“I said to the German Ambassador that, as long as there was only a dispute between Austria and Serbia alone, I did not feel entitled to intervene, but that, directly it was a matter between Austria and Russia, it became a question of the peace of Europe, which concerned us all”.
Sir Edward Grey, British Foreign Secretary, 1914
Alphen, Netherlands. 5 March. Is there a new Serbia in Asia? Three seemingly unrelated but potentially critical events took place in Asia this past week, the world’s new cockpit of Realpolitik. First, south Asia’s two nuclear powers, India and Pakistan, exchanged fire and fatalities over disputed Jammu-Kashmir. Second, the second nuclear disarmament for sanctions relief summit between US President Donald J. Trump and North Korean Supreme Leader Kim Jung-un collapsed. Third, on Friday last, US Secretary of State Mike Pompeo assured the Philippines that if Manila’s forces were attacked in the South China Sea American forces would come to their aid under the 1951 US-Philippines Mutual Defence Treaty.
The dispute over the status of Jammu-Kashmir is not merely between India and Pakistan. China also occupies part of Kashmir following its victory in the 1962 Sino-Indian War and the establishment of a so-called Line of Actual Control. China also acts as the benefactor and de facto guarantor of Pakistan. Since independence from Britain in 1947 and partition India and Pakistan have fought four wars in 1947, 1965, 1971 and 1999. Relations between the two powers remains tense, even if on this occasion both Islamabad and New Delhi seem to have chosen to de-escalate the crisis. However, given New Delhi’s concerns about what it regards as terrorist training camps in Pakistani-held territory the threat of war remains.
The implications of the failure of the US-North Korean summit in Hanoi are yet to be understood. The distance between the two sides was evident. Pyongyang appeared to want complete sanction relief for partial disarmament. The Americans would only offer linkage between sanctions relief and disarmament. Supreme Leader Kim Jung-un clearly has no intention of scrapping his current nuclear programme. After talking with Beijing Pyongyang will be deciding this week whether to seek renewed high-level talks with the Americans (lower level talks will continue) or return to a policy of de facto nuclear blackmail of South Korea and a stand-off with the Americans.
Then there is the South China Sea. US Secretary of State Mike Pompeo was unequivocal during a visit to Manila last Friday, “China’s island-building activities in the South China Sea threaten your (Philippines) sovereignty, security and economic livelihood as well as the United States”. He went on to say that in the event Chinese forces attack Philippine forces the US would intervene militarily in support of the latter. The specific source of friction between China and the Philippines concerns the so-called ‘Nine-Dash Line’, a zone of self-declared Chinese sovereignty over much of the South China Sea plus unrecognised Chinese claim over all the islands and reefs therein. In July 2016, China effectively lost a case brought before the UN by the Philippines known as South China Sea Arbitration, although Beijing has consistently refused to recognise the decision demanding instead such disputes are resolved bilaterally. In other words, divide and rule.
In recent years, China has militarised a string of islands and reefs around the perimeter South China Sea to enforce its claim for an Exclusive Economic Zone or EEZ which covers much of region. With the Americans determined to enforce freedom of navigation and China seemingly set on at some point closing the Sea to outsiders the scene is being set for possibly the world’s first truly systemic confrontation.
In his masterpiece Diplomacy Henry Kissinger wrote, “By 1890, the concept of balance of power had reached the end of its potential. It had been made necessary in the first place by the multitude of states emerging from the ashes of of medieval aspirations to universal empire. In the eighteenth century, its corollary of raison d’etat had led to frequent wars whose primary function was to prevent the emergence of a dominant power and the resurrection of a European empire. The balance of power had preserved the liberties of states, not the peace of Europe”. For nineteenth century Europe read twenty-first century Asia. European communitarians might not like it but it is Chinese Machtpolitik and Realpolitik in Asia (or what the Americans now call the Indo-Pacific) that is defining the strategic map of both its region and the wider world.
Chinese power is fast becoming a defining force that itself forces all other powers to react to it, most notably the United States. Chinese power comes in many forms, not just military. Beijing’s use of debt diplomacy in Europe is already beginning to warp the strategic decisions of several European states in which China is ‘investing’ thus undermining the cohesion of NATO and the EU.
The broader danger is that Asia is fast becoming to resemble pre-World War One Europe as it divides between China and US-backed states with India a kind of freelancing power within the broad orb a new ‘West’ that is defined not by place but by ideas. This division is something I witnessed a few years ago during a visit to Pakistan when I was briefed by their Inter-Services Intelligence. The closeness between Beijing and Islamabad was already evident. In much the same way that Europe divided into blocs around Imperial Germany, on the one hand, and Britain, France and Russia, on the other, Asia is today a monument to the enduring nature of balance of power politics. As in the Europe of old the balance of power can be maintained for an extended period and, for the moment at least, China seems to want to do precisely that, albeit insisting on bilateral solutions to conflicts that are mainly of its own creation and to its advantage. History suggests sooner or later such balance will collapse and with it the peace of much of Asia, and quite possibly the world beyond.
