Mecanismul colaborării militare ruso-iraniene implică nu numai manevre în Marea Caspică și zona Golfului Persic, dar și oferta Teheranului către Moscova de a utiliza trei baze navale pe coasta Golfului. Experții din domeniul relațiilor dintre Moscova și Teheran amintesc că pe timpul Uniunii Sovietice, atât Iranul imperial cât și cel al mulahilor priveau cu o îngrijorare crescândă și temere bine justificată influența statului fără Dumnezeu, așa cum era intitulat imperiul sovietic.
Astăzi, aceleași laboratoare de analiză vorbesc despre crearea unei „alianțe militare ruso-iraniene” care va permite celor două țări să se opună eficient prezenței militare a Statelor Unite în Golf și să condiționeze fluiditatea căile de transport maritim pe care SUA dorește să le mențină deschise sub titulatura de ape libere și democratice.
Odată cu căderea comunismului și cu instaurarea unei puteri laice, dar prietenoase religiei, la Kremlin, Teheran a renunțat la definițiile sale cele mai dure la adresa Rusiei. Astfel că Rusia și Iran vorbesc despre extinderea legăturilor militare dintre ele de câțiva ani.
Dar în ultimele câteva săptămâni, cooperarea între cele două puteri pare să fi luat o formă și mai concretă. Cel puțin parțial, acest lucru se datorează faptului că restricțiile Organizației Națiunilor Unite la importul Iranului de arme din alte țări, inclusiv Rusia, vor expira la mijlocul lunii octombrie 2020.
Ambele guverne speră că Rusia va fi în măsură să vândă sistemele militare atât de necesare iranienilor, fără a provoca sancțiuni internaționale suplimentare. Putem observa că discuțiile dintre Moscova și Teheran despre extinderea cooperării militare se desfășoară încă din vara anului 2019. La acel moment, cele două părți au semnat un acord pentru promovarea unor astfel de legături. Deși Teheranul a celebrat acest accord în presa iraniană, Moscova a tăcut oficial.
Apoi, în august 2020, o importantă delegație militară iraniană a venit la Moscova pentru a pregăti participarea iraniană la exercițiile militare rusești din Kavkaz (Caucaz) 2020 și pentru a discuta pași suplimentari către realizarea unei alianțe militare. Iarăsi Teheranul a bătut toba unei alianțe militare operaționale, iarăși Moscova nu a spus nimic, ba mai mult, nu a permis nici măcar apariția de fotografii cu oficialii militari iranieni. Un comportament cel puțin interesant, mai ales că cele două părți au fost de acord să efectueze exerciții navale regulate - nu numai în Marea Caspică fără ieșire spre lumea largă, ci și în Golful și Strâmtoarea Hormuz, adica cu o țintă precisă.
În timp ce media iraniană făcea comentarii explozive despre noua alianță militară, presa de specialitate rusă sublinia calm, dar hotărât, că Statele Unite sunt alarmate de perspectiva unei astfel de cooperări, citând, spre stupoarea multora, un articol din cunoscuta publicația americană Military Watch (Military Watch, 22 septembrie). Simplu Moscova, dorea să transmită un mesaj către Washington că preocupările americane sunt cunoscute la Moscova și că ele sunt luate în calcul atunci cand vine vorba despre relația militară cu Iranul. Așa cum se știe Washingtonul nu dorește ca Iranul să-și modernizeze arsenalul militar prin achiziționarea de arme rusești, lucru care acum pare foarte probabil dacă Moscova continua cu politica sa de colaborare militară cu Iranul. Dar SUA vor fi cu siguranță și mai alarmate dacă se va continua cu implimentarea ofertei iraniene ca Rusia să aibă dreptul de a utiliza trei baze navale iraniene: Chabahar, Bender-Abbas și Bender-Busher.
Pentru moment niciun oficial rus nu a comentat dacă Moscova va accepta oferta, dar laboratoarele de analiză occidentale consideră că marina rusă va face acest lucru și va continua, folosind mijloace de tip „hibrid”, pentru a provoca SUA și puterile Golfului, construind măcar și fals, imaginea unei prezențe ruse puternice în aceste trei facilități iraniene.
