De asemenea, vorbind la o ședință a Ministerului Apărării, generalul Șoigu a mai cerut ca toate componentele forțelor nucleare strategice să fie menținute gata de luptă.
În discursul său, ministrul rus a lăsat să se înțeleagă că Rusia intenționează să accepte provocarea reprezentată de “intenția neclintită a conducerii SUA de a slăbi Rusia”. Iar Moscova știe că grupările portavioanelor americane sunt cheia menținerii hegemoniei SUA, după cum este foarte conștientă că lupta împotriva acestora nu este deloc o sarcină simplă.
Portavionul operează ca grupare de atac îmbarcată sau ca forță operativă care cuprinde alte nave de luptă și de sprijin. Un portavion este de obicei prevăzut cu un sistem de apărare pe mai multe straturi, care include sisteme de arme apropiate (CIWS), rachete cu rază medie și sisteme de apărare antiaeriană cu rază lungă.
În plus, celelalte nave de luptă din gruparea sa de lovire sunt dotate cu diverse sisteme de apărare antiaeriană care contribuie la apărarea generală a întregii grupării navale.
În timpul operațiilor, spațiul aerian din jurul grupării navale a unui portavion este monitorizat continuu de platformele aeriene de control și avertizare timpurie AEW&CS aduse în zona de operații la bordul portavionului.
Rachetele de croazieră subsonice, cum ar fi Kalibr, nu reprezintă nicio amenințare pentru un portavion. Ele sunt ușor de detectat și pot fi distruse cu mult înainte de a ajunge oriunde în apropierea grupării portavionului, chiar și în cazul unui atac “de saturație” bazat pe un număr mare de rachete utilizate simultan sau într-un interval foarte scurt de timp.
Navele ruse au în prezent un singur sistem de arme dedicat combaterii portavioanelor (americane) – racheta P-700 Granit (SS-N-19 „Shipwreck”).
Racheta Granit, cu o greutate totală de 7.000 kg, este un gigant cu focos de 750 kg și cu autonomie maximă de 625 km. Aceasta poate zbura la viteze de până la 1,6 Mach la altitudine joasă și peste 2,5 Mach la altitudine mare. Granit poate fi, de asemenea, înarmată cu un focos termonuclear. .
O singură lovitură cu Granit, chiar și cu un focos convențional, ar paraliza cel mai probabil activitatea unui portavion.
Crucișătoarele grele cu propulsie nucleară din clasa Kirov ale Forțelor Navale ruse sunt înarmate cu racheta Granit. Aceste nave pot transporta o sarcină maximă de 28.000 de tine și pot avea la bord nu mai puțin de 20 de rachete P-700.
Cu toate acestea, doar două crucișătoare din clasa Kirov – Piotr Veliki și Amiral Nahimov – sunt operaționale în prezent. Astfel, având în vedere numărul mic de nave rusești înarmate cu rachete Granit, locația lor poate fi cunoscută în orice moment de Marina SUA.
Raza de acțiune a avioanelor de luptă multirol F/A-18C/D Hornet de pe portavion este de aproximativ 550 km cu rezervoare standard de combustibil. Atunci când sunt echipate cu rezervoare externe de combustibil sau când sunt folosite capabilități de realimentare în aer, raza de acțiune a avioanelor poate fi semnificativ extinsă.
Ca atare, există șanse extrem de reduse ca o navă de război rusească să se apropie de o grupare de portavion până la distanța la care să poată utiliza eficient rachete Granit.
Rachetele rusești P-800 Oniks au o viteză supersonică și o manevrabilitate ridicată, ceea ce le-ar permite să pătrundă în apărarea unei grupări navale de portavion, mai ales că sunt desfășurate pe multe nave de război și pe submarine.
Cu toate acestea, focosul lor de “doar” 300 kg poate fi considerat mic raportat la dimensiunea țintei, iar rezultatul unui angajament între o navă a marinei ruse înarmată cu rachete Oniks și o grupare navală a unui portavion american ar depinde de circumstanțele specifice, de contramăsurile folosite de gruparea navală și, în general, de succesul pătrunderii rachetei prin apărarea portavionului.
Chiar și în cazul străpungerii apărării multistrat, șansele ca un număr mic de lovituri Oniks să poată scufunda un portavion sunt minime.
