru voi!”
Redăm analiza, publicată inițial în Adevărul:
JD Vance, vicepreședintele Statelor Unite ale Americii, știe cu siguranță cum să atragă atenția oamenilor. Într-un discurs de referință la Conferința de Securitate de la München, el i-a șocat pe liderii europeni, acuzându-i că se tem de alegători, că suprimă vocile disidente și că au abandonat apărarea democrației. Mai mult, Vance a afirmat că îngrădirea libertății de exprimare reprezintă o amenințare mult mai mare pentru Europa decât cea proliferată de Rusia. Un discurs foarte dur, întra-adevăr, rostit apăsat și cu accent pe concepte-cheie precum ‚valori comune’, ‚principii sacre’‚ valori democratice’, ‚oamenii contează’, ‚șocant pentru urechile americanilor’, ‚libertate de expresie’, etc. În doar 19 minute și 31 de secunde, vicepreședintele american a demantelat complet paradigma euro-atlantică construită după încheierea Războiului Rece și ranforsată în timpul administrațiilor Obama și Biden. Criticile lui Vance au fost un șoc pentru publicul său, care spera ca mesajul noii administrații americane să fie despre prioritățile acesteia privind alianța transatlantică, despre cheltuielile militare și despre strategia președintelui Donald J. Trump privind negocierile pentru încheierea invaziei Rusiei. Însă Vance a menționat Ucraina doar de două ori în discursul său, fără însă a oferi obiective bine definite privind negocierile, dincolo de un scurt paragraf care sugerează că administrația americană crede că poate ajunge la o „înțelegere rezonabilă între Rusia și Ucraina”.
Vicepreședintele SUA a criticat, de asemenea, Europa pentru modul în care gestionează migrația în masă, a acuzat Marea Britanie că și-a abandonat cetățenii care au votat pentru Brexit, deschizând „porțile pentru milioane de imigranți”, a făcut remarci tăioase la adresa modului în care s-au desfășurat alegerile prezidențiale în România, subliniind că același scenariu s-ar putea repeta și în Germania, care va avea alegeri generale pe 23 februarie. Apogeul acestei diatribe a fost un avertisment extrem de dur pentru elita politică europeană: „Dacă vă este teamă de propriii alegători, atunci America nu poate face nimic pentru voi!”
Discursul lui JD Vance a făcut să curgă tone de cerneală, a generat un adevărat uragan pe rețelele de socializare și în media tradițională, iar analiștii nu se mai opresc din a încerca să decripteze sau, mai degrabă să înfiereze, mesajele acestuia. Mulți comentatori s-au grăbit să caute și să pună pe tapet inadvertențe și discontinuități în abordările și cariera politică ale vicepreședintelui american, devenit aproape instantaneu, pentru deontologi, un veritabil nomina odiosa. Însă faptul – e drept, greu de digerat – că un politician american spune lucruri care ne scot din zona noastră de confort, nu înseamnă neapărat că el greșește și vreun soi de superioritate ideologică, auto percepută sau inventată, ne obligă să creăm o bursă a valorilor morale pe scala căreia să îl plasăm pe ultimul loc. Cel puțin nu înainte de a pune un și în context mesajul lui JD Vance. Iar pentru a avea o imagine și mai clară a acestui mesaj (dar și a celor care vor veni în anii următori dinspre Washington și nu numai) să nu uităm de ceea ce scria Jedediah Purdy în For Common Things (1999): „A vorbi astăzi despre politică înseamnă a fi nesincer. Este prima cerință a sofisticării politice, fie și în formele ei cele mai modeste, să înțelegem că personalitățile publice nici nu cred ceea ce spun, nici nu spun ceea ce cred. Declarațiile publice sunt mai degrabă mișcări făcute conform regulilor schimbătoare ale unui joc elaborat, și nu expresii convingătoare ale unei ideologii sau strategii elaborate. Ceea ce audiența trebuie să înțeleagă nu este ceea ce se spune, ci scopul pentru care vorbitorul încearcă să își manipuleze audiența”.
În plus, dacă acest mesaj ar fi fost livrat în urmă cu zece ani de către Barack Obama, o sală întreagă și aproape toată Europa l-ar fi ovaționat la scenă deschisă. Desigur, fostul președinte american l-ar fi îmbrăcat în straie mai liberale iar criticile ar fi fost mai subtile. Acolo unde Vance a spus apăsat că ‚America nu poate face nimic pentru voi’, Obama ar fi lăsat de înțeles că e nevoie de ‚un nou început’. Sau sintagma ‚șocant pentru urechile americanilor’ ar fi fost înlocuită cu expresia ‚poți vedea multe din exterior privind înăuntru’. JD Vance este, de altfel, cel puțin la nivel de discurs, un Barack Obama in the making (în devenire), cum ar spune americanii. Ambii livrează discursurile distant și detașat, analizează multe aspecte ale vieții politice din postura de outsideri, amândoi au avut un statut societal marginal iar lipsa figurii paterne a fost resimțită și descrisă atât de Obama în Dreams From My Father (2004), cât și de JD Vance, în Hillbilly Elegy: A Memoir of a Family and Culture in Crisis (2016). Pentru ambii, descrierea și, mai ales, înțelegerea culturii în care au crescut este o lectură esențială pentru momentele din istorie la crearea cărora au contribuit.
