NAȚIUNEA CIVICĂ ȘI NAȚIUNEA CULTURALĂ
Președintele Iohannis a mai învârtit o dată cuțitul în această rană vorbind în termenii teoriei staliniste a moldovenismului (recunoscută implicit și prin Pactul Ribentropp-Molotov) despre români și moldoveni ca despre două popoare distincte.
Moldovenii sunt românii de răsărit, așa cum valahii – munteni și olteni – sunt românii de sud, transilvănenii și maramureșenii sunt românii de nord, iar bănățenii și locuitorii țării Crișurilor sunt românii de vest. Cu toții sunt descendenții unor triburi de oieri unite printr-o limbă miraculos de omogenă în care trăiesc și crează, și care le oferă identitatea.
Oieritul este o ocupație complexă, dinamică și riscantă, ordonată de ciclurile eterne ale naturii. Aceste caracteristici au impus un model de organizare familială autoritar și egalitar, care explică adoptarea voluntară (fără decret politic constrângător) a creștinismului de rit oriental ca religie națională. Din același model, creat de intimitatea omului cu natura, s-au desprins ideologii radical conservatoare marcate de paradoxul asocierii individualismului cu colectivismul. (Conservatorismul funciar românesc explică și paradoxul că la români până și ideologiile internaționaliste – liberalismul și comunismul – au fost „naționale”, precum și pe cel că aici s-a putut imagina un partid conservator… progresist.)
Această comunitate etno-culturală coerentă, despărțită de ape dar unită de munți, și-a căutat prin timp statalitatea; respectiv o formă de organizare politică capabilă a-i satisface nevoia de securitate. Naționalismul românilor este geostrategic, iar nu etnic, ca la maghiari, nemți sau ucraineni, de pildă.
De-a lungul acestei căutări românii au trebuit să își fixeze realist geografia adecvată aspirațiilor lor, lăsând în afara granițelor politice naturale – la sudul Dunării, la nord de Tisa și la est de Nistru / Prut – grupuri de conaționali. Pe de altă parte, ei au fost obligați tot de realitatea obiectivă să își construiască cetatea împreună cu aparținători ai altor popoare.
Distingem astfel două națiuni române. Una civică, care este multiculturală, și trăiește pe teritoriul unui stat numit România. Alta culturală, care este omogenă ca mod specific de creație a valorilor universale, dar lipsită de statalitate unitară. Cea dintâi se compune din cetățenii români de diferite etnii. Cea din urmă îi cuprinde pe etnicii români de pretutindeni, indiferent de cetățenia cărui stat o poartă. Suntem, așadar, un singur popor, dar cu două națiuni. Iar aceasta este situația celor mai multe alcătuiri etno-culturale ale lumii moderne.
Pe când unele dintre comunitățile culturale românești au rămas în afara statului național (națiunii civice) din chiar momentul formării / autodeterminării acestuia sub „dictatul” geografiei, iar altele s-au născut prin deplasarea românilor și așezarea lor în afara granițelor acestui stat, situația Republicii Moldova este una specială. Aceasta a apărut prin dictat geopolitic, căruia i s-a inventat apoi un alibi cultural prin doctrina moldovenismului. Dacă la Chișinău nu găsiți statuile lui Ribentropp și Molotov, nu vă mirați. Priviți pur și simplu în jurul vostru. Ei sunt acolo, pretutindeni.
De aici vine și problema noastră morală. Chiar dacă România recunoaște actuala așezare geopolitică a Europei orientale cu arhitectura sa de securitate, nici un român nu are dreptul să afirme că moldovenii sunt altceva decât o parte a poporului român unic și indivizibil. Aceasta cu atât mai mult cu cât cultura română modernă s-a născut în Moldova cu poveștile lui Creangă, cu poezia lui Eminescu și Junimea lui Titu Maiorescu. Inima României este Transilvania. Valahia – mare și mică – împreună cu Dobrogea (cea mai reușită acțiune de colonizare pașnică din istoria Europei) sunt plămânii prin care România respiră. Creierul României a fost totdeauna și a rămas, însă, Moldova; cea iubitoare de evoluție iar nu de revoluții, care s-a mișcat mereu lent dar mereu în direcția bună, cu un desăvârșit instinct al istoriei. Și care, iată, în moliciunea ei aparentă și cu inegalabilul său simț al umorului, a supraviețuit, fără nici un sprijin extern, agresivei politici de rusificare practicată de marele imperiu de la răsărit pe teritoriul cuprins între Prut și Nistru.