Este adevărat că numărul navelor de suprafață și submarinelor rusești înarmate cu rachete Oniks se ridică la zeci, dar, pe lângă faptul că Marina SUA menține active nu mai puțin de 11 portavioane cu grupări de lovire, rămâne provocarea de a angaja o astfel de grupare navală în raza de lansare a rachetelor Oniks, în condițiile în care americanii și partenerii lor monitorizează continuu mișcarea navelor și în special a submarinelor ruse.
Revenind la declarațiile lui Șoigu, este puțin probabil ca acesta să fi avut în minte racheta Oniks în timpul discursului său.
Racheta Granit urmează să fie înlocuită cu racheta de croazieră hipersonică 3M22 Zircon ca “ucigaș de portavioane” ales al marinei ruse. Zircon poate atinge viteze de până la 8 Mach și poate lovi ținte la distanțe de până la 1.000 km.
Spre deosebire de Granit și Oniks care puteau atinge viteze supersonice mari, “hipersonica” Zircon va fi aproape imposibil de interceptat de către apărarea antiaeriană a grupării portavionului.
La acest moment se apreciază că Zircon are un focos de 300 - 400 kg. Cu toate acestea, viteza sa considerabil mai mare l-ar face la fel de distructiv ca și cel utilizat de Granit. O lovitură de Zircon poate provoca avarii grave unui portavion.
Fregata Proiect 22350 Amiral Golovko va fi prima navă de luptă a Forțelor Navale ruse care va fi înzestrată cu rachete hipersonice Zircon. Nava este deja echipată cu celule 3S14 VLS care pot fi folosite pentru a lansa rachete de croazieră antinavă Kalibr, Oniks sau Zircon.
Serghei Şoigu, a declarat în cadrul discursului său ținut în fața militarilor că fregata Amiral Golovko este supusă unor teste de stat.
Mai devreme, pe 31 martie, Ministerul rus al Apărării a informat că Fregata Amiral Golovko a sosit la baza principală a Flotei de Nord pentru a efectua testele de uzină pe mare și teste de stat, precum și pentru testele de tragere în poligoanele de antrenament din Marea Barenț.
Inițial, fregata Amiral Golovko trebuia să fie livrată Forțelor Navale ale Federației Ruse până la sfârșitul anului 2022. Ulterior, livrarea a fost replanificată pentru acest an, iar după ce Șoigu a anunțat că acesata încă efectuează teste de stat, este posibil să asistăm la o nouă replanificare a intrării în serviciu, pentru anul 2024.
Rușii își doresc ca toate viitoarele nave de luptă Project 22350 să fie înarmate cu rachete Zircon, iar șantierul naval Severnaya Verf a primit până acum comenzi pentru 6 astfel de nave.
În pofida întârzierilor intrării în serviciu a primei fregate echipate cu Zircon, declarația generalului Shoigu cu privire la necesitatea mai multor astfel de nave de luptă sugerează că Rusia ar avea în vedere o nouă comandă pentru încă 6 fregate. Potrivit comandantului adjunct pentru armament al Forțelor Navale ruse, viceamiralul Viktor Bursuk, marina rusă are nevoie de cel puțin 15 astfel de fregate în versiuni de bază și îmbunătățite.
Alte platforme care pot primi Zircon sunt corvetele din clasa Gremyashchy (prevăzute din construcție cu celule VLS UKSK) și fregatele din clasa Udaloy.
Concluzie: Deși într-un ritm greoi, încetinit și mai mult de decizia de a invada Ucraina, Rusia este totuși în măsură să construiască o capabilitate de combatere a portavioanelor americane bazată pe racheta Zircon.
Scopul inițial probabil ar fi acela de a desfășura Zircon pe fregatele Proiect 22350 și pe 8 fregate Proiect 1155/1155.1 (considerate distrugătoare de armatele occidentale) din clasa Udaloy, renovate și modernizate prin echiparea cu celule 3S14 VLS.
Se urmărește, de asemenea, instalarea rachetelor Zircon pe submarinele din clasa Yasen și pe submarinele modernizate din clasa Oscar.
