“I said to the German Ambassador that, as long as there was only a dispute between Austria and Serbia alone, I did not feel entitled to intervene, but that, directly it was a matter between Austria and Russia, it became a question of the peace of Europe, which concerned us all”.
Sir Edward Grey, British Foreign Secretary, 1914
Alphen, Netherlands. 5 March. Is there a new Serbia in Asia? Three seemingly unrelated but potentially critical events took place in Asia this past week, the world’s new cockpit of Realpolitik. First, south Asia’s two nuclear powers, India and Pakistan, exchanged fire and fatalities over disputed Jammu-Kashmir. Second, the second nuclear disarmament for sanctions relief summit between US President Donald J. Trump and North Korean Supreme Leader Kim Jung-un collapsed. Third, on Friday last, US Secretary of State Mike Pompeo assured the Philippines that if Manila’s forces were attacked in the South China Sea American forces would come to their aid under the 1951 US-Philippines Mutual Defence Treaty.
The dispute over the status of Jammu-Kashmir is not merely between India and Pakistan. China also occupies part of Kashmir following its victory in the 1962 Sino-Indian War and the establishment of a so-called Line of Actual Control. China also acts as the benefactor and de facto guarantor of Pakistan. Since independence from Britain in 1947 and partition India and Pakistan have fought four wars in 1947, 1965, 1971 and 1999. Relations between the two powers remains tense, even if on this occasion both Islamabad and New Delhi seem to have chosen to de-escalate the crisis. However, given New Delhi’s concerns about what it regards as terrorist training camps in Pakistani-held territory the threat of war remains.
The implications of the failure of the US-North Korean summit in Hanoi are yet to be understood. The distance between the two sides was evident. Pyongyang appeared to want complete sanction relief for partial disarmament. The Americans would only offer linkage between sanctions relief and disarmament. Supreme Leader Kim Jung-un clearly has no intention of scrapping his current nuclear programme. After talking with Beijing Pyongyang will be deciding this week whether to seek renewed high-level talks with the Americans (lower level talks will continue) or return to a policy of de facto nuclear blackmail of South Korea and a stand-off with the Americans.
Then there is the South China Sea. US Secretary of State Mike Pompeo was unequivocal during a visit to Manila last Friday, “China’s island-building activities in the South China Sea threaten your (Philippines) sovereignty, security and economic livelihood as well as the United States”. He went on to say that in the event Chinese forces attack Philippine forces the US would intervene militarily in support of the latter. The specific source of friction between China and the Philippines concerns the so-called ‘Nine-Dash Line’, a zone of self-declared Chinese sovereignty over much of the South China Sea plus unrecognised Chinese claim over all the islands and reefs therein. In July 2016, China effectively lost a case brought before the UN by the Philippines known as South China Sea Arbitration, although Beijing has consistently refused to recognise the decision demanding instead such disputes are resolved bilaterally. In other words, divide and rule.
In recent years, China has militarised a string of islands and reefs around the perimeter South China Sea to enforce its claim for an Exclusive Economic Zone or EEZ which covers much of region. With the Americans determined to enforce freedom of navigation and China seemingly set on at some point closing the Sea to outsiders the scene is being set for possibly the world’s first truly systemic confrontation.
In his masterpiece Diplomacy Henry Kissinger wrote, “By 1890, the concept of balance of power had reached the end of its potential. It had been made necessary in the first place by the multitude of states emerging from the ashes of of medieval aspirations to universal empire. In the eighteenth century, its corollary of raison d’etat had led to frequent wars whose primary function was to prevent the emergence of a dominant power and the resurrection of a European empire. The balance of power had preserved the liberties of states, not the peace of Europe”. For nineteenth century Europe read twenty-first century Asia. European communitarians might not like it but it is Chinese Machtpolitik and Realpolitik in Asia (or what the Americans now call the Indo-Pacific) that is defining the strategic map of both its region and the wider world.
