Poți descărca aplicația:
Get it on App Store Get it on Google Play
Conferința de la Moscova. În căutarea securității pierdute
Strategica
Data publicării:
În zilele de 23-25 aprilie 2019 a avut loc cea de a opta Conferință de la Moscova privind securitatea internațională. Aceasta este una dintre cele mai importante reuniuni internaționale anuale de acest fel, similară ca amploare și agendă Conferinței asupra securității de la München.
EXCLUSIV

ETERNA DORINȚĂ A RUSIEI DE PARITATE CU OCCIDENTUL 

 

Organizându-o, în mod evident Ministerul Apărării Federației Ruse (căci acesta a fost gazda evenimentului) a dorit să arate că și în afara spațiului euro-atlantic există preocupări pentru securitatea colectivă și că, mai mult decât atât, există și idei puse în discuție dintr-o perspectivă care refuză egoismul și egocentrismul occidental.

Unul dintre mesaje clar emis a fost că securitatea este incompatibilă cu aroganța și unilateralsimul. Nu numai că unilaterlasimul s-a dovedit neviabil (fapt admis azi și de Președintele Donald Trump), dar, spune Moscova, nici un model de ordine globală conceput și impus unilateral nu are cum dura. Putem împărtăși, oare, o asemenea teză?!

De la Petru cel Mare încoace, Rusia s-a dorit egala marilor puteri occidentale. În acest sens ea a dus mereu o cursă disperată pentru legitimitarea ca actor global. Este interesant că niciodată nu a aspirat la statutul de unic jandarm mondial, ci doar la tratament egal cu alți asemenea jandarmi într-o lume multipolară.

După cel de al Doilea Război Mondial competiția pentru recunoașterea poziției egale s-a purtat cu SUA. Aceasta a dus, pe de o parte, la Acordul de la Helsinki, în 1975, când, în fine, i s-au confirmat atât frontierele cât și sfera de influență în cadrul unei ordini mondiale bipolare, dar, pe de altă parte, și la secătuirea energiilor sale în strădania de a ajunge la paritate cu America și aliații acesteia pe plan militar. Rusia sovietică a confirmat, în ciuda „destinderii”, teoria lui Paul Kennedy potrivit căreia imperiile se prăbușesc atunci când pentru o perioadă prea lungă de timp resursele destinate securității depășesc considerabil pe cele alocate dezvotării economico-sociale interene.

În cazul Rusiei problema a fost agravată tocmai de sentimentul refuzului de către ceilalți actori globali, sentiment care a făcut-o să creadă că securitatea sa este cu atât mai mare cu cât vecinii săi, în special, și concurenții săi, în general, sunt mai nesiguri. Ținerea în nesiguranță a acestora a consumat însă energiile vitale ale URSS până la prăbușirea ei la începutul anilor 1990.

Cum așa? Pentru că securitatea este indivizibilă și în consecință, cu cât cineva exportă mai multă insecuritate cu atât importă mai multă insecuritate, iar această „operațiune de import-export” necesită cheltuieli pe care economia de comandă a unei societăți cu tradiții autoritare și egalitare nu le-a mai putut suporta. Și a intrat in colaps.

 

PROBLEMA STATUTULUI POST-SOVIETIC AL RUSIEI

 

Oricum am lua-o însă, prăbușirea URSS a lipsit ordinea mondială stabilă și funcțională de până atunci - este vorba despre sistemul bipolar caracterizat prin „echilibrul terorii” - de unul dintre stâlpii săi de rezistență și în acest sens a constituit o catastrofa geopolitică, după cum susținea, pe nedrept blamat, Vladimir Putin. O „catastrofă optimistă”, poate, dar o catastrofă. De atunci nu doar Rusia își caută, ci și puterile occidentale îi caută un statut global postsovietic. Aceasta cu atât mai mult după eșecul unipolarismului.

La începutul anilor 1990, acceptând dezintegrarea URSS, Rusia a sperat să obțină în schimb integrarea în Occidentul euro-atlantic; pohta țarilor de demult. I s-a oferit un taburet în G7, o strapontină în Consiliul Europei și un post de valet în Parteneriatul pentru pace, plus livreaua cu fireturi a acordului de cooperare NATO-Rusia. Adică praf în ochi.

Tot la începutul anilor 1990, le spuneam interlocutorilor ruși că extinderea NATO spre est va oferi mai multă securitate vecinilor Rusiei și astfel, aceștia fiind mai liniștiți, va fi și ea mai în siguranță. Au urmat încercarea euro-atlantică de albanizare a Balcanilor și cea de americanizare a Asiei Centrale și Caucazului.