Pe lângă capacitatea de distrugere a portavioanelor de pe navele sale de luptă, Rusia are în vedere utilizarea rachetelor hipersonice de croazieră lansate din aer.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
S-a încercat de mai multe ori în ultimele luni „marea cu sarea”, în Marea Roșie. Nu mai târziu de luna trecută portavionul american USS Harry S. Truman a fost ținta rebelilor Houthi susținuți de Iran, care au lansat rachete balistice și drone asupra portavionului american.
Ministerul danez al Apărării a făcut furori cu anunțul său din 30 martie referitor la un plan naval ambițios care vizează achiziționarea a cel puțin 26 de nave noi și trasează planuri pe termen scurt și lung pentru achizițiile, capacitățile și obiectivele strategice ale Royal Danish Navy și ale Naval Home Guard.
Ca parte a unei acțiuni militare majore, Statele Unite au prelungit desfășurarea USS Harry S. Truman în Orientul Mijlociu și au trimis USS Carl Vinson în regiune. Această escaladare vine în contextul în care Washingtonul urmărește să contracareze posibilele amenințări din partea Iranului și să sprijine operațiunile militare în curs împotriva rebelilor din Yemen.
Industria de apărare, dezvoltarea ei prin investiții în noul context internațional în care Europa încearcă să își redefinească strategia inclusiv industrială și de securitate, sunt sintagme pe care le auzim la fiecare a treia propoziție. La nivel decizional însă lucrurile stau în cel mai fericit caz ilogic. Vă propunem azi să ne aruncăm un ochi pe achiziția României nave de patrulare, cunoscute popular și sub denumirea de corvete ușoare. O achiziție care se va face din Turcia.
Surse politice și din industria de apărare au confirmat pe canale diferite pentru DefenseRomania că România va achiziționa o corvetă ușoară din Turcia. O decizie care ridică multe sprâncene.
Aflat într-o vizită de lucru la Murmansk, președintele Federației Ruse, Vladimir Putin, a anunțat, pe 27.03.2025, că Ministerul rus al Apărării a aprobat un program de consolidare a trupelor de infanterie marină din cadrul Forțelor Navale.
Pe 27.03.2025, că un avion de patrulare antisubmarin de tip Il-38N Novella aparținând Forțelor Navale ale Federației Ruse a zburat în proximitatea portavionului american Carl Vinson, al cărui echipaj a surprins acest moment pe video.
Marea Neagră, cândva un spațiu dominat de navele de război rusești, a devenit un teren de testare pentru războiul naval asimetric. Un conflict care a început cu scufundarea crucișătorului Moskva s-a transformat într-un teatru de operatii în care ingeniozitatea ucraineană, determinată de necesitate, a modificat irevocabil peisajul luptei maritime. Narațiunea nu mai este una a flotelor monolitice împotriva unei linii de coastă, ci a dronelor navale agile, produse intern, care sfidează însuși conceptul de supremație navală.
Recent, unul dintre cele mai mari grupuri de nave rusești de la începutul invaziei la scară largă a fost observat trecând prin Canalul Mânecii. Serviciile secrete occidentale indică faptul că aceste nave ar fi putut transporta echipamente militare, existând suspiciuni că Rusia și-ar fi mutat toate echipamentele militare din Siria în Ucraina în urma căderii regimului lui Bashar al-Assad, potrivit unor rapoarte apărute în presa rusă pe 20 martie.
Oficiali de rang înalt din cadrul STRATCOM și USAF au indicat că forțele aeriene ale SUA au nevoie de 145 de aeronave stealth B-21 în loc de cele 100 prevăzute inițial, împreună cu o „capacitate de străpungere de vârf” pentru a face față în mod eficient amenințărilor tot mai mari reprezentate în viitoarele situații de luptă. La 18 martie 2025, în cadrul conferinței anuale McAleese and Associates privind programele de apărare, ofițeri superiori din cadrul Comandamentului Strategic al SUA (STRATCOM) și din cadrul Forțelor Aeriene ale SUA (USAF) au discutat despre cerințele impuse pentru a spori gradul de pregătire pentru viitor. Printre aceste cerințe se numără mai multe programe-cheie aflate în prezent în curs de dezvoltare, inclusiv B-21 Raider și NGAD.