Chinese power is fast becoming a defining force that itself forces all other powers to react to it, most notably the United States. Chinese power comes in many forms, not just military. Beijing’s use of debt diplomacy in Europe is already beginning to warp the strategic decisions of several European states in which China is ‘investing’ thus undermining the cohesion of NATO and the EU.
The broader danger is that Asia is fast becoming to resemble pre-World War One Europe as it divides between China and US-backed states with India a kind of freelancing power within the broad orb a new ‘West’ that is defined not by place but by ideas. This division is something I witnessed a few years ago during a visit to Pakistan when I was briefed by their Inter-Services Intelligence. The closeness between Beijing and Islamabad was already evident. In much the same way that Europe divided into blocs around Imperial Germany, on the one hand, and Britain, France and Russia, on the other, Asia is today a monument to the enduring nature of balance of power politics. As in the Europe of old the balance of power can be maintained for an extended period and, for the moment at least, China seems to want to do precisely that, albeit insisting on bilateral solutions to conflicts that are mainly of its own creation and to its advantage. History suggests sooner or later such balance will collapse and with it the peace of much of Asia, and quite possibly the world beyond.
Europe? If Europeans really do want to help convince China to return to a rules-based order they must invest in the real power that must underpin real rules. Europeans must also help keep America strong where she needs to be strong. In other words, like it or not, Europeans must invest in the global balance of power even as they work to reform and uphold the rules-based global order. That starts with an end to European strategic pretence and a proper commitment to regenerate NATO in Europe’s own strategic neighbourhood. It also means the end to empty European gestures. For example, the British have ‘threatened’ to send one of their two new aircraft carriers to the South China Sea (even as rumours persist that they will mothball the the other one) as a ‘gesture’ of solidarity with the Americans. It is an empty gesture by a hollow power and the Chinese know it.
The policy aim? To convince the Chinese to obey rules Beijing is today leveraging to its advantage by their persistent flouting. China is not the strategic spoiler that is Putin’s Russia. Beijing is, rather, a strange mix of nationalist power adolescent and sophisticated actor. Which direction China finally settles on is still up for grabs. Whilst that issue is being settled in Beijing Chinese assertiveness must be held in check by US-led power and further checks on Chinese attempts to buy acquiescence, not least in Europe. In parallel, there must be ongoing engagement with Beijing to convince it that Chinese interests in the bipolar world it is now creating will be best served by a China that invests in global norms for peaceful international relations.
The danger China poses is the implicit presumption behind much of contemporary Chinese foreign and security policy that the twenty-first century will be shaped on Chinese terms. Whilst it is couched in the language of maintaining peace and stability much of the tone of such policy is ‘peace’ and ‘stability’ on Chinese terms. There is also a Chinese assumption of a coming confrontation with the United States, but only when the correlation of forces are so in China’s favour, and at a time and place of China’s choosing, that Chinese power alone, and with it the humiliation in Asia of the United States, will be the best guarantor of peace. A Chinese world order? What is really spooky for those of us versed in the strategic literature of the European century is how strikingly similar such presumptions and assumptions of ‘inevitable’ Chinese superiority and dominance are to their nineteenth century nationalist counterparts in Europe.
On the eve of World War One a despairing Sir Edward Grey wrote, “The lamps are going out all over Europe; we shall not see them lit again in our lifetime”. There is now a growing possibility that the lamps will go out in Asia and if they do much of the rest of the world. World War One was triggered by a regional dispute between Austria-Hungary and Serbia. The system of blocs and alliances that had formed in Europe prior to 1914 were meant to prevent a wider systemic war. In the end they helped precipitate it. This begs two questions; is there a new Serbia in Asia, and if so where?
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Utilizând un instrument considerat frecvent o unealtă de influență a Beijingului, Australia a orchestrat cea mai de succes campanie de recrutare militară din ultimii 15 ani. În mod paradoxal, platforma TikTok a fost transformată în motorul principal care alimentează revitalizarea Forțelor de Apărare Australiene (ADF), permițându-le să-și consolideze efectivele ca răspuns direct la un climat geopolitic tot mai volatil.
