China și-a sporit capacitatea de a lansa un atac surpriză asupra Taiwanului prin putere și operațiuni aeriene mai rapide, noi sisteme de artilerie și unități de asalt aerian mai receptive.
“I said to the German Ambassador that, as long as there was only a dispute between Austria and Serbia alone, I did not feel entitled to intervene, but that, directly it was a matter between Austria and Russia, it became a question of the peace of Europe, which concerned us all”.
Sir Edward Grey, British Foreign Secretary, 1914
Alphen, Netherlands. 5 March. Is there a new Serbia in Asia? Three seemingly unrelated but potentially critical events took place in Asia this past week, the world’s new cockpit of Realpolitik. First, south Asia’s two nuclear powers, India and Pakistan, exchanged fire and fatalities over disputed Jammu-Kashmir. Second, the second nuclear disarmament for sanctions relief summit between US President Donald J. Trump and North Korean Supreme Leader Kim Jung-un collapsed. Third, on Friday last, US Secretary of State Mike Pompeo assured the Philippines that if Manila’s forces were attacked in the South China Sea American forces would come to their aid under the 1951 US-Philippines Mutual Defence Treaty.
The dispute over the status of Jammu-Kashmir is not merely between India and Pakistan. China also occupies part of Kashmir following its victory in the 1962 Sino-Indian War and the establishment of a so-called Line of Actual Control. China also acts as the benefactor and de facto guarantor of Pakistan. Since independence from Britain in 1947 and partition India and Pakistan have fought four wars in 1947, 1965, 1971 and 1999. Relations between the two powers remains tense, even if on this occasion both Islamabad and New Delhi seem to have chosen to de-escalate the crisis. However, given New Delhi’s concerns about what it regards as terrorist training camps in Pakistani-held territory the threat of war remains.
The implications of the failure of the US-North Korean summit in Hanoi are yet to be understood. The distance between the two sides was evident. Pyongyang appeared to want complete sanction relief for partial disarmament. The Americans would only offer linkage between sanctions relief and disarmament. Supreme Leader Kim Jung-un clearly has no intention of scrapping his current nuclear programme. After talking with Beijing Pyongyang will be deciding this week whether to seek renewed high-level talks with the Americans (lower level talks will continue) or return to a policy of de facto nuclear blackmail of South Korea and a stand-off with the Americans.
Then there is the South China Sea. US Secretary of State Mike Pompeo was unequivocal during a visit to Manila last Friday, “China’s island-building activities in the South China Sea threaten your (Philippines) sovereignty, security and economic livelihood as well as the United States”. He went on to say that in the event Chinese forces attack Philippine forces the US would intervene militarily in support of the latter. The specific source of friction between China and the Philippines concerns the so-called ‘Nine-Dash Line’, a zone of self-declared Chinese sovereignty over much of the South China Sea plus unrecognised Chinese claim over all the islands and reefs therein. In July 2016, China effectively lost a case brought before the UN by the Philippines known as South China Sea Arbitration, although Beijing has consistently refused to recognise the decision demanding instead such disputes are resolved bilaterally. In other words, divide and rule.
In recent years, China has militarised a string of islands and reefs around the perimeter South China Sea to enforce its claim for an Exclusive Economic Zone or EEZ which covers much of region. With the Americans determined to enforce freedom of navigation and China seemingly set on at some point closing the Sea to outsiders the scene is being set for possibly the world’s first truly systemic confrontation.
In his masterpiece Diplomacy Henry Kissinger wrote, “By 1890, the concept of balance of power had reached the end of its potential. It had been made necessary in the first place by the multitude of states emerging from the ashes of of medieval aspirations to universal empire. In the eighteenth century, its corollary of raison d’etat had led to frequent wars whose primary function was to prevent the emergence of a dominant power and the resurrection of a European empire. The balance of power had preserved the liberties of states, not the peace of Europe”. For nineteenth century Europe read twenty-first century Asia. European communitarians might not like it but it is Chinese Machtpolitik and Realpolitik in Asia (or what the Americans now call the Indo-Pacific) that is defining the strategic map of both its region and the wider world.
Chinese power is fast becoming a defining force that itself forces all other powers to react to it, most notably the United States. Chinese power comes in many forms, not just military. Beijing’s use of debt diplomacy in Europe is already beginning to warp the strategic decisions of several European states in which China is ‘investing’ thus undermining the cohesion of NATO and the EU.
