Khan, însă, și-a exprimat opoziția față de această idee, cel puțin până când va exista o soluționare politică care să răspundă, în mod satisfăcător, cererilor palestiniene. În timp ce normalizarea deplină a relațiilor dintre Israel și Pakistan ar putea fi încă un proiect de viitor, China ar putea media între aceste două țări care nu au stabilit niciodată relații diplomatice bilaterale, avnd un dialog asigurat de către proxy. În acest sens, DefenseRomania, vă prezintă o analiză despre cum ar arăta un viitor triunghi China-Pakistan-Israel.
O privire asupra istoriei interacțiunilor dintre Israel și Pakistan sugerează că aceste două țări și-ar putea normaliza cu ușurință relațiile. Desigur, a existat o enormă ostilitate, la nivel declarativ extrem de violentă din partea Pakistanului, de la înființarea statului Israel în 1948, având în vedere legăturile și dependența Pakistanului cu/de țările arabe.
Cu toate acestea, cele două țări au reușit să stabilească contacte politice directe în mai multe ocazii în anii 1990 și începutul anilor 2000, deoarece Acordurile de la Oslo și înființarea Autorității Palestiniene au dus la o restatuare a locului statului Israel în Orientul Mijlociu. Contactele informale au atins cele mai înalte niveluri de putere și influeneță în ambele state. De exemplu, în 2005, prim-ministrul israelian Ariel Sharon și președintele pakistanez Pervez Musharraf au dat mâna la summitul Organizației Națiunilor Unite. În plus, tot mai multe rapoarte indică cooperarea în domeniul luptei împotriva terorismului, între serviciile de informații din ambele țări.
Motivul principal al tensiunilor este ideologic și cultural, mai degrabă decât geopolitic. Pakistanul și Israelul nu au cunoscut niciodată războaie, nu există nicio dispută geografică între ei și ambii sunt interesați să lupte împotriva extremismului islamic. Cu toate acestea, după declarația primului ministru Khan, Pakistanul pare gata să construiască o formă de relație cu statul Israel. Cu toate acestea, o relație bilaterală nu înseamnă normalizare completă. O privire mai profundă asupra dinamicii dintre Pakistan și Israel dezvăluie rupturi profunde, răni și multe oportunități pierdute, care ar putea împiedica deschiderea de relații diplomatice bilaterale în viitorul apropiat sau chiar îndepărtat.
Există mai multe obstacole în calea normalizării. Unul este numărul tot mai mare de extremiști religioși din societatea pakistaneză și influența supradimensionată a liderilor militari care doresc să-și păstreze statutul social privilegiat prin sprijinirea clericilor musulmani. Acești clerici se opun vehement oricărei relații cu statul evreu.
O astfel de situație a dus la o creștere semnificativă a sentimentului anti-Israel în Pakistan, ceea ce descurajează guvernul pakistanez să-și facă publice relațiile politice cu Israelul. Mai mult, blochează orice dezvoltare reală, publică și asumată a unei relații bilaterale normale, cu accent mai ales pe elementul economic, crucial pentru stabilitatea Pakistanului.
În același timp, Pakistanul are multe motive pentru normalizarea cu Israelul. În ultimii ani, a existat o colaborare fără precedent între India și Israel, manifestată parțial printr-o asistență extraordinară în domeniul securității acordata de către Israel Indiei. Pakistanul interpretează orice asistență legată de securitatea Indiei ca fiind, în cele din urmă, îndreptată împotriva sa.
Datorită complexului sistem de securitate nucleară dintre cele doua țări rivale, colaborarea Israel-India (mediate de cele mai multe ori de către SUA) a fost și este privită de către Islamabad ca un dezavantaj material în raport cu India. Iar aceasta percepție nu a fost absolut deloc schimbată în ultimele decenii.
De aceea Israelul este foarte atent să nu cadă în cursa clasică a politicii statale de tip trilaterală, în care să se poată forma bilaterale majoritare care să devină ostile intereselor sale de lungă durată. Ca atare, Islamabad și Ierusalim încearcă, discret însă, să rescrie dicționarul lingvistic al acestei relații. Deși mulți analiști sunt de acord în a sugera că, dacă Pakistanul va face pași spre normalizare, Israelul ar putea fi mai puțin înclinat să colaboreze îndeaproape cu India.