Thales va integra o suită de sonare de înaltă performanță pe viitoarele submarine din clasa Orka ale Olandei, care vor fi produse în cadrul programului RNSC (Replacement Netherlands Submarine Capability). Primele două dintre cele patru submarine ar urma să fie livrate până în 2034.
Veste bună pentru industria de apărare din Europa, și în special pentru industria aeronautică din Franța: Avioanele de luptă franceze Rafale M au reușit să „învingă” F/A-18E Hornet americane.
Portavionul american USS Carl Vinson, împreună cu grupul de luptă aferent - format din mai multe nave de luptă care îl însoțesc și îi sprijină operațiunile - au ajuns duminică în portul Busan din Coreea de Sud.
Mai multe nave de război germane au fost victime ale unor tentative de sabotaj. În prezent serviciile de informații militare, precum și procuratura și poliția anchetează fiecare caz în parte.
Nava de suport logistic de luptă (Combat Support Ship - CSS) Den Helder, construită la Damen Galați timp de patru ani, a fost livrată oficial, sâmbătă, Marinei Regale Olandeze.
Portavionul USS Harry S. Truman (CVN-75) a suferit avarii deasupra liniei de plutire în timpul coliziunii de miercuri cu nava comercială MV Besiktas-M, care se îndrepta spre Constanța.
Portavionul american USS Harry S. Truman (CVN 75) a fost implicat într-o coliziune cu cargoul Besiktas-M, în timp ce efectua manevre în Marea Mediterană, în apropierea orașului-port egiptean Port Said, după cum a informat Flota a șasea a Marinei SUA.
Rusia a convenit cu Sudanul să înființeze o bază navală la Marea Roșie. Kremlinul a negociat-o inițial cu fostul președinte al țării, Omar al-Bashir, dar acesta a fost răsturnat de armată, ceea ce a întârziat acordul.
Oficiali din Marea Britanie au confirmat recent că, printre altele, Londra ajută la dezvoltarea a două tipuri de vehicule maritime fără echipaj (UMV) pentru Ucraina, după ce forțele ucrainene au obținut succese notabile împotriva mijloacelor navale rusești din Marea Neagră prin utilizarea UMV-urilor ca elemente de atac unidirecționale.
Potrivit site-ului itamilradar.com, așa cum era de așteptat, în dimineața zilei de 09.02.2025, o grupare navală rusească a traversat Strâmtoarea Gibraltar și a ieșit în Oceanul Atlantic. Este interesant de remarcat faptul că doar navele civile și navele de transport militar au ieșit din Marea Mediterană, în timp ce unitățile de escortă militară nu au fost văzute traversând strâmtoarea.
Într-un mesaj postat pe rețeaua de socializare X, Garda de Coastă a Finlandei a informat, pe 08.02.2025, că un cablu submarin rusesc a fost rupt în Golful Finlandei. În prezent, membrii Gărzii de Coastă monitorizează lucrările de reparații efectuate de o navă rusă în zona economică exclusivă a Finlandei.
Task Force X (Forța Operativă X) oferă o soluție rentabilă și rapidă pentru a contracara agresiunea rusă pe mare, a precizat Comandamentul Aliat pentru Transformare (ACT), inițiatorul înființării formațiunii de sisteme autonome. Noua unitate este formată, în principal, dintr-o mică flotă de sisteme autonome care oferă supraveghere permanentă, în scopul detectării și urmăririi potențialelor amenințări precum și pentru a îmbunătăți cunoașterea situației în domeniul maritim.
Compania Lockheed Martin a anunțat, la 31 ianuarie 2025, că U.S. Navy a făcut o modificare importantă, în valoare de 383 de milioane de dolari, contractului deja atribuit care vizează continuarea dezvoltării rachetei balistice Trident II Strategic Weapons System (SWS). Contractul va spori capacitățile rachetei Trident II D5 și îi va prelungi durata de viață operațională, asigurându-se că aceasta rămâne o piatră de temelie a capacităților de descurajare strategică a Marinei Statelor Unite.
Gărzile Revoluţionare din Iran au primit în dotare prima navă capabilă să lanseze drone şi elicoptere pe mare, a informat joi agenţia de presă semi-oficială Tasnim, citată de Reuters.
