Mai mult, multe dintre așa zisele democrații din spațiul indo-pacific sunt de fapt excrescențe ale unor naționalisme laice, de tip India unde primul ministru Modi este unul dintre cei mai mari naționaliști hinduși pe care India i-a putut produce, sau Australia, unde reguli religioase anacronice încă domină rasial și perfect antagonic viața triburilor native ocupate prin colonizarea acestei vaste țări.
De câțiva ani SUA încearcă disperate să producă o alianță economică și militară împotriva Chinei. Nimic nou sub soare, așa cum SUA produc pe banda rulantă, prin presiunile pe care le exercită, tot felul de legi anti-chineze prin țările europene fără identitate politică sau suveranitate națională, așa și în Asia, Washington produce astfel de alianțe de moment, împotriva unui stat țintă, atunci când necesarul lor economic o cere.
Astfel că, în urma unei reuniuni recente a celor mai înalți oficiali în politica externă, care a avut loc în Tokyo, cei patru Australia, India, Japonia și Statele Unite, au decis să lucreze în mod activ la stabilirea unei noi structuri multilaterale de securitate pentru regiune. Practic să creeze o alianță anti China.
Pur și simplu, Japonica, țara care a ucis milioane de chinezi nevinovați atunci când a ocupat aceasta țară, Australia cea mai colonială democrație cu grave probleme de rasism sistemic și India unde jumătate din populație se naște in sărăcia castelor și a segregării rasiale, religioase sau economice, au decis să se confrunte, la presiunile colosale ale USA, cu modernitatea Chinei.
Ideea nu este de a crea o versiune asiatică a NATO, ci mai degrabă de a dezvolta un parteneriat de securitate strâns bazat pe interese comune. Folosindu-se de valori atât de generoase cum ar fi statul de drept, libertatea de navigație, respectarea integrității teritoriale și a suveranității, soluționarea pașnică a litigiilor, piețe libere , și comerțul liber, cei patru au decis să nege exact aceste principii Chinei.
Desigur, atenția Quad se extinde și dincolo de China, cu scopul de a asigura un echilibru stabil al puterii într-un „Indo-Pacific liber și deschis”. Acest concept a fost articulat pentru prima dată în 2016 de către primul-ministru japonez de atunci Shinzo Abe și a devenit rapid punctul central al strategiei regionale a Americii. Adică nu se vor opri doar la China. Vor sa democratizeze colonial toate țările din sud estul Asiatic.
În timp ce toți partenerii Quad sunt de acord în principiu cu privire la necesitatea unui Indo-Pacific liber și deschis, progresul economic chinez a catalizat acțiunile lor, provocând o furie de acțiuni anti Beijing, de la tot felul de acțiuni militare provocatoare de tipul Taiwan sau insulele din Marea Chinei până la invențiile propagandistice masive utilizate de către toate marile trusturi de presă din regiune.
Pentru India este clar, problemele devin foarte stringente și pun o presiune uriașă pe guvernul de la New Dehli. Pentru Australia este vorba de lipsa reală a unei politici coerente de a se integra în amsivul progres tehnologic Asiatic iar pentru Japonia, este pur și simplu vorba de supraviețuirea economică a unei economii dependente de materiile prime pe care, încet dar sigur, devin marfă exclusive chineză.
Politica celor patru are la baza o definiție care este ea însăși extrem de sulfuroasă. Dacă cei patru reproșează Chinei că dorește reconfigurarea spațiului Indo-Pacific, conform intereselor sale directe, alianța creată de către SUA vrea să mențină hegemonia americană și japoneză, cu ajutorul Indiei și Australiei asupra aceleiași zone. Adică, ce vrea China este rău, ce vrea SUA este bine. Hegemonia celor patru este prezentată ca un progres (în realitate o menținere în stare de cvasi colonialism a zonei) pe când creșterea influenței chineze (deseori extrem de dinamică și perfect expansionistă) este comunism curat. Cum cele două definiții sunt extrem de contradictorii, până și Europa pare a fi blocată în vechea versiune a colonialismul baritonal britanic sau în minciunile cu existența unui popor chinez distinct în insula Taiwan.
Franța, de exemplu, tocmai a numit un ambasador pentru Indo-Pacific, după ce a dezvăluit o nouă strategie care afirmă importanța regiunii în orice ordine globală stabilă, bazată pe lege, ea fiind multipolară. Iar Germania, care deține în prezent președinția Consiliului European, a încercat să dezvolte o strategie indo-pacifică pentru Uniunea Europeană.