Tocmai pentru a adânci jocul geopolitic din zonă, așa cum a și făcut-o în ultimii ani, stabilind noi baze navale rusești în Siria. Pentru moment, acest lucru poate fi problematic, având în vedere că legea fundamentală iraniană interzice prezenta bazelor străine pe teritoriul țării și că societatea iraniană este extrem de circumspectă față de forte militare străine pe solul Iranului.
Politica naționalistă, extrem de șovină și incendiară la adresa oricărei influențe străine, promovată sistematic de către regimul mulahilor de la Teheran pune serioase probleme Rusiei și extinderii sale militare în Iran. Cu toate acestea, oferta Teheranului sugerează simultan cât de dificilă este acum situația din punct de vedere militar pentru Iran dar și necesitatea unei clare înțelegeri care să ofere Rusiei, lucrând cu marina iraniană sau independent, șansa de a-și extinde dramatic capacitatea de a proiecta forta sa militară în Golf și nu numai.
Totuși, că perspectiva cooperării ruso-iraniene, nu numai în Marea Caspică dar și în Golf, a stârnit deja temeri în rândul oficialilor de la Washington, nu mai este un secret.
Această noua tensiune, din ultimile doua săptămâni a putut fi văzută clar, fiind descrisă ca fiind panică în urma unui atac iranian cu dronă asupra unor nave militare ale SUA aflate în zonă. Pentru Washington este important de înțeles dacă relația dintre Iran și Rusia este cauză a creșterii curajului persan de a ataca, sau dacă promisiunile Moscovei nu sunt decât argumente pentru pregătirea dialogului de securitate direct dintre Moscova și Washington. Cert este că deși amiralul iranian Hosseyn Hanzadi a declarat victorios și plin de mândrie că „de acum înainte, Moscova și Teheran vor desfășura în mod regulat manevre comune” nu numai în spațiul strâmt al Mării Caspice, ci și în apele Golfului, SUA par a deveni conștiente că răspunsul nu se află la Teheran.
Ci la modul în care în ultimii patru ani Moscova a fost tratată de către politicienii americani. Mai ales acum, în preajma alegerilor prezidențiale americane, Moscova își va construi argumente solide, căci o eventuală victorie democrată va pava drumul spre o dispute majoră dintre SUA și Rusia. Iar acest lucru care va complica orice politică mondială. Un lucru este ca Statele Unite să răspundă la orice răutate iraniană la locul faptei și altceva este să răspundă la ceva ce Rusia face ori folosindu-se de acoperirea iranianaă, fie, în cele din urmă, cu îndrăzneală, pe cont propriu.
Toate aceste mișcări subtile, dar extrem de importante pentru regiunea de tranziție energetică euro-asiatică, se întâmplă în timp ce conflictul armeano-azer continua să se dezvolte spre faza cea mai fierbinte. Conflcitul acesta, istoric existent de pe timpul marilor imperii otoman și țarist, cunoaște exact acum o reînvigorare. Tensiunea dintre Turcia și Rusia, astăzi republici moderne, poate reprezenta doar o altă fațetă a aceleiași metode folosite de către SUA pentru a bloca Iranul. Deși pare departe, a provoca din nou un conflict fără nici unfel de impact major asupra politicilor energetice mondiale, poate fi răspunsul și la problema sâcâitoare mediteraneană.
Deși este posibil să nu aibă legătură cu aceste noi puncte de tensiune, analiza de caz indică cel puțin o simetrie a reacțiilor diverselor puteri mondiale. Două elemente propuse de labortoarele de analiză produc frisoane oricărui specialist. În primul plan, SUA au capacitatea și resursa politică de a propune Turciei, în schimbul neintervenției în tensiunile cu Europa pe tema Greciei, să conducă o escaladare militară majoră în coasta Rusiei.