Europe? If Europeans really do want to help convince China to return to a rules-based order they must invest in the real power that must underpin real rules. Europeans must also help keep America strong where she needs to be strong. In other words, like it or not, Europeans must invest in the global balance of power even as they work to reform and uphold the rules-based global order. That starts with an end to European strategic pretence and a proper commitment to regenerate NATO in Europe’s own strategic neighbourhood. It also means the end to empty European gestures. For example, the British have ‘threatened’ to send one of their two new aircraft carriers to the South China Sea (even as rumours persist that they will mothball the the other one) as a ‘gesture’ of solidarity with the Americans. It is an empty gesture by a hollow power and the Chinese know it.
The policy aim? To convince the Chinese to obey rules Beijing is today leveraging to its advantage by their persistent flouting. China is not the strategic spoiler that is Putin’s Russia. Beijing is, rather, a strange mix of nationalist power adolescent and sophisticated actor. Which direction China finally settles on is still up for grabs. Whilst that issue is being settled in Beijing Chinese assertiveness must be held in check by US-led power and further checks on Chinese attempts to buy acquiescence, not least in Europe. In parallel, there must be ongoing engagement with Beijing to convince it that Chinese interests in the bipolar world it is now creating will be best served by a China that invests in global norms for peaceful international relations.
The danger China poses is the implicit presumption behind much of contemporary Chinese foreign and security policy that the twenty-first century will be shaped on Chinese terms. Whilst it is couched in the language of maintaining peace and stability much of the tone of such policy is ‘peace’ and ‘stability’ on Chinese terms. There is also a Chinese assumption of a coming confrontation with the United States, but only when the correlation of forces are so in China’s favour, and at a time and place of China’s choosing, that Chinese power alone, and with it the humiliation in Asia of the United States, will be the best guarantor of peace. A Chinese world order? What is really spooky for those of us versed in the strategic literature of the European century is how strikingly similar such presumptions and assumptions of ‘inevitable’ Chinese superiority and dominance are to their nineteenth century nationalist counterparts in Europe.
On the eve of World War One a despairing Sir Edward Grey wrote, “The lamps are going out all over Europe; we shall not see them lit again in our lifetime”. There is now a growing possibility that the lamps will go out in Asia and if they do much of the rest of the world. World War One was triggered by a regional dispute between Austria-Hungary and Serbia. The system of blocs and alliances that had formed in Europe prior to 1914 were meant to prevent a wider systemic war. In the end they helped precipitate it. This begs two questions; is there a new Serbia in Asia, and if so where?
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Maratonul diplomatic de cinci ore desfășurat marți la Kremlin, între președintele rus Vladimir Putin și trimișii speciali ai președintelui american Donald Trump, s-a încheiat exact așa cum a început: fără nicio mișcare semnificativă, fără un acord și fără vreun semn că Moscova ar fi dispusă să își reconsidere cererile maximaliste.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
DefenseRomania a participat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), unde mai mulți experți, cadre academice și jurnaliști din Europa Centrală și de Est s-au reunit. Subiectele conferinței au fost relațiile Israelului cu statele din regiune, dar și arhitectura geostrategică din Orient după războiul din Gaza generat de atacul grupării teroriste Hamas din 7 octombrie 2023.
Pakistanul a semnat un acord major de apărare cu Armata Națională Libiană, care controlează estul și sudul Libiei sub comanda lui Khalifa Haftar. Acesta care vine pe fondul polarizării politice din Libia de la căderea regimului lui Muammar Gaddafi, în 2011, și subliniază ambițiile Islamabadului de a-și extinde exporturile de apărare, bazându-se pe parteneriatul său cu China în dezvoltarea de arme avansate. Acordul prevede inclusiv achiziția de către Libia de avioane JF-17, construite de Pakistan împreună cu China.
Decretele de numire în funcţie a noilor miniştri de la Apărare - Radu Miruţă şi Economie - Irineu Darău au fost publicate marţi în Monitorul Oficial.
Istoria aviației militare ar fi putut arăta total diferit dacă americanii ar fi ale un proiect ce azi pare uitat: YF-23 Black Widow II sau „Văduva Neagră”. E vorba de două concepte diferite care au concurat, proces în urmă căruia s-a născut F-22 Raptor, considerat de mulți cel mai performant avion de luptă din lume.
