În anii de maximă efervescență a expansiunii BRI (Belt and Road sau Noul Drum al Mătăsii), programul global de sustenabilitate economică a Chinei, Belarus a fost subiectul unei profunde și dinamice prietenii cu Beijing. Făcând parte din spațiul de emergență est-european, strategic localizată ca țară la mijlocul unor intersecții de interese fundamentale ale Moscovei și Berlinului, devenind un spin în coasta nou asumatei puteri politice și economice poloneze, republica Belarus reprezenta pentru China o oportunitate.
Acum aproape 15 ani se vorbea, deci, de frăția de fier dintre Minsk și Beijing. Belarușii așteptau masive investiții în economia lor, puseseră la dispoziție efectiv țara lor intereselor chineze, li se promisese tehnologie de ultimă oră și o masivă modernizare industrială. Conform planurile economice negociate cu Beijing, Belarus spera, prin intermediul noii legături simbiotice cu China să poată face față jocului anarhic, dar viguros al Poloniei și micilor state baltice la adresa sa, care alături de masiva influență rusă produc o lipsă spectaculară de suveranitate națională și o micșorare a capacităților Minskului de a accesa piețele financiare internaționale.
Din nefericire, se poate observa că aceste planuri au fost doar manipulare. Investitorii chinezi nu s-au ținut de cuvânt, cunoscuta ”cursă a datoriilor” a fost întinsă de către aceștia, blocând efectiv orice perspectivă de dezvoltare serioasă a economiei din Belarus. Astăzi relația specială economică cu China, care ar fi trebuit să aducă beneficiile unei modernizări rapide acestei țări bogate în resurse din spațiul ex sovietic, este complet inactivă.
O relație promițătoare care a dezamăgit ambele părți și a evidențiat dominația rusă asupra Belarusului. Iar acest model, pe care Lukașenko a încercat să îl schimbe prin impunerea Chinei ca principal motor al modernizării, a eșuat. Astăzi Moscova este și mai puternică la Minsk, iar Beijing a respectat întocmai aceasta realitate. Pariul strategic al lui Lukașenko a avut drept scop reducerea dependenței Belarusului de Rusia. Pe mâna Chinei acest pariu a fost pierdut.
Văzând o deschidere extraordinară spre cooperare, China a folosit Belarusul ca un important „laborator” al BRI (Inițiativa Centurii și Drumurilor). Pentru Beijing, Belarus a fost considerat geo-strategic ca fiind „Pakistanul chinez din Europa”. O definiție extrem de importantă și perfect congruentă cu interesele Belarusului, dacă Beijing s-ar fi ținut de cuvânt în amploarea jocului său.
Cine se uită la eșecul culoarului economic Pakistan-China și la lentoarea cu care investitorii chinezi acționează spre îndeplinirea propriilor promisiuni asumate, va observa același patern peste tot în lume. Promisiuni de investiții de miliarde, înțelegeri și agremente inter-guvernamentale (cunoscutele MOU) semnate cu tonele, o prezența masivă a cetățenilor chinezi în țările care acceptă acest model. Africa este exemplul fundamental de analiză a modelului BRI, mai ales importul portul de muncitori chinezi, fără ca, după decenii de la inițierea demersului, un rezultat economic, masiv, concret, real să se fi întâmplat.
Problemele actuale ale regimului lui Lukașenko și apetitul crescând al Rusiei pentru o integrare economică, politică și militară mai profundă, au oferit un test definitoriu pentru intențiile strategice ale Chinei față de regiune. Contrar calculelor lui Lukașenko, China a dat Rusiei o mână liberă recunoscându-i sfera de influență autoproclamată din Europa de Est .
Prezența economică a Chinei în regiune a crescut constant de la sfârșitul anilor 2000, Belarusul devenind în mod clar partenerul principal al Chinei din fostul spațiu sovietic (fără a lua în calcul desigur Federația Rusă). Au existat mai multe elemente economice care au atras China. Aceasta a văzut un potențial hub de producție în cadrul Uniunii Economice Eurasiatice (EEU) și o economie condusă de stat, potențial dispusă să se reformeze conform planului chinez. Relația a fost, de asemenea, condusă de o afecțiune ideologică între două autocrații. Lukașenko a vizitat Beijingul de 12 ori, iar relațiile dintre Belarus și China au fost denumite „frăția de fier” de către propaganda ambelor țări.