Forțele navale americane au testat cu succes sistemul laser de înaltă energie numit HELIOS, pe una dintre navele sale de război, în anul fiscal 2024, au anunțat mai multe publicații de apărare din SUA.
Forțele Navale sud-coreene au anunțat înființarea unui comandament naval responsabil cu apărarea antirachetă și lansarea rapidă a unei lovituri de răspuns în cazul unui atac nord-coreean.
Rușii nu au mai putut să-și mențină prezența în largul coastelor Siriei și au evacuat navele militare.
Ministerul Apărării Naționale (MND) din Taiwan a detectat șapte aeronave chineze și cinci nave militare în jurul insulei vineri la ora 6 dimineața. Cinci dintre aeronave au trecut linia mediană și au intrat în zona de identificare a apărării aeriene (ADIZ) din nordul și sud-vestul Taiwanului.
În dimineața zilei de 29 ianuarie, forțele ruse au început o serie de atacuri cu drone în Ucraina împotriva unor obiective rezidențiale și de infrastructură portuară din apropierea graniței cu România, în județul Tulcea. Sistemele de monitorizare și supraveghere ale Ministerului Apărării Naționale au detectat intensificarea activității dronelor în spațiul aerian ucrainean pe o traiectorie din apropierea frontierei cu România, potrivit MApN.
Marina turcă investește în extinderea portului său militar din Marea Mediterană pentru a putea manevra nave de dimensiuni foarte mari, cum ar fi portavioanele. Institutul de cercetare Turkish Century a relatat această informație. Planul de investiții în valoare de 350 de milioane de euro va îmbunătăți facilitățile portuare și va transforma baza navală Aksaz într-un centru pentru navele importante ale flotei turce. În primul rând, printre navele de mari dimensiuni se numără actuala navă multifuncțională de asalt amfibiu TCG Anadolu și nava de sprijin TCG Derya.
Lipsa de profesionalism a MApN sub conducerea ministrului Angel Tîlvăr are consecințe pe mai multe decenii față de programul de înzestrare al României. Iar un exemplu elocvent de „viziune strategică de mare anvergură” e rezentant de cazul elicopterelor H215M. După ani în care România a trecut la „și altele” înzestrarea cu elicoptere moderne, flota actuală fiind deja îmbătrânită și depășită tehnologic, o viitoare alegere a H215 a ridicat multe sprâncene. Mai ales în contextul în care modelul nu doar că nu mai e achiziționat pe piața externă, dar există programe care deja pregătesc o generație viitoare de elicoptere ce au la bază tehnologii de ultimă oră și lecții ale conflictelor moderne, inclusiv războiul rus de agresiune împotriva Ucrainei.
Marina militară a Israelului a anunțat că a utilizat în premieră un sistem de apărare antiaeriană navală pentru a doborî drone lansate din Iran. E vorba de sistemul Barak Magen, instalat pe o corvetă din clasa Sa’ar 6.
Armata rusă a atacat duminică sediul Boeing din Kiev, aparent în mod deliberat, provocând pagube extinse, a relatat Financial Times (FT), citând persoane familiarizate cu situația.
Forțele Aeriene ale Statelor Unite relochează peste Oceanul Atlantic zeci de aeronave KC-135 și KC-46, concepute pentru a realimenta alte aeronave în aer, potrivit Times of Israel (ToI), citând date aviatice care leagă acest lucru de luptele în curs dintre Israel și Iran.
Inovația continuă în cadrul Task Force X, iar cea mai recentă realizare promite să transforme modul în care sunt desfășurate misiunile militare moderne.
Tensiunile din Orientul Mijlociu reverberează tot mai puternic și în Europa, în contextul evoluțiilor recente dintre Israel și Iran. Invitat la Digi24, ambasadorul Israelului în România a tras un semnal de alarmă în privința amenințării reprezentate de regimul teocrat de la Teheran și a subliniat că intervențiile militare ale statului israelian vizează distrugerea capacităților nucleare iraniene. Iranul a fost la doar câțiva centimetri de a obține armament nuclear, fapt ce reprezintă o amenințare nu doar pentru Israel și Orientul Mijlociu, dar și pentru Europa.
Prim-ministrul britanic Keir Starmer a declarat, duminică seara, că liderii G7 vor discuta despre noi sancțiuni împotriva Rusiei dacă dictatorul rus Vladimir Putin nu acceptă negocierile de încetare a focului.