Că după confuzia indusă de atâta manipulare culturală, moldovenii basarabeni trebuie lăsați să își redescopere și redefinească singuri identitatea culturală fără presiuni politice dâmbovițene, este adevărat. Că fără această regăsire de sine problema reunificării nu se poate pune este, de asemenea, corect.
La București nu îi este îngăduit însă nimănui să se îndoiască de românitatea basarabenilor. Cu atât mai puțin Președintele României nu o poate face confirmând tezele antiromânești ale imperialismului ruso-sovietic.
Acestea fiind spuse, avem imediat a ne întoarce privirea și spre problema geopolitică care reprezintă esența problemei moldave. Din punctul de vedere să îi zicem românesc, logica geopolitică (adică logica raportului optim între geografie și putere) s-a reflectat ideal în configurația Moldovei ștefaniene. Această Moldovă, cuprinsă între Nistru și Carpați, și între gurile Dunării și codrii Bucovinei, a putut fi un actor politic de talie europeană. De aceea imperiile vecine au căutat mereu diminuarea ei. Fruntariile lui Ștefan Mușat cel Mare au fost atinse dinnou abia după Primul Război Mondial, în interiorul României Mari, și numai pentru puțin peste douăzeci de ani.
Unirea principatelor danubiene și nașterea României în logică geopolitică dunăreană (căci România Mică a fost concepută ca miniputere europeană cerealieră și petrolieră controlând Dunărea de Jos până la vărsarea în Marea Neagră), a fost singurul proiect de acest tip reușit de Franța lui Napoleon al III-lea. (Unificarea Italiei a fost o semi-reușită.)
Imperiul francez, sub acțiunea căruia județele din sudul Basarabiei (Basarabia istorică) reveniseră anterior Moldovei, îndepărtând Rusia de la gurile Dunării și închizându-i astfel porțile Europei, urmărea ca prin crearea statului național român să pună presiune asupra rivalului său imperial austro-ungar. Emergența României oferea Franței un aliat latin natural la estul continentului, prinzând dubla monarhie germanică într-un clește romanic.
Din aceleași motive, dar și din cauza rivalității cu Imperiul Otoman, Rusia, de curând umilită de înfrângerea în Războiul Crimeii, s-a alăturat și ea proiectului francez. Pentru strategia rusă a momentului, o Românie solidă așezată pe linia Dunării și sprijinită pe Carpați, putea constitui un stat tampon apt a stăvili sau chiar a submina ambițiile sultanilor de la Stambul.
Cine și de ce s-a opus? Pe de o parte, puterile central-europene de cultură germană (autoritare, inegalitare și reacționare), care nu aveau cum accepta o încercuire latină sau latino-rusă. Mai ales pentru Habsburgi era clar că Principatele unite vor porni mai devreme sau mai târziu, împreună cu adversarii lor, o acțiune iredentistă vizând încorporarea Transilvaniei.
Pe de altă parte, pentru Imperiul Otoman era de asemenea limpede că România celor două principate va fi prea puternică pentru a nu aspira la independență și a o obține.
În fine, pentru Anglia, coagularea unor state pe baze naționale în Europa centrală și orientală constituia opusul geostrategiei sale tradiționale de fragmentare politică a continentului, ca garanție împotriva rivalității unui posibil bloc continental căruia ea să nu îi poată face față. La fel cu Germania de mai târziu, ceea ce avea să devină Regatul Unit al Marii Britanii a dorit mereu o Europă centrală dezbinată cu state mici, controlabile și tranzacționabile.
Fix aceleași au fost interesele implicând România care au guvernat declanșarea Primului Război Mondial. Când Franța și Rusia (mai puțin Anglia) au promis România Mare, nu au făcut-o doar pentru a stimula Bucureștiul să li se alăture, ci și pentru că așa concepeau ele o hartă politică europeană potrivită cu agenda lor geostrategică. Și așa a ieșit.
În lupta lor pentru liberalizarea comerțului mondial, care o punea în contradicție cu imperiile coloniale europene, fie ele și aliate în război, America wilsoniană a spijinit, la rândul său, autodeterminarea pe principiul naționalităților.
