Neutralitatea militară sună bine pentru Elveția și Austria aflate în mijlocul Europei și înconjurate de națiuni prietenoase.
Dar, referitor la o țară neutră cu Rusia ca vecin, poate ar trebui să ne uităm mai atent la faptele istorice și mai puțin la teoriile conspirației, despre cât valorează neutralitatea când trăiești lângă Rusia.
Nu trebuie să ne întoarcem prea mult în timp și să ne plângem că istoria trebuie rescrisă. Ne uităm la trecutul nostru apropiat pe care l-am trăit cu toții. Anul 2010 este cel în care, națiunea ucraineană și l-a ales ca președinte pe Viktor Ianukovici și parlamentul de la Kiev a decis neutralitatea țării. Ucraina pleca atunci pe un drum în care se reapropia de Rusia, dar totodată voia sa rămână aproape și de Occident, cerând un acord de asociere cu Uniunea Europeană.
Ce a urmat, deja se cunoaște foarte bine, și este o demonstrație extrem de clară despre cum Rusia tratează o țară vecină neutră militar, pe care o consideră și națiune soră, atunci când aceasta încearcă să stabilească relații economice avansate cu Occidentul. I-a luat teritorii esențiale în 2014 și, ulterior, în 2022, a atacat-o total și nejustificat cu forțele armate și acest lucru l-a făcut în numele a ceea ce Rusia a numit îngrijorări de securitate. Cât de justificată a fost această temere a Rusiei se vede acum. Nimeni, nici măcar SUA nu se angajează direct împotriva Rusiei pentru a apăra Ucraina, deoarece armele ei nucleare descurajează orice. Deci îngrijorarea de securitate a Rusiei este o problemă falsă. Însă, Rusia a picat testul elementar, pe care i l-a oferit viața, în a se comporta civilizat cu o țară vecină.
Noi, românii,un fel de veri mai îndepărtați ai rușilor, dacă alegem neutralitatea militară, avem deja o mostră cu îmbrățișarea frățească, una mortală pe care o aplică ucrainenilor dacă au îndrăznit altceva. Oare cu noi va fi altfel?
Mai nou, în urmă cu câteva zile, aflăm de la purtătorul de cuvânt al administrației prezidențiale de la Kremlin că Rusia are prea puțini oameni raportat la tertoriul ei care este cel mai mare din lume. Atunci, se pune întrebarea dacă nu cumva ăsta este motivul real al atacării Ucrainei. Era nevoie de forță de muncă forțată? Cumva, asta ne așteaptă pe noi, românii, dacă devenim o națiune neutră militar?
Cam astea sunt datele esențiale din prezent despre buna vecinătate a Rusiei.
În același an 2010, în care Ucraina credea că pășește într-o perioadă mai bună, România și tot Occidentul atingeau apogeul unei crize economice majore, estimată ca pierderi cu mult peste cea din anii 1920. Prin solidaritate și încredere, Europa avea sa depășească nesperat de rapid si de bine momentul critic, în timp ce deasupra Ucrainei începeau să se adune nori negri.
Dar, să privim și în trecut. Cine a rupt Moldova în două, ori de câte ori a avut ocazia? Cine în prezent minează orice proces de reunificare dintre România și Basarabia? Toate aceste eforturi de dezbinare națională a românilor au primit mereu girul și direcția dorită de Rusia. Acolo, la Kremlin, am fost văzuți permanent și complet nejustificat ca o amenințare care nu trebuia sub nicio formă să crească. Acest lucru ne-a definit ultimii noștri 200 de ani de istorie, de când Rusia a ajuns la granițele noastre.
A încercat permanent să exploateze și cele mai mici slăbiciuni pe care le aveam pentru a ne menține într-o stare de subordonare față de ea. A demonstrat cumva Rusia ultimilor 10 ani că s-a schimbat față de acum 200 de ani? Puțin probabil. Manifestă aceeași agresivitate, același dispreț pentru siguranța altor națiuni, doar a ei contând, în timp ce ceilalți din jur sunt tolerați mai mult sau mai puțin. Aceeași replică standard vine de la Moscova: suntem o națiune puternică, noi contăm, noi avem arme nucleare.