Compania Lockheed Martin a anunțat că a testat cu succes racheta GMLRS ER (Guided Multiple Launch Rocket System Extended-Range) cu rază mai lungă de acțiune și un sistem de lansare M-142 HIMARS (High Mobility Artillery Rocket System).
Comandantul-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei, Oleksandr Sîrski, declara zilele trecute că Rusia și-a mărit efectivele la aproximativ 710 mii de oameni pentru a desfășura o operațiune ofensivă strategică în Ucraina.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a audiat rapoartele secretarului Consiliului Național de Securitate și Apărare, Rustem Umerov, și ale șefului Statului Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei, Andriy Hnatov, privind rezultatele negocierilor cu delegația americană privind soluționarea războiului.
Serviciul de presă al corporației de stat Rostec din Federația Rusă a anunțat, pe 22.12.2025, că un avion de vânătoare de tip Su-57 a efectuat primul zbor cu un nou motor de generația a cincea, cunoscut sub denumirea de “Produs 177”.
Gazprom negociază cu compania petrolieră ungară MOL o posibilă vânzare a participației sale majoritare deținută la NIS - singura rafinărie a Serbiei -, a anunțat marți președintele sârb Aleksandar Vucic, transmit Agerpres și Reuters.
Pe baza informațiilor de la agențiile de informații britanice, Generalul Gwyn Jenkins, șeful Marinei Regale Britanice, este sigur că războiul din Ucraina a crescut apetitul Rusiei pentru dominație în multe regiuni ale lumii.
Oficialul a avertizat că forțele britanice și NATO în ansamblu și-ar putea pierde în curând avantajul în Oceanul Atlantic. Acest lucru se datorează consolidării semnificative a capacităților navale rusești și consolidării continue de către Kremlin a capacităților sale navale.
Navele vor fi cele mai rapide și de 100 de ori mai puternice decât orice navă construită până acum, s-a lăudat Trump. Prima navă din clasa Trump se va numi "USS Defiant".
Forțele ruse au lansat atacuri la scară largă cu rachete și drone asupra mai multor orașe ucrainene în noaptea de 23 decembrie, vizând, în principal, infrastructura energetică din regiunile din vestul îndepărtat al țării, dar și porturile Ismail și Reni de la frontiera cu România.
Grecia continuă să își consolideze capacitățile militare ca răspuns la ceea ce Atena descrie drept amenințări crescânde din partea Turciei, desfășurând sisteme de rachete cu rază lungă Spike NLOS, de fabricație israeliană, în special în insulele din estul Mării Egee și în regiunea Evros, la frontiera terestră cu Turcia. Sistemele au intrat recent în inventarul Forțelor Armate Elene și se află în curs de integrare operațională.
Armata germană a decis că noile pistoale de serviciu vor fi furnizate de Česká Zbrojovka (CZ). Soldații Bundeswehr vor folosi pistoale de tip CZ P-10.
Micul stat baltic a ales sistemele sud-coreene Chunmoo, care vor ajunge începând cu anul 2027.
Construcția noului portavion se va desfășura în cadrul programului PANG și va avea un cost estimat la aproximativ 10,25 miliarde de euro, fiind unul dintre cele mai ambițioase proiecte militare lansate de Franța în ultimele decenii.
Discuțiile privind un proces de pace în Ucraina, între americani, ucraineni și europeni, avansează lent lovindu-se în continuare de blocaje majore. De negocieri nu poate fi vorba în contextul în care Rusia refuză orice formă de dialog, continuând să aibă solicitări ce sunt mai degrabă o formă de capitulare a Ucrainei. Unul din puținele numitoare comune în discuțiile dintre aliați sunt reprezentate de viitoarele garanții de securitate pentru Ucraina, garanții pentru care au căzut de acord și americanii. Dar cum vor arăta ele?
Testele sistemului de apărare aeriană franco-italian de nouă generație SAMP/T NG (Sol-Air Moyenne Portée / Terrestre de nouvelle génération) au fost finalizate cu succes.
Aeronavele de luptă rusești sunt ținta preferată a serviciilor de informații ucrainene. Aseară, un SU-27 și un Su-30 au fost lovite pe aerodromul Lipețk din Rusia.
Compania cehă Tatra Defence și compania germană KNDS Deutschland au semnat un contract pentru producerea de carene pentru tancurile Leopard 2A8. 150 de exemplare vor fi produse în Republica Cehă, cu o opțiune pentru încă 300.