În al doilea plan, deoarece Teheranul își dorește atât de mult cooperarea navală cu Rusia, Moscova ar putea fi în măsură să insiste ca Iranul să nu se implice în vreun fel în conflictul dintre cei doi vecini nordici ai Republicii Islamice, oferindu-le astfel rușilor o pârghie tot mai mare și complexă în cadrul conflictual tocmai izbucnit. Acest lucru ar putea ajuta la limitarea conflictului dintre Erevan și Baku, dar numai cu prețul deschiderii drumului către o expansiune dramatică a prezenței militare a Rusiei dincolo de granițele sale. Scopul real al acestei expansiuni încă nu este cunoscut. Dar va fi devoalat la momentul exact cerut de dinamica istorică. Adică dupa inaugararea noii administrații americane.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Pe 28 august 2025, un eveniment naval de o importanță rară a marcat o nouă etapă în conflictul din Marea Neagră. Rusia a revendicat primul atac reușit cu o dronă navală împotriva unei nave de război ucrainene, o mișcare ce oglindește și, într-un fel, recunoaște eficacitatea tacticii pe care Ucraina a perfecționat-o în ultimii ani.
Arsenalul nuclear rusesc a fost aproape complet modernizat, iar operațiunea militară din Ucraina nu a dus la slăbirea acestuia, a declarat generalul-locotenent Andrew Jebara, locțiitorul șefului Statului Major al Forțelor Aeriene ale SUA pentru Descurajare Strategică și Integrare Nucleară, relatează TASS.
În arhipelagul rus înghețat al Novaia Zemlia, acolo unde istoria a înregistrat cele mai mari explozii nucleare, liniștea a fost spartă de un concert de motoare și activități militare, sugerând un nou capitol în povestea celei mai controversate arme a lui Vladimir Putin. Informații obținute prin analiza imaginilor din satelit și a datelor de pe aplicaţiile care monitorizează traficul aerian indică pregătiri intense pentru testarea rachetei de croazieră cu propulsie nucleară, Burevestnik, supranumită de NATO "Skyfall".
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 29 august 2025, de la ora 11.00, o ediție a podcastului „Obiectiv EuroAtlantic”.
O campanie strategică, metodică și persistentă. Așa poate fi descrisă acțiunea forțelor ucrainene care, de la începutul lunii august, au intensificat atacurile cu drone împotriva infrastructurii energetice a Rusiei. Așa-zisa „superputere energetică” a lui Vladimir Putin pare să fie tot mai vulnerabilă, pe măsură ce atacurile reușesc să creeze penurii de combustibil, perturbând o industrie vitală pentru finanțarea mașinăriei de război a Kremlinului.
Ministrul Economiei Radu Miruță a anunțat finalizarea discuțiilor privind construcția unei fabrici de pulberi în România, precizând că va fi „cea mai modernă fabrică de pulberi pentru muniție din lume”.
O declarație recentă a ministrului Apărării Ionuț Moșteanu, cu privire la tehnica militară trimisă de România către Ucraina, în cei trei ani și jumătate de război, face vâlvă în presă. Una dintre cele mai arzătoare întrebări este desigur ce tancuri a trimis România către Ucraina și dacă chiar a făcut-o.
Un raport elaborat de CENTER FOR DEFENSE REFORMS (CDR) face lumină asupra mașinăriei de război a Rusiei, dezvăluind cum a reușit Kremlinul să-și intensifice drastic atacurile cu drone asupra Ucrainei. Sub aparența inofensivă a unor "bărci cu motor", Rusia, cu sprijin masiv din partea Chinei, a pus la punct o producție în serie de mii de drone kamikaze de tip Shahed și derivatele lor, precum Harpy și Gerbera.
O navă sub pavilion străin, dar cu un echipaj rusesc, a devenit centrul unei anchete europene delicate, ridicând întrebări serioase despre strategia de război hibrid a Moscovei. Nava de transport maritim HAV Dolphin, navigând sub steagul Antiguei și Barbudei, este bănuită de serviciile de informații germane și olandeze că ar fi servit ca navă-suport pentru drone rusești de supraveghere, pe fondul unei creșteri alarmante a numărului de incursiuni cu drone deasupra facilităţilor militare din Germania.
Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, s-a întâlnit astăzi cu omologul său ucrainean, Denîs Șmîhal, pentru a discuta despre securitatea Ucrainei și despre pacea dorită de întreaga regiune.
Alianța Nord-Atlantică, adesea percepută ca o birocrație lentă și prudentă, a demonstrat recent o transformare remarcabilă. Într-o mișcare strategică ce redefinește conceptul de „rapiditate”, NATO a accelerat procesul de inovare, reușind să ofere soluții concrete pentru cele mai noi amenințări de pe câmpul de luptă ucrainean în doar câteva luni. Sub presiunea războiului de înaltă intensitate și a asimetriei de cost pe care o impun noile arme, Alianța a pus în funcțiune o ''mașinărie de răspuns'' bazată pe agilitate, cunoștințe operaționale și, cel mai important, pe o colaborare strânsă cu Ucraina.