Să mai adăugăm că la finele celui de al Doilea Război Mondial, Stalin a avut un rol decisiv în restituirea Transilvaniei către România. Desigur, la pachet cu răpirea Basarabiei, a Bucovinei de Nord și a ținutului Herței.
Planul dezmembrării României în 1990, după prăbușirea regimului comunist-ceaușist, ca și cel al dezagregării federațiilor iugoslavă și ceho-slovacă, nu a fost unul rusesc, ci occidental, conceput la Berlin, și o vreme parțial însușit de SUA.
Când la finele anilor 1980 și începutul anilor 1990, URSS înțelesese să denunțe Pactul Ribentropp-Molotov (de fapt deja caduc) și să permită revenirea la situația anterioară acestuia (în modul cel mai palpabil prin acceptarea independenței țărilor baltice), în Europa a apărut zvonul posibilei reunificări româno-moldave.
Moscova nu îi era ostilă. Dimpotrivă. Rusia dorea doar să păstreze Transnistria, alipită forțat Basarabiei sovietice din rațiuni strategice, pentru ca astfel să aibă un pumnal oricând gata pentru a fi înfipt în spatele Ucrainei.
Ostilitatea s-a manifestat însă în Occident. Mesajele de descurajare vecine cu amenințarea venite de acolo (în special din occidentul european și desigur exprimate „diplomatic”) au fost teribile și surprinzătoare. Lor li s-au adăugat și o serie de manevre și aranjamente politico-diplomatice europene care au urmărit decuplarea sau îndepărtarea Republicii Moldova de România. Germania a jucat un rol important în această direcție.
Desigur, Rusia aștepta o contrapartidă constând în special în limitarea gradului de integrare euro-atlantică a României. Era dilema „unificare sau integrare” pe care o avusese de rezolvat după război și Konrad Adennauer cu privire la Germania și din care ieșise preferând integrarea euro-atlantică. În 1990 România nu era, însă, după un război pierdut, iar lucrurile erau negociabile. Pe atunci grija Rusiei nu era, pare-se, reapariția României Mari, ci apariția NATO la frontiera sa, precum și perspectiva intrării ei în „casa comună europeană”. Mi-a confirmat-o peste ani și Mihail Gorbaciov.
Cu toată această istorie, românii percep Rusia ca principal adversar al României Mari, și în orice caz al unirii României cu Republica Moldova.
Percepția nu este cu totul greșită. De ce ar fi așa? Pentru că ori de câte ori România a fost mare și cu cât a fost mai mare, atunci și cu atât mai mult a fost ostilă Rusiei. Or, cine are nevoie de un vecin ostil care este puternic?!
Nu este locul să discutăm aici despre fezabilitatea sau nefezabilitatea unirii pe termen scurt. Nici despre costurile și beneficiile ei tactice. Nici despre preparativele necesare.
Ceea ce facem acum este să punem în lumină o întrebare care pare a fi îndeobște ignorată: este interesată România din punct de vedere geo-strategic de reunificare; și-ar schimba ea statutul geo-strategic în Europa (UE) ca urmare a reunificării? Răspunsul meu este „da!”. Aceasta în ciuda faptului că Bugeacul aparține astăzi Ucrainei.
Dacă așa stau lucrurile România are de făcut trei pași: 1. Să elaboreze un plan coerent de relații cu Republica Moldova care să vizeze integrarea economică (în primul rând prin investiții românești în stânga Prutului), intensificarea schimburilor culturale, armonizarea instituțională și cooperarea politică la nivel european și global; 2. Să pună problema unificării pe agenda consultărilor cu aliații occidentali (în special SUA) spre a face ca loialitatea față de aceștia să nu intre în conflict cu aspirația românilor de a-și armoniza istoria cu geografia; 3. Să încălzească relațiile cu Rusia și să îi ofere garanțiile că o Românie mai mare și mai puternică, fiind o Românie mai sigură, va fi, în viitor, și o Românie mai prietenoasă.
Chiar dacă asemenea măsuri nu vor aduce națiunea civică română mai aproape de desenul teritorial al națiunii culturale române, prin reunificare, încă vor fi de folos statului român actual în efortul de a-și consolida pacea și securitatea deopotrivă internă și externă. Fără cooperarea Rusiei, oricât de solid ar fi parteneriatul cu SUA și oricât de profundă integrarea europeană, România, reunificată sau nu, nu va fi niciodată stabilă și în siguranță.