Aproximativ două decenii mai târziu, sesizându-se pericolul ca o Rusie petro-dependentă să devină o problemă pentru o ordine mondială pornită pe drumul multipolarismului, după ce monopolarismul american eșuase în Orientul Mijlociu lărgit și scăpase de sub control ascensiunea Chinei, Occidentul a oferit Moscovei „parteneriatul pentru dezvoltare”. După prostul obicei al neoconservatorismului narcisist occidental acesta a venit, însă, la pachet cu condiții politice. Așadar un alt rateu. Iar relativ slaba industrializare și productivitate a Rusiei continuă să constituie un pericol pentru securitatea lumii (inclusiv a lumii ruse) mai mare decât impresionanta sa înarmare. Doamne ferește de ursul rănit sau flămând!

Vladimir Putin a încercat să repare cu forțe și mijloace proprii acest deficit. În lipsa unei bune politici externe, Occidentul a răspuns prin demonizarea lui Vladimir Putin. Un alibi pentru incapcitatea puterilor euro-atlantice de a propune un proiect echitabil, fezabil și viabil pentru organizarea relațiilor internaționale; după cum o recunoștea însuși Henry Kissinger. Hotărât lucru, Occidentul euro-atlantic nu poate concepe o acțiune externă redutabilă fără un inamic extern redutabil. Iar când acesta nu există, el este inventat. De astă dată, însă, mai rău de atât, inventarea inamicului nu stimulează gândirea politică, ci încearcă să scuze lipsa anvergurii și eficienței ei.

 

PERICOLUL REIDEOLOGIZĂRII RELAȚIILOR INTERNAȚIONALE  

 

Rusia nu mai este URSS. Aceasta a fost o afirmație mereu repetată în cadrul Conferinței.

Ce vrea ea să comunice? Că imperiul rus a renunțat la ideologie (mai exact la ideologia comunistă) în organizarea relațiilor internaționale. Mai exact a renunțat la monismul ideologic care a făcut ca pe plan intern partidul comunist să fie unica forță politică autorizată să conducă națiunea, iar pe plan extern, urmare logică, să se formeze blocuri ideologice rivale. Rusia postsovietică nu mai pretinde azi că valorile sale sunt universal valabile. Ea a adoptat metodele de organizare economică occidentale (capitaliste) care s-au dovedit superioare în Războiul Rece, dar își reclamă dreptul suveran de a organiza exercițiul puterii pe plan intern potrivit tradițiilor sale socio-culturale caracterizate de pluralism iliberal sau de o democrație controlată prin raportare la interesele de mare putere.

Ceea ce se constată, însă, și asta a fost rostit clar la Conferință, este că monismul valorilor și ideologizarea relațiilor internaționale, abandonate de URSS („cel mai nefast succes al spionajului german”, după cum o definea glumind un fost demnitar de la Berlin, prezent acum la Moscova)  până la sabordajul politic, au fost preluate de SUA și UE. „SUA este noua URSS!” Ce straniu sună o asemenea propoziție rostită la Moscova! Mai ales pentru urechile occidentalilor (inclusiv români) care încă mai cred că Rusia este centrul comunismului mondial, când ea poate avea legături cu oligarhismul dar în nici un caz cu comunismul.

 

ESCALADAREA CONFRUNTĂRII ȘI RISCUL RĂZBOIULUI ACCIDENTAL

 

Drama Rusiei de azi este că nu are datele obiective pentru a fi o putere globală egală cu SUA sub raport socio-economic, dar nu are nici poziția subiectivă pentru a accepta rolul de putere regională pe care este dispusă să i-l recunoască SUA. De aceea a ales să ducă lupta pe trei planuri: zdruncinarea stabilității politice interne a statelor blocului euro-atlantic printr-un război așa zis „hibrid” utilizând preferențial „arma” psihologică și cea psiho-tehnologică; acordarea de protecție politică și morală, iar când se poate și militară (vezi cazul Siriei) statelor asupra cărora puterile occidentale vor să își exercite hegemonia (inclusiv prin schimbarea forțată a regimurilor politice); dezvoltarea tehnologiei militare care să facă posibile, credibile și eficiente primele două demersuri.