Din punctul de vedere israelian acest principiu nu poate fi aplicat, Ierusalim făcând eforturi deosebite să mențină relațiile atât cu Pakistan cât și cu India, la nivel de egalitate, tocmai pentru a nu permite impresia ca favorizează oricare dintre părți.
Un alt stimulent pentru Pakistan este o posibilă îmbunătățire a relației sale cu SUA. Pozițiile cheie din administrația Biden au revenit persoanelor care simpatizează cu Israelul, precum Anthony Blinken, care a fost numit secretar de stat. Dacă Pakistanul s-ar normaliza cu Israelul, ar arăta disponibilitatea de a coopera cu un important aliat al SUA. Până în prezent, ofițerii americani de informații și militari au anumite suspiciuni despre Pakistan, dintre care multe sunt legate de programul său nuclear.
Programul nuclear al Pakistanului aruncă, de asemenea, o umbră lungă asupra relației sale cu Israelul.
Ca atare colaborarea din ce în ce mai puternică dintre India și Israel coincide cu adâncirea tensiunilor dintre India și Pakistan datorită politicilor din Kashmir ale administrației primului ministru Modi. Această confluență de situații crește potențialul de deteriorare al relațiilor dintre Israel și Pakistan. Deja Pakistanul acuză în mod deschis Israelul că se implică în disputa istorică asupra Kashmirului de partea Indiei.
În plus, îngrijorările internaționale cu privire la adevărata stare a programului nuclear al Pakistanului se intensifică. Pakistanul continuă să-și dezvolte capacitățile nucleare, cu accent pe capacitatea sa de a putea opera o doua lovitură. Fapt extrem de important în dinamica relațiilor dintre cele două țări și în ansamblu complex de interese din regiune.
Situația economică a Pakistanului, activitatea teroristă sporită și rapoartele de radicalizare religioasă în rândul ofițerilor superiori (care dețin accesul la butonul nuclear), sporesc necesitatea de a crea „un canal de comunicare” între Israel și Pakistan.
Aparent, recenta apropierea a Israelului de statele din Golf, în special Arabia Saudită, trebuia să creeze o deschidere pentru a stabili un astfel de canal. Dar relațiile dintre Riad și Islamabad au atins un nivel minim fără precedent din mai multe motive, în special lipsa sprijinului Arabiei Saudite pentru Islamabad în disputa istorica din Kashmir și apropierea Pakistanului de Iran.
Aceste evoluții au ridicat îndoieli cu privire la eficiența unei medieri din partea Arabiei Saudite (și aliaților săi din regiune) între Israel și Pakistan. De asemenea, este îndoielnic faptul că Statele Unite ar putea fi mediator, având în vedere suspiciunile profunde ale elitei de la Islamabad cu privire la motivele de intervenție ale Washingtonului, suspiciuni care s-au adâncit în timpul mandatului președintelui Trump.
O țară care ar putea îndeplini în mod eficient acest rol mediator este China, vecina Pakistanului. Acest lucru se datorează faptului că China menține o relație strânsă atât cu Israelul (în ciuda dificultăților de pe axa SUA-Israel-China), cât și cu Pakistanul, care depinde din punct de vedere economic de China. Având în vedere interesul său clar pentru stabilitatea regionalță, în scopul creșterii sale economice, China poate servi ca un mediator echitabil și stabil între Israel și Pakistan. Ca atare, China are puterea de a ajuta părțile să evite o escaladare inutilă care ar putea submina stabilitatea în Asia și nu numai.
Inițiativa Chinei denumită BRI, care urmărește creșterea conectivității comerciale și de transport în întreaga Eurasia, a oferit țărilor din Orientul Mijlociu și, în cazul analizat, Pakistanului, un rol central în strategia globală a Chinei. Din punct de vedere istoric, Orientul Mijlociu a servit ca o piață importantă și o cale importantă pentru comerțul global, iar BRI continuă în această tradiție a drumului mătăsii. În lumina BRI, interesele Chinei în regiune includ nu numai fluxul sigur și fiabil de petrol și resurse energetice primare, atât de necesare menținerii creșterii economice chineze, ci și stabilitatea geopolitică necesară dezvoltării proiectelor sale de expansiune atât pe uscat, cât și pe mare.
