Războiul hibrid al Rusiei împotriva Occidentului (II.) Acțiunile cibernetice: De la atacul asupra sectorului energetic la spionajul ambasadelor
Profilul autoarei poate fi consultat AICI.
Puteți citi aici primul episod: Războiul hibrid al Rusiei împotriva Occidentului (I.). Doctrina Gherasimov, forțe paramilitare (IPb) și grupurile de voluntari (IV).
Redăm așadar integral al doilea episod al lucrării semnată de Sînziana Iancu, „Consolidarea rezilienței în contextul amenințărilor hibride rusești”:
Dimensiunea cibernetică este esențială în războiul hibrid modern, fiind folosită pentru a destabiliza și influența statele țintă fără confruntări militare directe. Federația Rusă a demonstrat, în mod repetat, capacitatea de a integra atacuri cibernetice sofisticate în strategii complexe de dezinformare și subminare a infrastructurii critice. În cele ce urmează, vom discuta acțiunile din spațiul cibernetic ca pe o ilustrare a ambițiilor și metodelor Federației Ruse, ca pe un studiu de caz al unui microcosmos al războiului hibrid.
Federația Rusă folosește amenințările și atacurile cibernetice în contextul negării plauzibile prin intermediul unor tactici sofisticate care implică actori statali și non-statali, cum ar fi grupuri de hackeri afiliați sau proxy. Aceste atacuri sunt adesea atribuite unor grupuri obscure sau sunt disimulate pentru a crea confuzie cu privire la sursa reală, permițând Federației Ruse să nege oficial implicarea. Motivațiile includ influențarea politică și economică, destabilizarea guvernelor europene, subminarea încrederii în instituțiile democratice și obținerea de avantaje strategice fără riscul de a declanșa un răspuns militar direct. Negarea plauzibilă oferă Federației Ruse spațiu de manevră în diplomație, reducând probabilitatea unor sancțiuni internaționale severe sau a escaladării conflictului.
În acțiunile sale subversive, Federația Rusă folosește și viruși performanți / software malițioase în spațiul cibernetic în vederea influențării, monitorizării, controlării și dezinformării (Knut, Tanderø, 2022). După invazia Ucrainei în 2022, Federația Rusă a utilizat o gamă largă de “amenințări persistente avansate” (Advanced Persistent Threat / APT) în cadrul atacurilor cibernetice împotriva Europei. Principalele grupuri de APT implicate sunt APT28 (cunoscut și sub numele de Fancy Bear) și Sandworm (cunoscut și sub numele de Voodoo Bear) (K. Saalbach, 2020).
APT (Advanced Persistent Threats) sunt atacuri cibernetice complexe și bine coordonate, desfășurate de grupuri sau actori cu resurse semnificative și expertiză avansată. Scopul acestor atacuri este să obțină acces neautorizat și să mențină prezența în rețelele vizate pentru perioade lungi de timp, fără a fi detectate. Sunt avansate deoarece utilizează tehnici sofisticate și personalizate, adesea implicând vulnerabilități zero-day (vulnerabilități necunoscute anterior), persistente, deoarece atacatorii își mențin accesul în sistemul țintă pentru o perioadă extinsă, cu scopul de a extrage informații sensibile sau de a influența sistemele atacate și sunt realizate de entități motivate politic, economic sau militar, cum ar fi state naționale, organizații criminale sau grupuri de hackeri sponsorizate de state (MITRE, s.a.).
APT-urile sunt de obicei orientate către entități specifice, precum guvernele, corporațiile mari, infrastructurile critice și organizațiile cu informații sensibile, cu intenția de a fura date confidențiale, de a spiona sau de a compromite securitatea națională. Combaterea acestor amenințări necesită măsuri avansate de securitate cibernetică și monitorizare continuă.
La data de 03 mai 2024, diplomația americană a condamnat o campanie de atacuri cibernetice în Europa și a atribuit serviciului rus de informații militare (GRU) responsabilitatea pentru acțiuni împotriva Germaniei, Republicii Cehe, Lituaniei, Poloniei, Slovaciei și a Suediei (US embassy & consulates in Russia, 2024). APT28, cunoscut și cu denumirile de Sofacy, Pawn Strom, Csar Team, Sednit, Fancy Bear, Strontium și Forest Blizzard, este o amenințare cu o istorie cunoscută de implicare în comportamente malițioase, nefaste, destabilizatoare și perturbatoare (Miller, 2024).