Măsurile sugerate nu vor putea fi luate, însă, atât timp cât președinția României face politica interesului german, iar nu pe aceea a interesului național românesc. Pentru a ieși din dilemele unificării, trebuie mai întâi să punem capăt certitudinilor trădării.
Notă: Textul și opinia aparțin autorului
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Analistul de politică externă Mihai Isac a publicat un articol intitulat „Marea Neagră în epoca Trump: episodul München 2025” în portalul Karadeniz Press.
Guvernul american a ordonat o evaluare urgentă a viabilității și necesității bazei militare din Alexandroupolis, Grecia, utilizată pentru transportul de trupe și echipamente către Ucraina împotriva Rusiei, potrivit unui raport al publicației grecești Dimokratia, citată de Gnomi.gr.
Astăzi se împlinesc trei ani de la invazia rusă la scară largă a Ucrainei. Trei ani de război în Europa care au costat aproape 42 000 de vieți civile, aproape 300 000 de soldați ucraineni și ruși uciși și aproape 7 milioane de persoane strămutate. Responsabilitatea pentru această tragedie revine în întregime agresiunii expansioniste a Rusiei.
Ucraina și Rusia ar trebui să se concentreze asupra ajungerii la un acord de pace în loc să își dea seama cine este de vină și cine este cu adevărat un dictator, a declarat secretarul american al apărării, Pete Hegseth, în cadrul emisiunii FOX News Sunday with Shannon Bream.
Acordul privind minereurile ucrainene pe care SUA îl oferă Ucrainei face parte din strategia de pace mai largă a președintelui american Donald Trump, care îi va oferi pârghii în negocierile cu Rusia, a declarat secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent. Acesta a spus că, deși acordul nu conține garanții de securitate militară, va include așa-numitele „garanții economice”.
Franța a precizat că nu va sta în calea achiziționării de către Turcia a rachetelor aer-aer Meteor, în ciuda obiecțiilor exprimate de Grecia, fapt care a provocat furia Atenei față de ceea ce consideră a fi o trădare din partea unui partener european cheie.
În pofida valului de critici care se revarsă acum asupra Uniunii Europeene de pe ambele maluri ale marelui și frumosului ocean, trebuie spus că lucrurile nu stau chiar așa cum lasă de înțeles zeloasa administrație americană atunci când vine vorba de incapacitatea Europei de a-și dezvolta propria structură de apărare.
În cadrul unui mesaj postat pe rețeaua de socializare X, trimisul președintelui american Donald Trump pentru războiul din Ucraina, Keith Kellogg, a descris vineri (21.02.2025) discuțiile sale cu președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, ca fiind “extinse și pozitive”, adăugând că a purtat convorbiri și cu “echipa de securitate talentată” a lui Zelenski de la Kiev. Kellogg a spus, de asemenea, că președintele ucrainean este “un lider combativ și curajos al unei țări care este în război cu Rusia”.
Schimbările survenite în contextul geopolitic actual vor necesita schimbări semnificative în ceea ce privește cheltuielile cu resursele militare, iar această situație trebuie bine înțeleasă. Dacă Statele Unite încetează în cele din urmă să acorde asistență militară Ucrainei, atunci țările europene vor trebui să își mărească asistența acordată ucrainenilor cu încă 100 până la 350 de miliarde de dolari, în funcție de evoluția evenimentelor de pe câmpul de luptă.
Statele membre NATO au continuat în această săptămână cele mai mari exerciții de luptă din 2025, testându-și capacitatea de a desfășura rapid forțe de amploare la granița estică a alianței, în timp ce cresc îngrijorările cu privire la prezenţa militară a Statele Unite pe bătrânul continent.
Înainte de toate, o opinie personală privind desantul declarativ fără precedent asupra Europei, venit dinspre regimul de la Casa Albă: Trump a anunțat din start cedări semnificative în fața Moscovei (Ucraina e de vină pentru război, nu-și va recupera teritoriile și nu va intra în NATO) cedări pe care nici cel mai slab negociator nu le-ar face chiar înainte de a începe discuțiile.