Într-o lume care tânjește după soluții rapide și titluri optimiste, realitatea crudă a conflictului din Ucraina continuă să ne readucă cu picioarele pe pământ. Deși întâlnirea recentă dintre președinții Donald Trump și Vladimir Putin a alimentat speranțele unei păci iminente, declarațiile făcute de fostul director al CIA și generalul în retragere al Armatei SUA, David Petraeus, vin să spulbere toate aceste iluzii. Într-un interviu acordat ABC News, Petraeus a subliniat că obstacolul principal în calea păcii nu este altul decât președintele rus, Vladimir Putin, ale cărui cereri de bază rămân neschimbate și inacceptabile.
În ultima vreme s-au înmulțit evaluările unor analiști, care se promovează ca fiind neutri, și care încearcă să ne convingă de faptul că Rusia este un tăvălug care nu mai poate fi oprit. Situația de pe teren ne arată exact contrariul: realitatea e că în aproape 3 ani de război, mai puțin de 1% din teritoriul Ucrainei, a fost ocupat de trupele ruse.
Unul dintre cele mai surprinzătoare momente ale ultimelor zile a fost o postare a președintelui american Donald Trump pe platforma sa, Truth Social. Postarea, apărută joi dimineață, a generat un val de reacții, mai ales pentru că a apărut pe fondul discuțiilor de pace dintre Rusia și Ucraina, discuții în care chiar Trump este implicat.
În mijlocul unui conflict care a redefinit războiul modern, transformând drona într-un instrument strategic de maximă importanță, un scandal izbucnit la fabrica franceză Renault ridică o întrebare inconfortabilă: cât de adâncă este influența rusească în Europa, chiar și acolo unde te-ai aștepta mai puțin? Deși pare un simplu conflict de muncă, opoziția unor angajați Renault față de producția de drone pentru Ucraina pare a fi mult mai mult decât atât.
Războiul din Ucraina a rescris multe reguli ale conflictului modern, iar drona a devenit vedeta incontestabilă. De la drone de recunoaștere minuscule la "viespi" FPV (first-person view), aceste vehicule aeriene fără pilot au dovedit că pot paraliza mișcări de trupe, pot lovi zone care erau considerate pana recent de neatins și pot provoca o uzură constantă inamicului. Cu toate acestea, sub zumzetul omniprezent al dronelor se ascunde o întrebare fundamentală pentru Alianța Nord-Atlantică: pot aceste instrumente ieftine să înlocuiască artileria, tancurile și rachetele tradiționale, care costă milioane de dolari?
În contextul geopolitic actual, Germania face un pas major pentru a-și redefini rolul pe scena europeană și globală. Un document detaliat, redactat de Ministerul Federal al Apărării, dezvăluie o strategie masivă de înarmare, cu un buget estimat la peste 350 de miliarde de euro până în 2041. Suma este uluitoare și subliniază o schimbare de paradigmă în politica de securitate a țării, aliniată la viziunea noului cancelar, Friedrich Merz.
Anders Fogh Rasmussen, fost secretar general al NATO, a lansat recent un apel șocant, dar deloc surprinzător: Ucraina nu poate primi garanții de securitate „de neclintit” fără ca națiunile europene să trimită trupe pe teritoriul său. Într-o declarație pentru BBC, fostul premier danez a subliniat că următoarele săptămâni vor fi decisive pentru a se constitui o „coaliție a celor dispuși” să acționeze. Aceste cuvinte, rostite la scurt timp după întâlnirile de la Washington și Alaska dintre liderii occidentali, scot la iveală o realitate dură: angajamentele verbale nu sunt suficiente, iar decalajul dintre retorică și acțiune în privința apărării Ucrainei este enorm.
În spatele cortinei de sancțiuni și declarații diplomatice, un război economic se desfășoară pe mările lumii, alimentând mașina de război a Kremlinului. Un raport recent al Direcției Principale de Informații a Ministerului Apărării din Ucraina (GUR) scoate la lumină o rețea vastă și clandestină de nave, o "flotă fantomă" care transportă petrol, milioane de tone de cereale și cărbune furate din Ucraina, subminând eforturile internaționale de a izola Rusia.