The broader danger is that Asia is fast becoming to resemble pre-World War One Europe as it divides between China and US-backed states with India a kind of freelancing power within the broad orb a new ‘West’ that is defined not by place but by ideas. This division is something I witnessed a few years ago during a visit to Pakistan when I was briefed by their Inter-Services Intelligence. The closeness between Beijing and Islamabad was already evident. In much the same way that Europe divided into blocs around Imperial Germany, on the one hand, and Britain, France and Russia, on the other, Asia is today a monument to the enduring nature of balance of power politics. As in the Europe of old the balance of power can be maintained for an extended period and, for the moment at least, China seems to want to do precisely that, albeit insisting on bilateral solutions to conflicts that are mainly of its own creation and to its advantage. History suggests sooner or later such balance will collapse and with it the peace of much of Asia, and quite possibly the world beyond.
Europe? If Europeans really do want to help convince China to return to a rules-based order they must invest in the real power that must underpin real rules. Europeans must also help keep America strong where she needs to be strong. In other words, like it or not, Europeans must invest in the global balance of power even as they work to reform and uphold the rules-based global order. That starts with an end to European strategic pretence and a proper commitment to regenerate NATO in Europe’s own strategic neighbourhood. It also means the end to empty European gestures. For example, the British have ‘threatened’ to send one of their two new aircraft carriers to the South China Sea (even as rumours persist that they will mothball the the other one) as a ‘gesture’ of solidarity with the Americans. It is an empty gesture by a hollow power and the Chinese know it.
The policy aim? To convince the Chinese to obey rules Beijing is today leveraging to its advantage by their persistent flouting. China is not the strategic spoiler that is Putin’s Russia. Beijing is, rather, a strange mix of nationalist power adolescent and sophisticated actor. Which direction China finally settles on is still up for grabs. Whilst that issue is being settled in Beijing Chinese assertiveness must be held in check by US-led power and further checks on Chinese attempts to buy acquiescence, not least in Europe. In parallel, there must be ongoing engagement with Beijing to convince it that Chinese interests in the bipolar world it is now creating will be best served by a China that invests in global norms for peaceful international relations.
The danger China poses is the implicit presumption behind much of contemporary Chinese foreign and security policy that the twenty-first century will be shaped on Chinese terms. Whilst it is couched in the language of maintaining peace and stability much of the tone of such policy is ‘peace’ and ‘stability’ on Chinese terms. There is also a Chinese assumption of a coming confrontation with the United States, but only when the correlation of forces are so in China’s favour, and at a time and place of China’s choosing, that Chinese power alone, and with it the humiliation in Asia of the United States, will be the best guarantor of peace. A Chinese world order? What is really spooky for those of us versed in the strategic literature of the European century is how strikingly similar such presumptions and assumptions of ‘inevitable’ Chinese superiority and dominance are to their nineteenth century nationalist counterparts in Europe.
On the eve of World War One a despairing Sir Edward Grey wrote, “The lamps are going out all over Europe; we shall not see them lit again in our lifetime”. There is now a growing possibility that the lamps will go out in Asia and if they do much of the rest of the world. World War One was triggered by a regional dispute between Austria-Hungary and Serbia. The system of blocs and alliances that had formed in Europe prior to 1914 were meant to prevent a wider systemic war. In the end they helped precipitate it. This begs two questions; is there a new Serbia in Asia, and if so where?
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
China și-a sporit capacitatea de a lansa un atac surpriză asupra Taiwanului prin putere și operațiuni aeriene mai rapide, noi sisteme de artilerie și unități de asalt aerian mai receptive.
Este un moment important pentru Armata Britanică. Pe 26 mai 2025, a fost anunţată o schimbare radicală a doctrinei sale de război terestru, introdusă sub denumirea de ,,strategia 20-40-40'', așa cum a relatat The Times. Elaborata pe baza celor mai importante lecțiile învăţate din modul cum a evoluat câmpul de luptă din Ucraina, această nouă doctrină vine să schimbe decenii de utilizare a blindatelor grele că principala arma, în favoarea unei forțe mai flexibile, axate pe utilizarea dronelor.