La aceasta Occidentul răspunde prin demonizare mediatică și sancțiuni economice. Lor li se adaugă militarizarea vecinătății apropiate a Rusiei, vinovată, cum ironic observa ministrul de externe Serghei Lavrov, că are granițele în proximitatea bazelor militare stabilite de SUA și NATO. În condițiile în care, orice calcul obiectiv arată că probabilitatea unui atac militar cu mijloace clasice - convenționale sau nucleare - declanșat de Rusia este egală cu zero. Ca de altfel și probabilitatea unei agresiuni a NATO împotriva Rusiei. Singurul risc real, evocat insistent și pertinent la Conferința de la Moscova, este ca omenirea, înarmată degeaba până în dinți, să „alunece” în război din greșeală și nebăgare de seamă, așa cum s-a întâmplat în 1914.

SUA au încetat să mai fie „imperiul necesar”, așa cum credea Madeleine Albright. Chiar alegătorii americani și alesul lor, Donald Trump, au decis așa, înțelegând că pentru a fi „mare dinnou” America trebuie să fie națională iar nu globală. De fapt ea trebuie să fie națională tocmai pentru a avea relevanță globală. Rusia, în schimb, a devenit „aliatul necesar”; inclusiv și în primul rând pentru America. Fără SUA (împotriva SUA) nu se poate câștiga azi nici un război. Fără Rusia (împotriva Rusiei) nu se poate câștiga nici o pace. Pe amândouă le pot vedea cu ochii lor toți cei care nu refuză să vadă.

 

INERȚIA RĂZBOIULUI RECE ȘI ABSENȚA DIALOGULUI


La Conferința de la Moscova au fost prezenți peste o mie de demnitari (dintre care 35 miniștri ai apărării) și experți din 111 state, europeni fiind doar 10%. De asemenea au fost reprezentate la nivel de vârf organizații internaționale precum ONU, OSCE sau Organizația de la Șanghai (un fel de NATO ruso-chinez).

Apărarea anti-rachetă (mai pe românește ”Scutul de la Deveselu”) a făcut obiectul unor discuții ample, alături de situația din Siria și Venezuela, ca și de fenomenul „revoluțiilor colorate” într-o lume în care dreptul internațional contează tot mai puțin.

În plenul Conferinței au vorbit atât ministrul apărării din Arabia Saudită, cât și cel din Iran; înalți oficiali din India și din Pakistan. S-a discutat nu doar despre Atlantic și Pacific, ci și despre Oceanul Indian și cel Artic.

Demnitarii ruși au criticat aspru SUA pentru denunțarea tratatelor privind neproliferarea înarmării, pentru reînvierea doctrinei Monroe și pentru încălcarea dreptului internațional, în timp ce ministrul chinez al apărării a apreciat că, în ciuda unor dări înapoi periodice, cooperarea cu America progresează pe un drum în general bun, fără a egala însă calitatea raporturilor ruso-chineze. Să fie oare jocul polițistului bun și al celui rău, sau rezerva consecutivă unei complementarități toxice în care unul dintre parteneri (Rusia) are teritoriu, iar celălalt (China) populația?

(w670)

Ansamblul discuțiilor a pus în evidență o inerție și o nostalgie a Războiului rece. Inerție, în sensul că se gândește tot în logica jocului de sumă nulă. Nostalgie, în sensul că se regretă căderea în desuetudine a vechilor acorduri internaționale din perioada „destinderii” care au oferit stabilitate „echilibrului terorii”. 

Ambele sunt contraproductive căci după încetarea Războiului rece și în comparație cu vremea acestuia, lumea s-a schimbat. Au apărut alte tehnologii, alți actori cu relevanță regională și globală, alte mentalități și doctrine asupra războiului și păcii, alte raporturi de putere. Toate acestea impun realizarea altei ordini internaționale, cea veche fiind definitiv moartă și în zadar plânsă. 

Pentru asta este nevoie de dialog. Despre ce dialog poate fi însă vorba când toate statele membre NATO și UE, printre care și România, au refuzat invitația de a participa și, mai mult decât atât, au dat instrucțiuni și diplomaților în post la Moscova să ignore evenimentul?! (Mă întreb cine oare, în atari condiții, va raporta în capitalele euro-atlantice despre ceea ce s-a vorbit la nivelul cel mai înalt acolo?!) Ce mesaj dau statele membre NATO și UE refuzând să ia parte la o dezbatere salutată de ONU și OSCE, și la care sunt prezenți chiar secretarii generali ai acestora?