După summitul cu Vladimir Putin, care a lăsat în urmă mai multe întrebări decât răspunsuri, Donald Trump a continuat spectacolul diplomatic la Casa Albă, întâlnindu-se cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski și cu o serie de lideri europeni. Discuțiile, un amestec de declarații grandioase și ambiguități strategice, par să fi coagulat un singur punct ferm: Statele Unite nu vor trimite trupe la sol pentru a garanta securitatea Ucrainei. Așa a reieșit clar din interviul lui Trump pentru emisiunea "Fox & Friends", unde a oferit "asigurarea" sa solemnă că soldații americani vor rămâne departe de linia frontului.
Scena de la Casa Albă de pe 18 august a arătat ca un tablou cu totul diferit față de întâlnirea dezastruoasă din februarie. Președintele ucrainean Volodimir Zelenski, obișnuit cu discursuri pasionate despre situația disperată a țării sale, a apărut alături de președintele american Donald Trump într-o atmosferă relaxată și prietenoasă. O schimbare de atitudine care, deși n-a produs rezultate concrete, a fost percepută ca o victorie morală. Iar pentru cetățenii Ucrainei și pentru aliații săi, orice rază de speranță e binevenită.
Liderul nord-coreean Kim Jong Un a declarat că țara sa trebuie să își extindă rapid armamentul nuclear și a catalogat exercițiile militare dintre SUA și Coreea de Sud ca fiind o „expresie evidentă a voinței lor de a provoca război”, a relatat marți presa de stat KCNA, citată de Reuters.
Donald Trump a ales, din nou, platforma sa de socializare pentru a da tonul unei zile cruciale la Washington, chiar înaintea întâlnirii cu președintele ucrainean, Volodimir Zelenski, și cu o serie de lideri europeni. Mesajul, sec și fără ocolișuri, a așezat povara încheierii războiului direct pe umerii Kievului: Volodimir Zelenski poate pune capăt conflictului „aproape imediat”, dacă vrea. Dar prețul, sugerează Trump, nu e negociabil: renunțarea la Crimeea și, mai ales, la aderarea la NATO.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a sosit duminică la Bruxelles, unde s-a întâlnit cu președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, într-o vizită premergătoare discuțiilor cruciale de la Washington cu președintele american Donald Trump. Într-o conferință de presă comună, liderii au subliniat necesitatea unei acțiuni unite și a unor garanții de securitate solide pentru Ucraina.
Scena politică internaţională a fost zguduită de un anunț cu greutate, venit direct de la agenţia Reuters: cererile lui Vladimir Putin pentru a pune capăt conflictului din Ucraina, discutate cu Donald Trump la summitul din Alaska. Aceste „propuneri de pace”, așa cum le descriu surse anonime, ridică multe semne de întrebare și stârnesc îngrijorare în rândul liderilor europeni. Ceea ce a ieșit la iveală a fost un plan ce sună mai degrabă a un schimb inegal de terenuri decât a o soluție de pace echitabilă.
În ziua întâlnirii cu Donald Trump, președintele rus a făcut modificări legislative care vor permite companiei americane Exxon Mobil să își recâștige participația în proiectul de petrol și gaze naturale Sakhalin-1.
Au trecut două zile de la summitul Trump – Putin din Alaska și începe să se contureze principala condiție a Rusiei pentru a opri războiul din Ucraina. Ea ar fi retragerea fără luptă a trupelor ucrainene din regiunea Donețk ceea ce ar însemna predarea centurii de orașe-fortăreață Sloviansk – Kramatorsk – Konstantianivka – Drujkova.
O propunere surprinzătoare, dar cu potențial istoric, a apărut pe scena diplomatică internațională, în urma summit-ului din Alaska dintre președinții Donald Trump și Vladimir Putin. Cancelarul german Friedrich Merz a dezvăluit, sâmbătă, că Statele Unite sunt pregătite să ofere garanții de securitate Ucrainei, o inițiativă salutată ca o „veste bună” ce ar elibera Europa de o responsabilitate exclusivă în sprijinul Kievului.