În propriile sale orientări politice lansate recent, Germania solicită măsuri pentru a se asigura că normele legale (cele impuse de imperiile demult apuse) prevalează asupra unei abordări care „ar putea face bine” în Indo-Pacific. Aceste evoluții sugerează că, în următorii ani, membrii Quad vor încerca să colaboreze din ce în ce mai mult cu parteneri europeni pentru a stabili o constelație strategică de democrații capabile să asigure stabilitate și un echilibru de putere în Indo-Pacific.
Așa susțin declarațiile leaderilor, dar realitatea pare a fi diferită. Practic fiecare putere economică dorește nici mai mult nici mai puțin o parte cât mai mare din tort, adică din piața chineză. Cu cât mai mare este presiunea Quad, cu atât mai puține taxe vor fi de plătit și mai puțină responsabilitate va exista din partea acestor democrații coloniale față de progresul național al Chinei.
După ce a rămas latent timp de nouă ani, Quad a fost înviat la sfârșitul anului 2017, dar într-adevăr a luat avânt doar în ultimul an, când consultările sale au fost ridicate la nivelul miniștrilor de externe. Secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo, a declarat că, „odată ce am instituționalizat ceea ce facem, noi toți împreună, putem începe să construim un adevărat cadru de securitate, o țesătură care să poată contracara provocarea pe care China o prezintă tuturor ”.
Cu toate acestea, viitorul Quad-ului depinde de India, deoarece celelalte trei puteri din grup sunt deja legate de alianțe de securitate bilaterale și trilaterale între ele. Australia și Japonia se află ambele sub umbrela de securitate (și nucleară) a SUA, în timp ce India nu numai că împarte o mare frontieră terestră cu China, ci trebuie, de asemenea, să se găsească soluții la revendicările teritoriale ale unei Chine cu resurse militare și tehnologice net superioare.
India trebuie să o facă pe cont propriu, căci nu își imaginează nimeni că va veni soldatul australian în pantaloni scurți (celebra uniformă britanică pentru coloniile îndepărtate) ca să apere naționalismul hindus de așa-zisele atacuri comuniste chineze. Cum nimeni nu își poate imagina că sud Asia va ma accepta picior de soldat japonez să lupte pentru expansiunea economică americană pe continent, după masacrele și crimele făcute de armatele imperiale nipone, timp de decenii, la adresa națiunilor cucerite samavolnic de Japonia.
Acestea sunt iluzii periculoase, ca atare, India chiar trebuie să își rezolve atât problemele cu China cât și cele cu Pakistanul, singură și fără să poată apela la armate străine. Să nu uităm ultimul incident serios dintre India și China, celebra bătălie cu bețe de lemn, care putea ducea la o confruntare militară majoră, cele două țări riscând un alt război de frontieră în stilul celui din 1962.
Deci Quad este nu numai un balon propagandistic, dar și un sensibil seismograf al puterii reale ale membrilor săi.
De aceea, este mai probabil ca niciodată ca the Quad să ardă etapele de devenire organizațională pentru a se transforma într-o alianță strategică de facto care să joace un rol central într-un nou aranjament multilateral de securitate pentru regiune. Desigur, cu condiția ca SUA să fie capabile să pună la dispoziția aliaților săi de strânsură, resursele militare, financiare, umane și tehnologice necesare unei astfel încercuiri ale Chinei.
Tot odată toate puterile democratice, că sunt europene sau SUA trebuie să își respecte promisiunile de a crea un cadru real de dezvoltare economică, și nu doar o hegemonie unilaterală, fără proiecte reale de progres pentru țările și acțiunile din imensul spațiu indo-pacific.
Notă DefenseRomania: Intertitlurile aparțin redacției, textul și opinia aparțin autorului
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
DefenseRomania a participat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), unde mai mulți experți, cadre academice și jurnaliști din Europa Centrală și de Est s-au reunit. Subiectele conferinței au fost relațiile Israelului cu statele din regiune, dar și arhitectura geostrategică din Orient după războiul din Gaza generat de atacul grupării teroriste Hamas din 7 octombrie 2023.
Beijingul avertizează asupra posibilelor consecințe după ce Japonia anunță planuri de desfășurare a rachetelor.