Concluzia tristă este că Trump și Putin s-au înțeles deja; tot ce declară președintele american face parte dintr-o acțiune de ”pregătire a terenului” pentru anunțurile care vor veni curând, adică o retragere americană din angajamentele actuale.
Care va fi nivelul de dezangajare, rămâne de văzut, dar analistul de politică externă Ștefan Popescu vine cu o viziune interesantă și, totodată, neplăcută pentru România: ”atât timp cât China se declară națiune vecină Arcticii, zona balto-scandinavă va ramâne pe mai departe de interes strategic pentru SUA”, explică acesta. România nu e în zona balto-scandinavă...
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 21 februarie 2025, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
SUA ar fi întrerupt vânzările și livrările de arme către Ucraina, a afirmat joi un deputat ucrainean. Deputatul ucrainean Roman Kostenko, care lucrează ca secretar al Comisiei pentru Securitate Națională, Apărare și Informații din Rada Supremă a Ucrainei , a declarat că unele companii implicate în vânzarea și livrarea de arme către Ucraina așteaptă decizii politice, dar motivul exact al suspendării nu este clar.
Consilierul pentru securitate națională al SUA, Michael Waltz, a cerut Ucrainei să „îndulcească tonul” în comunicarea sa cu guvernul SUA și să analizeze din nou „foarte atent” acordul privind vânzarea resurselor de minereuri rare propus de administrația Trump. Waltz a declarat acest lucru într-un interviu acordat FoxNews pe 20 februarie.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că forțele de apărare aeriană ale Ucrainei sunt în criză de rachete pentru sistemele Patriot fabricate în SUA, în timpul unei conferințe de presă pe fondul negocierilor în curs între SUA și Rusia. Acesta a povestit o discuție cu unul dintre comandanții săi, care a semnalat o situație critică.
Premierul britanic Keir Starmer urmează să îi propună președintelui american Donald Trump, săptămâna viitoare, la Washington, un plan prin care solicită desfășurarea a 30 000 de trupe europene în Ucraina pentru a menține o încetare a focului. Propunerea urmărește să contribuie la stabilizarea situației din Ucraina, trupele europene urmărind orice acord de încetare a focului.
În mod uluitor (sau nu) unei legi menite să apere cetățenii României i s-au opus ieri în Parlament, cu mânie proletară, trei formațiuni politice.
„Rușii le-au cerut americanilor un nou Yalta, adică o nouă împărțire a sferelor de influență, retragerea trupelor americane din Europa de Est și revenirea acestor țări sub controlul Moscovei”, a declarat miercuri seară Cristian Diaconescu, șeful cancelariei prezidențiale, la Antena 3 CNN.
Președintele interimar Ilie Bolojan a declarat, miercuri, că la întâlnirea cu președintele Franței, Emmanuel Macron, a fost reconfirmat Parteneriatul strategic dintre cele două țări și a anunțat că prezența militară franceză în România va fi consolidată în perioada următoare.
Germania și Franța au criticat declarațiile președintelui american Donald Trump potrivit cărora președintele ucrainean Volodimir Zelenski ar fi condus la invazia Rusiei în Ucraina. Potrivit ministrului german de externe Annalena Baerbock, președintele rus Vladimir Putin a fost cel care a început războiul din Ucraina.
În timpul unei vizite de lucru la o fabrică de drone din Sankt Petersburg, președintele rus, Vladimir Putin, a declarat, pe 19.02.2025, că luptătorii Brigăzii 810 Infanterie Marină aparținând Forțelor Armate ale Federației Ruse au trecut granița cu Ucraina în regiunea Kursk și “au pătruns pe teritoriul inamicului”.
Ministrul polonez al apărării, Wladyslaw Kosiniak-Kamysz, consideră că țările învecinate Rusiei nu ar trebui să se alăture unei eventuale misiuni de menținere a păcii în Ucraina, potrivit Polsat News. „Nicio țară care se învecinează cu Rusia nu ar trebui să fie implicată într-o astfel de misiune de stabilizare, deoarece ar putea duce cu ușurință la provocări.”
În contextul conflictului din Ucraina, spațiul aerian al României a fost încălcat de mai multe ori de drone rusești, unele dintre acestea prăbușindu-se pe teritoriul țării noastre. Camera Deputaților a adoptat legea care permite Armatei să doboare dronele care pătrund neautorizat în spațiul aerian al țării, precum și legea privind desfăşurarea pe timp de pace a misiunilor militare. Legile vor fi supuse votului final săptămâna viitoare, la Senat.