Liderii europeni au emis sâmbătă o declarație comună, salutând eforturile președintelui american Donald Trump de a pune capăt războiului din Ucraina, dar au reiterat necesitatea unor garanții de securitate solide pentru Kiev și a unui veto rusesc asupra viitorului său în NATO și UE.
Cu ocazia Zilei Forțelor Armate Poloneze, celebrată la 15 august, Polonia a organizat o paradă militară de amploare în capitala sa, Varșovia, eveniment ce a marcat victoria țării asupra Armatei Roșii în Bătălia de la Varșovia din 1920. Președintele Poloniei, Karol Nawrocki, a reamintit semnificația istorică a evenimentului, declarând că „Rusia nu este invincibilă”.
Recent, tensiunile geopolitice au atins un nou punct critic, atunci când drone rusești au pătruns în spațiul aerian al Poloniei. Incidentul, care nu a fost izolat, a declanșat o reacție imediată și fermă din partea Alianței Nord-Atlantice. Avionanele de vânătoare au fost ridicate de la sol, spațiul aerian a fost securizat, iar cetățenii de pe flancul estic au primit asigurarea că cerul lor rămâne apărat. Este o demonstrație a eficienței NATO Air Policing, o misiune esențială și continuă, menită să protejeze fiecare centimetru al teritoriului Alianței.
Singura aeronavă de transport militar An-70 care a apucat “să vadă lumina zilei” a fost identificată în zbor spre Polonia, pe 15 septembrie, după cum a semnalat sursa de monitorizare Polish Military Radar pe contul său de X.
Trimiterea în judecată a lui Călin Georgescu și a grupării paramilitare a lui Horațiu Potra de către Parchetul General este mai mult decât un simplu dosar penal. Este o radiografie brutală a unei vulnerabilități naționale pe care o ignoram, pe care o minimizam de ani buni: România a fost, este și va rămâne o țintă predilectă a războiului hibrid dus de Federația Rusă. Iar acum, procurorul general Alex Florența a pus punctele pe „i”, demascând un mecanism complex, care a exploatat tocmai fragilitățile noastre ca societate.
Rusia și Belarus au exersat lansarea de arme nucleare tactice în timpul manevrelor militare comune. Potrivit Reuters, președintele belarus, Alexander Lukașenko, a declarat acest lucru astăzi (16.09.2025), precizând că exercițiul comun ruso-belarus nu este menit să amenințe pe nimeni. Anterior, Ministerul rus al Apărării anunțase că bombardiere strategice Tu-160 au îndeplinit misiuni de luptă deasupra Mării Barents, inclusiv lansarea de rachete de croazieră.
Într-un război modern, definit de precizia dronelor și de atacurile nemiloase cu rachete de croazieră, o piesă de artilerie antiaeriană dezvoltată în anii '60, la apogeul Războiului Rece, a devenit un simbol al rezistenței ucrainene. Este vorba despre sistemul Gepard, "micul vânător" autopropulsat, care demonstrează că ingeniozitatea și adaptarea pe câmpul de luptă pot învinge tehnologia nouă. Povestea sa nu este doar despre un succes militar, ci și despre o nouă formă de cooperare industrială, construită din mers, direct pe liniile frontului.
Pentru cei ce au ambiții de a fi putere mondială atunci ei să rezolve problemele grele ale omenirii, cum ar fi războiul din Ucraina cu un impact economic mondial mult mai mare decât tarifele impuse de Donald Trump. Problemele simple le poate rezolva oricine.
Bucureștiul cântărește cu prudență fiecare cuvânt, în timp ce ecourile războiului din Ucraina se aud tot mai puternic la graniță. Poziția președintelui Nicușor Dan, exprimată recent, a ridicat întrebarea dacă confirmă o abordare calculată, pragmatică, care evită escaladarea conflictului și menține un echilibru fragil între solidaritatea cu Ucraina și imperativul de a proteja teritoriul național sau este o ezitare pentru a nu escalada tensiunile din regiune?
Într-un apel disperat, dar plin de hotărâre, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a solicitat o poziție tranșantă din partea lui Donald Trump. Într-un interviu exclusiv acordat postului britanic Sky News, liderul de la Kiev a subliniat că singura cale de a pune capăt războiului este stabilirea unor garanții de securitate clare, garantate de Statele Unite și de aliații europeni, înainte de încheierea conflictului.