Cancelarul german Friedrich Merz a făcut, pe 26 mai, o declarație extrem de importantă care marchează o schimbare de abordare în ceea ce priveşte sprijinul militar occidental acordat Ucrainei: nu mai există restricții privind raza de acțiune a armelor livrate Kievului pentru a fi utilizate împotriva țintelor militare rusești. Această confirmare deschide noi orizonturi pentru capacitatea Ucrainei de a se apăra, inclusiv prin atacarea pozițiilor militare aflate pe teritoriul Federației Ruse.
Pierderile umane imense, care depășesc 400.000 pe an, nu par să oprească mașina de război a Rusiei în Ucraina. Contrar aşteptărilor inițiale, capacitatea Rusiei de a-și reface forțele și echipamentele se dovedește a fi mult mai robustă decât se anticipa, sugerând că timpul este de partea lui Vladimir Putin şi încurajează continuarea unui conflict prelungit. Această realitate, adesea ignorată în dezbaterile publice despre înfrângerea sau victoria inevitabilă a Rusiei, subliniază o strategie de negociere a Moscovei bazată pe rezistență și așteptare, refuzând o încetare a focului necondiționată și ocolind discuțiile de pace.
Pe 20 mai 2025, Forțele Aeriene ale SUA și Corpul Pușcașilor Marini au efectuat o manevră logistică și strategică de excepție, transportând un sistem de rachete de artilerie de înaltă mobilitate (HIMARS) de la Baza Aeriană Andoya din Norvegia la Visby, pe insula suedeză Gotland, cu ajutorul unui avion de transport C-130 Hercules. Această operațiune, parte integrantă a Exercițiului multinațional Swift Response 25, subliniază capacitățile NATO de desfășurare rapidă și strategiile de apărare colectivă în Europa.
Într-un mesaj clar și urgent adresat Comitetului pentru Servicii Armate al Senatului SUA, oficiali de rang înalt ai Forțelor Aeriene și Forțelor Spațiale americane au subliniat o reorientare majoră a structurii puterii aeriene a Americii. Scopul este de a răspuns amenințărilor venite din partea adversarilor geopolitic, cu un accent deosebit pe inovația tactică și modernizarea sistemelor de luptă. Confruntându-se cu ascensiunea militară a Chinei, conducerea Forțelor Aeriene ale SUA a accentuat că menținerea superiorității tactice necesită o nouă generație de aeronave şi o adaptare rapidă a doctrinei militare.
Cotidianul britanic The Telegraph a semnalat, în ediția din 23.05.2025, că Rusia desfășoară o strategie militară în trei pași, cunoscută sub numele de “tripla sufocare”, pentru a distruge trupele ucrainene. Astfel, forțele Kievului se confruntă cu o presiune severă pe mai multe fronturi, în timp ce Rusia încearcă să le ducă la epuizare prin integrarea a trei elemente de luptă într-o strategie coerentă.
Securitatea europeană se află la o răscruce majoră, prinsă între continuarea agresiunii ruse în Ucraina și semnele de întrebare privind angajamentul necondiționat al Statelor Unite. Pe măsură ce Alianța se pregătește pentru viitorul Summit NATO de la Haga (2025), discuțiile despre împărțirea poverii apărării în cadrul NATO se intensifică. Această situație forțează aliații europeni să-și reevalueze fundamental responsabilitățile de apărare, impunând o regândire urgentă a arhitecturii de securitate a continentului.
Orizontul de evoluție a inteligenței artificiale (AI) este deja văzut ca fiind practic nelimitat. În aceste condiții, sistemele bazate AI încep să devină active strategice, iar siguranța foarte multor oameni va depinde de cât de bine sunt ele protejate.
Statele Unite iau în considerare mutarea câtorva mii de soldați din Coreea de Sud în Guam și în alte baze din regiunea Indo-Pacifică, relatează Wall Street Journal.
Rusia își crește arsenalul, adăugând la inventarul de arme rachete aer-aer cu focoase nucleare, relatează Agenția de Informații pentru Apărare (DIA) a Pentagonului.
La summitul grupului celor șapte mari puteri economice (G7) - din care fac parte Marea Britanie, Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia și Statele Unite, împreună cu Uniunea Europeană ca membru ne-enumerat - care a avut loc în Canada, ministrul ucrainean de finanțe, Serghei Marcenko, a propus ca țările UE să participe la finanțarea Forțelor Armate ale Ucrainei începând cu 2026.
