În anii de maximă efervescență a expansiunii BRI (Belt and Road sau Noul Drum al Mătăsii), programul global de sustenabilitate economică a Chinei, Belarus a fost subiectul unei profunde și dinamice prietenii cu Beijing. Făcând parte din spațiul de emergență est-european, strategic localizată ca țară la mijlocul unor intersecții de interese fundamentale ale Moscovei și Berlinului, devenind un spin în coasta nou asumatei puteri politice și economice poloneze, republica Belarus reprezenta pentru China o oportunitate.
Acum aproape 15 ani se vorbea, deci, de frăția de fier dintre Minsk și Beijing. Belarușii așteptau masive investiții în economia lor, puseseră la dispoziție efectiv țara lor intereselor chineze, li se promisese tehnologie de ultimă oră și o masivă modernizare industrială. Conform planurile economice negociate cu Beijing, Belarus spera, prin intermediul noii legături simbiotice cu China să poată face față jocului anarhic, dar viguros al Poloniei și micilor state baltice la adresa sa, care alături de masiva influență rusă produc o lipsă spectaculară de suveranitate națională și o micșorare a capacităților Minskului de a accesa piețele financiare internaționale.
Din nefericire, se poate observa că aceste planuri au fost doar manipulare. Investitorii chinezi nu s-au ținut de cuvânt, cunoscuta ”cursă a datoriilor” a fost întinsă de către aceștia, blocând efectiv orice perspectivă de dezvoltare serioasă a economiei din Belarus. Astăzi relația specială economică cu China, care ar fi trebuit să aducă beneficiile unei modernizări rapide acestei țări bogate în resurse din spațiul ex sovietic, este complet inactivă.
O relație promițătoare care a dezamăgit ambele părți și a evidențiat dominația rusă asupra Belarusului. Iar acest model, pe care Lukașenko a încercat să îl schimbe prin impunerea Chinei ca principal motor al modernizării, a eșuat. Astăzi Moscova este și mai puternică la Minsk, iar Beijing a respectat întocmai aceasta realitate. Pariul strategic al lui Lukașenko a avut drept scop reducerea dependenței Belarusului de Rusia. Pe mâna Chinei acest pariu a fost pierdut.
Văzând o deschidere extraordinară spre cooperare, China a folosit Belarusul ca un important „laborator” al BRI (Inițiativa Centurii și Drumurilor). Pentru Beijing, Belarus a fost considerat geo-strategic ca fiind „Pakistanul chinez din Europa”. O definiție extrem de importantă și perfect congruentă cu interesele Belarusului, dacă Beijing s-ar fi ținut de cuvânt în amploarea jocului său.
Cine se uită la eșecul culoarului economic Pakistan-China și la lentoarea cu care investitorii chinezi acționează spre îndeplinirea propriilor promisiuni asumate, va observa același patern peste tot în lume. Promisiuni de investiții de miliarde, înțelegeri și agremente inter-guvernamentale (cunoscutele MOU) semnate cu tonele, o prezența masivă a cetățenilor chinezi în țările care acceptă acest model. Africa este exemplul fundamental de analiză a modelului BRI, mai ales importul portul de muncitori chinezi, fără ca, după decenii de la inițierea demersului, un rezultat economic, masiv, concret, real să se fi întâmplat.
Problemele actuale ale regimului lui Lukașenko și apetitul crescând al Rusiei pentru o integrare economică, politică și militară mai profundă, au oferit un test definitoriu pentru intențiile strategice ale Chinei față de regiune. Contrar calculelor lui Lukașenko, China a dat Rusiei o mână liberă recunoscându-i sfera de influență autoproclamată din Europa de Est .
Prezența economică a Chinei în regiune a crescut constant de la sfârșitul anilor 2000, Belarusul devenind în mod clar partenerul principal al Chinei din fostul spațiu sovietic (fără a lua în calcul desigur Federația Rusă). Au existat mai multe elemente economice care au atras China. Aceasta a văzut un potențial hub de producție în cadrul Uniunii Economice Eurasiatice (EEU) și o economie condusă de stat, potențial dispusă să se reformeze conform planului chinez. Relația a fost, de asemenea, condusă de o afecțiune ideologică între două autocrații. Lukașenko a vizitat Beijingul de 12 ori, iar relațiile dintre Belarus și China au fost denumite „frăția de fier” de către propaganda ambelor țări.