Acesta reprezintă un grup care se concentrează pe țintele de relevanță politică pentru Federația Rusă care și-a făcut simțită prezența începând cu 2004 (K. Saalbach, 2020). APT28 folosește folosește o varietate de programe malițioase (malware droppers, precum: Sofacy, X-Agent, X-Tunnel, WinIDS, Foozer și DownRange) inclusiv pentru telefoanele inteligente (smartphone) (K. Saalbach, 2020). Potrivit APT28 are o strategie tipică de atac, inițiat de un e-mail de phishing elaborat și țintit. Acesta poate include un link către un subiect interesant, însă adresa site-ului (URL) este ușor diferită de URL-ul original, astfel încât victima ajunge pe un site malițios (tabnabbing) (K. Saalbach, 2020).
Uneori, utilizatorul-țintă este rugat să reintroducă datele de autentificare. Ceea ce pare a fi o eroare tehnică inofensivă este, de fapt, folosit pentru a obține parole (Credential Phishing) (K. Saalbach, 2020). În prezent, numărul de URL-uri false este crescut, iar potrivit firmei de securitate ESET, peste 4.400 de URL-uri au fost scurtate între martie și septembrie 2015 prin metoda bitly (K. Saalbach, 2020). Mai multe dintre domeniile pe care APT28 le-a înregistrat imitau inclusiv nume de domenii NATO. De asemenea, uneori au fost folosite atacuri de tip „watering hole”, prin care anumite site-uri potențial interesante pentru țintă au fost infectate, cu Browser Exploitation Framework (BeEF), iar în timpul vizitei pe acel site, browser-ul persoanei țintă va fi atacat (K. Saalbach, 2020).
SUA au inculpat și sancționat anterior actori asociați cu APT28 pentru implicarea acestora într-o gamă largă de activități cibernetice malițioase, inclusiv activități cibernetice menite să interfereze în alegerile prezidențiale din SUA din 2016 și operațiuni de hack-and-leak susținute, care au vizat Agenția Mondială Anti-Doping (WADA), având intenția de a submina și a decredibiliza imaginea organizației (US Embassy & Consulates in Russia, 2024).
Astfel, comportamentul Federației Ruse ignoră Cadrul pentru comportamentul responsabil al statelor în spațiul cibernetic, așa cum a fost afirmat de toate statele membre ale ONU. Cadrul pentru comportamentul responsabil al statelor în spațiul cibernetic evidențiază necesitatea cooperării la nivel internațional și a coordonării unor măsuri de prevenire a activităților cibernetice malițioase care amenință securitatea și stabilitatea internațională. Implementarea normelor ONU contribuie la reziliența cibernetică, credibilitatea internațională și stabilitatea globală în spațiul cibernetic.
Potrivit site-ului MITRE, sunt 152 de grupuri, la nivel global, care desfășoară activități ce sunt urmărite de comunitatea de securitate. Analiștii urmăresc aceste clustere folosind diverse metodologii analitice și termeni, precum grupuri de amenințări, grupuri de activități și actori ai amenințărilor. Unele grupuri au mai multe denumiri asociate cu activități similare, deoarece diferite organizații urmăresc activități similare sub nume diferite (MITRE, s.a.).
Principalele APT-uri folosite în acțiunile agresive ale Federației Ruse în spațiul cibernetic:
1. APT28 (Fancy Bear): Această grupare a fost implicată în atacuri de spionaj cibernetic și dezinformare pe termen lung asupra rețelelor guvernamentale și a organizațiilor internaționale, utilizând tehnici sofisticate de infiltrare și exfiltrare a datelor (CISA, 2024). APT28 a exploatat vulnerabilitățile routerelor Cisco pentru a desfășura atacuri de recunoaștere și a instala malware (CISA, 2024).