Cu implicarea personală a președintelui Xi Jinping, care a vizitat Minsk în 2010 și din nou în 2015, relația ar fi trebuit să impulsioneze aplicarea programelor economice decise de ambele guverne. China a furnizat Belarusului un set extins de instrumente de cooperare economică, inclusiv proiectul emblematic al Parcului industrial chinez-belarus „Marea Piatră” de lângă Minsk, precum și linii de credit destinate dezvoltării infrastructurii și industriei. Belarusul a devenit, de asemenea, o țară cheie de tranzit pentru creșterea rapidă a conexiunilor feroviare eurasiatice, facilitând 90% din comerțul feroviar de marfă UE-China.
Conform estimărilor, împrumuturile totale chineze către Belarus din 2006 se ridică la 4,6 miliarde de dolari, echivalentul a 20% din datoria externă publică actuală a Belarusului.
Dar, în ciuda propagandei optimiste, analizele experților din ambele țări dezvăluie o imagine mult mai sumbră. La mai bine de un deceniu după prima vizită a lui Xi în Belarus, ambele părți sunt în mare parte dezamăgite de rezultate.
Lukașenko spera la o modernizare industrială condusă de stat, în special prin atragerea investițiilor chinezești de înaltă tehnologie, urmărind efectiv reducerea dependenței economice față de Rusia. Ceea ce a obținut în schimb a fost o depășire considerabilă a datoriei externe și mai multe proiecte „la cheie” neperformante sau întârziate ale industriei grele, inclusiv fabrici de carton, celuloză și potasiu. Ca reacție la dificultatea provocată de ”cursa datoriilor„ întinsă de către băncile chineze, precum și datorită calității slabe a tehnologiei chineze, Lukașenko a impus o interdicție informală asupra contractării de credite chineze în 2017.
Deși cooperarea economică China-Belarus are mai multe spoturi luminoase, cum ar fi Belgee, fabrica de automobile joint-venture sau mai multe proiecte minore din cadrul Great Stone (Marea Piatră), China nu a reușit să ofere Belarus un impuls decisiv de rupere de influența Moscovei. Sistemul economic pietrificat și ineficient din Belarus i-a alarmat pe investitorii complet capitaliști ai Chinei. Dorința de a avea acces nelimitat pe piețele Uniunii Economice Eurasiatice nu s-a realizat, în mare parte datorită protecționismului rus.
Mai mult investițiile chineze sunt în continuare egale cu mai puțin de 3% din fondul de investiții străine directe din Belarus. Mult discutatul împrumut chinez de 500 de milioane de dolari acordat Belarusului în decembrie 2019, care a coincis cu discuțiile lui Lukașenko cu Putin privind o integrare economică mai profundă, nu a modificat situația în mod semnificativ și a fost aproximativ egal cu rambursarea anuală a datoriilor de 600 milioane dolari către China din acel an. Practic China nu a abordat niciodată cu seriozitate interesele naționale ale Belarus, din contră a dovedit un apetit uriaș pentru un capitalism primitiv, de tipul celui existent în SUA sau Europa secolului XIX. Maximizarea profitului și utilizarea ineficientă a resurselor locale a fost singura politică economică utilizată în ”frăția de fier” a Beijingului.
Cel mai greu moment pentru Lukașenko a venit în timpul protestelor în masă din 2020 în urma alegerilor prezidențiale. China nu l-a susținut pe Lukașenko politic sau economic, iar tonul relațiilor sale cu Xi s-a răcit. Presa partidului comunist chinez a urmat, în general, linia oficială de propagandă a Rusiei, la fel ca și în cazul, de acum câteva zile, cel al deturnării unui avion care transporta un tânăr opozant. Deși China a descris protestele ca pe o „revoluție a culorilor” condusă de către Occident, ea a subliniat că situația ar trebui să fie gestionată de Lukașenko cu „asistența” Rusiei.