Cu implicarea personală a președintelui Xi Jinping, care a vizitat Minsk în 2010 și din nou în 2015, relația ar fi trebuit să impulsioneze aplicarea programelor economice decise de ambele guverne. China a furnizat Belarusului un set extins de instrumente de cooperare economică, inclusiv proiectul emblematic al Parcului industrial chinez-belarus „Marea Piatră” de lângă Minsk, precum și linii de credit destinate dezvoltării infrastructurii și industriei. Belarusul a devenit, de asemenea, o țară cheie de tranzit pentru creșterea rapidă a conexiunilor feroviare eurasiatice, facilitând 90% din comerțul feroviar de marfă UE-China.
Conform estimărilor, împrumuturile totale chineze către Belarus din 2006 se ridică la 4,6 miliarde de dolari, echivalentul a 20% din datoria externă publică actuală a Belarusului.
Dar, în ciuda propagandei optimiste, analizele experților din ambele țări dezvăluie o imagine mult mai sumbră. La mai bine de un deceniu după prima vizită a lui Xi în Belarus, ambele părți sunt în mare parte dezamăgite de rezultate.
Lukașenko spera la o modernizare industrială condusă de stat, în special prin atragerea investițiilor chinezești de înaltă tehnologie, urmărind efectiv reducerea dependenței economice față de Rusia. Ceea ce a obținut în schimb a fost o depășire considerabilă a datoriei externe și mai multe proiecte „la cheie” neperformante sau întârziate ale industriei grele, inclusiv fabrici de carton, celuloză și potasiu. Ca reacție la dificultatea provocată de ”cursa datoriilor„ întinsă de către băncile chineze, precum și datorită calității slabe a tehnologiei chineze, Lukașenko a impus o interdicție informală asupra contractării de credite chineze în 2017.
Deși cooperarea economică China-Belarus are mai multe spoturi luminoase, cum ar fi Belgee, fabrica de automobile joint-venture sau mai multe proiecte minore din cadrul Great Stone (Marea Piatră), China nu a reușit să ofere Belarus un impuls decisiv de rupere de influența Moscovei. Sistemul economic pietrificat și ineficient din Belarus i-a alarmat pe investitorii complet capitaliști ai Chinei. Dorința de a avea acces nelimitat pe piețele Uniunii Economice Eurasiatice nu s-a realizat, în mare parte datorită protecționismului rus.
Mai mult investițiile chineze sunt în continuare egale cu mai puțin de 3% din fondul de investiții străine directe din Belarus. Mult discutatul împrumut chinez de 500 de milioane de dolari acordat Belarusului în decembrie 2019, care a coincis cu discuțiile lui Lukașenko cu Putin privind o integrare economică mai profundă, nu a modificat situația în mod semnificativ și a fost aproximativ egal cu rambursarea anuală a datoriilor de 600 milioane dolari către China din acel an. Practic China nu a abordat niciodată cu seriozitate interesele naționale ale Belarus, din contră a dovedit un apetit uriaș pentru un capitalism primitiv, de tipul celui existent în SUA sau Europa secolului XIX. Maximizarea profitului și utilizarea ineficientă a resurselor locale a fost singura politică economică utilizată în ”frăția de fier” a Beijingului.
Cel mai greu moment pentru Lukașenko a venit în timpul protestelor în masă din 2020 în urma alegerilor prezidențiale. China nu l-a susținut pe Lukașenko politic sau economic, iar tonul relațiilor sale cu Xi s-a răcit. Presa partidului comunist chinez a urmat, în general, linia oficială de propagandă a Rusiei, la fel ca și în cazul, de acum câteva zile, cel al deturnării unui avion care transporta un tânăr opozant. Deși China a descris protestele ca pe o „revoluție a culorilor” condusă de către Occident, ea a subliniat că situația ar trebui să fie gestionată de Lukașenko cu „asistența” Rusiei.