Dacă vom da paginile istoriei puțin în urmă, vom afla că vicepreședinția SUA a fost întotdeauna un subiect de glume, dintre care cea mai celebră este, probabil, cea a lui Daniel Webster, care a spus, atunci când a refuzat oferta lui William Henry Harrison pentru rolul de vicepreședinte, că „Nu plănuiește să fie îngropat înainte de a fi murit”. Chiar și John Adams, primul care a ocupat această funcție, a fost echivoc: „Sunt vicepreședinte. În această poziție nu însemn nimic, dar pot deveni totul.” Aceste idei au fost preluate și de către comentatorii contemporani care, la câteva momente după încheierea discursului lui JD Vance, puneau o întrebare retorică cu evidente accente ironice: „Dar cine este Vance să le predea politicienilor europeni lecții despre eșecurile lor?”. Atunci, totuși, cui (și de ce) îi este frică de JD Vance? Răspunsul îl regăsim în acel evaziv ‚totul’ subliniat de John Adams. Chiar dacă doar patru dintre vicepreședinții americani au ajuns să câștige alegerile prezidențiale din această postură – Adams în 1797, Jefferson în 1801, Martin Van Buren în 1837 și George H.W. Bush în 1988 (Biden a câștigat alegerile la o distanță de patru ani de la încheierea celui de-al doilea mandat de vicepreședinte) – JD Vance a devenit, după 8 noiembrie 2024, nu doar favoritul principal pentru nominalizarea Partidului Republican pentru alegerile prezidențiale din 2028, ci are și șanse mari de a câștiga acea competiție. Iar după discursul de la Conferința de Securitate de la Munchen, pentru europeni a devenit clar că el s-ar putea dovedi a fi un purtător de standarde mai eficient pentru curentul neo-conservator/neo-naționalist (numit trumpism de unii comentatori) decât președintele Trump însuși.
Vicepreședintele JD Vance este un post-liberalist într-un sens interesant articulat de către Patrick Deneen în Why Liberalism Failed (2018), care susținea că liberalismul a eșuat nu pentru că o ideologie succesorală l-a uzurpat, ci pentru că a avut atât de mult succes în campanie încât a ajuns să „emancipeze pe toată lumea, de orice”, indiferent dacă dorea sau nu să fie emancipată. Vance oferă perspectiva unui conservatorism mai puternic, unul care este dispus să exercite puterea executivă împotriva unei elite manageriale care a subordonat sfidător interesul național preocupărilor cosmopolite. Este destul de posibil ca viziunea sa ideologică în anii următori nu va fi o versiune inedită a politicii de dreapta. În schimb, va implica recuperarea unei concepții pre-liberale mai vechi despre atitudinea de stat, una îndreptată, în mod aproape neortodox, spre promovarea virtuții civice și a solidarității sociale prin mijloace politice. La urma urmei, Donald Trump a fost adesea comparat cu ‚liberalii din limuzinele de pe Wall Street’, care au dominat Manhattanul anilor 1980-1990. Succesul electoral al actualului președinte se bazează mai puțin pe o analiză reflexivă a eșecurilor liberalismului, și mai mult pe intuiția că excesele stângii progresiste au alimentat declinul național. Acolo unde insurgența lui Trump a spulberat bazele consensului liberal postbelic, Vance și-ar putea construi, în curând, imaginea unui arhitect al unei noi ordini politice, una care ar putea remodela nu numai America, ci și un Occident din ce în ce mai fragil. Pe scurt, JD Vance este viitorul mișcării MAGA și, în subsidiar, coșmarul politicienilor de la Bruxelles care, cel puțin deocamdată, refuză să accepte că lumea s-a schimbat.
Una dintre cele mai virulente critici aduse administrației Trump și reprezentanților acesteia este aceea că provoacă fracturi majore în parteneriatul cu Europa. Sloganul de campanie „America First!” a fost interpretat de partenerii europeni drept un semnal al retragerii SUA din afacerile internaționale, dar, mai ales, o foarte posibilă cauză a unor crize strategice între cei doi aliați naturali. Însă descifrarea marilor strategii și a mesajelor esențiale nu se face pe bază de emoții, subiectivism sau preferințe politice. Pe Donald Trump sau pe JD Vance nu trebuie să îi invităm la cina de Crăciun sau să ne boteze copiii, ci să le înțelegem strategia, să ne adaptăm și să căutăm cele mai adecvate răspunsuri la întrebările (provocările) pe care noua administrație ni le pune. Și să fi avut înțelepciunea și liderii adecvați care să fi înțeles, încă de acum 10-15 ani, că lumea se schimbă. Pentru că, așa cum excelent sublinia Barack Obama, atunci când Occidentul are probleme, nu sună la Moscova sau la Beijing, ci la Washington.
