Nagorno Karabah a capitulat sub privirile Rusiei. Cum a fost trădată Armenia, prima țară creștină din lume, de către „a treia Romă”
Enclava armeană Nagorno Karabah a capitulat în fața Armatei Azerbaidjanului la mai puțin de 24 de ore de la atacul masiv pe care forțele azere l-au lansat în regiune. Acesta pare finalul unui război de 35 de ani, desfășurat în diferite etape între Azerbaidjan și Armenia.
Rezultatul așa-zisei „operațiuni antiteroriste” azere în Nagorno Karabah era previzibil. După înfrângerea din confruntarea din septembrie 2020, Armenia și-a retras trupele din Nagorno-Karabah, în regiune fiind dislocate forțe ruse de ... menținere a păcii. O asociere de cuvinte profund incompatibilă cu Rusia.
Au urmat trei ani în care azerii au pregătit lovitura de grație aplicată pe 19 septembrie 2023.
În fața unei Armate azere puternic tehnologizate, înzestrate cu tehnică modernă din Turcia sau Israel, milițiile armene din Nagorno Karabah, epuizate și dotate doar cu armament sovietic, nu au avut nicio șansă. Capitularea a venit la nici 24 de ore de la atacul masiv azer, și după ce Armata azeră a ocupat punctele strategice din regiune.
Trebuie remarcat că înainte de acest deznodământ tragic pentru Armenia, forțele pentru operații speciale azere, deghizate în „ecologiști”, au blocat în decembrie 2022 coridorul Lacin, singurul care lega enclava de Armenia, provocând o criză alimentară și umanitară majoră. Populația armeană putea părăsi regiunea, dar nu mai putea intra.
Ieri, la nici 24 de ore de la atacul azer, autoritățile din capitala Stepanakert a Arțahului - denumirea istorică a Karabakhului de Munte - au confirmat capitularea, urmând a purta azi negocieri cu Baku.
Atât ocuparea coridorului Lacin, cât și ofensiva majoră azeră au avut loc sub privirile trupelor de menținere a păcii dislocate de Rusia în regiune.
Trădarea Armeniei de către cea de-a „treia Romă”. Rusia pierde teren în Caucazul de Sud
După înfrângerea Armeniei și retragerea trupelor sale din Nagorno-Karabah în 2020, premierul armean Nikol Pașinian mizat pe faptul că drepturile aermenilor din enclavă vor fi asigurate de trupele ruse de menținere a păcii. Un pariu pe care l-a pierdut. În comunicatul oficial al părții azere se precizează că milițiile din Arțah au încetat rezistența armată și la propunerea forțelor ruse. În prezent Pașinian se confruntă cu ample proteste de stradă la Erevan și acuze ale opoziției privind abandonarea populației armene din Nagorno-Karabah.
Armenia a mizat pe aliatul său tradițional rus, care deține în Armenia inclusiv o bază militară, și a pierdut. Erijată în „a treia Romă” încă din secolul al XVII-lea, Rusia a trădat așteptările Armeniei, prima formațiune care a adoptat creștinismul. Un paradox pentru o Rusie a cărei pretenții vizează supremația în lumea ortodoxă și care folosește, în fapt, ortodoxismul pe post de soft power.
Se naște desigur și întrebarea retorică dacă întrevederea de la Soci din 4 septembrie dintre președintele rus Vladimir Putin și cel turc Recep Tayyip Erdogan nu a avut pe agendă, în spatele ușilor închise, și scenariul care urma să fie implementat în Nagorno-Karabah de Armata azeră.
Cum justifică Rusia impasibilitatea în fața tragediei armene din Nagorno-Karabah? Armenia a cerut ajutor militar inclusiv în cadrul Organizației Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC), o alianță militară condusă de Moscova între foste state sovietice din Caucaz și Asia Centrală, sprijin militar refuzat de ruși prin justificarea că Azerbaidjanul nu a atacat teritoriul armean.
Propaganda rusă și Kremlinul ridică din umeri după capitularea populației armene din Nagorno Karabah și scoate din context o declarație a premierului Nikol Pașinian care a recunoscut integritatea teritorială a Azerbaidjanului, într-o întrevedere cu președintele azer Ilham Aliev, interpretând că recunoașterea se referea și la Nagorno-Karabah.
Vidul rus va fi umplut în mod normal de Occident
Influența în Caucazul de Sud e un fel de triumvirat între Rusia, Turcia și Iran, state cu interese opuse inclusiv în regiune, o regiune în care Georgia și Armenia erau principalele obiective ale Moscovei.
Ocuparea și integrarea enclavei armene Nagorno-Karabah de către Azerbaidjan pecetluiește soarta Organizației Tratatului de Securitate Colectivă și va pune sub un mare semn de întrebare capacitatea Rusiei de a-și respecta angajamentele în fața puținilor aliați care i-au mai rămas.
Prinsă de mai bine de 18 luni într-un război de uzură în Ucraina, cu costuri colosale inclusiv în ceea ce privește pierderile și obiective strategice departe de a fi atinse, Vladimir Putin își joacă pe lungul front ucrainean viitorul politic, în timp ce Rusia pierde teren în Caucazul de Sud.
Inevitabil, evenimentele din Nagorno-Karabah vor avea repercusiuni majore politice la Erevan, inclusiv prin destabilizarea Armeniei, dar drumurile Armeniei și Rusiei par să se fi despărțit ireversibil. În mod natural vidul rus ar trebui să fie umplut de Occident, însă procesul va fi de lungă durată și treptat, în contextul problemelor interne ale lumii libere.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