Respectul Chinei față de politica dominatoare a Moscovei în regiune seamănă astfel cu abordarea ei în 2014, la momentul revoluției Maidan, din Ucraina.Un patern se desenează prin care este clar că Beijing lasă liber influenței ruse în fostul spațiu sovietic. În tot mai multe țări est europene observăm că doar profitul fără principii stă la baza promisiunilor chineze. Ca atare, acest model de a face politică naște probleme fundamentale, căci multe capitale euro asiatice așteptau mai multă substanță economică care să finanțeze politicilor lor de ieșire de sub cupola moscovită. Probabil că înțelegerile dintre Beijing și Moscova (acum cu o clară aliniere cu Iran) creează o trilaterală care produce mai multă dependență de Moscova decât o dezvoltare modernă și sustenabilă.
Belarus se vede astăzi mult mai singur atât în fața Moscovei sau a Uniunii Europene. Modelul decriptat arată exact ca în cazul Poloniei, unde prietenia extinsă cu China a devenit element de presiune împotriva Moscovei, manipulând și dezechilibrând spațiul de securitate est european. Așa zisa prietenie a Poloniei cu China nu are substrat decât provocarea zilnică a Moscovei, tensionând permanent spațiul securitar de intersecție dintre Uniunea Europeană și spațiul ex-sovietic. Substanța economică a planului polono-chinez nu are capacitatea de a suporta fizic necesarul de conflict dintre Varșovia și Moscova, ca atare BRI a devenit element periferic al unei masive realocări de resurse strategice, între Bruxelles, Moscova și Varșovia. Iar China aici joacă cu Moscova, nicidecum cu democrația, libertatea sau respectul intereselor naționale ale partenerilor săi.
Concluzia finală este că decriptând strategia chineză din Belarus, analizând comportamentul său politic, descoperim că Beijing are ambiții strategice foarte limitate în Europa de Est și se mulțumește să respecte cadrul exclusiv negociat cu Rusia. Este un mesaj pe care alte țări din regiune ar face bine să îl ia în seamă. Căci, pe aceste aliniamente, drumul mătăsii duce mai repede spre Moscova, decât spre suveranitate și dezvoltare națională.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Președintele SUA ignoră apelul UE și al Regatului Unit la mai multe acțiuni privind războiul din Ucraina, spunând Europei: „Să-i vedem cum o fac mai întâi”.
Noile planuri includ cooperarea cu China și, eventual, cu SUA, în ciuda provocărilor impuse de sancțiunile occidentale.
Numărul armelor nucleare din lume, care este în scădere de zeci de ani, ar putea crește din nou pentru prima dată de la sfârșitul Războiului Rece. Toate cele nouă state care dețin arme nucleare au continuat în 2024 cu programe intensive de modernizare a armelor nucleare, de îmbunătățire a celor existente și de introducere a unor versiuni mai noi în armament, scrie Institutul de Cercetare a Păcii din Stockholm (SIPRI) în noul său raport anual publicat luni, 16 iunie. Agenția slovacă de presă TASR a informat despre acest lucru, preluând o știre de la DPA.
În ultimele două nopţi, cerul Israelului a fost brăzdat de o ploaie rachete iraniene. Aproximativ 150 până la 200 de rachete balistice au fost lansate de Iran spre ținte militare și civile, ceea ce s-a dovedit un test pentru rețeaua de apărare aeriană multi-stratificată a Israelului. Așa cum era de așteptat, sistemele precum Arrow și David's Sling au intrat în acțiune.
În timp ce oficialii vorbesc despre "parteneriat strategic" și "interoperabilitate", realitatea de pe teren, din România și până în Germania, sună altfel: zgomotul motoarelor de tanc, bubuitul artileriei și freamătul elicopterelor de atac. Exercițiul "Saber Guardian 25", cu cei aproximativ 10.000 de militari ai săi, nu este doar un antrenament. Este un mesaj puternic și clar, transmis în limbajul universal al puterii militare, iar destinatarul principal se află la Kremlin.
Sâmbătă, pe Constitution Avenue, nu a defilat doar Armata Statelor Unite. A defilat o anume viziune asupra Americii – una cu blindaj greu, susținută de zgomotul motoarelor cu turbină și aprobată personal de președintele Donald Trump. Parada aniversară a 250 de ani de la înființarea Armatei SUA, o producție care a costat zeci de milioane de dolari, a fost, în esență, spectacolul lui Donald Trump. Și, la fel ca majoritatea acțiunilor președintelui, a divizat națiunea americană pe care forțele armate au jurat să o apere.