Înainte ca Samuel Huntington să ne ‚avertizeze’, în Cine suntem? Provocările la adresa identității naționale americane (2005), că America își va asuma din nou cultura religioasă, tradițiile și valorile, dorința de prosperitate și crezul părinților fondatori, o listă întreagă de candidați la funcția de președinte al SUA și-au desfășurat campaniile electorale sub sintagme cel puțin la fel de național/naționaliste și excepționaliste precum Donald Trump. În anii 1960, John F. Kennedy a adoptat sintagma „A Time for Greatness”, iar contracandidatul său, Richard Nixon, propunea, în vremea războiului din Vietnam, un slogan pacifist – „Peace, Experience, Prosperity”. Apoi, în 1976, Jimmy Carter a ales să se promoveze drept un „lider al schimbării”, sub sigla „Why not the Best?”. Cât despre primele semințe ale neo-conservatorismului (ale MAGA, ar spune probabil cei mai fideli susținători ai actualului președinte american), le regăsim la Ronald Reagan care, în 1980, le propunea americanilor „Let’s Make America Great Again!”. Chiar și cei mai liberali dintre foștii președinți au pus ‚America și poporul înainte de toate’: în 1992, Bill Clinton candidează promovând sintagmele „For America, for the people” și „It’s Time to fix America”.
Revenind la istorie, acolo unde foarte des găsim în trecut nu doar explicații ci și soluții la dilemele din prezent, descoperim că relația Americii cu Europa nu a fost întotdeauna caracterizată de șoapte blânde și strategii comune lipsite de asperități. Iar dacă discutăm despre șoapte, să ne amintim că, destul de recent, un mic șoc a fost provocat de microfoanele care spionau telefonul cancelarului german, doamna Angela Merkel, iar un altul de publicarea transcriptului unei conversații dintre Victoria Nuland și fostul ambasador al SUA în Ucraina, Geoffrey Pyatt, din care aflăm despre o referință nu tocmai academică la adresa UE, a doamnei Nuland. Iar dacă aceste mice incidente au fost rapid bandajate, să ne amintim de Criza Suezului din 1956. Pe fondul unor indecizii, a lipsei de obiective clare și a opoziției comune a SUA și a URSS, Franța și Marea Britanie și-au pierdut decisiv influența din Orientul Mijlociu, zonă pe care o dominaseră câteva decenii fără ca vreun pretendent să le fi amenințat supremația regională. A fost momentul în care Marea Britanie a ales umbrela americană iar Franța a vorbit pentru prima oară după cel de-al Doilea Război Mondial despre autonomia strategică. Apoi, câteva decenii mai târziu, în 2003, pe când administrația George W. Bush se pregătea de războiul din Irak, doi dintre cei mai apreciați și influenți filozofi contemporani, francezul Jacques Derrida și germanul Jürgen Habermas, au subliniat necesitatea unei resurecții identitare și a unei politici externe europene comune. Habermas și Derrida i-au reunit pe unii dintre cei mai distinși gânditori ai Europei într-o inițiativă care dorea implicarea intelectualilor în proiectarea unui viitor european autonom. Filosoful și romancierul italian Umberto Eco, scriitorul elvețian și președintele Academiei Germane de Arte Adolf Muschg, filozoful spaniol Fernando Savater și gânditorul italian Gianni Vattimo au fost doar câțiva dintre cei mai cunoscuți intelectuali care au susținut proiectul inițiat de Jacques Derrida și Jürgen Habermas. Într-un eseu scris de cei doi și publicat în ziarul Frankfurter Allgemeine Zeitung și Libération cei doi filozofi au făcut apel la nucleul ‚avangardist’ al statelor europene să revină la valorile iluminismului european. Inițiativa lui Habermas și a lui Derrida a fost, de fapt, un răspuns la „Scrisoarea celor opt”, în care opt țări europene, conduse de Marea Britanie și Spania, au publicat o declarație deschisă care susținea războiul Americii din Irak. Și exemplele pot continua. Dar realitatea, care infirmă suspiciunile curente ale europenilor, este că acest parteneriat dintre SUA și Europa și-a găsit întotdeauna scopul, ritmul și strategiile necesare pentru a continua.
De la prăbușirea imperiului sovietic, America nu s-a mai confruntat cu vreo amenințare existențială. China este un concurent redutabil, iar Rusia lui Putin este periculoasă, dar niciuna nu reprezintă același tip de amenințare precum URSS. Așadar, noua administrație americană nu face decât să pună în practică celebra idee înaintată de John F. Kennedy: de ce ar trebui SUA „să suporte orice povară sau să plătească orice preț” pentru a menține ordinea internațională? Astfel, în loc să tânjească după valorile comune ale unei epoci trecute, aliații și partenerii Americii ar trebui să considere politica externă a celei de-a doua administrații a lui Trump ca o întoarcere la poziția naturală a SUA. Europa ar trebui să trateze cu Washingtonul nu ca pe o superputere cu dorință aproape nelimitată de a le apăra, ci mai degrabă ca pe un „factor de echilibru extern” care își va folosi forțele în mod preferențial pentru a promova în primul rând interesele americane.
Citând un filozof persan, Herodot spunea că una dintre cele mai amare tragedii ale oamenilor este aceea de a ști foarte multe dar de a nu avea puterea să controleze nimic. Cu toate acestea, persanii au înțeles că orice proces implică și alegeri dificile și singura opțiune este de a continua. În schimb, drama care planează asupra tuturor elementelor hamletiene – geografia, civilizația, istoria și indivizii – este aceea că înțelegerea și conștientizarea a ceea ce este realist, a ceea ce este posibil sau nu într-o situație dată, vine adesea prea târziu pentru a influența rezultatul.