Ca atare Israel și Pakistan sunt componente cheie ale BRI. Inițiativa ar putea consolida rolul pe care îl joacă firmele chinezești în economia israeliană, oferind un potențial de dezvoltarea deosebit al infrastructurii, precum și la creșterea consumului israelian de bunuri chineze. China dorește să-și apere investițiile în Israel, ca atare are interese majore de a menține o claritate deosebită a relațiilor cu toți actorii regionali, iar stabilitatea relațiilor dintre aceștia este element critic pentru politica sa externă.
Având în vedere interesele sale imediate, China dorește ca Israelul să fie protejat de vecini ostili. Dacă Pakistanul va dori să își normalizeze relațiile cu Israelul, acest lucru ar semnala celor de la Teheran refuzul său de a susține escalada iraniană împotriva Israel, mai ales în spațiile fluide și extrem de sensibile din Siria, Irak și spațiul de confluență mediteraneean.
Având în vedere relația strânsă și în curs de dezvoltare a Pakistanului cu Iranul, un astfel de semnal ar putea împiedica politicile expansionist ale Teheranului într-un mod care servește scopurilor directe ale Chinei.
Pe de altă parte Pakistanul are o relație lungă și fructuoasă cu China, iar locația sa strategică îl transformă într-o o verigă importantă în interiorul BRI. Instabilitatea internă a Pakistanului și dorința de a-și diminua dependența de SUA îl fac receptiv atât la deschiderile politice, cât și la cele economice oferite de către China. Din punct de vedere securitar și strict local, Pakistan servește și intereselor microlocale ale Chinei, menținând India ocupată cu apărarea frontierei sale de nord-vest, mai degrabă decât frontiera contestată cu China.
Mai mult, contribuția la construirea unor relații stabile Israel-Pakistan va construi reputația Chinei ca mediator internațional. Ca urmare a acordurilor de normalizare mediate de SUA între Israel și Bahrain, EAU și Sudan, China speră probabil să își pună propria amprentă în domeniul păcii din Orientul Mijlociu.
De aceea este important să analizăm cu sânge rece, fără interjecții ideologice de tip Război Rece, modelul de relații externe pe care China, obligată de intrarea sa în rândul superputerilor mondiale, trebuie să le construiască la nivel global, trecând prin spațiile regionale de imediat interes pentru Beijing.
Analiștii chiar vorbesc despre un paradox. Impulsul pentru relații mai bune între Israel și Pakistan ar putea să nu provină din țările din Golf, în ciuda valului recent de acorduri de normalizare cu Israel.
Tot mai mult, se impune China ca actor pentru a deschide comunicațiile. Dacă va avea succes, China ar putea să-și consolideze imaginea pașnică în Asia, în paralel cu promovarea obiectivelor sale geopolitice și economice. O geometrie politică variabilă dar care are constante istorice.
Iar triunghiul care se formează, doar și datorită dinamicii economice, China-Israel-Pakistan va provoca mutații serioase atât regionale cât și globale. Noul actor își învață deja rolul.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
DefenseRomania a participat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), unde mai mulți experți, cadre academice și jurnaliști din Europa Centrală și de Est s-au reunit. Subiectele conferinței au fost relațiile Israelului cu statele din regiune, dar și arhitectura geostrategică din Orient după războiul din Gaza generat de atacul grupării teroriste Hamas din 7 octombrie 2023.
Suedia va avea în curând capacitatea de a efectua lovituri în adâncime mult în spatele liniilor inamice, după pe avioanele Gripen va fi integrată racheta de croazieră Taurus, de producție germană. Procesul se desfășoară mai rapid decât era planificat.
Sistemele antiaeriene SAMP/T sunt văzute de mulți drept un Patriot european. Până acum au apărut puține informații despre utilizarea acestora în Ucraina, dar lucrurile ar putea să se schimbe pe viitor, mai ales că francezii intenționează să trimită mai multe SAMP/T NG, noua generație a sistemului antirachetă franco-italian.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a prezentat pentru prima dată, în detaliu, cele 20 de puncte ale ultimului plan de pace elaborat de SUA pentru a pune capăt războiului din Ucraina, afirmând că a fost negociat cu reprezentanţi ai Kievului şi Washingtonului şi că a fost trimis spre avizare Moscovei.