În pofida sancțiunilor occidentale, exporturile Rusiei către cei mai mari 20 de parteneri comerciali ai săi au crescut cu 18%, ajungând la 330 de miliarde de dolari în timpul războiului din Ucraina, potrivit unui raport ajustat la inflație publicat pe 13 iunie de Institutul de Economie Germană din Koln. Acesta a comparat datele exporturilor Rusiei în anii 2021 și 2024.
Aliații direcți de nivel statal ai Rusiei, în războiul de agresiune împotriva Ucrainei, sunt Iranul și Coreea de Nord. Pe lângă aceștia există și un aliat care se disimulează în jucător neutru, acesta fiind China. Orice lovitură încasată de unul dintre acești aliați importanți ai Rusiei, este una pe care Moscova o resimte din plin, deoarece pune la îndoială capacitatea ei de a gestiona amplul război hibrid pe care l-a lansat împotriva Occidentului.
Printr-un singur atac complex, lansat în primele ore ale zilei de vineri, 13 iunie, Israelul pare să fi realizat imposibilul: a decapitat vârful ierarhiei militare iraniene și a neutralizat cea mai mare parte a arsenalului iranian de rachete balistice înainte ca acesta să poată fi folosit. Operația, denumită „Leul Răsare” (Rising Lion), reprezintă o regândire fundamentală a modului în care Israelul îşi proiectează puterea militară în Orientul Mijlociu. Acționând pe baza informațiilor că un atac iranian era iminent, Forțele de Apărare Israeliene (IDF) au pariat totul pe o lovitură preventivă de o amploare fără precedent. Miza a fost uriașă: dacă operațiunea eșua, Israelul s-ar fi confruntat cu un baraj de sute de rachete. Dacă reușea, ar fi putut anihila amenințarea pentru anii următori.
Într-un climat internațional marcat de tensiuni strategice și de o cascadă de escaladări militare, atacul Israelului asupra instalațiilor nucleare din Iran a declanșat un val de reacții, speculații și analize. Ioana Constantin Bercean, cercetător și poate cea mai importantă voce din România pe dosarele Orientului Mijlociu, oferă o evaluare extrem de tranșantă asupra evenimentelor, dezvăluind complexitatea și riscurile unui conflict ce depășește granițele regionale. Iar ceea ce va urma va fi un test major pentru DonaldTrump care, amintește cercetătoarea, „a câștigat al doilea mandat pe un discurs anti-război”, dar America ar putea fi atrasă într-un conflict în regiune.
Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a reconfirmat că actualul guvern german „nu ia în considerare” furnizarea de rachete de croazieră Taurtus către Ucraina, în pofida faptului că Kievul solicită de mult timp aceste rachete cu raza de acțiune de peste 500 km, cu care ar putea lovi ținte în adâncimea teritoriului Rusiei.
Timp de peste un deceniu, narațiunea oficială a fost simplă și convenabilă din punct de vedere politic: sistemele de apărare antirachetă ale NATO din Europa, în special facilitățile terestre AegisAshore din România și Polonia, erau acolo pentru a proteja continentul de amenințări cu rachete balistice cu rază lungă de acțiune venite din Orientul Mijlociu, adică din Iran, iar mai nou dinspre Federaţia Rusa. Discuțiile purtate în prezent în spatele ușilor închise la sediul NATO nu vizează o simplă actualizare, ci o reconfigurare fundamentală a modului în care Alianța se apără în fata amenințărilor aeriene.
Când ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a admis pe 13 iunie că Europa trebuie să se pregătească pentru o reducere a sprijinului militar american, nu a făcut doar o declarație politică. A tras un semnal de alarmă care reverberează în fabricile de armament, în statele occidentale și pe linia frontului din Ucraina. „Da, este corect. Așa ar fi, și trebuie să ne ocupăm de asta,” a spus Pistorius.
Asaltul israelian masiv asupra Iranului, din dimineaza zilei de vineri, a fost mult mai mult decât un raid aerian la scară largă. A fost o operațiune sofisticată, pe mai multe niveluri, care a inclus un element uluitor de tip ''coloana a cincea'': celule de comando conduse de Mossad care au lansat drone și rachete de precizie de la baze secrete aflate pe teritoriul iranian.