Ce vor alege europenii să facă? Să meargă înainte, asumându-și gândirea Franței din anii Crizei Suezului sau vor contempla pentru următorul deceniu spre o lume în care riscă să nu mai conteze?
Ce ar trebui să facă România? Să se adapteze, să fie asumată, să se implice în afacerile europene dincolo de simpla prezență la diverse reuniuni, să inoveze, să propună formate regionale (Turcia, Polonia, Bulgaria) care să dea o semnificație Mării Negre, să nu uite și își stimuleze apăsat partenerii strategici că are cea mai lungă graniță terestră cu Ucraina, că este frontul estic al NATO și al UE. Să învețe, sau dacă știe să își reamintească, că proiectele mari, cu rol determinant, interacționează și cu haosul imposibil de prezis al interacțiunilor umane, însă prin disciplină și poate uneori alegeri dificile, va putea evita orice tragedie de natură hamletiană. Și, mai ales, să caute să construiască o relație cu vicepreședintele Vance, așa cum a făcut-o și cu Joe Biden.
JD Vance nu îi invită pe europeni în ringul de luptă, nici nu îi pune să facă alegeri carteziene. Le transmite un mesaj american vechi de peste cinci decenii – America și Americanii în primul rând – și le propune un tip de gândire neconvențională. De altfel, în următoarele decenii, vechile moduri de gândire, care ne-au fost de mare folos sute sau chiar mii de ani, vor fi puse sub semnul întrebării. Vor apărea noi dezbateri, controverse, mișcări și ideologii. Unele dintre convingerile noastre profunde vor fi revizuite sau vor fi abandonate cu totul. Va trebui să ne imaginăm din nou împreună ce înseamnă să fim liberi sau egali, ce înseamnă să avem putere sau proprietate și chiar cum se definește, în noua eră, un regim democratic (Jamie Susskind, Future Politics, 2018).
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 13 iunie 2025, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
NATO își extinde capacitățile de supraveghere prin satelit pentru a scana suprafețe întinse de teritoriu, permițând alianței să monitorizeze mișcările militare din Ucraina și de la granițele Rusiei cu flancul estic al NATO.
O bornă sumbră și aproape de neconceput a fost atinsă în Ucraina. Potrivit Statului Major al Ucrainei, coroborat de evaluări din ce în ce mai directe ale serviciilor de informații occidentale, pierderile totale ale Rusiei – personal ucis, rănit sau scos din luptă – au depășit pragul de un milion de militari.
Pe malul noroios al Nistrului, într-o fâșie de pământ controlată de separatiști pro-ruși, istoria pare ca vrea sa se repete. Dar nu ca farsă, ci ca o amenințare militară deliberată. Trupele ruse și forțele separatiste locale din Transnistria au decis să „reconstruiască” Operațiunea Iași-Chișinău, ofensiva sovietică din 1944 care a zdrobit frontul germano-român și a dus la ocuparea României de către Armata Roșie.
Tim Cahill, President, Missiles and Fire Control (MFC) for Lockheed Martin Corporation, într-un editorial semnat pentru DefenseRomania, subliniază importanța proiectelor revoluționare din domeniul sistemelor de rachete, pe care gigantul american le dezvoltă pentru U.S. Army și aliații Americii, cu scopul de a ne păstra avantajul în fața adversarilor care dezvoltă și ei cu rapiditate tehnologii emergente. Redăm integral în cele ce urmează textul semnat de Tim Cahill.
Ceasul ticăie pentru NATO, indicând că nu mai avem timp de pierdut în faţa unei Ruşii tot mai agresive. Conform celor mai sumbre avertismente venite de la vârful alianței și din partea serviciilor de informații europene, Rusia se află pe o traiectorie de coliziune directă cu Occidentul, având intenţia de a lansa un atac militar asupra unui stat membru în mai puțin de cinci ani. Iar prima lovitură, menită să testeze dacă Articolul 5 al NATO mai are vreo valoare, s-ar putea să nu vină sub forma unei invazii clasice, cu armate de tancuri, ci a unei operațiuni hibride, insidioase, în statele baltice.
Armata poloneză, aflată în plin proces de reînarmare, unul dintre cele mai ambițioase din istoria recentă a NATO, apasă pe frână într-o direcție și accelerează puternic în alta. Într-o mișcare ce semnalează o maturizare a strategiei sale de achiziții, Varșovia a decis să înghețe planurile de a cumpăra elicoptere S-70 Black Hawk, de fabricație americană, pentru a se concentra pe trei domenii devenite subit critice: elicopterele de instruire, cele de luptă antisubmarin (ASW) pentru marină și cele de transport greu.
Mark Rutte a declarat că Republica Populară Chineză are deja cea mai mare flotă din lume și se concentrează foarte mult pe dezvoltarea arsenalului nuclear.
România va deține trei escadrile de F-16 și, odată cu transferul celor olandeze aflate la Centrul de pregătire de la Baza 86 Aeriană Borcea, unde se antrenează piloți români și ucraineni, numărul va crește de la 49 de avioane F-16 la aproape 70. Dar această chestiune ridică o dezbatere în zona de expertiză. Sunt suficiente în caz de război trei escadrile de F-16? Și ar fi trebuit să se axeze România și pe alte obiective, nu doar numărul de avioane?