Declarațiile recente ale fostului Comandant-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei și actualul ambasador în Marea Britanie, Valerii Zaluzhnîi, marchează o reevaluare semnificativă a obiectivelor de război ale Kievului. Într-un discurs franc susținut la forumul "Security Export: Ukrainian Technological Weapons in the World", Zaluzhnîi a descris aspirațiile de a restabili granițele Ucrainei din 1991 drept o "fantezie inutilă" atâta timp cât Rusia își menține capacitatea de a duce un război. Această perspectivă, deși dureroasă, pare să alinieze strategia militară cu realitățile dure de pe teren, sugerând o schimbare de la obiective teritoriale ambițioase la o strategie de supraviețuire bazată pe tehnologie.
Ca urmare a unei schimbări radicale care remodelează peisajul de securitate al Europei, Germania a început prima sa desfășurare de trupe pe termen lung în străinătate după cel de-Al Doilea Război Mondial, prin inaugurarea joi, la Vilnius, a celei de a 45-a brigăzi blindate „Lituania”. Acest pas istoric, lăudat atât de Berlin, cât și de Vilnius, înseamnă o schimbare profundă în postura de apărare postbelică a Germaniei și un mesaj puternic pentru Rusia cu privire la angajamentul neclintit al NATO față de apărarea colectivă.
Un lansator de rachete ucrainean HIMARS a fost distrus recent la doar 10 kilometri de linia frontului, lângă orasul Ceasov Iar, în regiunea Donețk. Lovitura de precizie, surpinsa in imagini, arată sistemul furnizat de SUA deplasându-se pe un drum înainte de a fi lovit de o dronă rusească operată de Rubicon - o unitate de elită rusa care opereza sisteme fără pilot.
Generalul Ben Hodges, fostul comandant al Forțelor Terestre Americane din Europa, a lansat un avertisment clar pentru România: în cazul unui atac rusesc asupra NATO, Portul Constanța ar fi o țintă prioritară pentru bombardamente. Declarația a fost făcută în exclusivitate pentru Antena 3 CNN, unde generalul a subliniat necesitatea unei colaborări strânse a României cu vecinii săi.
Statele Unite au finalizat dezvoltarea primei bombe nucleare B61-13, care va putea fi transportată exclusiv de bombardiere strategice B-21 Raider de generația a șasea.
Generalul Gheorghiță Vlad, șeful Statului Major al Apărării, a avertizat intr-un interviu acordat Digi24 despre multiplele pericole la adresa României, generate de Federația Rusă de la începutul războiului din Ucraina. Acesta a detaliat o serie de amenințări constante, de la perturbări electromagnetice la mine plutitoare și riscuri legate de infrastructura subacvatică.
Președintele ales Nicușor Dan a reiterat joi angajamentul ferm al României față de direcția pro-occidentală, subliniind necesitatea unei implicări mai active în cadrul Uniunii Europene și al NATO. Declarațiile au fost făcute în marja celei de-a IX-a ediții a evenimentului "Black Sea and Balkans Security Forum", un eveniment de anvergură dedicat problemelor de apărare și securitate regională.
Pe măsură ce Statele Unite își reevaluează prezența militară la nivel global, o eventuală reducere a numărului de trupe americane desfăşurate în Europa a devenit un subiect intens discutat pentru aliații transatlantici. Recentele declarații ale fostului consilier pentru securitate națională H.R. McMaster și un studiu amplu al Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS) subliniază riscurile și costurile semnificative asociate cu o astfel de decizie.
În perioada 22-23 mai 2025, New Strategy Center va organiza cea de-a noua ediție a „Black Sea and Balkans Security Forum”, eveniment dedicat problemelor de apărare, securitate și relații internaționale privind regiunea extinsă a Mării Negre și a Balcanilor.
Un avertisment clar privind securitatea europeană a fost lansat de generalul în retragere H.R. McMaster, fost Consilier pentru Securitate Națională al președintelui Trump in primul mandat. Într-un interviu acordat Center for European Policy Analysis (CEPA), McMaster a subliniat că orice intenție de reducere a prezenței militare americane în Europa ar fi o mișcare periculoasă, ce ar încuraja puterile autoritare precum Rusia și China. El a criticat vehement argumentele pentru o retragere a Statelor Unite din Europa, în favoarea unei concentrări exclusive pe competiția cu China, considerându-le „greșite” și „miopice”.