2. Sandworm (Voodoo Bear): Această grupare a fost responsabilă pentru atacuri asupra infrastructurii critice și a folosit malware-ul Cyclops Blink, un înlocuitor pentru VPNFilter, pentru a compromite dispozitivele de rețea (CISA, 2024). Sandworm a fost implicat în atacuri asupra rețelelor electrice și a altor infrastructuri critice, similare cu cele realizate în Ucraina în 2015 și 2016 (Mueller et al., 2023).
3. APT Turla, cunoscut și sub numele de Snake: Un instrument sofisticat de spionaj cibernetic utilizat de actorii statali ruși pentru a compromite rețele și a exfiltra date (CISA, 2024). Este cunoscut pentru operațiunile sale complexe și persistente de spionaj cibernetic. Acest grup este activ de mai bine de un deceniu și este recunoscut pentru dezvoltarea și utilizarea de malware sofisticat, fiind implicat în atacuri împotriva guvernelor, organizațiilor diplomatice, instituțiilor militare și companiilor din diverse industrii. Folosește tehnici precum spear-phishing, exploatarea vulnerabilităților software, și implanturi de malware pentru a obține acces neautorizat și a extrage date sensibile.
4. APT Gamaredon: Acest APT este un alt grup de hacking afiliat cu Federația Rusă, care a fost activ în principal în operațiuni de spionaj cibernetic și război informațional. Gamaredon este implicat în atacuri care vizează organizații guvernamentale, militare și de infrastructură critică. Utilizează spear-phishing și malware pentru a compromite rețelele și a colecta informații sensibile. Este cunoscut pentru utilizarea de malware personalizat, inclusiv backdoor-uri și troieni de acces la distanță (RAT). A desfășurat multiple campanii de atacuri cibernetice împotriva Ucrainei, mai ales în contextul conflictului actual, însă a vizat și alte state din Europa de Est, inclusiv Polonia și România, în încercarea de a obține informații strategice și de a destabiliza regiunea.
Numărul de atacuri cibernetice și impactul acestora asupra societății europene a fost ridicat. În perioada 2022-2023, au fost înregistrate 806 atacuri cibernetice asociate războiului din Ucraina. Aceste atacuri nu s-au limitat doar la Ucraina, ci au vizat și aliații săi, inclusiv statele din Uniunea Europeană (CERT Europa, 2023).
Potrivit Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), în primul an al invaziei, au fost identificate 47 de incidente cibernetice publice inițiate de Federația Rusă, în Ucraina (Mueller et al., 2023). De asemenea, raportul Thales Group subliniază că, în vara anului 2022, numărul incidentelor legate de conflict în statele UE era aproape egal cu cel din Ucraina (85 versus 86) (Thales, 2023).
Un alt studiu a arătat că în primele șase luni ale anului 2023, numărul incidentelor investigate de CERT-UA s-a dublat comparativ cu sfârșitul anului 2022, ajungând la o medie de 4-5 incidente pe zi (Pereira, 2023).
Pe parcursul perioadei menționate, Federația Rusă a desfășurat o serie de atacuri cibernetice majore, dintre care cele mai notabile includ:
Atacul asupra Viasat
- Data: 24 februarie 2022
- Locație: Ucraina și Europa Centrală
- Obiectiv: Infrastructura de comunicații a companiei Viasat, utilizată de forțele militare ucrainene.
- Impact: Atacul a provocat întreruperi masive pentru mii de utilizatori, inclusiv ferme eoliene și utilizatori de internet din Europa Centrală.
- Răspuns: Autoritățile europene și americane au condamnat atacul, subliniind implicarea GRU (serviciul de informații militare rusesc). (UK gov., 2022)
Campania de spionaj împotriva unor ambasade
- Data: Începând cu 2023
- Locație: Ambasadele Georgiei, Poloniei, Ucrainei și Iranului
- Obiectiv: Colectarea de informații politice și militare.
- Impact: Hackeri ruși au exploatat o vulnerabilitate a serverului webmail pentru a injecta malware și a colecta informații sensibile (CSIS, 2024).
Atacul ransomware asupra Suediei
- Data: Ianuarie 2024
- Locație: Suedia
- Obiectiv: Furnizorul de servicii digitale pentru guvernul suedez.