În cadrul podcastului Obiectiv EuroAtlantic, realizat de Tudor Curtifan la DefenseRomania, fostul consilier prezidențial pe probleme de securitate națională Iulian Fota a atras atenția că următoarea perioadă e critică pentru România și Europa în ceea ce privește războiul rus de agresiune. Căci dacă Rusia se va aventura să testeze Articolul 5 al NATO o va face în următorii doi ani. De ce? Iulian Fota explică.
Președintele Donald Trump se abține să preseze China pentru a opri sprijinul acordat mașinii de război a Rusiei, concentrându-se pe alte probleme din relația cu cel mai mare rival geopolitic al său, potrivit unor oficiali americani și europeni familiarizați cu situația, precizează Bloomberg.
Un studiu recent, publicat în mai 2025 de influentul think-tank International Institute for Strategic Studies (IISS), intitulat „Defending Europe Without the United States: Costs and Consequences”, trage un semnal de alarmă categoric privind viitorul apărării europene în cazul unei retrageri a sprijinului militar american. Raportul, o analiză detaliată a scenariilor și implicațiilor lunarii unei astfel de decizii, subliniază că statele europene s-ar confrunta cu deficite masive de capacitate și cu costuri financiare astronomice pentru a compensa absența Statelor Unite.
În timp ce Rusia ataca oraşele ucrainene cu rachete, un incident major a avut loc în noaptea de 6 iunie la aeroportul din regiunea rusă Briansk, utilizat exclusiv în scopuri militare de la începutul invaziei ruse. Atacul a declanșat o explozie masivă, urmată de o detonare puternică repetată, indicând distrugerea aviației de transport ruse și a unor depozite de muniții valoroase. Autoritățile ruse au emis anterior avertizări privind un posibil atac cu drone. Zona exploziilor a fost rapid și precis localizată de analiştii OSINT.
„Astăzi am pus bazele unor contacte personale și politic foarte bune și fructuoase”, a declarat cancelarul Germaniei după întâlnirea președintele SUA."Today I laid the foundations for some very good and fruitful personal and political contacts," Germany's chancellor said after the US President.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 6 iunie 2025, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a publicat pe 4 iunie noi imagini detaliate din cadrul operațiunii „Pânza de Păianjen” (Pavutyna), ce ilustrează lovituri spectaculoase cu drone împotriva unor aeronave strategice rusești aflate in unele dintre cele mai importante baze aeriene.
Forțele de Sisteme fără Pilot ale Ucrainei (SBS) au din 3 iunie un nou comandant în persoana lui Robert Brovdi, cunoscut sub porecla ”Maghiar”. Cu o bogată experiență de luptă, Brovdi a anunțat deja schimbări radicale în următoarele trei luni, care au ca scop eficientizarea acțiunilor SBS prin sistematizarea întregului proces de la formarea personalului, logistică, sprijin tehnic până la controlul câmpului de luptă.
În urma unei operațiuni de amploare a Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU), denumită "Pânza de Păianjen", care a vizat mai multe aerodromuri militare rusești, Federația Rusă depune acum eforturi considerabile pentru a minimiza și ascunde pierderile devastatoare suferite. Operațiunea, care a fost pregătită timp de un an și jumătate, a vizat distrugerea a 41 de bombardiere strategice, inclusiv avioane de tip Tu-160, Tu-95MS, Tu-22M3, aeronave de avertizare timpurie A-50 și avioane de transport militar.
Un raport recent al Comandamentului de Pregătire și Doctrină al Armatei S.U.A. (TRADOC), intitulat „How China Fights in Large-Scale Combat Operations”, oferă o evaluare aprofundată a strategiei militare a Chinei, a conceptelor sale operaționale și a caracteristicilor Forțelor Terestre ale Armatei de Eliberare a Poporului (PLAGF). Analiza subliniază o schimbare semnificativă în abordarea Beijingului față de securitatea globală și proiecția puterii militare.
Belgia se pregătește să finalizeze o comandă pentru alte 21 de avioane de vânătoare F-35A, mărind flota sa totală la 55 de unități. Această decizie, publicată de De Morgen și programată înaintea viitorului summit NATO de la Haga, face parte dintr-un plan de investiții de 36 de miliarde de euro, menit să modernizeze forțele armate ale țării până în 2035. Decizia subliniază angajamentul Belgiei de a atinge standardele Alianței, în special ținta de alocare a 2% din PIB pentru cheltuielile de apărare, pe fondul tensiunilor geopolitice cu Rusia.
Pe fondul îndoielilor cu privire la angajamentul SUA față de NATO și față de asigurarea securității europene, Marea Britanie intenționează să își consolideze rolul în cadrul alianței privind descurajarea nucleară. Astfel, prim-ministrul britanic Keir Starmer a anunțat pe 2 iunie că va pune țara în stare de „pregătire de luptă” pentru a răspunde agresiunii ruse în Europa, în timp ce guvernul britanic explorează noi opțiuni, cum ar fi avioanele de vânătoare purtătoare de armament nuclear, ca parte a planurilor de creștere a contribuției nucleare a Londrei la NATO.