În cadrul conferinței „DefenseRomania Security Dialogue 2025”, organizată de Defense Romania la București, ambasadorul Ucrainei în România, Excelența Sa Ihor Prokopchuk, a susținut un discurs despre realitățile de pe front, nevoile militare urgente ale Ucrainei și pericolul direct reprezentat de Rusia pentru întreaga regiune. Inclusiv pentru România. Discursul acestuia a avut loc în panelul ambasadorilor, unde mai mulți șefi de misiuni diplomatice au participat la invitația DefenseRomania.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 13 iunie 2025, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
NATO își extinde capacitățile de supraveghere prin satelit pentru a scana suprafețe întinse de teritoriu, permițând alianței să monitorizeze mișcările militare din Ucraina și de la granițele Rusiei cu flancul estic al NATO.
O bornă sumbră și aproape de neconceput a fost atinsă în Ucraina. Potrivit Statului Major al Ucrainei, coroborat de evaluări din ce în ce mai directe ale serviciilor de informații occidentale, pierderile totale ale Rusiei – personal ucis, rănit sau scos din luptă – au depășit pragul de un milion de militari.
Pe malul noroios al Nistrului, într-o fâșie de pământ controlată de separatiști pro-ruși, istoria pare ca vrea sa se repete. Dar nu ca farsă, ci ca o amenințare militară deliberată. Trupele ruse și forțele separatiste locale din Transnistria au decis să „reconstruiască” Operațiunea Iași-Chișinău, ofensiva sovietică din 1944 care a zdrobit frontul germano-român și a dus la ocuparea României de către Armata Roșie.
Tim Cahill, President, Missiles and Fire Control (MFC) for Lockheed Martin Corporation, într-un editorial semnat pentru DefenseRomania, subliniază importanța proiectelor revoluționare din domeniul sistemelor de rachete, pe care gigantul american le dezvoltă pentru U.S. Army și aliații Americii, cu scopul de a ne păstra avantajul în fața adversarilor care dezvoltă și ei cu rapiditate tehnologii emergente. Redăm integral în cele ce urmează textul semnat de Tim Cahill.
Ceasul ticăie pentru NATO, indicând că nu mai avem timp de pierdut în faţa unei Ruşii tot mai agresive. Conform celor mai sumbre avertismente venite de la vârful alianței și din partea serviciilor de informații europene, Rusia se află pe o traiectorie de coliziune directă cu Occidentul, având intenţia de a lansa un atac militar asupra unui stat membru în mai puțin de cinci ani. Iar prima lovitură, menită să testeze dacă Articolul 5 al NATO mai are vreo valoare, s-ar putea să nu vină sub forma unei invazii clasice, cu armate de tancuri, ci a unei operațiuni hibride, insidioase, în statele baltice.
Armata poloneză, aflată în plin proces de reînarmare, unul dintre cele mai ambițioase din istoria recentă a NATO, apasă pe frână într-o direcție și accelerează puternic în alta. Într-o mișcare ce semnalează o maturizare a strategiei sale de achiziții, Varșovia a decis să înghețe planurile de a cumpăra elicoptere S-70 Black Hawk, de fabricație americană, pentru a se concentra pe trei domenii devenite subit critice: elicopterele de instruire, cele de luptă antisubmarin (ASW) pentru marină și cele de transport greu.
Mark Rutte a declarat că Republica Populară Chineză are deja cea mai mare flotă din lume și se concentrează foarte mult pe dezvoltarea arsenalului nuclear.
România va deține trei escadrile de F-16 și, odată cu transferul celor olandeze aflate la Centrul de pregătire de la Baza 86 Aeriană Borcea, unde se antrenează piloți români și ucraineni, numărul va crește de la 49 de avioane F-16 la aproape 70. Dar această chestiune ridică o dezbatere în zona de expertiză. Sunt suficiente în caz de război trei escadrile de F-16? Și ar fi trebuit să se axeze România și pe alte obiective, nu doar numărul de avioane?
În cadrul podcastului Obiectiv EuroAtlantic, realizat de Tudor Curtifan la DefenseRomania, fostul consilier prezidențial pe probleme de securitate națională Iulian Fota a atras atenția că următoarea perioadă e critică pentru România și Europa în ceea ce privește războiul rus de agresiune. Căci dacă Rusia se va aventura să testeze Articolul 5 al NATO o va face în următorii doi ani. De ce? Iulian Fota explică.