Cu mai puțin de o săptămână înainte de Crăciun, când toți creștinii de pe glob se pregătesc de una dintre cele mai mari sărbători ale lor, forțele ruse din linia întâi au lansat, sâmbătă, unul dintre cele mai mari asalturi din acest an. De asemenea, ultimele zile au fost caracterizate de o intensificare a loviturilor cu rachete și drone asupra regiunii Odesa.
Departamentul Apărării al SUA a atribuit companiei Raytheon, parte a grupului RTX, un contract de vânzări militare externe (FMS) în valoare de 168 de milioane de dolari pentru furnizarea de echipamente suplimentare destinate sistemului de rachete Patriot al României. Această achiziție subliniază efortul accelerat al României de a-și consolida arhitectura de apărare aeriană și antirachetă în contextul presiunilor de securitate fără precedent din regiunea Mării Negre.
Guvernul cancelarului Friedrich Merz a inițiat procesul de redactare a unei legislații care va modifica structural autoritatea Serviciului Federal de Informații (BND), oferind agenției permisiunea de a trece dincolo de mandatul tradițional de monitorizare/spionaj către acțiuni active de sabotaj în afara teritoriului național.
În timp ce vehiculele terestre fără echipaj (UGV) și-au găsit deja locul în logistica militară modernă, un nou proiect tehnologic din Silicon Valley forțează limitele integrării roboţilor la nivel infanterie. Start-up-ul Foundation Future Industries (FFI) a trasat un plan industrial extrem de ambițios, propunând livrarea a 50.000 de roboți umanoizi Phantom către Armata Statelor Unite în următorii doi ani.
Paza de Coastă a SUA confiscă petrolierul „Centuries” care transporta țiței venezuelean cu destinația China. Pe 20 decembrie 2025, Paza de Coastă a Statelor Unite, sprijinită de forțe militare, a desfășurat o operațiune de interceptare, în apele internaționale din estul Barbadosului, în Marea Caraibelor. Forțele americane au abordat și confiscat petrolierul Centuries, sub pavilion panamez, care transporta aproximativ 1,8-2 milioane de barili de țiței din Venezuela către China.
Asistăm, în aceste zile de decembrie 2025, la un spectacol diplomatic de o complexitate fără precedent în orașul Miami, unde administrația Trump încearcă să forțeze deznodământul celui mai sângeros conflict european de la Al Doilea Război Mondial încoace.
Medicul Ana Maria Alexandra Stănescu a fost decorată de Statul Major al Apărării.
Rusia încearcă să izoleze Ucraina de Marea Neagră, potrivit președintelui ucrainean, Volodimir Zelenski. Acesta a spus că situația din regiunea Odesa, asupra căreia armata rusă a intensificat atacurile în ultimele săptămâni, este severă.
Distrugătorul USS Santa Barbara (LCS 32) a marcat o premieră tehnologică ce promite să schimbe radical raportul de forțe în teatrele de operații navale: prima lansare de pe mare a unei drone kamikaze de tip LUCAS. Testul, efectuat pe 16 decembrie 2025, validează o nouă doctrină a Pentagonului care pune accent pe utilizarea vectorilor de atac cu cost redus pentru a satura spațiul aerian, protejând în același timp arsenalul limitat de rachete convenționale scumpe.
În cursul zilei de sâmbătă, 20 decembrie, un avion de patrulare antisubmarin de tip Boeing P-8 A Poseidon aparținând Forțelor Navale ale SUA a fost observat din nou efectuând o misiune de lungă durată peste vestul și centrul Mării Negre, subliniind nivelul susținut al atenției americane asupra zonei, pe fondul tensiunilor continue legate de războiul din Ucraina.
Grecia a semnat convenția Consiliului Europei privind înființarea unei comisii internaționale pentru examinarea cererilor de despăgubire pentru daunele cauzate Ucrainei de agresiunea Rusiei. Serviciul de presă al Consiliului Europei a făcut anunțul, pe 19 decembrie.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a demonstrat din nou cât de vulnerabile şi expuse sunt activele militare ale aviaţiei ruse, executând al doilea atac major asupra bazei aeriene Belbek în decurs de o săptămână. Această ultimă operațiune, confirmată pe 20 decembrie, a vizat nu doar platforme de luptă, ci și infrastructura critică de comandă și control, într-o campanie sistematică de degradare a superiorității aeriene rusești deasupra Mării Negre.
Sprijinul pentru Ucraina va continua, Rusia fiind agresorul, a declarat, vineri, ministrul apărării de la Praga. Sprijinul pentru Ucraina va continua, a declarat Jaromír Zůna, ministrul apărării al Republicii Cehe. „Este vorba doar despre cum anume, cât mai optim, inclusiv din perspectiva intereselor noastre naționale, să sprijinim în continuare Kievul”, a adăugat el.