Ce au făcut marii noștri voievozi din trecut când inamicul, oricare a fost el si oricât era de puternic, a ajuns la porți? S-au declarat cumva neutri, crezând că o să fie ocoliți? Niciodată. Și-au înfruntat soarta cu mult curaj și încredere că vor birui. Ei și toți înaintașii noștri și-au făcut treaba, indiferent de costuri, pentru ca noi să putem vorbi astăzi românește.
În prezent, după atâta chin și moarte prin care au trecut zecile de generații anterioare de români, nu mai suntem singuri. Pentru prima oară în istoria noastră suntem pe un teren solid și în partea de lume de care am năzuit întotdeauna să aparținem. Suntem alături de cele mai progresiste și libere națiuni ale lumii din prezent. Niciodată in istoria noastră nu s-a întâmplat așa ceva. Desigur, este greu să ținem pasul cu ele, dar cu mai multă grijă față de cum ne creștem copii și de cum îi protejăm pe cei care nu se pot ajuta singuri, putem face țara mai coezivă și mai puternică, capabilă să mențină ritmul de secol 21.
În plus, din punctul de vedere al apărării, oricât de puternic și numeros ar fi inamicul, cei mai buni soldați din lume sunt aici, în România, și chiar dacă inamicul, pentru o clipă, ne copleșește pe noi și pe ei, acum, în secolul 21, ajutorul este la ore distanță nu la luni de zile sau imposibil să ajungă, cum era în trecut.
În continuare, să răspundem la scenariul destul de probabil în care România va avea în următorii ani un parlament pro-NATO și pro-UE și un președinte care vrea țara neutră din punct de vedere militar și care, în plus, are și o mare admirație pentru Rusia. Aparent, președintele este blocat. Dar, acest președinte are o carismă care poate scoate mulți oameni în stradă, pe fondul anumitor probleme sociale. Guvernul poate fi demis sub presiunea străzii care poate cere și alegeri anticipate. De aici și până la confiscarea cvasi-legală a puterii prin intermediul partidelor proruse nu este decât un pas.
Pare un scenariu improbabil, de furtuna perfectă dar, deși foarte rare, furtunile perfecte au totuși loc, iar distrugerile pe care le lasă în urmă sunt uneori irecuperabile. Sunt posibile și alte diversiuni rusești despre care habar n-avem prin care puterea trece direct la Moscova. Nu am fost capabili să prevedem că Rusia va lua Crimeea. Noi ca români, dar și cam toți europenii, nu l-am crezut pe președintele SUA, Joe Biden, care a spus că Rusia va ataca Ucraina.
Toate institutele de sondare a opiniei publice și serviciile noastre de informații nu au reușit să-și dea seama cât de mare este pericolul la aceste alegeri. În consecință, cel mai rău scenariu care vă trece prin cap legat de soarta țării noastre are un grad mare de probabilitate, în momentul de față și în următorii câțiva ani. Am crezut că vom fi ocoliți dar, nu a fost așa. S-ar putea să fim chiar pe direcția loviturii principale a diversiunilor rusești.
Perioada, pe care Europa o traversează acum, seamănă cel mai mult cu anul 1938. Oamenii de atunci nu-și puteau imagina că va fi război, că Hitler va ataca pe cineva după ce a primit ceea ce a cerut. După 1938 a urmat războiul când suma tuturor micilor greșeli ale lumii libere s-a transformat într-o eroare catastrofală care a dus la zeci de milioane de morți.
Acum, la 86 de ani distanță, orice greșeală cât de mică a celor care trăiesc acum, poate fi fatală României și generațiilor viitoare, o parte copii acum, o parte nenăscuți. Este unul dintre acele rare momente din istorie când nu este loc nici de cea mai mică eroare. Rămâne de văzut dacă ne vom ridica la înălțimea provocării așa cum au făcut-o înaintașii noștri în ceasurile grele ale istoriei sau vom fi amintiți în treacăt de generațiile viitoare ca niște neutri.
Post Scripum: O vreme Finlanda și Suedia au fost țări neutre militar dar, vremurile s-au schimbat și și-au reconsiderat poziția, aderând la NATO. Amândouă sunt vecine cu Rusia. Oare, ar trebui să ne dea de gândit acest lucru?
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