Analiștii militari de la publicația ucraineană Deep State au prezentat raportul pentru iulie privind avansul trupelor ruse în Ucraina.
Ambasadorul rus în România, Vladimir Lipaev, într-un interviu acordat recent presei din Federația Rusă, a expus „ca la carte” toate narativele propagandei ruse, acuzând că România „își trădează propriile interese” și susține „regimul criminal de la Kiev” (!). Un răspuns la obiect ce merită adus în atenția publică vine din partea Trustului de Presă al Ministerului Apărării Naționale.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a confirmat că a efectuat un atac nocturn cu drone pe 4 august asupra aerodromului militar Saky din Crimeea ocupată de Rusia, susținând că a distrus sau avariat cinci avioane de luptă și a lovit un depozit de muniții de aviație. Operațiunea subliniază capacitatea tot mai mare a Kievului de a lovi ținte strategice adânc în teritoriul controlat de ruși.
Pe măsură ce interesul unor state cheie din Orientul Mijlociu, precum Arabia Saudită, Qatar și Turcia, pentru achiziționarea avionului american de vânătoare F-35 crește, Israelul se confruntă cu o dilemă strategică ce îi amenință superioritatea calitativă militară (Qualitative Military Edge - QME), un pilon al securității sale naționale. Oficialii israelieni din domeniul apărării monitorizează atent nu doar eventualele vânzări de F-35, ci și dezvoltarea avionului de generația a șasea, F-47, considerând că viitorul dominației aeriene în regiune depinde de următoarea mișcare a Ierusalimului.
„Până când Putin nu va fi convins de inevitabilitatea înfrângerii, războiul nu se va opri”, a declarat fostul comandant NATO, generalul în retragere Wesley Clark. Dictatorul rus Vladimir Putin va continua să lupte atâta timp cât crede că poate câștiga. Comunitatea internațională trebuie să-i transmită lui Putin un semnal clar și decisiv că Rusia nu va reuși și va fi forțată să părăsească Ucraina.
Șeful spionajului militar ucrainean (GUR) a prezentat patru scenarii posibile de evoluție a situației din Ucraina într-o eventuală perioadă postbelică care ar putea începe chiar din 2025.
Eficacitatea loviturilor aeriene rusești începe să se vadă. Miile de drone și rachete lansate de Rusia în fiecare lună consumă accelerat rezervele de rachete interceptoare ale Ucrainei.
Federația Rusă a produs prima rachetă de serie Oreshnik care a fost deja predată armatei.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 1 august 2025, de la ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
Alocările bugetare fără precedent în istoria UE, anunțate recent de Comisia Europeană, încep destul de rapid să-și facă simțite efectele.
Prezentarea celor mai noi sisteme de rachete turcești în cadrul expoziției internaționale de apărare IDEF-2025 de la Istanbul a atras atenția comunității militare internaționale, mai ales experților militari din Rusia care s-au oprit asupra noii rachete balistice hipersonice a Turciei, Tayfun. Și de aici, multe scenarii, inclusiv cum ar face față Rusia într-un ipotetic conflict cu Turcia?
O analiză recentă a mai multor imagini din satelit, realizată de Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), dezvăluie că Beijingul a construit în Marea Chinei de Sud o rețea de 27 de baze militare pe insule artificiale. Aceste avanposturi, construite pe o suprafață totală de aproximativ 3.200 de hectare, au transformat o zonă disputată într-o fortăreață militarizată, iar cea mai importantă realizare a Chinei este că unele dintre aceste baze sunt acum complet capabile să găzduiască și să opereze bombardiere cu capacitate nucleară.
Europa injectează în sfârșit sume uriașe în domeniul apararii, dar banii nu rezolvă problema fundamentală: cine va coordona acest efort masiv pentru a evita risipa și a asigura interoperabilitatea? În timp ce dezbaterile se concentrează pe UE sau pe structurile înalte ale NATO, un candidat neașteptat, dar poate cel mai potrivit, se profilează pentru acest rol: Comandamentul European al Statelor Unite (EUCOM).