Fostul secretar de stat american, Mike Pompeo, consideră că Statele Unite nu au făcut suficient pentru a opri războiul Rusiei și a restabili pacea în Ucraina în 2014. Pompeo, care a condus diplomația americană între 2018 și 2021 în timpul primului mandat al lui Donald Trump, a făcut declarații pe acest subiect în timpul celei de-a doua ediții (31 mai) a Forumului de Securitate a Mării Negre de la Odessa”.
„Prea multe dintre forțele sale au blindajul slab și sunt insuficient înarmate”, precizează un fost director pentru Europa și Rusia în cadrul Consiliului de Securitate Națională al SUA, cu referire la tehnica de luptă folosită de forțele ameicane.
Guvernul britanic dorește să achiziționeze 12 noi submarine nucleare care vor transporta arme convenționale la bord, potrivit unui anunț făcut de Cabinetul prim-ministrului Keir Starmer, duminică seară.
Marea Britanie intră în modul ”pregătire continuă de război” și intenționează să construiască șase fabrici de armament pentru a-și consolida pregătirea militară. Inițial, sunt planificate investiții de 1,5 miliarde de lire sterline (aprox.1,8 miliarde de euro / aprox. 2 miliarde de dolari) în fabricarea de muniții și explozibili.
Iranul își mărește în continuare stocul de uraniu îmbogățit și a ajuns la un nivel apropiat de cel de cel necesar pentru producerea de arme nucleare, se arată în raportul AIEA.
O analiză recentă, pe care Forțele Aeriene ale SUA pentru Europa și Africa (USAFE-AFAFRICA) au solicitat-o instiutului Rand Corporation, arată că o eventuală luptă între NATO și Rusia ar diferi semnificativ de războiul în curs din Ucraina.
Atât Rusia, cât și Ucraina doresc o încetare a focului pentru a încheia cei peste trei ani de lupte, a declarat vineri (30.05.2025) ministrul turc de externe, Hakan Fidan, în timpul unei vizite în Ucraina. Totodată, el a spus că Turcia ar putea organiza o întâlnire între președinții Statelor Unite, Ucrainei și Rusiei în încercarea de a pune capăt războiului. Agenția de presă slovacă TASR a informat despre acest lucru, preluând o știre de la AFP.
Războiul din Ucraina demonstrează încă o dată că purtarea unui conflict presupune costuri uriașe, în comparație cu înarmarea preventivă.
Spre exemplu, Ucraina a cheltuit în primele patru luni ale anului, aproximativ 9,6 miliarde de euro strict pentru nevoile de apărare — o sumă care reprezintă mai mult decât dublul bugetului României pentru Apărare pe anul 2024.
La aceste cheltuieli se adaugă costuri suplimentare de aproape 7 miliarde de euro, reprezentând plăți sociale, beneficii și programe medicale — toate susținute din bugetul de stat al unei țări aflate în război.
Un raport al Agenției de Informații a Apărării (DIA) a Statelor Unite, publicat la 11 mai 2025, avertizează că Beijingul ar putea recurge la operațiuni militare limitate care să vizeze insulele Kinmen și Matsu care se învecinează cu Taiwanul. Aceste mișcări, parte a unei strategii de "feliere", urmăresc să testeze limitele descurajării americane și să erodeze controlul Taipeiului asupra frontierelor sale, fără a declanșa un conflict deschis.
Atacurile intense cu drone și rachete rusești din iunie au provocat un număr record de victime civile în mai bine de trei ani de la invadarea Ucrainei de către Moscova. Organizația Națiunilor Unite (ONU) a avertizat joi (10.07.2025) despre acest lucru, scrie agenția de presă slovacă TASR, preluând o știre de la AFP.
Pe 26 iunie 2025, la White Sands Missile Range (WSMR), US Army (forțele terestre ale SUA) și Lockheed Martin au efectuat o misiune critică de testare de zbor, demonstrând capabilitatea în evoluție a PAC-3 MSE în cadrul sistemului PATRIOT.
Ministrul Apărării Naționale, Ionuț Moșteanu, a anunțat oficial, în prima sa apariție publică de la preluarea mandatului, că firma israeliană Rafael a fost desemnată câștigătoarea licitației pentru furnizarea de sisteme de rachete cu rază scurtă și foarte scurtă de acțiune (SHORAD/VSHORAD) destinate apărării aeriene a României.
Grupul de luptă românesc Getica, parte a Legiunii Internaționale ce operează în Ucraina, a dezvăluit un incident care s-ar fi putut termina tragic petrecut în data de 17 iunie, în apropierea liniei frontului din regiunea Zaporizhia, mai exact în zona Orikhiv. Doi dintre membrii ai eroicei unități românești care ține piept în Ucraina ocupantului rus, au fost la un pas de moarte în timpul unei misiuni de extragere a unei echipe de infanterie aliată, după ce un dispozitiv exploziv improvizat activat de la distanță (remotely activated IED), mai exact o dronă FPV (first-person view) folosită pe post de mină, a fost detonată direct sub motorul vehiculului în care se aflau aceștia.
Parlamentul European a acordat pe 10 iulie votul de încredere președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și celor 26 de comisari europeni aflați sub coordonarea sa. Din cei 720 de europarlamentari, 553 au fost prezenți în sală, 360 au votat în favoarea menținerii încrederii în von der Leyen, 175 au fost împotrivă, iar 18 s-au abținut.