- Impact: Atacul a afectat operațiunile a 120 de birouri guvernamentale, cauzând întreruperi semnificative în contextul
pregătirilor Suediei de a adera la NATO.
- Răspuns: Suedia a implementat măsuri de recuperare și investigare a incidentului (CSIS, 2024).
Atacul asupra infrastructurii de energie
- Data: Perioada 2023
- Locație: Diverse locații din Europa
- Obiectiv: Infrastructura energetică.
- Impact: Atacuri persistente asupra sectorului energetic, în special asupra rețelelor electrice și a altor infrastructuri critice, pentru a crea instabilitate și a compromite operațiunile energetice.
- Răspuns: Îmbunătățirea măsurilor de securitate cibernetică și izolarea rețelelor operaționale de cele corporative (Pereira, 2023).
Atacul asupra FINTRAC (Centrul de analiză a tranzacțiilor și rapoartelor financiare din Canada)
- Data: Martie 2024
- Locație: Canada
- Obiectiv: Sistemul de informații financiare FINTRAC.
- Impact: Deși atacul nu a compromis sistemele de informații sau clasificate, a necesitat deconectarea temporară a sistemului pentru evaluare și remediere.
- Răspuns: Măsuri de securitate suplimentare și investigații pentru a determina sursa și metodele de atac (CSIS, 2024).
Cele mai recente atacuri includ campanii de spionaj cibernetic și atacuri asupra infrastructurii energetice și a organizațiilor guvernamentale. Un exemplu notabil este atacul asupra ambasadelor în februarie 2024, care a vizat colectarea de informații sensibile prin exploatarea vulnerabilităților serverelor de e-mail (CSIS, 2024). Atacurile cibernetice rusești au vizat infrastructuri critice, organizații guvernamentale și instituții internaționale, cu scopul de a destabiliza și a obține informații strategice. Deși multe dintre aceste atacuri au avut un impact semnificativ, măsurile de securitate și contracarare implementate de statele vizate au contribuit la atenuarea efectelor și la protejarea infrastructurilor critice.
În ianuarie 2024, au fost raportate și analizate 288 evenimente de atacuri cibernetice. Motivele principale au fost criminalitatea cibernetică (81.9%), spionajul cibernetic (6.3%), hacktivismul (3.8%) și războiul cibernetic (2.8%). Ransomware-ul a fost cea mai comună tehnică de atac (18.1%), urmat de malware (16%) și exploatarea vulnerabilităților (11.1%) (Passeri, 2024).
În trimestrul 1 al anului 2024, au fost înregistrate 833 de atacuri cibernetice. Cele mai frecvente tehnici de atac au fost malware-ul (19.8%) și ransomware-ul (16.1%). Distribuția țintelor a arătat că 29.2% dintre atacuri au vizat multiple industrii, iar 14% au vizat organizații guvernamentale (Passeri, 2024).
Până în iulie 2024, conform Parachute Cloud, numărul atacurilor cibernetice a continuat să crească, cu multiple atacuri notabile în sectoare critice precum energie și educație. Se estimează că pierderile globale din atacurile cibernetice vor atinge 9.5 trilioane de dolari în 2024, subliniind impactul economic semnificativ al acestor atacuri (Sullivan, 2024).
Aceste date subliniază importanța intensificării măsurilor de securitate cibernetică pentru a proteja infrastructurile critice și organizațiile de diversele forme de atacuri cibernetice, care sunt în continuă creștere și devin din ce în ce mai sofisticate.
Este dificil de oferit un număr exact de atacuri realizate de Federația Rusă sau folosind soft-uri rusești, însă se poate concluziona că Federația Rusă a fost un actor major în peisajul atacurilor cibernetice din Europa în această perioadă.
Pe de altă parte, potrivit unor analize elaborate de site-uri precum Politico, SecurityWeek și IT Governance, care au monitorizat activitatea cibernetică în Europa în primele șapte luni ale anului 2024, cu atacuri raportate și atribuite Federației Ruse, pe fiecare lună din ianuarie până în luna iulie din anul în curs, s-a observat că în prima jumătate a anului 2024, acestea au variat semnificativ de la o lună la alta, cu o intensificare în anumite perioade, astfel:
Ianuarie: Aproximativ 24 milioane de utilizatori afectați în Ucraina, din cauza atacurilor asupra gigantului telecom Kyivstar, atribuite unității ruse de război cibernetic Sandworm (Starcevic, 2024).