Respectul Chinei față de politica dominatoare a Moscovei în regiune seamănă astfel cu abordarea ei în 2014, la momentul revoluției Maidan, din Ucraina.Un patern se desenează prin care este clar că Beijing lasă liber influenței ruse în fostul spațiu sovietic. În tot mai multe țări est europene observăm că doar profitul fără principii stă la baza promisiunilor chineze. Ca atare, acest model de a face politică naște probleme fundamentale, căci multe capitale euro asiatice așteptau mai multă substanță economică care să finanțeze politicilor lor de ieșire de sub cupola moscovită. Probabil că înțelegerile dintre Beijing și Moscova (acum cu o clară aliniere cu Iran) creează o trilaterală care produce mai multă dependență de Moscova decât o dezvoltare modernă și sustenabilă.
Belarus se vede astăzi mult mai singur atât în fața Moscovei sau a Uniunii Europene. Modelul decriptat arată exact ca în cazul Poloniei, unde prietenia extinsă cu China a devenit element de presiune împotriva Moscovei, manipulând și dezechilibrând spațiul de securitate est european. Așa zisa prietenie a Poloniei cu China nu are substrat decât provocarea zilnică a Moscovei, tensionând permanent spațiul securitar de intersecție dintre Uniunea Europeană și spațiul ex-sovietic. Substanța economică a planului polono-chinez nu are capacitatea de a suporta fizic necesarul de conflict dintre Varșovia și Moscova, ca atare BRI a devenit element periferic al unei masive realocări de resurse strategice, între Bruxelles, Moscova și Varșovia. Iar China aici joacă cu Moscova, nicidecum cu democrația, libertatea sau respectul intereselor naționale ale partenerilor săi.
Concluzia finală este că decriptând strategia chineză din Belarus, analizând comportamentul său politic, descoperim că Beijing are ambiții strategice foarte limitate în Europa de Est și se mulțumește să respecte cadrul exclusiv negociat cu Rusia. Este un mesaj pe care alte țări din regiune ar face bine să îl ia în seamă. Căci, pe aceste aliniamente, drumul mătăsii duce mai repede spre Moscova, decât spre suveranitate și dezvoltare națională.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Imagini publicate recent din provincia siriană Idlib dezvăluie o realitate inconfortabilă pentru industria de apărare a Rusiei: zeci de tancuri și vehicule blindate, livrate cu pompă regimului Assad în ultimul deceniu, zac acum abandonate în câmp deschis, fiind considerate „inutile” de către noile autorități de la Damasc.
Statele Unite au stabilit un termen limită strict pentru aliații lor transatlantici, cerând ca națiunile europene să preia majoritatea responsabilităților de apărare convențională ale NATO până în 2027. Avertismentul, transmis direct de oficiali ai Pentagonului, semnalează o schimbare seismică în arhitectura de securitate, într-un moment în care relațiile dintre Washington și capitalele europene sunt tot mai tensionate.
Statele Unite au semnalat că sunt dispuse să facă o schimbare fundamentală în doctrina lor militară prin activarea primei unități dedicate exclusiv dronelor de atac de tip one-way, cunoscute drept drone „kamikaze”. Decizia, concentrată în direcţia Orientului Mijlociu, demonstrează că Pentagonul a început să trateze cu maximă seriozitate eficacitatea letală a dronelor ieftine.
Administrația Trump a dezvăluit o nouă Strategie de Securitate Națională (NSS) care marchează o ruptură dramatică față de consensul transatlantic tradițional, oferind o evaluare sumbră a viitorului Europei și sugerând că continentul se află într-un proces de „declin civilizațional” accelerat de migrație.