Una dintre rutele cu cel mai mare potențial, insuficient exploatate de Europa și Statele Unite, este coridorul care leagă statele din Asia Centrală, Caucazul și Europa, remarcă de George Scutaru, Director General al New Strategy Center și fost consilier pentru securitate națională al Președintelui României - într-un studiu realizat împreună cu Mamuka Tsereteli și Kaush Arha.
Pentru a descuraja Rusia și a menține pacea în Ucraina după război, „sute de mii” de soldați din alte țări vor trebui să fie desfășurați în Ucraina, a declarat ministrul lituanian de externe, Kestutis Budrys, la postul de televiziune lituanian LNK, relatează Delfi. „Știm ce volum (n.a. de trupe) sunt necesare pentru a descuraja Rusia. Vorbim despre sute de mii de soldați”, a argumentat Budrys.
Experta în securitate Ioana Constantin-Bercean, doctor al Universității din București și expert LARICS, a tras câteva concluzii ca urmare a declarațiilor lui J.D. Vance, vicepreședintele SUA în cadrul Conferinței de la Munchen.
Potrivit Reuters, Franța a invitat națiunile europene și Canada, care au fost absente de la summitul de luni de la Paris, la o a doua conferință privind Ucraina și securitatea europeană, care va avea loc miercuri. Norvegia, Canada, Lituania, Estonia, Letonia, Republica Cehă, Finlanda, Grecia, România, Suedia și Belgia se numără printre națiunile invitate, potrivit a două surse diplomatice.
Europa este pregătită și dispusă să își asume un rol de lider în furnizarea de garanții de securitate Ucrainei, a scris secretarul general al NATO, Mark Rutte, pe 17 februarie pe X. Remarcile lui Rutte au fost făcute după ce președintele francez Emmanuel Macron a găzduit la Paris un summit al puterilor europene. Summitul a avut loc înainte de începerea discuțiilor dintre SUA și Rusia privind încetarea războiului din Ucraina.
Profesorul de relații internaționale Valentin Naumescu, fost secretat de stat în Ministerul Afacerilor Externe, într-o analiză postată public a tras câteva concluzii după întrevederea liderilor europeni care a avut loc la Paris și la care România nu a participat.
Statele Unite ale Americii, puterea pacificatoare în care omenirea și-a pus speranța după cel de-al Doilea Război Mondial că o va proteja de o nouă catastrofă, și-a făcut foarte bine treaba și a menținut planeta sigură.
Dictatorul belarus Alexander Lukașenko susține că Minskul produce în prezent lansatoare pentru sistemul rusesc de rachete cu rază intermediară Oreshnik/Oreșnik și așteaptă rachetele din Rusia.
Președintele Donald Trump se întâlnește cu secretarul general al NATO, Mark Rutte, într-un moment crucial pentru Europa și NATO.
Liderul rus Vladimir Putin a declarat că Rusia a fost de acord cu propunerile de oprire a luptei. Potrivit acestuia, însă, trebuie să ducă la pace pe termen lung și la eliminarea cauzelor crizei. Acest lucru este raportat de agenția de stat rusă TASS.
Ucrainienii ar fi epuizat stocul de rachete ATACMS. E vorba de celebrele rachete cu rază lungă de acțiune de 300 kilometri care au lovit chirurgical puncte militare ruse, inclusiv de pe teritoriul Federației. ATACMS pot fi lansate de sisteme Himars.
Armata ucraineană a folosit drone pentru a lovi o fabrică de drone rusă din satul Obuchovo din regiunea Kaluga, pe care rușii au camuflat-o ca o fabrică de beton celular autoclavizat, cunoscut și sub numele de BCA.
Rusia nu vrea încetarea focului de 30 de zile propusă pentru că ar ajuta armata ucraineană, pentru care ar fi un „moment de respiro”, a declarat de Yuri Ushakov, consilier pentru politică externă al președintelui rus Vladimir Putin.
Ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, s-a întâlnit miercuri, 12 martie, cu reprezentanții conducerii Avioane Craiova S.A., la sediul societății din municipiul Craiova.