Februarie: Aproximativ 20 milioane de utilizatori afectați în cadrul atacurilor cibernetice. Unele dintre acestea au vizat instituțiile europene, inclusiv Parlamentul European, unde a fost descoperit spyware-ul Pegasus pe dispozitivele a doi membri ai parlamentului și al unui angajat al Subcomisiei pentru securitate și apărare (Starcevic, 2024).
Martie: Aproximativ 50 milioane de utilizatori afectați, incluzând atacuri cibernetice masive în Franța și compromiterea unei înregistrări secrete în Germania (Starcevic, 2024).
Aprilie: Aproximativ 24 milioane de înregistrări compromise în Europa (IT Governance Europe, 2024).
Mai: Aproximativ 30 milioane de utilizatori afectați; incidente notabile sunt cele care vizeză atacurile asupra conturilor de e-mail ale membrilor guvernului german, ai altor membri ai Partidului Social Democrat din Germania și alte incidente în Polonia și Cehia, atribuite grupului de hacking Fancy Bear (GRU) (Starcevic, 2024; Griffiths, 2024).
Iunie: Aproximativ 40 milioane de utilizatori afectați, cu un accent pe tentativele de manipulare a proceselor electorale în Europa (Associated Press, 2024 a.).
Iulie: Aproximativ 35 milioane de utilizatori afectați; incidente notabile vizează atacuri asupra infrastructurilor critice și entităților guvernamentale în diferite țări europene (date incomplete, Starcevic, 2024).
Diagrama de mai jos ilustrează numărul de atacuri cibernetice atribuite Federației Ruse în Europa pentru fiecare lună din ianuarie până în iulie 2024.
Deși atacurile cibernetice rusești au fost complexe, numeroase și persistente, acestea nu au reușit să producă efecte decisive pe câmpul de luptă. Eficacitatea acestor operațiuni a fost limitată de lipsa de coordonare cu atacurile convenționale și de măsurile de apărare cibernetică implementate de statele vizate (Lewis, 2022). În schimb, aceste atacuri au creat mai mult un impact psihologic și economic, destabilizând temporar sistemele și rețelele critice.
Pentru o protecție eficientă împotriva acestor amenințări, este esențial ca organizațiile să își întărească măsurile de securitate cibernetică, să monitorizeze constant rețelele pentru activități suspecte și să implementeze rapid recomandările de securitate emise de autoritățile competente (CISA, 2024).
În luna martie 2024, a avut loc un vârf (spike) al atacurilor cibernetice atribuite Federației Ruse pe teritoriul Europei, din cauza unei combinații de factori geopolitici și strategici. În acest sens, am fost martori ai unor tensiuni geopolitice sporite între Federația Rusă și statele europene, în contextul continuării războiului din Ucraina și al altor conflicte regionale. Aceste tensiuni au alimentat dorința Federației Ruse de a destabiliza infrastructurile critice și instituțiile guvernamentale europene.
Totodată, a fost o perioadă de pregătiri electorale. În perioada premergătoare alegerilor pentru Parlamentul European, care au avut loc în iunie 2024, atacurile cibernetice au vizat în mod special manipularea proceselor electorale și diseminarea dezinformării pentru a influența opinia publică și rezultatele alegerilor. Martie a fost caracterizată de atacuri coordonate și masive asupra unor ținte specifice, precum ministerele franceze și infrastructurile critice din Germania. De exemplu, compromiterea unei înregistrări secrete a discuțiilor militare în Germania și atacurile asupra mai multor ministere franceze au reflectat o strategie concertată de a destabiliza guvernele europene. Astfel, au fost exploatate vulnerabilități critice în sistemele de securitate cibernetică ale diferitelor state europene, permițând hackerilor să efectueze atacuri de amploare și să compromită volume mari de date.