Ucraina pare să fi făcut o concesie majoră, dar calculată strategic. Potrivit unor surse oficiale citate de Financial Times și Kyiv Independent, Kievul a acceptat o limitare a efectivelor sale militare la 800.000 de oameni pe timp de pace.
În timp ce Ucraina număra cele 460 de drone și 22 de rachete balistice lansate de Rusia într-o singură noapte, la mii de kilometri distanță, într-un hotel din Abu Dhabi, se redesenează harta de securitate a Europei. Diplomația de război nu a fost niciodată o chestiune de morală absolută, ci de oportunitate cinică și raporturi de forță. Iar informațiile scurse în ultimele 24 de ore confirmă un lucru cert: administrația Trump a apăsat pedala de accelerație, forțând o închidere a conflictului care pare să fi trecut de faza „dacă” și a intrat în faza „cum”.
Ucraina a reușit o lovitură de precizie împotriva Complexului Tehnico-Științific Beriev (TANTK) din Taganrog, eliminând două active militare rare care sunt, practic, imposibil de înlocuit pentru industria de apărare rusă. Imaginile din satelit analizate pe 25 noiembrie confirmă distrugerea ,,laboratorului aeropurtat A-60'', o aeronavă purtător de arme laser, și a unui prototip pentru viitorul program de aeronave de avertizare timpurie al Rusiei.
Într-o intervenție simultană pe RTL și M6, președintele francez Emmanuel Macron a rostit, poate pentru prima dată cu o claritate lipsită de echivoc, ceea ce analiștii spațiului ex-sovietic avertizează de ani de zile: Europa nu se află în pragul unui conflict, ci este deja angrenată într-unul. Nu vorbim încă de blindate pe Champs-Elysees, ci de un război hibrid, total și cotidian, purtat de Rusia împotriva infrastructurii critice și a coeziunii sociale din Vest.
Imprevizibilitatea politicii externe a administrației Trump - care oscilează între presiuni brutale și propuneri de pace neașteptate - ne face să ne gândim tot mai mult că Washingtonul nu acționează totuși haotic, ci aplică în mod deliberat o formă de ambiguitate strategică adaptată la un climat geopolitic dominat de agresiunea Rusiei și ascensiunea Chinei.
Ceea ce trebuia să fie un ''blitzkrieg diplomatic'' al administrației Trump pentru a pune capăt războiului din Ucraina s-a lovit, în acest weekend la Geneva, de zidul realității geopolitice. Narațiunea simplistă a unui „deal” rapid, care să fie livrat de ucraineni pe biroul președintelui american până la Ziua Recunoștinței (27 noiembrie), s-a evaporat.
Luni, la Palatul Cotroceni, are loc o ședință a Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT) cu o miză dublă: definirea cadrului conceptual de securitate pentru următorii cinci ani, prin noua Strategie Națională de Apărare, și identificarea resurselor financiare critice, prin accesarea programului european SAFE. Într-o lume în care arhitectura de securitate se rescrie violent, președintele Nicușor Dan propune conceptul de „independență solidară”, însă succesul acestuia depinde de capacitatea administrativă a unui stat încă măcinat de vulnerabilități interne.
Arhitectura de sprijin militar pentru Ucraina trece printr-o expansiune majora a infrastructurii sale de pe Flancul Estic. Generalul Maik Keller, comandantul adjunct al Comandamentului NSATU (NATO Security Assistance and Training for Ukraine), a confirmat că, începând cu luna ianuarie 2026, România va găzdui al doilea centru major de coordonare și tranzit al echipamentelor militare, operând în tandem cu hub-ul deja consacrat de la Rzeszow, Polonia.
Pe timpul nopții de 19.12.2025, armata rusă a aplicat o nouă lovitură de amploare facilităților energetice și militare din Odesa. În mai multe zone ale orașului, există deja o pană totală de curent. Acest lucru a fost anunțat de serviciile online ucrainene.
Planurile Germaniei pentru viitoarea generație de fregate de apărare aeriană (Klasse 127) au suferit o reconfigurare radicală, transformând ceea ce trebuia să fie un înlocuitor pentru clasa F124 într-o platformă de proiecție a forței fără precedent la nivel european.
Fostul președinte iranian Hassan Rouhani a stârnit controverse pe scară largă prin recentele sale declarații care au dezvăluit amploarea dezinformării și a calculelor greșite pe care se bazau factorii de decizie iranieni cu privire la capacitățile militare ale țării, în special în confruntarea cu adversarii săi tradiționali, precum Israelul și Statele Unite.