Israelul a atacat sediul Ministerului iranian de Externe din Teheran, rănind mai mulţi civili, potrivit unei surse din cadrul Ministerului de Externe. Tot în această noapte, Iranul a lovit și el puternic Tel Avivul.
Pe măsură ce războiul din Ucraina remodelează doctrina militară, Polonia, stat aflat în prima linie pe flancul estic al NATO, nu doar că ia notițe, ci scrie deja următorul capitol pentru armata sa. Polonia își asamblează o nouă „Forță de Drone” formidabilă, o inițiativă atât de ambițioasă încât a atras atenția unuia dintre cei mai inovatori contractori militari din Statele Unite.
Armata Statelor Unite ale Americii anunţă că se pregăteşte să facă un pas calculat, dar esențial, în cursa tot mai acerbă a înzestrării cu sisteme de arme hipersonice. În timp ce prima sa unitate de rachete „Dark Eagle”, capabile să atingă viteze de peste Mach 5, este încă în faza de testare, Pentagonul a confirmat deja planurile pentru a doua baterie. Aceasta urmează să fie declarată operațională în ultimul trimestru al anului fiscal 2026, conform unui raport recent al agenției federale independente GAO (Government Accountability Office).
În ultimele două nopţi, cerul Israelului a fost brăzdat de o ploaie rachete iraniene. Aproximativ 150 până la 200 de rachete balistice au fost lansate de Iran spre ținte militare și civile, ceea ce s-a dovedit un test pentru rețeaua de apărare aeriană multi-stratificată a Israelului. Așa cum era de așteptat, sistemele precum Arrow și David's Sling au intrat în acțiune.
În timp ce oficialii vorbesc despre "parteneriat strategic" și "interoperabilitate", realitatea de pe teren, din România și până în Germania, sună altfel: zgomotul motoarelor de tanc, bubuitul artileriei și freamătul elicopterelor de atac. Exercițiul "Saber Guardian 25", cu cei aproximativ 10.000 de militari ai săi, nu este doar un antrenament. Este un mesaj puternic și clar, transmis în limbajul universal al puterii militare, iar destinatarul principal se află la Kremlin.
Sâmbătă, pe Constitution Avenue, nu a defilat doar Armata Statelor Unite. A defilat o anume viziune asupra Americii – una cu blindaj greu, susținută de zgomotul motoarelor cu turbină și aprobată personal de președintele Donald Trump. Parada aniversară a 250 de ani de la înființarea Armatei SUA, o producție care a costat zeci de milioane de dolari, a fost, în esență, spectacolul lui Donald Trump. Și, la fel ca majoritatea acțiunilor președintelui, a divizat națiunea americană pe care forțele armate au jurat să o apere.
Rusia înregistrează o nouă lovitură în Mali, după ce mercenarii care acționează în cadrul binecunoscutului Corp African au suferit pierderi mari în confruntările armate cu membrii Frontului pentru Eliberarea Azawadului (FLA). Luptele au avut loc în apropierea zonei Anomalen, regiunea Aguel-hoc, unde luptătorii FLA au atacat un convoi militar rus, distrugând mai multe vehicule și ucigând un număr neprecizat de mercenari. Informațiile locale indică faptul că forțele ruse se deplasau cu echipament militar când au fost prinse într-o ambuscadă bine coordonată.
În cursul nopții de 15.06.2025, trupele ruse au lansat un nou atac masiv cu rachete și drone asupra unor ținte de pe teritoriul Ucrainei. Pe lângă dronele kamikaze, militarii ruși au întrebuințat rachete balistice și de croazieră, dar și rachete hipersonice Kinjal.
După ani de dezvoltare în spatele unui văl de secretomanie, Forțele Aeriene ale Statelor Unite au oferit publicului o primă imagine a viitorului său arsenal de descurajare: noua rachetă de croazieră stealth cu capacitate nucleară, AGM-181A Long-Range Standoff (LRSO). Imaginea, deși doar o randare digitală, confirmă ceea ce experții bănuiau de mult: noua armă este proiectată pentru o singură misiune principală - să penetreze cele mai avansate și dense sisteme de apărare aeriană, precum cele ale Rusiei și Chinei, și să livreze o lovitură nucleară.