Președintele Donald Trump se abține să preseze China pentru a opri sprijinul acordat mașinii de război a Rusiei, concentrându-se pe alte probleme din relația cu cel mai mare rival geopolitic al său, potrivit unor oficiali americani și europeni familiarizați cu situația, precizează Bloomberg.
Un studiu recent, publicat în mai 2025 de influentul think-tank International Institute for Strategic Studies (IISS), intitulat „Defending Europe Without the United States: Costs and Consequences”, trage un semnal de alarmă categoric privind viitorul apărării europene în cazul unei retrageri a sprijinului militar american. Raportul, o analiză detaliată a scenariilor și implicațiilor lunarii unei astfel de decizii, subliniază că statele europene s-ar confrunta cu deficite masive de capacitate și cu costuri financiare astronomice pentru a compensa absența Statelor Unite.
În timp ce Rusia ataca oraşele ucrainene cu rachete, un incident major a avut loc în noaptea de 6 iunie la aeroportul din regiunea rusă Briansk, utilizat exclusiv în scopuri militare de la începutul invaziei ruse. Atacul a declanșat o explozie masivă, urmată de o detonare puternică repetată, indicând distrugerea aviației de transport ruse și a unor depozite de muniții valoroase. Autoritățile ruse au emis anterior avertizări privind un posibil atac cu drone. Zona exploziilor a fost rapid și precis localizată de analiştii OSINT.
„Astăzi am pus bazele unor contacte personale și politic foarte bune și fructuoase”, a declarat cancelarul Germaniei după întâlnirea președintele SUA."Today I laid the foundations for some very good and fruitful personal and political contacts," Germany's chancellor said after the US President.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 6 iunie 2025, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
Mai sunt două luni până la alegerile parlamentare din Republica Moldova și laboratoarele de inventat aberații s-au pornit la turații maxime, avertizează președinta Maia Sandu.
Armele pe care țările NATO urmează să le achiziționeze de la Statele Unite pentru nevoile Ucrainei sunt aproape complet gata pentru livrare imediată.
Din cauza „amenințării rusești” tot mai mari, este „foarte probabil” ca în Europa să aibă loc un război de amploare până în 2030, se precizează în documentul de bază intitulat Analiza Strategiei Naționale a Franței – 2025, pe care Secretariatul General pentru Apărare și Securitate Națională l-a făcut public chiar de Ziua Națională a Franței, pe 14 iulie.
Într-o conferință de presă susținută duminică seara, 14 iulie, alături de secretarul general NATO, Mark Rutte, președintele american Donald Trump a făcut o serie de declarații referitoare la războiul din Ucraina și la relațiile cu Federația Rusă. Sunt vești bune, dar e nevoie de un optimism rezervat. Corespondentul de război Radu Hossu a analizat pe larg cele mai importante puncte din discursul lui Trump.
Începând din această dimineață întreaga presă vuiește anunțând că România cumpără celebrul sistem israelian Iron Dome, țara noastră fiind anunțată ca „primul stat european care cumpără Iron Dome”. Lucrurile stau însă diferit.
Ministrul afacerilor externe Oana Țoiu a avut o întrevedere marți, 15 iulie, la Bruxelles, cu omologul polonez, Radosław Sikorski. Întâlnirea a avut loc în marja Consiliului Afaceri Externe.
Republica Cehă nu se va alătura acum achiziționării de arme americane pentru Ucraina, care se apără împotriva invaziei rusești. Prim-ministrul Petr Fiala a declarat acest lucru marți (15.07.2025) pentru serverul cehesc Publico. Potrivit precizărilor sale, partea cehă se concentrează pe alte modalități de a ajuta Ucraina.
Un raport preliminar al Biroului Indian pentru Investigarea Accidentelor Aeriene (AAIB), publicat la o lună după catastrofa aviatică din 12 iunie, în care au murit 260 de persoane, nu a oferit încă un răspuns clar asupra cauzei tragediei. În lipsa unor concluzii ferme, speculațiile continuă să se înmulțească, generând frustrare atât în rândul familiilor îndurerate, cât și al specialiștilor din domeniul aviației. Dar mai ales în rândul publicului larg.
Ucraina are nevoie de ceva care să poată fi extins la fel de repede cum rușii își lansează dronele de atac.