În cei aproape patru ani de război, ucrainenii au integrat zeci de sisteme occidentale, pe lângă cele sovietice pe care deja le aveau în dotare, ceea ce pentru orice tehnician e un coșmar nu doar logistic, dar și de mentenanță. În ceea ce privește lansatoarele multiple de rachete, HIMARS au fost cu siguranță un „game changer” în vara și toamna lui 2022, atât pentru a opri ofensiva rusă, cât și în cea mai fructuoasă contraofensivă ucraineană când forțele de apărare ale Ucrainei au reușit să elibereze o mare porțiune din teritoriu.
Primarul Moscovei a anunțat că unitățile rusești de apărare aeriană au distrus o dronă care zbura spre capitala Rusiei.
Luni, guvernul israelian a aprobat o propunere a ministrului Apărării, Yisrael Katz, de a închide postul de radio al armatei israeliene „Galei Tzahal”, oprind oficial activitatea acestuia la 1 martie 2026.
China investește sume colosale nu doar în sisteme de armament convenționale, dar și în dezvoltarea capacităților nucleare, ori în tehnologii emergente și mai ales în componenta cyber. În unanimitate experții și oficialii sunt de părere că, spre deosebire de Rusia, China ar intra într-o aventură militară care ar risca să atragă SUA în război doar în cazul în care ar avea un plan bine pus la punct de a slăbi capacitatea militară americană. Iar acest plan e unul complex, care vizează și zona cyber.
Primele elemente ale unui sistem antidronă au fost desfășurate la granița Poloniei cu Belarus.
Forțele de apărare ucrainene s-au retras din orașul Siversk din regiunea Donețk, a anunțat marți Statul Major General ucrainean, precizând că obiectivul este „de a păstra vieți omenești și de a menține pregătirea de luptă a unităților”.
Însă avansurile Rusiei sunt plătite scump de către militarii ruși. Doar în ultimii doi ani, Moscova a pierdut 400 de mii de militari pe frontul din Ucraina.
Pakistanul a semnat un acord major de apărare cu Armata Națională Libiană, care controlează estul și sudul Libiei sub comanda lui Khalifa Haftar. Acesta care vine pe fondul polarizării politice din Libia de la căderea regimului lui Muammar Gaddafi, în 2011, și subliniază ambițiile Islamabadului de a-și extinde exporturile de apărare, bazându-se pe parteneriatul său cu China în dezvoltarea de arme avansate. Acordul prevede inclusiv achiziția de către Libia de avioane JF-17, construite de Pakistan împreună cu China.
Decretele de numire în funcţie a noilor miniştri de la Apărare - Radu Miruţă şi Economie - Irineu Darău au fost publicate marţi în Monitorul Oficial.
Istoria aviației militare ar fi putut arăta total diferit dacă americanii ar fi ale un proiect ce azi pare uitat: YF-23 Black Widow II sau „Văduva Neagră”. E vorba de două concepte diferite care au concurat, proces în urmă căruia s-a născut F-22 Raptor, considerat de mulți cel mai performant avion de luptă din lume.
Șeful Statului Major al forțelor libiene a murit într-un 'accident' de avion în timp ce pleca de la Ankara, în Turcia, unde s-a aflat într-o vizită, a anunțat marți seara prim-ministrul libian Abdelhamid Dbeibah, notează Agerpres și AFP.
Compania Lockheed Martin a anunțat că a testat cu succes racheta GMLRS ER (Guided Multiple Launch Rocket System Extended-Range) cu rază mai lungă de acțiune și un sistem de lansare M-142 HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System).
Comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrski, declara zilele trecute că Rusia și-a mărit efectivele la aproximativ 710 mii de oameni pentru a desfășura o operațiune ofensivă strategică în Ucraina.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a audiat rapoartele secretarului Consiliului Național de Securitate și Apărare, Rustem Umerov, și ale șefului Statului Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei, Andriy Hnatov, privind rezultatele negocierilor cu delegația americană privind soluționarea războiului.
Serviciul de presă al corporației de stat Rostec din Federația Rusă a anunțat, pe 22.12.2025, că un avion de vânătoare de tip Su-57 a efectuat primul zbor cu un nou motor de generația a cincea, cunoscut sub denumirea de “Produs 177”.
Gazprom negociază cu compania petrolieră ungară MOL o posibilă vânzare a participației sale majoritare deținută la NIS - singura rafinărie a Serbiei -, a anunțat marți președintele sârb Aleksandar Vucic, transmit Agerpres și Reuters.