Pe coridoarele de la Pentagon și de la sediul NATO din Bruxelles, o întrebare domină discuțiile strategice: cât de mult este dispusă administrația Trump să reducă amprenta militară a Americii în Europa? Speculațiile s-au transformat într-o așteptare tensionată, în timp ce aliații europeni anticipează o reevaluare fundamentală a posturii de forță americane, cu implicații directe pentru securitatea continentală într-un moment de maximă vulnerabilitate.
Într-un avertisment direct care subliniază o vulnerabilitate majoră în postura de apărare a Europei, Comisarul European pentru Transporturi, Apostolos Tzitzikostas, a declarat că rețeaua de transport a continentului este periculos de nepregătită pentru cerințele unui conflict de mare intensitate. Potrivit acestuia, podurile, tunelurile și căile ferate actuale, proiectate pentru uz civil, s-ar prăbuși sub greutatea unui efort militar modern, paralizând orice încercare de a mobiliza rapid forțele NATO pentru a contracara o agresiune rusă.
Într-o zi care a evidențiat tensiunea dintre realitatea militară pe termen lung și presiunea politică pe termen scurt, generalul american în retragere David Petraeus a avertizat luni că un armistițiu în Ucraina este improbabil până când ajutorul occidental nu va permite Kievului să schimbe fundamental dinamica de pe câmpul de luptă. Evaluarea sa sobră a venit în aceeași zi în care președintele Donald Trump a redus drastic termenul limită de 50 de zile impus Rusiei pentru a accepta o încetare a focului, semnalând o nerăbdare tot mai mare la Casa Albă pentru încheierea conflictului din Ucraina.
Într-una dintre cele mai clare și sfidătoare declarații de până acum, Coreea de Nord a anunțat oficial că orice negociere viitoare cu Statele Unite nu va duce niciodată la denuclearizare, cerând Washingtonului să accepte ceea ce Phenianul numește "realitatea" unui stat nord-coreean înarmat nuclear. Mesajul, transmis marți de influenta soră a liderului Kim Jong Un, Kim Yo Jong, ucide efectiv orice speranță de a reînvia un acord nuclear fără o schimbare fundamentală a politicii americane.
Pentagonul, prin intermediul Defense Innovation Unit (DIU), încearcă să recreeze condițiile grele de război electronic de pe frontul din Ucraina pentru a testa noua generație de drone americane. Însă un exercițiu recent în Alaska a scos la iveală o realitate inconfortabilă pentru Armata SUA: eforturile sunt subminate de echipamente de contramăsuri vechi de zeci de ani, poligoane de testare inadecvate și o birocrație complexă care împiedică testarea agilă, specifică conflictelor moderne.
Deși recunoaște că NATO poate captura ușor Kaliningradul, Rusia joacă rolul de „terorist kamikaze” și spune că e suficient un Iskander cu focos nuclear pentru „a controla situația”.
Cuvintele generalului Christopher T. Donahue, comandantul Armatei SUA pentru Europa și Africa (USAREUR-AF), despre planurile NATO pentru ocuparea orașului Kaliningrad, au rezonat puternic în Rusia. Oficialul american declara că planurile regionale ale NATO sunt elaborate de ceva vreme, inclusiv cel pentru capturarea Kaliningradului.
Rusia visează de mai bine de trei ani să facă ceea ce Israelul a reușit în Războiul de 12 Zile împotriva Iranului: Dominația aeriană. În ciuda faptului că aviația militară rusă e superioară celei ucrainene, atât din perspectivă tehnologică, dar mai ales din perspectivă numerică, Forțele Aeropsațiale Ruse nu au reușit sub nicio formă să domine spațiul aerian ucrainean. Cum s-a ajuns aici?