Darryl Nirenberg a fost confirmat în funcția de ambasador al Statelor Unite ale Americii la București, a anunțat, vineri, misiunea diplomatică americană din România.
Într‑una dintre cele mai mari operațiuni de repatriere din ultimele luni, 1.003 corpuri ale militarilor ucraineni au fost returnate în această dimineață în Ucraina, potrivit comunicatelor oficiale ale Comandamentului de coordonare pentru tratamentul prizonierilor de război (KShVOV). Rusia afirmă că trupurile aparțin personalului militar ucrainean decedat pe parcursul conflictului.
F/A-XX este proiectat să înlocuiască F/A-18E/F Super Hornet de a patra generație și să completeze flota de aeronave F-35C de generația a cincea.
Recent, o delegație a Statelor Unite s-a întâlnit cu producători ucraineni și a efectuat primele teste oficiale ale dronelor ucrainene. Kievul menționează că este pregătit să discute un "parteneriat strategic" în acest domeniu.
Karol Nawrocki, noul președinte al Poloniei pare să se fi inspirat din politica tranzacțională a administrației Trump, care, printre altele, condiționează livrarea de armament către Ucraina de achitarea acestuia.
Consilieri pe probleme de securitate națională din trei țări europene au zburat în Statele Unite pentru a participa la o nouă rundă de discuții pentru realizarea păcii în Ucraina.
Într-o premieră absolută care redefinește parametrii războiului asimetric, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a reușit distrugerea unui petrolier din „flota fantomă” rusească în apele internaționale ale Mării Mediterane. Operațiunea, confirmată de surse oficiale din cadrul unității de elită „Alpha”, a vizat nava QENDIL, un tanc petrolier de clasă Aframax, aflat sub sancțiuni internaționale, dar utilizat în continuare de Rusia pentru a eluda restricțiile occidentale.
Camera Superioară (Bundesrat) a Parlamentului german, care reunește cele 16 landuri federale, a adoptat vineri reforma serviciului militar pentru a consolida armata în contextul amenințării Rusiei și, deși deocamdată rămâne voluntar, în caz de necesitate serviciului militar poate fi declarat obligatoriu.
Programul Canadei pentru viitorul avion de vânătoare (Future Fighter Capability Project) se confruntă cu o presiune publică fără precedent, care riscă să deraieze una dintre cele mai importante achiziții militare din istoria țării. Un sondaj recent realizat de EKOS indică o schimbare radicală de percepție în rândul cetățenilor: o majoritate solidă sprijină acum tranziția către platforma suedeză Saab JAS 39 Gripen, în detrimentul continuării achizițiilor de avioane americane F-35A Lightning II.
DefenseRomania a discutat în exclusivitate cu eng. Carlo Ferlito, CEO Beretta, despre propunerea gigantului italian în programul SAFE în ceea ce privește achiziția viitoarelor arme de asalt pentru Armata României.
O breșă majoră s-a deschis în rețeaua de apărare a regiunii ruse Belgorod după ce dronele ucrainene au interceptat și distrus două lansatoare de rachete S-400 în plin proces de desfăşurare. Incidentul scoate la iveală vulnerabilitatea unora dintre cele mai importante active militare ale Rusiei în fața tacticilor de atac cu drone care operează la joasă altitudine.
Marina egipteană a trecut printr-o transformare radicală în ultimul deceniu, devenind una dintre cele mai puternice forțe navale din Orientul Mijlociu și Africa. Acest proces amplu de modernizare a început după ce președintele Abdel Fattah al-Sisi a preluat puterea în 2014, concentrându-se pe achiziționarea de nave de luptă avansate din țări europene precum Franța, Germania și Italia, alături de consolidarea producției interne .
Polonia a depășit chiar și Armata SUA în implementarea operațională a arhitecturii de apărare antiaeriană de nouă generație, transformând Varșovia în cel mai protejat oraș din lume împotriva amenințărilor aeriene. Într-un moment dificil pentru arhitectura de securitate a NATO, Ministerul polonez al Apărării a declarat oficial Capacitatea Operațională Deplină (FOC) pentru sistemul de apărare antiaeriană și antirachetă WISLA.