Pace fără încredere și încredere fără dialog nu vor fi niciodată. Din păcate, azi auzim mai puternic ca oricând din 1945 încoace cum bat tobele războiului global.

 

ROMÂNIA ÎN CONFRUNTAREA PUTERILOR GLOBALE

 

La încetarea Războiului rece României i-a fost frică să nu rămână un stat-tampon în „țara nimănui” și a ajuns un stat din prima linie a frontului cu lumea euro-asiatică. La încetarea Războiului rece România a sperat că va putea adăuga noi prieteni celor vechi, și a ajuns doar să schimbe vechi adversari de departe cu noi adversari din apropiere. Nu acesta este interesul național al românilor. Nu așa ne consolidam securitatea.

La Conferința de la Moscova retorica antiamericană a fost aproape de nivelul anilor de început ai Războiului rece. Despre UE s-a vorbit tot critic, dar puțin și în trecere. Să nu ne pripim însă cu concluziile. Să nu zicem că SUA este inamicul erediar al Rusiei iar UE doar concurentul tolerat.

Deloc! Această diferență de retorică arată, pe de o parte, că UE este irelevantă, iar pe de alta, că Rusia dorește să negocieze cu SUA, căci cu cel care ți se opune negociezi iar nu cu cel care îți este favorabil, sau mai exact, te înjură în public și îți solicită favoruri în privat.

Nulitățile care conduc azi UE încă mai privesc Rusia ca pe o țară de mujici care pot fi bătuți cu biciul de aur al plutocraților din City-ul londonez sau de la Frankfurt. Participanții la Conferință au putut vedea, însă, alături de turlele aurite ale soborurilor pravoslavnice și zgârie norii cu o arhitectură îndrăzneață dând Moscovei imaginea unui Singapore european. Moscova nu crede în lacrimi! Acolo s-au unit măreția mistică a țarilor, cu dramatismul sângeros al sovietelor, făcând ca Parisul, Berlinul, Londra sau Roma să arate ca simple muzee de istorie adminstrate de niște mici burghezi miopi și nevrotici. Rusia mai are privilegiul de a putea aștepta. Europa occidentală nu îl mai are.

Cât despre relația cu „America plurală” (sic!) – supraterană și subterană, a Casei Albe și a FBI – ambele părți, Rusia și SUA, încearcă doar să cumpere timp pentru a se pune în poziția de forță cea mai favorabilă pentru negocieri, dar și cea mai potrivită ca bază a unui status quo convenabil, de definit și protejat prin viitoarele înțelegeri. Înțelegeri care, cu siguranță, se negociază liniștit deja, în spatele scenei publice hiperagitate. Cu cât mai mare zgomotul pe scenă, cu atât mai mare liniștea în culise.

România este interesată într-o înțelegere ruso-americană și într-o ordine multipolară simetrică, cu condiția ca acestea să nu se facă prin sacrificarea sa, precum și ca acestea să dea prevalență forței dreptului asupra dreptului forței. Lucrul trebuie afirmat limpede atât la Moscova cât și la Washington, atât la Beijing cât și la Bruxelles. După acest principiu trebuie să ne conducem politica, atât în cadrul cât și în afara NATO și UE. În lumina lui trebuie să ne măsurăm pașii, cu convingerea că numai dacă ne vom ajuta singuri Dumnezeu – prin NATO, UE sau alt intermediar ales de El – ne va ajuta.

 


Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență

Get it on App Store
Get it on Google Play

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News

Lansarea de către Coreea de Nord a unei rachete balistice nu rămâne fără răspuns: Coreea de Sud, SUA și Japonia efectuează exerciții aeriene comune cu bombardiere B-1B
Rusia minează nuclear planeta: Teheranul declară că ar putea să își revizuiască doctrina nucleară
O abordare mai reținută a sprijinul polonez pentru Ucraina. Kievul poate cumpăra armament pe care să-l plătească după terminarea războiului
Turcia și Somalia semnează un nou acord de cooperare în domeniul apărării. De data aceasta este vorba despre echipamente și tehnologii
”Scutul estic” chiar se întâmplă: Polonia începe lucrările la cele mai mari fortificații din Europa ultimelor decenii
China alocă zeci de miliarde de dolari pentru infrastructura militară a insulei Hainan, cel mai important avanpost din Marea Chinei de Sud
Rusia și Iran, foarte aproape de o alianță strategică. Lavrov a confirmat că acordul e aproape gata
Photo source: DERWESTEN.DE
EXCLUSIV
Cum ne lovește unda de șoc a bătăliei Kamala vs. Trump. „Capitularea Ucrainei aduce Rusia la granița României” | Iulia Joja, la Obiectiv EuroAtlantic
Cum afectează sprijinul Israelului stocul de rachete al SUA: Rachetele interceptoare au devenit tot mai importante în timpul crizei actuale din Orientul Mijlociu
Congresmanii americani îi cer lui Biden să permită unei țări NATO să doboare rachete în spațiul aerian al Ucrainei
Cine clipește primul. Rusia promovează intens oboseala Occidentului, dar își ascunde costurile interne generate de războiul din Ucraina. Analiza FP
Un pilot ucrainean reprezentând aviația militară a Ucrainei. Photo: Open sources social media @InUkraine @Facebook
EXCLUSIV
Ce se va întâmpla cu Ucraina după foarte probabila revenire a lui Trump? Elliot Gerson: Presiunea pentru concesii va fi uriașă, dar nu stă totul în pixul lui Trump
Posibila apariție a dronei israeliene RA-01 deasupra Libanului după o scurgere de informații (Foto/Video)
Trupele nord-coreene - influență asupra cursului războiului din Ucraina. Generalul american Pat Ryder: Intenţia Rusiei de a folosi acești soldați în luptă ne îngrijorează
Fostul CEO al Google îndeamnă SUA să cumpere drone în loc de tancuri „inutile”, menționând complexitatea câmpului de luptă din Ucraina
Rușii au simulat o lovitură de răspuns la un atac nuclear (Video): Toate cele trei componente ale Forțelor Nucleare Strategice au lansat rachete balistice intercontinentale și rachete de croazieră
Oboseala Occidentului față de războiul din Ucraina este în creștere: Cererea pentru rachete Tomahawk îi irită pe americani și consideră ca fiind o abordare nerealistă
Tomahawk, în vizorul Ucrainei: De ce livrarea rachetelor SUA cu rază lungă este un obiectiv nerealist
Implicarea forțelor nord-coreene în războiul din Ucraina determină SUA să-şi schimbe abordarea faţă de Rusia? Ridicarea restricțiilor privind utilizarea armelor americane nu este exclusă
Prezența nord-coreenilor în Ucraina, punct de cotitură în război. Occidentul ar putea apăra spațiul aerian al Ucrainei de pe teritoriul României și Poloniei
Trump pregătește un plan de pace pentru Ucraina: Un uriaș conflict înghețat, cu Europa în rol de garant
Australia și Japonia, în prima linie a strategiei SUA anti-China. Picătura care a umplut paharul: Vânzarea rachetelor SM-6 și SM-2 către Australia
Turcia, înapoi la programul de avioane de luptă F-35 cu condiţia cedării sistemelor S-400 către SUA. Ruşii insistă că nu se poate
Statele occidentale trebui să-şi schimbe abordarea faţă de războiul din Ucraina: Înfrângerea bate la uşă dacă ucrainenii nu primesc susţinerea pe care o merită
Generațiile următoare ar putea vedea o Africă dominată de ideologia comunistă chineză: China recunoaște că dezvoltarea sa se bazează în mod semnificativ pe exporturile africane
Ucraina poate schimba cursul războiului fără permisiunea Occidentului: Atacarea țintelor aflate pe teritoriul Rusiei, strict cu utilizarea propriilor drone
Putin face o declarație în care indică faptul că „oboseala Occidentului cu războiul din Ucraina” încurajează Rusia să își continue agresiunea
Ce se întâmplă mai departe după atacul Israelului asupra Iranului? Biden l-a „încurajat” anterior pe Netanyahu să „conceapă” un atac de retorsiune
Țările baltice pariază mult pe planurile de apărare regională ale NATO: Angajament față de Lituania în cadrul unui acord privind rotația sistemelor de apărare aeriană
Rusia se apropie de orașul strategic ucrainean Pokrovsk. Armata ucraineană: Pregătirea pentru apărare a intrat în linie dreaptă