Un fost comandant al forțelor terestre ale Rusiei a lansat o critică neobișnuit de dură la adresa Kremlinului și a serviciilor ruse de spionaj, afirmând că planificarea invaziei militare pe scară largă a Ucrainei s-a bazat pe calcule catastrofal de greșite și pe o subestimare profundă a rezistenței de la Kiev.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 5 decembrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
În timp ce Statele Unite negociază peste capul Europei, președintele Alexander Stubb livrează verdictul de care liderii UE se temeau cel mai mult: epoca „păcii juste” a apus, iar supraviețuirea, nu dreptatea, devine noua monedă de schimb. Avertismentul venit din partea președintelui Finlandei, Alexander Stubb, nu este doar o analiză academică în paginile publicate într-un articol din revista Foreign Affairs, ci un diagnostic clinic al unui pacient aflat în stare critică: ordinea liberală post-1945.
Într-un conflict care a depășit deja borna celor trei ani și a devenit sinonim cu tranșeele înghețate și duelurile de artilerie, o statistică surprinzătoare oferită de un general de top al NATO rescrie manualele de tactică militară. Potrivit generalului-maior Maik Keller, comandant adjunct al noii misiuni de asistență a NATO pentru Ucraina (NSATU), forța de drone a Kievului, deși minusculă din punct de vedere numeric, a devenit cel mai letal instrument de pe front.
Deși discuțiile de la Moscova, din 2 decembrie, dintre delegația americană și președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu par să fi adus pacea mai aproape, secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, susține, într-un interviu pentru Fox News, că s-au făcut „progrese” către încheierea războiului.
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Arabia Saudită a afirmat că securitatea sa națională este o „linie roșie” pe care o va apăra, la câteva ore după ce o coaliție pe care o conduce a lovit cargouri în Yemen, vehicule și nave care transportau armament ce ar fi trebuit să ajungă la grupări separatiste din această țară măcinată de un deceniu de război civil.
După ce au decimat capacitățile Flotei Rusiei în largul Mării Negre, forțele de apărare ale Ucrainei își mută acum ofensiva dronelor maritime în teatre de operații complet noi: căile fluviale și apele interioare.
Ministerul Apărării de la Taipei a abandonat strategia tăcerii în favoarea unei descurajări vizibile, publicând imagini operaționale care demonstrează că avioanele și navele de război ale Beijingului sunt monitorizate activ și „fixate” de sistemele de ochire taiwaneze.
În timp ce marile programe occidentale de tip „loyal wingman” rămân blocate în faze de testare sau simulări clasificate, Turcia a transformat conceptul de aviație de luptă autonomă într-o realitate tactică vizibilă. Compania Baykar a confirmat că două prototipuri ale avionului de luptă fără pilot Kizilelma (PT-3 și PT-5) au executat cu succes prima manevră de zbor în formație strânsă complet autonomă din lume pentru aeronave cu reacție.
Premierul Regatului Ţărilor de Jos, Dick Schoof, se va afla marţi în România. Acesta va vizita, împreună cu premierul Ilie Bolojan, trupele româneşti şi olandeze aflate la Baza Aeriană 71 "General Emanoil Ionescu" de la Câmpia Turzii. Amintim că Olanda a donat anul acesta României 18 avioane F-16 Fighting Falcon aflate în Centrul de Pregătire de la Baza 86 Aeriană Borcea, centru care a fost mutat în timp record de olandezi, cu sprijinul Lockheed Martin, din SUA în România.
DefenseRomania va difuza marți, 30.12.2025, un interviu de final de an cu CEO-ul companiei de construcții românești Leviatan Group.
Președintele rus Vladimir Putin s-a întâlnit luni, 29 decembrie, la Kremlin, cu conducerea trupelor participante la așa-zisa “operațiune militară specială (NVO)” din Ucraina. La consfătuire au participat, pe lângă ministrul apărării, Igor Belousov, și șeful Statului Major General (SMG) al Forțelor Armate ale Federației Ruse, general de armată Valeri Gherasimov, care conduce și Gruparea de trupe întrunite participantă la ostilități, toți comandanții Grupărilor de trupe rusești (Est, Vest, Nord, Sud, Centru și Dnepr).