Ucraina a inițiat suspendarea participării sale la Tratatul privind Forțele Armate Convenționale în Europa (CFE), o mișcare strategică ce semnalează o ruptură definitivă cu arhitectura de securitate post-Război Rece. Anunțul, făcut de Ministerul Afacerilor Externe, plasează Kievul pe o traiectorie de adaptare a politicii sale de apărare la realitățile dure ale conflictului cu Rusia, eliberându-se de constrângerile legale menite să prevină un război de anvergură care, pentru Ucraina, este deja o realitate.
Viena, cunoscută și acceptată tacit ca principalul “nod de penetrare” al Rusiei în geopolitica europeană - datorită poziției sale neutre, a deschiderii economice cu Moscova, rolului diplomatic european și a marii densități a rețelelor de spionaj ruse prezente, menite să valorifice toate acestea - se apropie tot mai mult de un moment de cotitură în modul cum se raportează la acțiunile Kremlinului.
Orologiul strategic al Europei a fost setat la un nou termen limită, unul alarmant de apropiat: 2027. Noul Comandant Suprem al Forțelor Aliate în Europa (SACEUR), generalul american Alexus Grynkewich, a confirmat direct prim-ministrului polonez Donald Tusk evaluările serviciilor de informații americane care indică faptul că Rusia ar putea atinge capacitatea operațională pentru o confruntare militară cu NATO în mai puțin de doi ani.
În fața unei Rusii care își accelerează producția de rachete balistice la un nivel alarmant, strategia defensivă a Europei se dovedește a fi periculos de inadecvată. În timp ce Moscova are capacitatea de a produce anual până la 1.000 de rachete balistice avansate, calculele reci arată că întregul continent european poate spera să intercepteze mai puțin de o treime din acest număr, creând un decalaj strategic ce subminează fundamental descurajarea convențională.
Aviația tactică ucraineană a efectuat cu succes un atac cu bombe asupra unei facilități aparținând Serviciului Federal de Securitate (FSB) al Rusiei din regiunea învecinată Bryansk.
Ca răspuns direct la lecțiile învățate din Ucraina și la nevoia critică de interoperabilitate pe flancul estic al NATO, Armata SUA presează agresiv pentru o „platformă de lansare comună”, capabilă să tragă atât muniții ofensive, cât și defensive, provenite de la orice națiune aliată. Obiectivul, potrivit unui general de top al Armatei SUA în Europa, este un sistem unic, menit să depășească obstacolele birocratice de utilizare și să faciliteze accesul la rezervele de muniție ale alianței.
Facand o evaluare tranșantă a războiului din Ucraina, generalul-locotenent (r) Ben Hodges, fost comandant al forțelor americane în Europa, susține că Occidentul deține, dar ezită să folosească, instrumentele decisive care ar putea sugruma efortul de război al Rusiei.
O întâlnire între președintele rus, Vladimir Putin, și omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, ar putea fi doar ultimul pas în rezolvarea conflictului din Ucraina, a declarat astăzi (25.07.2025) purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov. Potrivit acestuia, o astfel de întâlnire ar trebui să servească la confirmarea unui acord între cele două părți, care în prezent pare să fie foarte departe.
Generalul Valerii Zalujnîi, fostul arhitect al apărării Ucrainei, a lansat un avertisment tranșant ce reflectă realitățile dure ale conflictului: războiul de agresiune al Rusiei riscă să se prelungească până în 2034. Potrivit acestuia, un astfel de scenariu poate fi evitat doar printr-o revizuire fundamentală a strategiei de apărare și de mobilizare a resurselor, atât de către Kiev, cât și de către aliații săi.
Rusia construiește de doi ani în regiunea Kaliningrad o facilitate de culegere de informații militare (SIGINT), la doar 25 km de granița cu NATO. Este vorba despre un centru masiv de război electronic, o "ureche" uriașă a Moscovei, capabilă să asculte, să intercepteze comunicațiile radio și chiar să bruieze sisteme de navigație pe un perimetru extins, de la Marea Baltică, până în inima Europei.