O companie fantomă din Spania, o mașină CNC austriacă veche de 40 de ani și un intermediar din Hong Kong – aceasta este rețeta prin care Rusia a reușit să obțină un echipament industrial esenţial pentru producția de artilerie, expunând lacunele adânci în regimul de sancțiuni al Uniunii Europene.
Preşedintele SUA, Donald Trump, pune presiuni pentru încetarea războiului din Ucraina, prin ameninţarea partenerilor comerciali ai Rusiei cu suprataxe vamale, principalele ţări care ar putea fi vizate de aceste măsuri fiind China, India şi UE, transmit Agerpres și AFP.
Potrivit agenției de presă slovace TASR, care a preluat o știre de la săptămânalul american Newsweek, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Federației Ruse, Dmitri Medvedev, a declarat marți (15.07.2025) că Rusia nu este interesată de “ultimatumurile teatrale” ale lui Donald Trump.
Rusia intenționează să își intensifice ofensiva în Ucraina în următoarele două luni, iar liderul rus Vladimir Putin i-a spus-o deschis președintelui american Donald Trump în timpul ultimei lor conversații.
Germania a făcut luni un pas decisiv pentru a-și consolida capacitatea de descurajare, solicitând oficial Statelor Unite achiziționarea sistemului de rachete Typhon. Anunțul a fost făcut la Washington de ministrul germanl al Apărării, Boris Pistorius, după o întâlnire crucială cu secretarul american al Apărării, Pete Hegseth. Dotat cu o rază de acțiune de 2.500 km ce îi permite tehnic să lovească adânc în teritoriul Rusiei, acest demers reprezintă nu doar un salt tehnologic pentru armata germană, ci și primul test major al relației dintre Berlin și noua administrație de la Casa Albă.
Războiul din Ucraina continuă de mai bine de trei ani provocând pierderi umane din ce în ce mai mari. Pe lângă acestea, amplificarea conflictului, ca urmare a aruncării în luptă a tot mai multe trupe și mijloace de către Rusia, duce la tranziția economiei mondiale către un profil bazat pe produse militare care cu greu vor putea fi convertite mai târziu în bunuri civile. O astfel de evoluție, în care Rusia atrage intenționat sau nu, tot mai multe țări, va provoca cu siguranță și mai multe distrugeri în toată lumea. Deocamdată, situația nu este gravă, este gestionabilă dar nu trebuie așteptat pănă să se ajungă într-un punct critic.
Ambasadorul Franței la București, Excelența Sa Nicolas Warnery, a transmis un puternic mesaj de solidaritate, cooperare și susținere față de România, în cadrul unei recepții grandioase organizate cu ocazia Zilei Naționale a Franței, desfășurată în grădinile Reședinței Franței din Capitală.
Într-o mișcare strategică menită să umple o lacună critică în sistemul său de apărare, România se pregătește să semneze în toamna anului 2025 un contract de miliarde de euro cu firma israeliană Rafael pentru achiziția unui sistem avansat de apărare aeriană. Decizia subliniază o reorientare a politicii de securitate a Bucureștiului și marchează un pas decisiv în consolidarea flancului estic al NATO, într-un context regional tot mai volatil.
Într-o răsturnare de situație spectaculoasă ce redefinește politica americană față de războiul din Ucraina, președintele Donald Trump a orchestrat un plan masiv de înarmare a Kievului, semnalând o schimbare fundamentală față de retorica sa anterioară de neimplicare. Planul, în valoare de miliarde de dolari, utilizează o schemă ingenioasă prin care SUA vând armament avansat aliaților NATO, care apoi îl transferă Ucrainei.
Germania pariază 70 de miliarde de euro pe compania Rheinmetall pentru a deveni puterea terestră a Europei. Un acord-mamut pentru mii de vehicule blindate semnalează o transformare istorică a Bundeswehr-ului, pe fondul amenințării rusești.