Armata SUA a oficializat o ruptură radicală de strategia sa tradițională de modernizare a blindatelor, confirmând că viitorul Abrams M1E3 nu este o simplă actualizare, ci primul tanc de generația a cincea al forțelor terestre. Programul de achiziții pentru anul fiscal 2026, înaintat recent Congresului, consfințește anularea pachetului de modernizare M1A2 SEPv4 în favoarea unei platforme complet resetate, capabile să facă față unui mediu de luptă dominat de senzori de înaltă rezoluție și sisteme de atac autonome.
Preşedintele rus Vladimir Putin l-a informat luni pe omologul său american Donald Trump că îşi va revizui poziţia şi angajamentul faţă de unele înţelegeri încheiate în etapa anterioară a negocierilor privind soluţionarea conflictului din Ucraina, a transmis Kremlinul, după ce Moscova a acuzat Kievul că a încercat să atace cu drone una dintre dintre reşedinţele lui Putin, atac negat categoric de preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, relatează agenţiile Agerpres, Reuters şi EFE.
Deși puține sunt datele oficiale transmise de Rusia cu privire la numărul exact de avioane livrate în 2025, fie că vorbim de bombardiere Su-34, avioane Su-35 ori ceea ce ei numesc generația a 5-a Su-57, analizarea rapoartelor loturilor de avioane livrate arată o imagine clară a modului în care motoarele industriei de apărare rusești sunt turate la maximum, în aproape al 4-lea an de război pe scară largă împotriva Ucrainei.
Iranul a lansat duminică trei sateliți dezvoltați local, o mișcare care, din perspectiva autorităților israeliene, are o încărcătură politică evidentă și este interpretată drept un gest de sfidare, într-un moment diplomatic sensibil. Operațiunea a avut loc chiar în timp ce premierul israelian Benjamin Netanyahu se afla în drum spre Washington, unde urmează să se întâlnească cu președintele Statelor Unite, Donald Trump, pentru discuții axate pe dosarul iranian și pe securitatea regională.
Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a declarat luni că este pregătit să se întâlnească cu omologul său rus, Vladimir Putin, pentru a discuta despre pace, după reuniunea pe care liderul de la Kiev a avut-o duminică la Mar-a-Lago, în Florida, cu omologul său american Donald Trump, relatează agențiile Agerpres și EFE.
China forțează limitele distincției dintre flota comercială și cea militară prin transformarea unui cargou de tip feeder într-o platformă de atac masiv, capabilă să satureze apărările adverse. Nava, identificată drept ZHONG DA 79, a apărut recent în imagini care confirmă o reconfigurare de tip „arsenal ship” ce adăpostește până la 60 de rachete sub masca inofensivă a unui cargou civil ce transportă containere.
Rusia a anunțat în weekend o serie de lovituri de precizie executate cu drone, despre care afirmă că au vizat obiective militare ucrainene situate la zeci și chiar sute de kilometri în spatele frontului. Imaginile publicate pe canale pro-ruse arată atacuri asupra unui avion de transport An-26, a unui elicopter, a unor nave și a unor instalații militare din mai multe regiuni ale Ucrainei, departe de zonele de luptă active.
Forțele de Apărare Israeliene (IDF) au început o înlocuire treptată a obuzierelor îmbătrânite M109, de fabricație americană, după mai bine de patru decenii de serviciu în Israel, optând pentru cu obuzierul autopropulsat modern Sigma 155 Roem, produs local.
Preşedintele francez Emmanuel Macron a anunţat azi o reuniune a aliaţilor Kievului la Paris la începutul lui ianuarie, pentru discuţii asupra garanţiilor de securitate pentru Ucraina în cadrul unui acord de pace cu Rusia, informează agențiile Agerpres și AFP.
Președintele american Donald Trump a avut o discuție telefonică duminică cu omologul său rus, Vladimir Putin, a declarat șeful de cabinet al Casei Albe, fără a oferi alte detalii, cu puțin timp înainte de o întâlnire planificată cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, în Florida.