Unul dintre cele mai surprinzătoare momente ale ultimelor zile a fost o postare a președintelui american Donald Trump pe platforma sa, Truth Social. Postarea, apărută joi dimineață, a generat un val de reacții, mai ales pentru că a apărut pe fondul discuțiilor de pace dintre Rusia și Ucraina, discuții în care chiar Trump este implicat.
În mijlocul unui conflict care a redefinit războiul modern, transformând drona într-un instrument strategic de maximă importanță, un scandal izbucnit la fabrica franceză Renault ridică o întrebare inconfortabilă: cât de adâncă este influența rusească în Europa, chiar și acolo unde te-ai aștepta mai puțin? Deși pare un simplu conflict de muncă, opoziția unor angajați Renault față de producția de drone pentru Ucraina pare a fi mult mai mult decât atât.
Războiul din Ucraina a rescris multe reguli ale conflictului modern, iar drona a devenit vedeta incontestabilă. De la drone de recunoaștere minuscule la "viespi" FPV (first-person view), aceste vehicule aeriene fără pilot au dovedit că pot paraliza mișcări de trupe, pot lovi zone care erau considerate pana recent de neatins și pot provoca o uzură constantă inamicului. Cu toate acestea, sub zumzetul omniprezent al dronelor se ascunde o întrebare fundamentală pentru Alianța Nord-Atlantică: pot aceste instrumente ieftine să înlocuiască artileria, tancurile și rachetele tradiționale, care costă milioane de dolari?
Relațiile dintre Statele Unite și Turcia continuă să fie tensionate, iar poziția Washingtonului privind reintegrarea Ankarei în programul de avioane de luptă F-35 rămâne neschimbată. Într-o scrisoare oficială, Departamentul de Stat american a confirmat că opoziția sa este neclintită, reiterând condițiile pe care Turcia ar trebui să le îndeplinească pentru a spera la o normalizare a situației.
Ucraina a anunțat o nouă armă de temut, racheta de croazieră cu rază lungă de acțiune denumită „Flamingo”, capabilă să lovească ținte la o distanță de 3.000 de kilometri. Președintele Volodimir Zelenski a confirmat testele și a estimat că producția de masă va începe la finalul acestui an sau la începutul anului viitor. Dar, în spatele succesului propagandistic, se ascunde o poveste plină de contradicții și întrebări.
În februarie și martie 2022, forțele ruse au aflat pe propria piele că avansurile rapide pe un front îngust nu dau rezultate.
Acum, la trei ani și jumătate după lungile coloane de blindate făcute scrum în drumul spre Kiev, trupele ruse, probabil nerăbdătoare să încheie odată acest război, au încercat din nou o tactică asemănătoare, uitând că avansurile lente din ultimii doi ani le-au făcut după consolidări puternice ale bazelor de plecare la ofensivă.
Sikorsky a anunțat un nou contract cu US Army pentru modernizarea elicopterelor Black Hawk.
Federația Rusă a atacat masiv Ucraina cu rachete de croazieră sau balistice, precum și cu drone de tip Shahed, explozii fiind auzite inclusiv în Ucraina de Vest.
Țările europene vor ca Donald Trump să desfășoare avioane de vânătoare americane în România, ca parte a garanțiilor de securitate ale SUA pentru a pune capăt războiului din Ucraina.
Serbia își dotează masiv armata cu echipament israelian, dar cantitatea nu e totul. Guvernul de la Belgrad pare că va primi de la Elbit un întreg ”pachet” de tehnologie militară, care include nu doar lansatoare, rachete și drone, ci și capacități de colectare informații și de război electronic.
În noaptea de 21.08.2025, Forțele Armate ale Federației Ruse au efectuat un atac combinat puternic asupra instalațiilor de infrastructură critică din Ucraina, folosind nu numai drone kamikaze, ci și rachete balistice și de croazieră. Loviturile au fost efectuate atât asupra instalațiilor militare de pe linia frontului, dar și din spatele acestuia, cât și asupra structurilor de petrol și gaze.