Președintele polonez Andrzej Duda a cerut Statelor Unite să desfășoare arme nucleare în Polonia, ca măsură de descurajare împotriva unei viitoare agresiuni rusești, a declarat el într-un interviu acordat Financial Times publicat pe 13 martie. Andrzej Duda a declarat că a discutat despre mutarea armelor nucleare americane în Polonia cu trimisul special al președintelui SUA, Keith Kellogg, dar ideea este de natură să antagonizeze Moscova.
Statele Unite au reluat pe deplin schimbul de informații și livrările de arme către Ucraina în urma întâlnirii din 11 martie dintre reprezentanții americani și ucraineni în Arabia Saudită, a declarat un oficial american pentru CNN. Pe fondul invaziei rusești în curs de desfășurare din Ucraina, administrația Trump a suspendat toate ajutoarele militare pentru Kiev după întâlnirea președintelui american Donald Trump și a vicepreședintelui JD Vance cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski la Washington în urmă cu două săptămâni, făcând presiuni asupra Ucrainei cu privire la negocierile de pace cu Rusia.
Trupele ruse avansează în regiunea Kursk și este posibil să fi lansat o ofensivă la Sudzha, au declarat experții Institutului pentru Studiul Războiului (ISW), cu sediul la Washington, într-un raport, în contextul în care Kremlinul a declarat miercuri că așteaptă detalii de la Washington cu privire la o propunere pentru o încetare a focului pe o perioadă de 30 de zile în Ucraina înainte de a răspunde. Anterior, secretarul de stat american Marco Rubio a declarat că speră că se va ajunge la un acord în câteva zile.
Potrivit unui sondaj realizat de institutul Elabe pentru BFMTV și publicat miercuri, 12 martie, 59% dintre francezi consideră că Franța, ca putere nucleară, ar trebui să își protejeze aliații europeni.
O serie de imagini din satelit au scos la iveală o staționare considerabilă de avioane militare rusești la baza aeriană Olenya, situată în peninsula Kola, în nord-vestul Rusiei.
Rusia a revendicat joi eliberarea orașului Sudja (Sudzha), principala cucerire a Kievului în regiunea rusă Kursk, ceea ce constituie o lovitură grea dată ofensivei trupelor ucrainene, informează Agerpres, AFP și Xinhua.
Ucraina a acuzat joi Rusia că a executat cinci soldaţi ucraineni capturaţi de armata rusă şi a denunţat înmulţirea unor asemenea incidente, informează Agerpres și AFP.
Pentru prima dată de la începutul ostilităților, pe 12.03.2025, președintele rus, Vladimir Putin, a inspectat punctul de comandă al trupelor participante la luptele din regiunea Kursk. Îmbrăcat în uniformă militară, șeful statului rus a fost întâmpinat de comandantul militar al armatei, generalul Valeri Gherasimov.
Potrivit surselor de monitorizare a aviației, în după-amiaza zilei de 12.03.2025, două avioane de vânătoare de tip Rafale B aparținând Forțelor Aeriene ale Franței au îndeplinit misiuni de cercetare în partea centrală a Mării Negre.
Punctul cel mai vulnerabil a părții de nord din Flancul Estic rămâne de interes major pentru Rusia.
Tudor Curtifan, redactorul-șef al DefenseRomania, a declarat în ultima ediție a podcastului Obiectiv EuroAtlantic că potrivit surselor sale colonelul rus Evgheni Ignatiev, atașatul militar adjunct al Rusiei în România, a fost observat participând la diverse conferințe pe teme de securitate, îmbrăcat în haine civile, ceea ce facilitează apropierile cu cetățenii români și nu numai.
Tarifele majorate ale președintelui Donald Trump la toate importurile SUA de oțel și aluminiu au intrat în vigoare miercuri, declanșând un război comercial global și provocând represalii rapide din partea Canada și Europa.
Unii dintre aliați Statelor Unite sunt îngrijorați de posibilitatea ca avioanele lor de luptă F-35 să fie „oprite” în cazul unui conflict militar pe care administraţia Trump nu l-ar susţine. Riscurile discutate la nivel politic înalt și realitatea acestei amenințări au fost relatate de ziarul german Bild, publicaţia Globe and Mail și revista Financial Times. Cel mai nou avion de luptă american, F-35, care este prezentat ca un instrument puternic pentru obținerea superiorității aeriene, câștigă de ceva ani popularitate pe piața internaţională. Cu toate acestea, într-un conflict serios, ar putea deveni o vulnerabilitate pentru o țară aflată în război.