Un grup format din 16 generali americani în retragere, printre care șase foști șefi ai Statului Major al Forțelor Aeriene ale SUA, au apelat la un gest rar pentru un avertisment public fără precedent, printr-o scrisoare către Congresul american, solicitând oprirea planurilor Pentagonului de a reduce drastic achizițiile de avioane F-35A și de a opri programul E-7 Wedgetail AWACS. Scrisoarea, semnată în numele Asociației Forțelor Aeriene și Spațiale (AFA), avertizează că aceste măsuri ar compromite grav capacitatea de descurajare și superioritatea aeriană a SUA într-o perioadă marcată de tensiuni globale și competiție strategică. Mai mult, pune în pericol capacitatea SUA de a învinge într-un ipotetic viitor conflict militar.
Ionuț Moșteanu, ministrul Apărării, într-un interviu recent, a declarat că au fost puse în transparență de către Ministerul Apărării Naționale (MApN) două mari licitații: E vorba de înzestrarea cu armament individual de ultimă generație și mașinile de luptă ale infanteriei (MLI). În ambele proceduri va fi o competiție teribilă căci marile companii deja și-au manifestat interesul.
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a avertizat miercuri că există un risc tot mai mare ca Rusia şi China să convină să se coordoneze astfel încât Beijingul să atace Taiwanul, în timp ce Moscova ar lansa o ofensivă împotriva teritoriului Alianţei Atlantice, informează agențiile Agerpres și EFE.
Potrivit portalului Itamilradar.com, în după-amiaza zilei de 09.07.2025, remorcherul Jakob Grebelsky (MB-119) aparținând Forțelor Navale ale Federației Ruse a tranzitat Strâmtoarea Sicilia, îndreptându-se spre est, cu o viteză de aproximativ 11 noduri. Nava a intrat în Marea Mediterană la începutul lunii iulie, împreună cu submarinul Novorossiysk din clasa Kilo.
Serviciile de securitate ucrainene (SBU) au anunţat joi că unul dintre agenţii lor a fost ucis la Kiev, un incident relativ rar în Ucraina.
Președintele american Donald Trump a trimis miercuri o nouă serie de scrisori către șase țări, printre care Republica Moldova, pentru a anunța tarifele vamale suplimentare ce ar urma să se aplice asupra produselor lor care intră în SUA, informează Agerpres și AFP.
În repetate rânduri, președintele SUA, Donald Trump, a afirmat că războiul ruso-ucrainean nu este al lui, aruncând vina pe fostul președinte, Joe Biden, și chiar pe Barack Obama, acesta din urmă pentru că nu a trimis arme ucrainenilor și pentru că nu a fost trașant la vremea când Rusia anexa Crimeea și o parte din Donbass.
O nouă investigație detaliată relevă o dependență critică a celor mai moderne avioane de luptă rusești de tehnologia occidentală și aliată, expunând lacune semnificative în regimurile de sancțiuni menite să sugrume mașinăria de război a Kremlinului. Conform unui raport publicat de International Partnership for Human Rights (IPHR) și Independent Anti-Corruption Commission (NAKO), aproape toate componentele electronice din avioanele Su-34 și Su-35S provin din țări care au impus sancțiuni Rusiei.
În timp ce unele state membre NATO cu armate mult mai mari dezbat luni de zile livrările de armament, un aliat din Balcani al Ucrainei, Macedoniei de Nord, şi-a donat către Armata ucraineană întreaga sa flotă de tancuri. Dar ceea ce pare un gest de sacrificiu este, în realitate, obiectivul unei transformări complete a forțelor armate ale Macedoniei de Nord, un pariu strategic care ar putea deveni un model pentru națiunile mici din Alianță.
Ucraina a reținut doi cetățeni chinezi pentru presupusa tentativă de a fura secretele celebrului său sistem de rachete Neptun, o acțiune care aruncă o nouă lumină dură asupra rolului ambiguu al Beijingului în război și complică relația diplomatică delicată a Kievului cu puterea globală.
Într-o demonstrație remarcabilă a capacității industriale și a reorientării strategice, linia de producție a tancului principal de luptă K2 Black Panther de la Hyundai Rotem funcționează la capacitate maximă, asamblând peste 10 unități pe lună, exclusiv pentru a onora comenzile Poloniei. Această realocare completă a producției, confirmată de imagini dintr-un trailer documentar publicat de Agenția Media a Apărării din Coreea de Sud (KFN) pe 5 iulie, subliniază importanța critică a contractelor de export pentru baza industrială de apărare a Seulului.
Primarul Chișinăului, Ion Ceban, nu mai are voie să intre în România. Acestuia i-a fost interzis accesul pe teritoriul României, dar și în tot spațiul Schengen, pe o perioadă de 5 ani.
Taiwanul a lansat miercuri cele mai ample exerciții militare din istoria sa, începând cu simulări de atacuri asupra sistemelor de comandă și infrastructurii, în contextul unui posibil scenariu de invazie chineză, au declarat oficiali din domeniul apărării.