Țările europene vor trebui să suporte „partea leului” din costul garanțiilor de securitate pentru Ucraina, a declarat joi seară vicepreședintele american JD Vance, potrivit Reuters.
Statele Unite vând arme către Europa pentru Ucraina cu un adaos de 10%, a declarat secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, într-un interviu acordat FOX News. Este vorba de o taxă suplimentară contractelor de achiziții de la companiile americane de armament.
În contextul geopolitic actual, Germania face un pas major pentru a-și redefini rolul pe scena europeană și globală. Un document detaliat, redactat de Ministerul Federal al Apărării, dezvăluie o strategie masivă de înarmare, cu un buget estimat la peste 350 de miliarde de euro până în 2041. Suma este uluitoare și subliniază o schimbare de paradigmă în politica de securitate a țării, aliniată la viziunea noului cancelar, Friedrich Merz.
Propagandiștii ruși au început să combine falsul cu ridicolul, anunțând pe 20 august că 1,7 milioane de militari ucraineni sunt morți și dispăruți de la începutul războiului. De ce Rusia nu a câștigat războiul până acum, dacă Ucraina a înregistrat pierderi atât de mari în cei trei ani și jumătate de război?
Vicepremierul polonez și ministru al apărării, Wladyslaw Kosiniak-Kamysz, a informat miercuri (20.08.2025) că o dronă rusească s-a prăbușit în estul Poloniei. Este vorba despre o provocare rusească într-un moment în care se discută despre pacea în Ucraina, a declarat el în fața reporterilor. Presa poloneză anunțase deja că o dronă neidentificată a căzut pe un câmp din estul Poloniei peste noapte și a explodat. Ucraina se apără împotriva agresiunii rusești, care include atacuri cu drone asupra orașelor ucrainene practic în fiecare noapte, pentru al patrulea an consecutiv.
În cadrul unei dezbateri care a avut loc la Hudson Institute, generalul David Petraeus, fost comandant al principalelor comandamente militare ale SUA și fost Director al CIA, o figură respectată în rândul strategilor militari americani, a oferit o analiză detaliată și originală a războiului din Ucraina, subliniind în același timp lecțiile pe care Taiwanul ar trebui să le învețe. Potrivit acestuia, în pofida distanței geografice, ambele națiuni se confruntă cu provocări similare legate de descurajare și de modernizarea forțelor armate.
Pe 15 august, la Conferința de Securitate Internațională de la Moscova, a fost lansată o acuzație gravă. Igor Kostyukov, șeful Direcției Principale de Informații a Ministerului rus al Apărării, a acuzat direct Statele Unite de o campanie de „șantaj” împotriva guvernelor din regiunea Asia-Pacific. Potrivit acestuia, Washingtonul ar sabota deliberat exporturile de armament ale Rusiei, folosind amenințarea sancțiunilor pentru a anula contracte esențiale.
Anders Fogh Rasmussen, fost secretar general al NATO, a lansat recent un apel șocant, dar deloc surprinzător: Ucraina nu poate primi garanții de securitate „de neclintit” fără ca națiunile europene să trimită trupe pe teritoriul său. Într-o declarație pentru BBC, fostul premier danez a subliniat că următoarele săptămâni vor fi decisive pentru a se constitui o „coaliție a celor dispuși” să acționeze. Aceste cuvinte, rostite la scurt timp după întâlnirile de la Washington și Alaska dintre liderii occidentali, scot la iveală o realitate dură: angajamentele verbale nu sunt suficiente, iar decalajul dintre retorică și acțiune în privința apărării Ucrainei este enorm.
Pe fondul unei operațiuni susținute în Fâșia Gaza, Ministerul israelian al Apărării a confirmat, pe 20 august, un program masiv de 1,5 miliarde de dolari pentru a accelera producția celor mai avansate vehicule blindate ale sale. Această investiție strategică urmărește să reînnoiască și să extindă capacitățile de manevră ale Forțelor de Apărare Israeliene (IDF), semnalând o încredere continuă în forțele blindate grele, chiar și în contextul unei evoluții a războiului modern către utilizarea roiurilor de drone.