Forțele aeriene chineze și ale Emiratelor Arabe Unite au încheiat exercițiul comun "Falcon Shield 2025", care a avut loc în Emiratele Arabe Unite (EAU) între 9 și 22 decembrie 2025, într-o mișcare ce reflectă aprofundarea parteneriatului de apărare dintre cele două țări. Prezența Chinei în EAU cu un așa dispozitiv e o premieră, iar în timpul exercițiului avioanele chineze J-10 au zburat alături de Mirage 2000 de producție franceză are Emiratelor, nu însă și cu F-16 pentru care americanii au impus „restricții”.
Un nou atac de proporții al dronelor ucrainene face 120 de victime chiar din rândul serviciului rus de informații militare GRU.
Regatul Unit a anunțat duminica aceasta că a semnat un contract comun de achiziții publice cu Germania, în valoare de 52 de milioane de lire sterline (70 de milioane de dolari). E vorba despre achiziția sistemelor RCH 155 de "artilerie avansată montată pe vehicule blindate", care pot trage în timp ce se află în mișcare și lovi ținte aflate la o distanță mai mare de 70 km.
Schimbă Putin albul în negru privind apărarea antibalistică? Îi refuză Ucrainei un potențial statut occidental? Descrie deja NATO ca pe o amenințare și o prezintă rușilor drept sperietoare? Prefigurează deja ruperea Ucrainei?
Ar fi prima dată când trei țări balcanice produc împreună un vehicul blindat militar.
Tensiuni în creștere între Turcia și Israel, pe fondul dislocării sistemelor radar turcești în Siria.
Președintele american Donald Trump a stârnit valuri înainte de Crăciun când a anunțat aprobarea unei noi clase de nave de luptă care îi vor purta numele, precizând că „nu a mai existat niciodată ceva asemănător” cu aceste nave. Prima navă din „clasa Trump” va fi USS Defiant, însă marea întrebare e dacă SUA chiar au nevoie în războiul modern de astfel de nave sau e mai degrabă un moft personal? Și, desigur, dacă proiectul chiar va fi realizat și la ce costuri.
Elveția nu ar putea să se apere împotriva unui atac major, a declarat sâmbătă șeful forțelor armate elvețiene, generalul-locotenent Thomas Süssli, pentru ziarul Neue Zürcher Zeitung.
Amenințarea din partea Rusiei face necesară creșterea cheltuielilor pentru apărare pentru Elveția. El a avertizat că a te baza pe statutul neutru al țării ar putea să nu merite dacă aceasta nu este susținută de capacitatea de a se apăra.
Somalia a cerut Israelului să revoce recunoașterea regiunii autoproclamate Somaliland, numind acest act o „agresiune” și o încălcare a suveranității teritoriale a Somaliei. Într-un interviu acordat Al Jazeera sâmbătă, Ali Omar, ministrul de stat pentru afaceri externe al Somaliei, a subliniat că guvernul va folosi toate mijloacele diplomatice pentru a contesta ceea ce a numit o „interferență externă” în afacerile interne ale țării.
Prima parte parte a fortificațiilor antidrone ale Poloniei ar putea fi gata în șase luni sau chiar mai devreme, a declarat ministrul adjunct al Apărării Naționale, Cezary Tomczyk.
Rușii susțin că au capturat încă două orașe importante din estul Ucrainei - Mîrnohrad în regiunea Donețk și Huliaipole în regiunea sudică Zaporojie.
În urma pierderii orașului Siversk din regiunea Donețk, Ucraina îi demite pe comandanții a două brigăzi care apărau orașul, a relatat sâmbătă Ukrainska Pravda, citând surse din armată.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a sosit sâmbătă la Halifax, în Canada, pentru a se întâlni cu premierul Mark Carney, o escală înainte de întâlnirea sa prevăzută pentru duminică, în Florida, cu omologul său american Donald Trump.
Chiar dacă Lukașenko pozează în mediator, Belarusul e un adevărat "portavion" al Rusiei: participă activ atât la agresiunea Ucrainei, cât și la intimidarea statelor Europei.
Într-un demers fără precedent, ONG-ul american Arhivele de Securitate Națională (ASN) au publicat, pe 23 decembrie, transcrierile fidele ale întâlnirilor președințelui SUA, George W. Bush cu omologul rus, Vladimir Putin din 2001 până în 2008.