La șapte zile de la preluarea mandatului de președinte, Donald Trump a emis un ordin executiv prin care a pus în mișcare ambițioasa inițiativă „Iron Dome for America”, cunoscută acum sub numele de proiectul „Domul de Aur”. Acest sistem de apărare de ultimă generație urmărește să protejeze SUA de atacurile cu rachete cu rază lungă de acțiune, făcând paralele cu renumitul Iron Dome din Israel, deși la o scară mult mai mare.
Președintele Donald Trump a anunțat miercuri, pe platforma sa de socializare Truth Social, nominalizarea lui Darryl Nirenberg pentru funcția de ambasador al Statelor Unite în România. Anunțul vine la scurt timp după retragerea ambasadoarei în exercițiu, Kathleen Kavalec.
Trump intenționează să facă un anunț la ora 15:00 ET (22:00, ora României) împreună cu secretarul Apărării, Pete Hegseth, a anunțat Casa Albă într -o actualizare a programului președintelui.
Evaluarea apare într-un document de rating de țară privind capacitatea de îndatorare externă, emis de Agenția China Chengxin International Credit Rating (CCXI), specializată în evaluări economice la scară globală. Agenția chineză a avertizat, pe 12 mai, că ratingul Rusiei ar putea fi retrogradat ca urmare a escaladării războiului ruso-ucrainean.
Președintele Donald Trump a avut o zi diplomatică intensă luni, vorbind cu liderul rus Vladimir Putin și cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, în încercarea de a opri „baia de sânge” din Ucraina. Cu toate acestea, rezultatele apelurilor au fost neconcludente, cu puține semne de progres real către o încetare a focului sau o pace durabilă.
Canalul de televiziune de stat Belarus 1 a informat, pe 20.05.2025, citând surse din cadrul Ministerului Apărării al republicii, că exercițiul ruso-belarus Vest-2025 (Zapad-2025), programat pentru luna septembrie, va fi asociat cu exercițiile Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), care se vor desfășura și pe teritoriul Republicii Belarus.
Două legi esențiale pentru consolidarea apărării naționale a României, vizând controlul spațiului aerian și desfășurarea misiunilor militare pe timp de pace, au fost promulgate astăzi. Decizia a fost semnată prin decret de președintele interimar Ilie Bolojan, eliminând obstacole legislative majore în calea acțiunii Armatei României în fața amenințărilor cu drone.
Principalele intenții ale președintelui rus Vladimir Putin privind modul în care vrea să țină sub control negocierile de pace devin tot mai evidente. Acesta este convins că, până la sfârșitul anului, trupele ruse vor putea să depășească apărarea ucraineană și să controleze complet cele patru regiuni ale Ucrainei - Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojie.
Prim-ministrul britanic Keir Starmer s-a angajat să majoreze cheltuielile totale pentru apărare și securitate la 5% din producția economică până în 2035, pentru a îndeplini un obiectiv stabilit de NATO.
Sapsan este o rachetă promițătoare, eficientă, ieftină și cu potențial de a înlocui sau completa livrările occidentale scumpe, chiar dacă rămân încă unele necunoscute legate de precizie.
Putin a anunțat că triada nucleară rusă, afectată de recentele atacuri ale dronelor ucrainene, va fi completată în acest an cu complexe de rachete Yars și bombardiere Tu-160M.
Atacul SUA asupra Iranului dezvăluie slăbiciuni majore ale sistemelor rusești S-300, în condițiile în care Moscova reușește cu greu să-și asigure securitatea propriului spațiu aerian împotriva dronelor ucrainene.
Președintele american Donald Trump a criticat aspru atât Iranul, cât și Israelul pentru încălcarea armistițiului la scurt timp după începerea acestuia. „Cred că ambele l-au încălcat”, a declarat Trump reporterilor înainte de a zbura la summitul NATO de la Haga, Olanda.
Zelenski avertizează: Putin ar putea ataca NATO în termen de 5 ani, Ucraina îl împiedică, dar Occidentul trebuie să acționeze mai rapid.
Iranul ar vrea mai mult sprijin din partea Rusiei în confruntarea cu Israelul și Statele Unite.
Aliaţii din cadrul NATO se pregătesc să mărească până la 5% angajamentul de cheltuieli pentru apărare în cadrul summitului de la Haga, într-un context în care conflictul dintre SUA şi Israel, pe de o parte, şi Iran, de cealaltă parte, s-a acutizat în ultimele ore.