Evoluția atacurilor cibernetice până la finalul anului 2024 va fi probabil caracterizată de intensificare, cu vârfuri semnificative în perioadele electorale și în contextul tensiunilor geopolitice continue. În contextul alegerilor prezidențiale ale SUA din noiembrie, tehnologiile avansate - inteligența artificială și deepfake-urile - vor fi probabil utilizate pentru a intensifica campaniile de dezinformare și manipulare. Infrastructurile critice, cum ar fi rețelele de energie, transport și comunicații, vor rămâne ținte principale. Orice vulnerabilități descoperite în aceste sisteme vor fi exploatate de către hackeri pentru a provoca perturbări semnificative. Este probabil ca Federația Rusă să continue să utilizeze campanii de dezinformare pentru a influența opiniile publice și a semăna discordie în societățile occidentale. Aceste campanii vor fi intensificate în perioadele electorale, atât în SUA, cât și în Europa, pentru a maximiza impactul.
În perioada august – octombrie, este posibilă intensificarea atacurilor cibernetice și a campaniilor de dezinformare, pe măsură ce alegerile prezidențiale din SUA se apropie. Este posibilă creșterea atacurilor asupra infrastructurilor critice și a tentativelor de interferență electorală pe ambele continente.
În perioada noiembrie – decembrie, ulterior alegerilor din SUA, activitatea cibernetică ar putea rămâne ridicată, în funcție de rezultatele alegerilor și de reacțiile politice internaționale. Dacă rezultatele alegerilor vor fi contestate sau vor genera instabilitate, acest lucru ar putea stimula noi valuri de atacuri și campanii de dezinformare.
În cele ce urmează, vom face câteva studii de caz, trecând în revistă cele mai recente atacuri hibride desfășurate pe teritoriul câtorva state europene (prezentate în ordine invers cronologică, pentru a pune mai ușor în evidență incidentele mai recente) și care au fost atribuite de experți sau de autorități Federației Ruse. Statele asupra cărora ne-am fixat atenția sunt în special cele de pe flancul estic al NATO și UE, dar am luat în discuție și alte state central și vest-europene, pentru a arăta astfel amploarea și diversitatea tipurilor de acțiuni hibride întreprinse de Federația Rusă. O absență notabilă este Ucraina: având în vedere amploarea acțiunilor și cazurile numeroase, acest subiect trebuie să fie tratat într-un material separat.
În săptămânile care au urmat invaziei Federației Ruse în Ucraina, statele europene au arestat și expulzat sute de ofițeri de informații ruși care operau din ambasadele de pe întregul continent. Acest fapt a perturbat aparatul de sprijin prin care Federația Rusă desfășoară multe dintre operațiunile sale (Praks, 2024). Deși operațiunile Federației Ruse a avut de suferit în urma retragerii agenților cu acoperire diplomatică, Moscova nu a încetat operațiunile de spionaj, influențare și manipulare. Dimpotrivă, a implementat, dezvoltat și diversificat alte metode menite să obțină rezultate similare. Printre aceste metode se numără acțiuni de sabotaj, atacuri cibernetice, dezinformare și culegere de informații de la recruți de alte naționalități sau chiar infractori.
De la începutul războiului din Ucraina, numărul angajaților acreditați la Ambasada rusă din Viena a scăzut considerabil, în principal din cauza expulzărilor și rechemărilor. Această fluctuație ridicată a personalului a fost corelată cu acuzațiile de spionaj și activități de informații care amenință securitatea națională a Austriei (VindoNews, 2024). Scandalul din martie 2024 a declanșat reacții puternice din partea autorităților austriece. Cancelarul austriac Karl Nehammer a convocat Consiliul Național de Securitate pentru a discuta măsurile necesare pentru a preveni infiltrarea rusească în viitor. De asemenea, ministrul justiției a anunțat planuri de înăsprire a legilor privind spionajul pentru a combate mai eficient aceste amenințări (Liechtenstein, 2024).