Pe baza informațiilor de la agențiile de informații britanice, Generalul Gwyn Jenkins, șeful Marinei Regale Britanice, este sigur că războiul din Ucraina a crescut apetitul Rusiei pentru dominație în multe regiuni ale lumii.
Oficialul a avertizat că forțele britanice și NATO în ansamblu și-ar putea pierde în curând avantajul în Oceanul Atlantic. Acest lucru se datorează consolidării semnificative a capacităților navale rusești și consolidării continue de către Kremlin a capacităților sale navale.
Navele vor fi cele mai rapide și de 100 de ori mai puternice decât orice navă construită până acum, s-a lăudat Trump. Prima navă din clasa Trump se va numi "USS Defiant".
Forțele ruse au lansat atacuri la scară largă cu rachete și drone asupra mai multor orașe ucrainene în noaptea de 23 decembrie, vizând, în principal, infrastructura energetică din regiunile din vestul îndepărtat al țării, dar și porturile Ismail și Reni de la frontiera cu România.
Grecia continuă să își consolideze capacitățile militare ca răspuns la ceea ce Atena descrie drept amenințări crescânde din partea Turciei, desfășurând sisteme de rachete cu rază lungă Spike NLOS, de fabricație israeliană, în special în insulele din estul Mării Egee și în regiunea Evros, la frontiera terestră cu Turcia. Sistemele au intrat recent în inventarul Forțelor Armate Elene și se află în curs de integrare operațională.
Armata germană a decis că noile pistoale de serviciu vor fi furnizate de Česká Zbrojovka (CZ). Soldații Bundeswehr vor folosi pistoale de tip CZ P-10.
Micul stat baltic a ales sistemele sud-coreene Chunmoo, care vor ajunge începând cu anul 2027.
Construcția noului portavion se va desfășura în cadrul programului PANG și va avea un cost estimat la aproximativ 10,25 miliarde de euro, fiind unul dintre cele mai ambițioase proiecte militare lansate de Franța în ultimele decenii.
Discuțiile privind un proces de pace în Ucraina, între americani, ucraineni și europeni, avansează lent lovindu-se în continuare de blocaje majore. De negocieri nu poate fi vorba în contextul în care Rusia refuză orice formă de dialog, continuând să aibă solicitări ce sunt mai degrabă o formă de capitulare a Ucrainei. Unul din puținele numitoare comune în discuțiile dintre aliați sunt reprezentate de viitoarele garanții de securitate pentru Ucraina, garanții pentru care au căzut de acord și americanii. Dar cum vor arăta ele?
Testele sistemului de apărare aeriană franco-italian de nouă generație SAMP/T NG (Sol-Air Moyenne Portée / Terrestre de nouvelle génération) au fost finalizate cu succes.
Aeronavele de luptă rusești sunt ținta preferată a serviciilor de informații ucrainene. Aseară, un SU-27 și un Su-30 au fost lovite pe aerodromul Lipețk din Rusia.
Compania cehă Tatra Defence și compania germană KNDS Deutschland au semnat un contract pentru producerea de carene pentru tancurile Leopard 2A8. 150 de exemplare vor fi produse în Republica Cehă, cu o opțiune pentru încă 300.
Cu mai puțin de o săptămână înainte de Crăciun, când toți creștinii de pe glob se pregătesc de una dintre cele mai mari sărbători ale lor, forțele ruse din linia întâi au lansat, sâmbătă, unul dintre cele mai mari asalturi din acest an. De asemenea, ultimele zile au fost caracterizate de o intensificare a loviturilor cu rachete și drone asupra regiunii Odesa.
Departamentul Apărării al SUA a atribuit companiei Raytheon, parte a grupului RTX, un contract de vânzări militare externe (FMS) în valoare de 168 de milioane de dolari pentru furnizarea de echipamente suplimentare destinate sistemului de rachete Patriot al României. Această achiziție subliniază efortul accelerat al României de a-și consolida arhitectura de apărare aeriană și antirachetă în contextul presiunilor de securitate fără precedent din regiunea Mării Negre.
Guvernul cancelarului Friedrich Merz a inițiat procesul de redactare a unei legislații care va modifica structural autoritatea Serviciului Federal de Informații (BND), oferind agenției permisiunea de a trece dincolo de mandatul tradițional de monitorizare/spionaj către acțiuni active de sabotaj în afara teritoriului național.