Una dintre prioritățile Franței este de a recăpăta, cât mai curând posibil, capacitatea de a neutraliza apărarea aeriană inamică. Această capacitate a fost, în mare parte, pierdută odată cu retragerea rachetei antiradar AS-37 MARTEL, care era utilizată de avioanele Jaguar. Dar acest lucru se va schimba pe viitor, căci noua versiune a Rafale, Rafale F5 va ține cont de saturarea apărării antiaeriene a inamicului, în ceea ce putem numi războiul viitorului.
Su-57, avionul rus de generația a 5-a - sau cel puțin considerat de ruși ca fiind parte a acestei generații - s-a „născut” greu, întâmpinând numeroase probleme tehnice, mai ales pe parte de motorizare. Cu programul întârziat mult, de altfel primul Su-57 din producția de serie s-a și prăbușit, cu livrări relativ puține inclusiv pentru Armata rusă, Moscova se confruntă și cu faptul că Su-57 nu a rupt deloc gura târgului pe piața externă. Salvarea versiunii de export, Su-57E, ar putea veni chiar din India iar rușii sunt dispuși la un compromis fără precedent.
Israelul şi Iranul au agreat un armistiţiu "complet şi total", a anunţat în cursul nopţii de luni spre marţi preşedintele american Donald Trump după seria de atacuri iraniene asupra unor baze militare ale SUA din Orientul Mijlociu, şi, deşi mass-media iraniene au confirmat o încetarea focului, Iranul a lansat un nou atac cu rachete asupra Israelului, au comunicat marţi dimineaţă Forţele de Apărare israeliene (IDF), potrivit agențiilor Agerpres și DPA.
Preşedintele american Donald Trump a declarat că Iranul a anunţat Statele Unite înainte de a lansa o salvă de rachete asupra bazei militare americane Al Udeid din Qatar, ceea ce, potrivit republicanului, a făcut posibil ca nicio viaţă să nu fie pierdută, informează agențiile Agerpres și Reuters.
Conform BAROMETRULUI Informat.ro – INSCOP Research realizat în perioada 26-30 mai 2025, 7 din 10 români au încredere în NATO.
Serviciul rus de informații externe (SVR) a acuzat din nou Serbia că vinde muniție Ucrainei. Acest lucru se face prin companii din Republica Cehă și Bulgaria, unde se realizează asamblarea finală a pieselor fabricate în Serbia. Informația a fost furnizată pe 23.06.2025 de agenția de stat rusă TASS. Președintele sârb, Aleksandar Vučić, a anunțat în aceeași zi că Serbia oprește exportul tuturor munițiilor și că proviziile vor merge de acum înainte doar către armata sârbă.
"Sfârşitul regimului este aproape" în Iran, a declarat luni pentru AFP fiul fostului şah şi una dintre figurile importante ale opoziţiei în exil, Reza Pahlavi, cerând Occidentului să nu intre în noi negocieri cu sistemul religios la putere la Teheran, relatează Agerpres și AFP.
Recent, președintele SUA, Donald Trump, a anunțat că toate țările NATO trebuie să cheltuiască 5% din Produsul Intern Brut (PIB) pentru apărare, mai puțin SUA. În acest punct al discuției, cei interesați de subiectul bugetelor de apărare încep să-și pună întrebarea de ce ar trebui SUA să aloce mai puțin ca procente din PIB față de ceilalți aliați, pentru că evident la acest lucru se referea președintele Trump.
Mai multe explozii au fost auzite luni seară deasupra capitalei Qatarului, Doha, după ce Teheranul a ameninţat că va riposta la loviturile aeriene americane recente asupra obiectivelor nucleare iraniene, transmit Reuters şi AFP.
Articolul 5 din tratatul de apărare colectivă al Alianței nu înseamnă un răspuns militar automat în cazul unui atac rusesc. NATO nu poate răspunde la o invazie rusească, de exemplu, a unui sat estonian, declară Rob Bauer, fostul șef al Comitetului Militar al NATO.
Pe 20 iunie 2025, într-un hotel din Bucureşti a avut loc un eveniment ce exemplifică manualul Kremlinului de „măsuri active”. A fost inaugurată filială locală a Mișcării Rusofile Internaționale (MRI), o organizație-umbrelă orchestrată de Moscova pentru a proiecta influență. Ceremonia, susținută vizibil de Ambasada Rusiei, nu a fost doar un eveniment cultural, ci o mișcare strategică într-un război hibrid purtat de Kremlin în inima Europei.