Pentru mii de soldați francezi și aliați urmează la Cincu „testul brigăzii” unde Grupul de Luptă condus de Franța va face o demonstrație de proiecție de forță care va implica zeci de tancuri Leclerc și altă tehnică grea. Va fi de asemenea și o provocare logistică a Alianței. E vorba de exercițiul ”Dacial Fall 2025” despre care a vorbit Excelenţa Sa Nicolas Warnery, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Franceze în România, în exclusivitate într-un interviu acordat DefenseRomania.
Agenția franceză pentru achiziții în domeniul apărării (DGA) și Forțele Aeriene Franceze au lansat cu succes, pe 23 iunie, două rachete MICA IR de pe un avion Rafale și un Mirage 2000, împotriva unor baloane aflate la altitudini de peste 20 de kilometri.
Iranul a achiziționat un sistem avansat de apărare aeriană HQ-9B din China. Acestea sunt vești proaste nu doar pentru Israel, ci și pentru Rusia, care pierde din ce în ce mai multe piețe pentru armele sale în Orientul Mijlociu și Africa de Nord. Ineficiența S-300 împotriva avioanelor F-35 forțează Teheranul să-și refacă apărarea cu sisteme antiaeriene chinezești HQ-9. Nici viitorul Su-35 iraniene nu e sigur.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat miercuri Rusia pentru multiple încălcări ale drepturilor omului care au avut loc în urma operaţiunilor desfăşurate din 2014 în regiunea Donbas din Ucraina şi a războiului declanşat în februarie 2022, şi pentru doborârea zborului MH17 în iulie 2014, relatează Agerpres și AFP.
România a preluat miercuri, 9 iulie, comanda Grupului operativ naval pentru combaterea minelor marine din Marea Neagră (Mine Countermeasures Black Sea Task Group – MCM BS TG), în cadrul unei ceremonii care a avut loc în portul Constanța.
Președintele SUA, Donald Trump, este convins că războiul ruso-ucrainean ar fi fost „foarte scurt”, dar ucrainenii, în primele zile ale invaziei la scară largă, au primit cele mai bune arme americane. El s-a referit la sistemele americane Javelin și a făcut totodată o aluzie care a ridicat multe sprâncene: Vorbind de Ucraina, Trump a lăudat rachetele Tomahawk.
Ambasadorul Franței în România, Nicolas Warnery, a oferit o perspectivă amplă asupra rolului Franței în arhitectura de securitate europeană și euroatlantică, subliniind implicarea activă a Parisului în conturarea direcțiilor strategice ale Alianței Nord-Atlantice și ale Uniunii Europene. El a vorbit inclusiv de dimensiunea descurajării nucleare.
Finlanda şi Lituania intenţionează să înceapă de anul viitor producţia de mine antipersonal pentru uzul propriu şi pentru a aproviziona şi Ucraina, notează Agerpres.
Rusia a lansat un număr record de 728 de drone şi 13 rachete împotriva Ucrainei în noaptea de marţi spre miercuri, au anunţat miercuri forţele aeriene ucrainene, potrivit agențiilor Agerpres și Reuters.
CNN a publicat o înregistrare audio în care Donald Trump le spunea donatorilor, în campania sa de realegere din luna mai a anului trecut, că, dacă Rusia ar invada Ucraina sau China ar invada Taiwanul, ar bombarda Moscova și Beijingul.
Noul portavion USS John F. Kennedy, al doilea din clasa Ford, va fi o adevărată „bijuterie” pe mare. Nava, a cărei cost e estimat la 13 miliarde de dolari, e a doua după USS Gerald R. Ford, care de altfel dă și numele clasei și care e în prezent cea mai scumpă și modernă navă de luptă construită vreodată. În prezent SUA operează 10 portavioane din vechea clasă Nimitz și unul din clasa Ford ( USS Gerald R. Ford). Toate cele 11 nave sunt portavioane nucleare.
Sistemele antiaeriene franceze Mistral 3, sisteme de tip MANPAD (portabile), sunt printre cele mai performante din lume. România face parte dintr-un grup format din mai multe state europene care achiziționează astfel de sisteme. Doar că în jurul acestui proces de achiziție care urmează să fie parafat au apărut numeroase dezinformări și fake news-uri. Mistral 3 a devenit un subiect de război politic intern și sunt obligatorii câteva precizări în acest sens, lucru pe care l-a făcut și Excelenţa Sa Nicolas Warnery, ambasadorul extraordinar şi plenipotenţiar al Republicii Franceze în România, într-un interviu acordat în exclusivitate DefenseRomania.
Prim-ministrul israelian Benjamin Netanyahu a purtat discuții cu președintele american Donald Trump pentru a doua oară într-o perioadă scurtă de timp, în timpul vizitei sale în Statele Unite. Subiectele abordate au fost situația din Fâșia Gaza și Iranul.
După zile de confuzie și apeluri la nivel înalt, Trump ar fi aprobat trimiterea a 10 interceptoare Patriot, condiționând sprijinul viitor de o implicare financiară și militară mai mare din partea aliaților europeni. Într-o răsturnare de situație caracteristică, președintele american Donald Trump a decis să reia livrările de armament defensiv către Ucraina, promițând trimiterea imediată a 10 interceptoare Patriot, esențiale pentru apărarea aeriană a țării.