Aliații direcți de nivel statal ai Rusiei, în războiul de agresiune împotriva Ucrainei, sunt Iranul și Coreea de Nord. Pe lângă aceștia există și un aliat care se disimulează în jucător neutru, acesta fiind China. Orice lovitură încasată de unul dintre acești aliați importanți ai Rusiei, este una pe care Moscova o resimte din plin, deoarece pune la îndoială capacitatea ei de a gestiona amplul război hibrid pe care l-a lansat împotriva Occidentului.
O unitate ucraineană de apărare antiaeriană, proaspăt echipată cu sistemul german IRIS-T, a transformat prima sa misiune de luptă într-o demonstrație de forță. Într-o singură confruntare, unitatea a interceptat și distrus șapte rachete de croazieră rusești, stabilind un nou record de eficiență și semnalând o schimbare calitativă în capacitatea Ucrainei de a-și proteja spaţiul aerian.
În pofida sancțiunilor occidentale, exporturile Rusiei către cei mai mari 20 de parteneri comerciali ai săi au crescut cu 18%, ajungând la 330 de miliarde de dolari în timpul războiului din Ucraina, potrivit unui raport ajustat la inflație publicat pe 13 iunie de Institutul de Economie Germană din Koln. Acesta a comparat datele exporturilor Rusiei în anii 2021 și 2024.
Printr-un singur atac complex, lansat în primele ore ale zilei de vineri, 13 iunie, Israelul pare să fi realizat imposibilul: a decapitat vârful ierarhiei militare iraniene și a neutralizat cea mai mare parte a arsenalului iranian de rachete balistice înainte ca acesta să poată fi folosit. Operația, denumită „Leul Răsare” (Rising Lion), reprezintă o regândire fundamentală a modului în care Israelul îşi proiectează puterea militară în Orientul Mijlociu. Acționând pe baza informațiilor că un atac iranian era iminent, Forțele de Apărare Israeliene (IDF) au pariat totul pe o lovitură preventivă de o amploare fără precedent. Miza a fost uriașă: dacă operațiunea eșua, Israelul s-ar fi confruntat cu un baraj de sute de rachete. Dacă reușea, ar fi putut anihila amenințarea pentru anii următori.
România, aflată în prima linie a NATO în fața unei Rusii tot mai agresive, face un pariu uriaș pe viitorul forțelor sale aeriene: achiziția avionului de generația a cincea, F-35 Lightning II. Pe hârtie, este o mișcare strategică esențială si de dorit sa fie implementată cât mai repede. În realitate, aceste avioane invizibile pe radar riscă să devină cele mai scumpe piese de muzeu dacă nu vor avea unde să aterizeze. Într-o intervenție la conferința DefenseRomania Security Dialogue 2025 (DSD 25), organizată de DefenseRomania, Cătălin Podaru, CEO-ul Leviatan Group – una dintre companiile românești care construiește infrastructura critică pentru apărare – a tras un semnal de alarmă. Mesajul său a fost cât se poate de clar: România riscă să-și submineze propriile eforturi de înzestrare din cauza unui inamic intern redutabil nummit birocrație.
Ucraina are un nou as balistic în mânecă. Și este unul creat acasă. După ani de dezvoltare rachetă balistică ucraineană cu rază scurtă de acțiune, Sapsan, a trecut testul focului în luptă și a intrat în producția de serie. Pentru planificatorii militari de la Kremlin, aceasta este o veste extrem de proastă. În luna mai 2025, o rachetă Sapsan a lovit cu succes o facilitate militară rusă la o distanță de aproape 300 de kilometri, validându-și astfel capacitățile într-un mediu de luptă real. Confirmarea vine de la Valentin Badrak, directorul think-tank-ului ucrainean Centrul pentru Studii Armate, Conversie și Dezarmare, care a subliniat că nu mai există „niciun obstacol” în calea producției de serie pentru această armă.