Rușii încep să folosească nave militare pentru a escorta petrolierele “flotei din umbră” care traversează Canalul Mânecii, cu ajutorul cărora sunt eludate sancțiunile internaționale.
Thales a primit un contract pentru a furniza Albaniei unui radar de supraveghere aeriană Ground Master 400 Alfa (GM400α).
Deputatul Ionuț Moșteanu (USR) a primit aviz favorabil în comisiile parlamentare după audieri. Moșteanu va fi noul ministru al Apărării și va deține de asemenea funcția de vicepremier în Guvernul condus de Ilie Bolojan (PNL).
Programul de guvernare pentru următorii patru ani prevede o serie de măsuri în domeniul apărării și securității naționale.
Atacul aerian american din noaptea de 22 iunie - faza principală a Operației Midnight Hammer (Ciocanul de la miezul nopții) - a fost o lovitură aeriană fără precedent, pregătită timp de ani de zile însă ajustată cu mai multe măsuri de mascare menite să ofere elementul de surpriză esențial unor astfel de operații.
Instalația nucleară iraniană de la Fordow a fost lovită din nou luni într-un atac al aviației militare israeliene, scrie presa iraniană, preluată de Jerusalem Post. Atacul vine la o zi după ce SUA au lovit aceeași țintă cu bombardiere strategice B-2.
Statele membre NATO au convenit, înaintea unui summit care începe marți, să majoreze cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB până în 2035. Spania, însă, este singura țară care spune că nu trebuie să respecte acest angajament.
Într-o eră a competiției geopolitice intense și a amenințărilor hibride tot mai sofisticate, infrastructura critică maritimă (ICM), conducte submarine, cabluri de comunicații, platforme offshore, devine un front nevăzut, dar esențial al securității europene. Studiul „Securing the Frontlines: Experimentalist Governance for Critical Maritime Infrastructure in the Black Sea and North Sea”, realizat de New Strategy Center în parteneriat cu Norwegian Institute of International Affairs în cadrul proiectului Strategic Initiative for Defending Critical Maritime Infrastructure (SIDMI), finanțat prin fondul pentru Relația Bilaterală România-Norvegia aduce în prim-plan o perspectivă strategică și inovatoare asupra modului în care aceste infrastructuri pot fi protejate în fața noilor riscuri.”
Fiul ultimului șah al Iranului, Reza Pahlavi, a cerut luni răsturnarea actualului regim de la Teheran și s-a oferit să fie noul lider interimar al țării.
Versiunile viitoare ale bombelor franceze Hammer, pe care le utilizează cu succes și ucrainenii și pe care le-au integrat pe MiG-29, vor avea raza de acțiune dublă. E vorba de versiunea AASM 250 XLR Hammer care va permite avioanelor de luptă Rafale să lovească devastator ținte la 140 kilometri distanță.
Preşedintele american Donald Trump a adus în discuţie duminică ideea unei "schimbări de regim" în Iran, în timp ce mai mulţi oficiali de rang înalt din administraţia sa au subliniat că atacurile americane asupra siturilor nucleare iraniene nu au avut acest obiectiv, relatează agențiile Agerpres și AFP.
Înainte ca aviația strategică americană să lovească usturător instalațiile nucleare ale Iranului, aviația militară a Israelului a făcut ravagii și a paralizat, la propriu, antiaeriana iraniană. Sute de avioane F-16, F-15 sau F-35 modificate special pentru nevoie Israelului au făcut o demonstrație de forță și au lovit constant Iranul timp de o săptămână, zburdând, la propriul, pe cerul Teheranului. Obținerea superiorității aeriene ca la manual, ceea ce rușii visau să facă în trei zile în Ucraina odată cu invazia pe scară largă din 24 februarie 2022. Și ceea ce nu au reușit nici până azi.
Românii se numără printre cei mai convinşi europeni că venirea lui Donald Trump la Casa Albă este un lucru bun atât pentru ţara lor, cât şi pentru pacea în lume, la şase luni după câştigarea alegerilor de către preşedintele republican, relevă un sondaj de opinie realizat în 12 state europene şi făcut public luni.