Ştiri Recomandate

Războiul din umbră. China, Japonia și cele două Corei se războiesc de la distanță în conflictul din Ucraina
Efectul Storm Shadow: Un ofițer superior nord-coreean a fost rănit într-un atac de zilele trecute, efectuat pe teritoriul Rusiei
Vladimir Putin: Războiul din Ucraina a devenit un conflict global
Marea Britanie este pregătită să lupte împotriva Rusiei dacă aceasta invadează o țară est-europeană membră NATO
Ucraina transmite un mesaj puternic de la tribuna Congresului SUA: Niciun acord cu Rusia în schimbul cedării unor teritorii
„Basarabia, bază militară”. Rusia „vede” avioane F-16 și în Moldova și amenință susținând că are informații despre dislocări de armament peste Prut
Zelenski nu cedează teritorii, dar în privința Crimeei admite că nu poate fi recuperată doar cu forță militară: Ucraina nu-și permite să piardă zeci de mii de oameni în Crimeea
Avioanele F-16 ale României vor executa zboruri la înălţimi mici pe întreg teritoriul țării. Apel către populație pentru a evita îngrijorările
Câte rachete arată estimările că are Rusia azi în stoc? De la Iskander la Kalibr sau hipersonice Kinjal se anunță o iarnă grea pentru Ucraina
Curtea Penală Internațională a emis mandate de arestare pentru Netanyahu și Yoav Gallant, fostul ministru al Apărării. SUA reacționează imediat
Ungaria își va desfășura sistemele antiaeriene (probabil NASAMS) lângă granița cu Ucraina, a anunțat ministrul apărării
Rusia a simulat astăzi un atac nuclear asupra Ucrainei. Ce rachetă ar fi putut folosi Armata rusă
România a semnat contractul pentru achiziția celor 32 de avioane F-35. Forțele Aeriene Române vor consolida semnificativ capacitățile de descurajare ale NATO
Asamblat în România: Pușca de asalt CZ BREN 2, prezentă și în Ucraina încă din primele zile ale războiului, realizată în România de cehii de la Colt CZ
Rusia câștigă doar dacă Occidentul renunță. Generalul Ben Hodges: Moscova este încurajată de cuvintele goale pe care le folosim pentru a descrie sprijinul acordat ucrainenilor
”Deveselul” polonez, din nou pe radarul Rusiei: ”Noua bază americană din Polonia crește pericolul nuclear general. E pe lista noastră”
Ucraina confirmă că Rusia a lansat o rachetă balistică intercontinentală (Foto/Video). A fost vizată o țintă în Dnipro
U.S. Army sporește protecția vehiculelor de luptă terestre cu un nou sistem avansat de război electronic
Cum stă economia de război a Rusiei? Ne-am angajat deja toate resursele, 73% dintre întreprinderi au lipsă de personal, anunță guvernatorul Băncii Centrale a Rusiei
Rușii au executat un atac combinat cu rachete asupra Ucrainei. Răspunsul la loviturile anterioare ale armatei ucrainene este considerat însă sub așteptări
„Atenție unde calci”. SUA mai pregătesc o surpriză: Vor furniza și vor permite Ucrainei să utilizeze mine antipersonal împotriva trupelor ruse
Armata britanică renunță la navele, dronele și elicopterele învechite
Armata SUA a utilizat pentru prima dată lansatorul de rachete M270A2 modernizat în cadrul unui exercițiu NATO
Rachetele Storm Shadow intră în bătălia de la Kursk. Ucraina a lansat în premieră o salvă de rachete Storm Shadow către teritoriul Rusiei
Centrul de pregătire a piloților de F-16 de la Borcea, la capacitate maximă. Ultimele două F-uri olandeze au aterizat în România
Nemesisul lui Su-57 rus vine tot de la un „35”, dar nu F-35. Su-57 ar putea fi îngropat pe piața externă chiar de un stat aliat Rusiei
Test pentru Patriot în Ucraina? Rusia vrea să lanseze o rachetă RS-26 balistică intercontinentală fără focos nuclear. Simultan 30 de bombardiere sunt pregătite să lovească Kievul
Franța face apel la statele din Golf să sprijine Armata libaneză
Moment de mândrie pentru industria română: A doua cea mai mare navă militară construită la Galați părăsește România spre țara de destinație. Din păcate nu intră în dotarea Armatei noastre
Au fost prezentate planurile pentru o fabrică de obuziere K9 ultramodernă în România. Coreenii propun Armatei noastre și Redback, cea mai avansată mașină de luptă
Lockeed Martin și o companie românească vor construi la Oradea o fabrică pentru baterii GridStar Flow utilizate în domeniul energetic
Generalul ucrainean Zalujnîi, mesaj mobilizator către militari: „Ucraina trebuie salvată. Copiii, femeile și părinții noștri trebuie să trăiască în pace, indiferent de costuri!”
pixel