Ministrul apărării polonez, Wladyslaw Kosiniak-Kamysz, a declarat miercuri că evenimentele din Lituania şi România sunt comparabile cu situaţia din Polonia, referindu-se la căderea unui obiect în estul Poloniei, regiune care se învecinează cu Ucraina.România, țările baltice și Polonia sunt în aceeași barcă, avertizează oficialii de la Varșovia
Aproximativ zece țări sunt pregătite să trimită trupe în Ucraina pentru a monitoriza respectarea acordului de pace dintre Ucraina și Rusia, a relatat Bloomberg, citând surse proprii. Cu toate acestea, nu a numit nicio țară specifică în afară de Franța și Marea Britanie.
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, l-a sunat, marți, pe președintele Türkiye, Recep Tayyip Erdogan.
Aeronavele IAR-99 Standard aflate în dotarea Bazei Aeriene de Instruire a Personalului Aeronautic "Aurel Vlaicu" se află într-un program de revitalizare care va conduce la prelungirea perioadei de operaţionalizare, dar termenul de livrare pentru cele cinci aeronave modernizate este, în continuare, o necunoscută.
Preşedintele Letoniei, Edgars Rinkevics, a îndemnat la o construcţie mai rapidă a gardurilor de protecţie de-a lungul graniţelor ţării cu Rusia şi Belarus, aducând ca argument riscurile de securitate din războiul Moscovei în Ucraina, relatează Agerpres.
Zborul face parte dintr-o serie regulată de misiuni ale Forțelor Operative de Bombardiere, despre care NATO a subliniat că au ca scop aprofundarea integrării și demonstrarea „unei puteri aeriene credibile și pregătite de luptă.
În noaptea de 20 august, trupele ruse au executat noi lovituri cu rachete și drone asupra unor ținte de pe teritoriul Ucrainei.
În contextul creșterii cererii pentru sisteme de apărare antiaeriană, gigantul american Raytheon Technologies (RTX) și partenerul său german, Diehl Defence, au semnat un memorandum de înțelegere pentru a relansa producția de componente ale rachetelor Stinger pe continentul european. Acordul, anunțat oficial printr-un comunicat de presă, este un răspuns direct la necesitatea de a suplimenta stocurile de armament ale țărilor NATO și partenerilor, în special pe fondul conflictului din Ucraina.
În spatele cortinei de sancțiuni și declarații diplomatice, un război economic se desfășoară pe mările lumii, alimentând mașina de război a Kremlinului. Un raport recent al Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării din Ucraina (GUR) scoate la lumină o rețea vastă și clandestină de nave, o "flotă fantomă" care transportă petrol, milioane de tone de cereale și cărbune furate din Ucraina, subminând eforturile internaționale de a izola Rusia.
Un incident de o importanță strategică majoră a avut loc în teritoriile ocupate ale Ucrainei, demonstrând capacitatea forțelor ucrainene de a executa operațiuni complexe, adânc în spatele liniilor inamice. Pe 19 august 2025, un tren rusesc care transporta combustibil a fost lovit și distrus în regiunea Zaporojie, între localitățile Urozhaine și Tokmak. Această acțiune nu doar că a provocat o pierdere materială semnificativă, dar a și paralizat o rută logistică vitală pentru forțele de ocupație.
După summitul cu Vladimir Putin, care a lăsat în urmă mai multe întrebări decât răspunsuri, Donald Trump a continuat spectacolul diplomatic la Casa Albă, întâlnindu-se cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski și cu o serie de lideri europeni. Discuțiile, un amestec de declarații grandioase și ambiguități strategice, par să fi coagulat un singur punct ferm: Statele Unite nu vor trimite trupe la sol pentru a garanta securitatea Ucrainei. Așa a reieșit clar din interviul lui Trump pentru emisiunea "Fox & Friends", unde a oferit "asigurarea" sa solemnă că soldații americani vor rămâne departe de linia frontului.