Thales a finalizat cu succes testele de acceptanță în fabrică pentru Sistemul de Misiune și pentru Sistemul de Luptă bazat pe platforma TACTICOS, destinat fregatelor Type 31 ale Marinei Regale.
Practic, după finalizarea testelor de acceptanță în fabrică, urmează ca sistemul TACTICOS să fie instalat pe nave.
Kremlinul încearcă să arunce asupra Occidentului vina pentru incursiunile cu drone de pe teritoriul României și Poloniei.
Călin Georgescu și Horațiu Potra sunt trimiși în judecată pentru tentative de subminare a ordinii constituționale.
Corporația Aeronautică Unită (UAC) din Rusia a anunțat livrarea unui nou lot de aeronave Su-34 către Forțele Aerospațiale Ruse, aeronave esențiale pentru avansul trupelor rusești.
În timp ce aripa suveranistă din România susține că ”pacea-i pace” și că nu trebuie să ne înarmăm sau să avem legislație împotriva dronelor, discursul ”suveranist” din Polonia este aliniat cu poziția oficială a NATO și descrie Rusia drept principală amenințare pentru pacea în Europa.
"Trebuie să facem totul să fim pregătiţi de război, pentru că numai asta asigură pacea", este declarația președintelui Poloniei.
Armata israeliană a lansat marți noaptea o ofensivă terestră așteptată pentru a captura orașul Gaza.
Israelul a cerut tuturor locuitorilor din orașul Gaza să evacueze, dar 700 de mii de locuitori încă se află în oraș.
Ministerul britanic al Apărării a anunțat luni că avioanele de vânătoare Typhoon ale Forțelor Aeriene Regale (RAF) vor efectua o misiune de apărare aeriană deasupra Poloniei, în cadrul misiunii Garda de Est a NATO.
Președintele american Donald Trump a semnat marți un ordin de desfășurare a trupelor Gărzii Naționale în Memphis, din statul Tennessee, pentru a ajuta la combaterea criminalității.
O dronă a fost neutralizată deasupra clădirilor guvernamentale din centrul Varșoviei, a anunțat premierul polonez Donald Tusk, un incident care subliniază fragilitatea securității regionale, în contextul unor tensiuni deja ridicate. Două persoane, cetățeni belaruși, au fost reținute, iar poliția investighează.
După ce a pierdut contractul pentru avionul de luptă de generația a șasea, F-47, în fața Boeing, Lockheed Martin revine în forță cu o propunere strategică: o versiune îmbunătățită a popularului F-35, denumită „a cincea generație plus”. Această mișcare ingenioasă nu doar că ar putea recupera terenul pierdut, dar ar putea oferi Departamentului Apărării o soluție mai rapidă și mai economică pentru a-și moderniza flota aeriană.
În spațiul public, de multe ori, se vorbește despre politică externă în termeni de mari alianțe, tratate și declarații solemne. Dar, în culisele industriei de apărare, unde se fac afaceri de miliarde de euro și se pun la cale parteneriate pe termen lung, discursul este mult mai direct și, de multe ori, mai onest. O dovadă în acest sens o reprezintă recenta ieșire publică a lui Armin Papperger, CEO-ul gigantului german din industria de apărare, Rheinmetall.
Am aflat de la guvernul României ca o dronă aeriană rusească explozivă a stat nestingherită în spațiul aerian al României timp de aproape o oră după care a intrat în spațiul aerian ucrainean.
Pornind de la cel mai recent incident, în care Forțele Aeriene ale Ucrainei au pierdut un avion de vânătoare de tip Su-27 în regiunea Zaporojie, presa poloneză a prezentat un bilanț al tehnicii de aviație distruse sau avariate de la începutul invaziei militare ruse în februarie 2022.
Statisticile prezentate de presa poloneză, care par mult mai apropiate de realitate, diferă fundamental de cele prezentate de partea rusă.
Decizia Uniunii Europene de a construi un „zid de drone” la granița estică, cu o implicare directă a Ucrainei, este răspunsul logic la o serie de provocări tot mai acute. Pe 10 septembrie, nouăsprezece drone rusești au intrat în spațiul aerian polonez, iar câteva zile mai târziu, România a confirmat o intruziune similară. Aceste incidente, deși aparent minore, au arătat o vulnerabilitate majoră a NATO: capacitatea Moscovei de a testa apărarea alianței cu echipamente ieftine, care obligă la un răspuns costisitor.
Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) este în război cu Rusia și participă efectiv la acesta prin furnizarea de sprijin direct și indirect Ucrainei, a declarat luni (15.09.2025) purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, potrivit agenției de stat TASS. Cu puțin timp înainte, fostul președinte rus, Dmitri Medvedev, avertizase că Moscova va considera protecția spațiului aerian ucrainean de către forțele NATO ca o declarație de război, potrivit rapoartelor DPA și ale revistei Newsweek.
Franța, una dintre puterile nucleare ale Europei, a decis să trimită un mesaj clar, concretizând promisiunile președintelui Emmanuel Macron. Avionul Rafale, capabil să transporte arme nucleare, a aterizat pe teritoriul polonez, o decizie simbolică menită să reasigure aliații de pe flancul estic al NATO și să demonstreze că Parisul este gata să joace rolul de garant al securității continentului.
Afirmațiile părții ruse cu privire la „date nesatisfăcătoare” sau „neconfirmate” fac parte dintr-o practică rusească bine-cunoscută de denaturare a faptelor existente, cu scopul de a evita responsabilitatea pentru încălcarea gravă a normelor dreptului internațional, continuarea agresiunii armate, se arată în comunicatul Ambasadei Ucrainei.
Șefa Comisiei Europene a ținut un discurs, la un an după raportul Draghi. Mesajul politic este clar: „business as usual” nu mai este suficient.
Inițiativa Readiness 2030, instrumentul SAFE și accentul pe reducerea dependențelor externe sunt pilonii principali ai acestei noi viziuni.
Războiul cel de toate zilele pe care Rusia îl oferă, cu un rar cinism, întregii lumi, costă, doar în Ucraina, 172 de milioane de dolari, a anunțat șefa Comisiei parlamentare pentru buget, Roksolana Pidlasa, pe pagina sa de Facebook.
De cealaltă parte, cheltuielile Rusiei pentru războiul cu Ucraina au fost de 150 de miliarde de dolari (aproape 411 milioane de dolari pe zi).
Într-un context regional tot mai tensionat, marcat de acțiunile militare ale Chinei și de arsenalul în creștere de drone al Coreei de Nord, Japonia își reevaluează fundamental strategia de apărare. O națiune pacifistă, constrânsă istoric de Constituție, se pregătește să investească masiv în tehnologii de ultimă oră pentru a-și securiza granițele. Piesa centrală a acestei noi viziuni este un proiect ambițios, un „scut” modern, adaptat la realitățile războiului din secolul XXI: sistemul Synchronized, Hybrid, Integrated and Enhanced Littoral Defense (SHIELD).
Sistemele actuale nu a fost gândite pentru doborârea dronelor, utilizarea rachetelor antiaeriene costisitoare fiind nesustenabilă într-un război de mare intensitate.
Dronele rusești din România și Polonia nu sunt o coincidență. Incursiunile dronelor rusești în spațiul aerian polonez și românesc sunt testări din partea Federației Ruse.
Expertul militar german, Julian Röpke, a ajuns la concluzia că Federația Rusă și Republica Belarus simulează un atac asupra țărilor NATO în cadrul exercițiului strategic Vest-2025 (Zapad).
Analistul german consideră că forțele aliate din Rusia și Belarus, care spun că practică apărarea regiunii Kaliningrad în timpul manevrelor, se pregătesc, de fapt, să străpungă coridorul Suwalki, care se întinde de-a lungul graniței dintre Lituania și Polonia. Potrivit lui Röpke, Moscova și Minskul vizează cea mai îngustă zonă dintre enclava rusă și Belarus.
Reîntoarcerea în masă a veteranilor ruși provoacă îngrijorare la cele mai înalte niveluri ale societății ruse. Chiar și președintele Vladimir Putin se teme de acest lucru. Prin urmare, potrivit Reuters, Kremlinul, la cererea conducătorului său, a elaborat un plan pentru a ajuta veteranii să se integreze în societatea civilă. Printre altele, aceștia urmează să participe la structurile politice.