Într-un moment în care se confruntă cu un val de decizii în care e obligat din cauza situației financiare să ia măsuri fiscale nepopulare, Guvernul României are o șansă uriașă să și construiască. Iar această „construcție” ar însemna nu doar salvarea cu adevărat a industriei de apărare din România, ci ar fi un pilot esențial pentru securitatea țării. E vorba de implementarea strategiei industriei de apărare, o strategie de o complexitate fără precedent, fără iz politic și care e deja aprobată. Mai e un singur pas, implementarea ei. Sorin Encuțescu, coordonatorul strategiei pentru industria națională de apărare, proiect la care se lucrează din 2022 și care are la bază și lecțiile războiului de agresiune rus asupra Ucrainei, a lansat un apel cu privire la soarta celei mai ample strategii sectoriale realizată vreodată în România, dedicată industrie de apărare, domeniu esențial pentru securitatea națională. Oficialul atrage atenția că, în ciuda complexității și profesionalismului cu care a fost elaborată, documentul riscă să aibă aceeași soartă ca și strategia precedentă, adică să rămână neaplicată. De ce? Situația e explicată pe înțelesul tuturor în cele ce urmează.
„SUA, Georgia și Turcia încep exercițiul la Marea Neagră”, a titrat serviciul de presă al Forțelor Terestre Americane din Europa (US Army Europe), pe 14 iulie.
Centrul Estonian pentru Investiții în Apărare (ECDI) a semnat un contract de 200 de milioane de euro cu compania franceză de apărare MBDA pentru furnizarea de ”Mistral 3”- sisteme antiaeriene portabile cu rază scurtă de acțiune (MANPAD).
Președintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, a anunțat trimiterea a 17 sisteme de apărare aeriană Patriot în Ucraina. Potrivit acestuia, majoritatea acestor sisteme vor fi pe câmpul de luptă. Această declarație a fost făcută în timpul briefingului său cu secretarul general al NATO, Mark Rutte.
Su-35 e cu siguranță cel mai promovat avion de luptă al Rusiei. În ciuda faptului că rușii au reușit să vândă Algeriei avioanele de generația 4 ++, apar semne de întrebare cu privire la capacitățile tehnice ale acestei aeronave, folosite intens de ruși și în războiul lor de agresiune împotriva Ucrainei. Semne de întrebare care, coroborat cu presiunea SUA, au făcut ca rușii să piardă inclusiv un contract major pentru Su-35.
În acest an, au fost înregistrate șase atacuri reușite, care au fost efectuate împotriva Flotei din Umbră a Rusiei, așa cum este numită flota de petroliere rusești care susține financiar războiul din Ucraina și care - până de curând - naviga inclusiv pe sub radarul sancțiunilor europene.
Generalul francez a apreciat că utilizarea pe scară largă forței și obișnuința cu violența au devenit elemente definitorii ale peisajului global.
Zelenski și Yermak au considerat că guvernul lui Șmîhal devenise prea lent și insuficient de eficient în implementarea reformelor cheie.
Generalii ruși i-au sugerat președintelui Vladimir Putin lansarea unei ofensive majore în viitorul apropiat, al cărei scop ar fi obținerea controlului asupra unor zone întinse din Ucraina care nu sunt încă ocupate de Rusia în acest an, scrie ziarul Bild, citând bloggeri ruși.
„Acest acord consolidează aceste angajamente și ne permite să partajăm mai ușor informații, tehnologii și procese pentru o mai mare reziliență logistică”, a declarat viceamiralul american Jeff Jablon. Australia, Japonia și Statele Unite au semnat, vineri – 11 iulie, un acord pentru a îmbunătăți interoperabilitatea logistică între forțele lor maritime, marcând prima stabilire oficială a unui acord logistic trilateral între națiunile respective.
Președintele american Donald Trump schimbă din nou strategia față de Kiev, supărat de refuzul lui Vladimir Putin de a negocia. Dar, ca întotdeauna în era Trump, detaliile contează, iar costurile sunt pasate altora.
Confruntată cu o modernizare militară rapidă a Chinei, administrația americană mizează pe o nouă generație de aeronave invizibile pe radar și interconectate digital pentru a se asigura că spatiul aerian rămâne sub controlul său, indifernt unde se vor afla prezente avioanele U.S. Air Force. În centrul acestei strategii de miliarde de dolari se află bombardierul stealth B-21 Raider, care deja efectuează zboruri de test, și enigmaticul program Next Generation Air Dominance (NGAD), un ,,ecosistem de luptă'' menit să redefinească însăși noțiunea de război aerian.
Fluxurile de imigranți din Libia au început să crească din nou făcând Italia tot mai îngrijorată de influența în creștere pe care Rusia o are în țara din Africa de Nord, exercitată prin furnizarea de arme și o potențială nouă bază navală în portul nord-estic Tobruk.