Experții militari de la National Interest analizează o posibilă informație care dacă se va confirma ar fi îngrijorătoare și ar afecta mult prestigiul Americii: Șase bombe ghidate JDAM - printre cele mai avansate sisteme de armament trimise Ucrainei - ar fi fost interceptate de sisteme de apărare antiaeriană rusești Pantsir-S1.
Maxar a reluat furnizarea către Ucraina a imaginilor comerciale obținute prin mijloace satelitare.
”Mașina germană e tanc”, iar Volkswagen ar putea transforma în realitate expresia românească. Astfel, cel mai mare producător de automobile din Europa se pregătește pentru o nouă abordare și ar putea fi un jucător în industria de apărare.
Rheinmetall, un beneficiar major al efortului Europei de a investi în apărare, a declarat miercuri că se așteaptă la o creștere semnificativă a vânzărilor în 2025 și că își va actualiza previziunile pentru a ține cont de evoluțiile recente din războiul din Ucraina.
Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat că SUA solicită Rusiei să înceteze acțiunile sale ostile împotriva Ucrainei, potrivit The Guardian.
România ar trebui să-şi stabilească drept scop, având în vedere nivelul de risc şi importanţa sa, să atragă cel puţin 20 de miliarde de euro din cele 150 de miliarde de euro menţionate de preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, pentru acordarea de împrumuturi în sectorul apărării, a declarat marţi, la Strasbourg, eurodeputatul PSD Victor Negrescu, conform Agerpres.
În Arabia Saudită au avut loc discuții între reprezentanți ai Ucrainei și ai Statelor Unite, care au condus la decizia Casei Albe de a relua schimbul de informații și sprijinul militar. Aceste informații au fost dezvăluite pe site-ul oficial al administraţie prezidenţiale de la Kiev. Ucraina s-a arătat dispusă să accepte sugestia SUA privind o încetare imediată a focului cu o durată de 30 de zile. Această încetare a focului poate fi prelungită prin acordul reciproc al părților, sub rezerva acceptării și punerii în aplicare simultane de către Federația Rusă. Cu toate acestea, nici americani şi nici ucrainenii nu au precizat dacă s-a rediscutat ideea că Ucraina să facă concesii teritoriale Rusiei.
Înainte de a fi luată decizia de a păstra aeronavele de luptă Eurofighter Typhoon Tranche 1 (versiunea 1) care vor fi retrase din serviciul de luptă britanic, Ministerul Apărării din Regatul Unit a analizat „de mai multe ori” oportunitatea de a le furniza Ucrainei.
Schimbările politice care au avut loc în Germania - apropierea lui Donald Trump de Rusia și șansele tot mai mari ca Europa să fie lăsată singură să facă față unei potențiale agresiuni rusești - au dus la o schimbare izbitoare în atitudinea Berlinului față de capacitățile sale de apărare. Acum, Germania nu numai că este pregătită să investească în Forțele Armate Germane, ci și să facă acest lucru fără nicio limită. Și aceasta este o descriere literală, deoarece înseamnă abolirea așa-numitei „frâne a datoriei” - o regulă care limitează împrumuturile bugetare.
Președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a făcut apel la țările UE să cumpere arme europene cu ajutorul unui nou program european de împrumut. Vorbind marți în fața deputaților europeni, ea a declarat că, în cadrul planului REARM Europe, UE creează o nouă facilitate de împrumut pentru statele membre de până la 800 de miliarde EUR.
O nouă inițiativă militară europeană denumită „Operation Sky Shield ” a fost propusă pentru a proteja Ucraina împotriva atacurilor cu rachete și drone rusești. Elaborat de experți militari din Europa, planul propune desfășurarea a 120 de avioane de luptă pentru a proteja Kievul și vestul Ucrainei, concentrându-se pe zone critice precum Odesa, Lviv și centralele nucleare operaționale ale țării.
Șefii armatelor din peste 30 de țări s-au reunit marți la Paris pentru discuții privind crearea unei forțe internaționale care să descurajeze viitoarea agresiune rusă, odată ce încetarea focului este stabilită.