Într-un climat internațional marcat de tensiuni strategice și de o cascadă de escaladări militare, atacul Israelului asupra instalațiilor nucleare din Iran a declanșat un val de reacții, speculații și analize. Ioana Constantin Bercean, cercetător și poate cea mai importantă voce din România pe dosarele Orientului Mijlociu, oferă o evaluare extrem de tranșantă asupra evenimentelor, dezvăluind complexitatea și riscurile unui conflict ce depășește granițele regionale. Iar ceea ce va urma va fi un test major pentru DonaldTrump care, amintește cercetătoarea, „a câștigat al doilea mandat pe un discurs anti-război”, dar America ar putea fi atrasă într-un conflict în regiune.
Comandamentul Operațional al Forțelor Armate Poloneze a informat, pe 13.06.2025, că avioane de vânătoare aparținând Forțelor Aeriene Britanice au fost ridicate în aer pentru a escorta o aeronavă de cercetare rusească de tip Il-20, în spațiul aerian polonez situate deasupra Mării Baltice.
Vineri seara, sirenele care au răsunat peste Tel Aviv și Ierusalim nu au anunțat un atac limitat al unui proxy, ci baraje de rachete balistice lansate direct de pe teritoriul iranian. A fost răspunsul previzibil, dar terifiant, la ceea ce Israelul a numit "Operațiunea Rising Lion" – un atac preventiv de o anvergură și o îndrăzneală uluitoare.
După decenii de eșecuri costisitoare și miliarde de dolari irosiți, Armata Statelor Unite pare, în sfârșit, pe drumul cel bun pentru a înlocui legendarul, dar depășitul, vehicul de luptă al infanteriei M2 Bradley. Gigantii din domeniul apararii, American Rheinmetall și General Dynamics Land Systems (GDLS), au primit undă verde pentru a trece la următoarea etapă, cea de Inginerie și Dezvoltare (EMD), a programului XM30.
Timp de peste un deceniu, narațiunea oficială a fost simplă și convenabilă din punct de vedere politic: sistemele de apărare antirachetă ale NATO din Europa, în special facilitățile terestre AegisAshore din România și Polonia, erau acolo pentru a proteja continentul de amenințări cu rachete balistice cu rază lungă de acțiune venite din Orientul Mijlociu, adică din Iran, iar mai nou dinspre Federaţia Rusa. Discuțiile purtate în prezent în spatele ușilor închise la sediul NATO nu vizează o simplă actualizare, ci o reconfigurare fundamentală a modului în care Alianța se apără în fata amenințărilor aeriene.
Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a reconfirmat că actualul guvern german „nu ia în considerare” furnizarea de rachete de croazieră Taurtus către Ucraina, în pofida faptului că Kievul solicită de mult timp aceste rachete cu raza de acțiune de peste 500 km, cu care ar putea lovi ținte în adâncimea teritoriului Rusiei.
În primăvara lui 2023, România și Turcia au semnat contractul prin încredințare directă G2G (Guvern la Guvern) privind achiziția de drone turcești de tip Bayraktar TB2. Iar vestea bună e că sunt deja livrate toate dronele. Acest lucru a fost confirmat în exclusivitate de Excelența Sa Özgür Kıvanç Altan, ambasadorul Turciei în România, în cadrul conferinței DefenseRomania Security Dialogue 2025 (DSD 25), organizată de DefenseRomania.
Când ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a admis pe 13 iunie că Europa trebuie să se pregătească pentru o reducere a sprijinului militar american, nu a făcut doar o declarație politică. A tras un semnal de alarmă care reverberează în fabricile de armament, în statele occidentale și pe linia frontului din Ucraina. „Da, este corect. Așa ar fi, și trebuie să ne ocupăm de asta,” a spus Pistorius.
Asaltul israelian masiv asupra Iranului, din dimineaza zilei de vineri, a fost mult mai mult decât un raid aerian la scară largă. A fost o operațiune sofisticată, pe mai multe niveluri, care a inclus un element uluitor de tip ''coloana a cincea'': celule de comando conduse de Mossad care au lansat drone și rachete de precizie de la baze secrete aflate pe teritoriul iranian.
Israel a demarat o operațiune militară extinsă nemaiîntâlnită în ultimele trei decenii, numită „Operation Rising Lion” („Leul care se ridică”). Zeci de facilități iraniene au fost lovite de aviația militară israeliană. Dar israelienii nu au lovit doar facilitățile nucleare ale Iranului, ci au decimat, la propriu, conducerea militară iraniană.