După luni de blocaje diplomatice legate de aderarea Suediei la NATO, Ungaria nu doar că deblochează achiziția de sisteme HIMARS, dar reușește să securizeze un acord de producție locală care va integra modulele de lansare americane pe platforme autohtone.
După ani de tensiuni diplomatice și sancțiuni, Turcia pare dispusă să renunțe la controversatele sistemele de rachete rusești S-400. Motivul? Nevoia critică de avioane de generația a V-a și conștientizarea faptului că proiectul autohton KAAN nu poate acoperi singur golurile de securitate din anii 2030.
Președintele autoproclamat al Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a declarat, din nou, că nu poate conduce țara la nesfârșit și s-a numit „un președinte care pleacă”.
Federația Rusă și Republica Belarus continuă să vorbească insistent despre noul sistem de rachete rusesc cu rază medie de acțiune Oreshnik, a cărui versiune experimentală a fost folosită pentru prima dată în luna noiembrie 2024 împotriva unui obiectiv industrial ucrainean.
Rusia şi-a exprimat îndoieli cu privire la contribuţia liderilor europeni la planul Statelor Unite privind soluţionarea războiului din Ucraina, informează agențiile Agerpres și EFE.
Pe 27 noiembrie 2024 a fost semnat contractul de achiziție ATBTU, cunoscute popular ca blindate ușoare 4x4. Contractul a fost câștigat prin procedură de licitație deschisă de compania Otokar. Dar care e stagiul contractului la final de 2025?
Până la sfârșitul anului 2025, racheta balistică ucraineană FP-7 de la compania Fire Point ar trebui să dețină toată documentația care va permite începerea oficială a livrărilor acestei arme către armata ucraineană.
La jumătatea lunii decembrie 2025, serviciile occidentale de monitorizare au înregistrat, pentru prima dată, o lansare țintită a unei rachete rusești Iskander-M la o distanță de 800 km. Aceasta înseamnă că “Iskander 1000” a fost acum de facto desfășurat la trupe și este folosit în mod activ.
Airbus a obținut o comandă majoră de elicoptere de la Ministerul Apărării din Spania, care s-a angajat să cumpere 100 de elicoptere de diferite tipuri.
Schimb de replici diplomatic foarte dur în această săptămână între Radoslaw Sikorski, ministrul de Externe și vicepremierul Poloniei și omologul său mahiar Peter Szijjarto.
Efortul Ucrainei de erodare metodică a rețelei anti-acces/interdicție zonală (A2/AD) a Rusiei în Crimeea a trecut la un nivel superior de complexitate. Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a confirmat că unitatea sa de elită, Centrul de Operații Speciale „Alfa”, a penetrat apărarea bazei aeriene Belbek în noaptea de 18 decembrie 2025, folosind drone cu rază lungă de acțiune. Bilanțul misiunii indică o pierdere dureroasă pentru Forțele Aerospațiale Ruse: un interceptor greu MiG-31 Foxhound, surprins la sol cu încărcătura completă de luptă, alături de o rețea complexă de sisteme radar.
Printr-un demers fără precedent pentru un stat NATO care nu are stocuri sovietice de armament, guvernul norvegian anunță un pachet de 290 de milioane de dolari care vizează finanţarea pentru Ucraina a două extreme tehnologice: rachete de ultimă generație pentru avioanele occidentale F-16 și muniții pentru sistemele S-300 moștenite din Războiul Rece.
Trei grăniceri ruși înarmați au trecut miercuri granița statului membru NATO și al Uniunii Europene, au declarat autoritățile estoniene. Postul de televiziune estonian ERR a relatat. Ministrul de Interne, Igor Taro, a declarat că rușii au rămas pe teritoriul estonian timp de aproximativ 20 de minute, apoi au plecat. Tallinn a publicat o înregistrare video a incidentului.
Polonia nu se mulțumește doar cu achiziții masive de blindate. Armata poloneză experimentează o revoluție structurală silențioasă, testând unități hibride om-mașină capabile să execute misiuni de la logistică grea până la ambuscade kamikaze.
Încercarea propagandei ruse de a minimiza efectele atacului cu drone subacvatice asupra portului Novorossiysk s-a întors împotriva Kremlinului. O analiză meticuloasă a imaginilor oficiale și a celor din satelit a permis identificarea a navei avariate: este vorba despre cel mai nou submarin din clasa Kilo al Flotei ruse din Marea Neagră.