În martie 2024, Austria a fost zguduită de cel mai mare scandal de spionaj din ultimele decenii, odată cu arestarea lui Egisto Ott, fost ofițer de informații. Ott este acuzat că a furnizat date confidențiale către serviciile de informații rusești, inclusiv date despre telefoane mobile și alte informații sensibile. Acest caz a evidențiat infiltrarea extinsă a serviciilor de informații rusești și lipsa de supraveghere adecvată în Austria (VindoNews, 2024). Kremlinul, cu ajutorul unor austrieci, a avut acces la sistemul Schengen și la computerele NATO, folosind aceste date pentru a dirija echipe de asasini și pentru alte operațiuni de spionaj. Aceste acțiuni au inclus monitorizarea mișcărilor persoanelor de interes pentru Federația Rusă, cum ar fi disidenții ruși și foști oficiali ai serviciilor secrete ruse (Hotnews.ro, 2024).
Activitățile de spionaj desfășurate de Federația Rusă în Austria după invazia Ucrainei includ cazuri semnificative de infiltrare politică, scandaluri de spionaj de amploare și manipulări prin intermediul personalului diplomatic. Aceste acțiuni au fost menite să destabilizeze politica internă a Austriei și să submineze sprijinul internațional pentru Ucraina, influențând în același timp deciziile strategice la nivel național. Austria a răspuns prin măsuri de securitate consolidate și prin colaborarea strânsă cu partenerii europeni pentru a contracara aceste amenințări.
Acest articol reprezintă o opinie.Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Declarațiile recente ale șefului Statului Major al Apărării din Franța, generalul Fabien Mandon, în fața Comisiei de Apărare a Adunării Naționale, nu sunt simple exerciții de retorică militară, ci semnale strategice cu o greutate considerabilă.
Serviciul de presă al Kremlinului a anunțat că, miercuri (22.10.2025), sub conducerea președintelui rus, Vladimir Putin, a fost efectuat un antrenament planificat al Forțelor Nucleare Strategice, cu participarea componentelor terestră, maritimă și aeriană.
Efortul Rusiei de a susține campania militară din Ucraina se lovește tot mai mult de obstacole interne majore, generate nu doar de costurile umane, ci și de presiunile economice crescânde și de o opoziție socială mai amplă decât cea recunoscută oficial. Aceste dificultăți, care afectează direct logistica și capacitatea de recrutare, semnalează o fisură în strategia Kremlinului de a distribui povara războiului.
Camera Deputaților a adoptat proiectul care instituie serviciul militar voluntar în termen. Tinerii între 18 și 35 de ani, vizați de programul de patru luni de zile, vor primi la final echivalentul a trei salarii medii brute și vor intra în rezerva operațională. Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, a subliniat că inițiativa este o necesitate vitală, nu o obligație reintrodusă.
Forțele ucrainene au executat, la 21 octombrie 2025, un atac cu rachete de mare amploare împotriva unui obiectiv strategic din interiorul Federației Ruse: Uzina Chimică din Briansk. Acțiunea, descrisă de Statul Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei ca fiind un atac masiv combinat, subliniază o schimbare de paradigmă în capacitatea Kievului de a viza infrastructura militară cheie a Moscovei.
Distrugerea celui mai nou sistem radar rusesc, conceput special pentru a contracara flota tot mai extinsă de drone a Kievului, nu este doar o victorie tactică, ci și o lovitură simbolică aplicată încercărilor Rusiei de a-și asigura superioritatea aeriană și tehnologică în Crimeea.
Noua ofensivă a Uniunii Europene împotriva mașinăriei de război a Rusiei se profilează ca un exercițiu complex de inginerie juridică maritimă și coordonare diplomatică la scară continentală. Propunerea Comisiei, transmisă prin Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), de a consolida autoritatea de a inspecta și aborda petrolierele care alcătuiesc așa-numita „flotă fantomă” a Rusiei, nu este doar o măsură de securitate, ci o recunoaștere implicită a limitelor sancțiunilor aplicate până acum.
Donbasul, o regiune istorică din estul Ucrainei, transcende simpla definiție geografică. Termenul, o prescurtare de la Bazinul Carbonifer Doneț (Donets Coal Basin), indică încă din secolul al XIX-lea funcția sa esențială: inima industrială și minieră a Ucrainei. Regiunea cuprinde în esență Oblasturile Donețk și Luhansk, deși aria istorică a bazinului carbonifer se extinde și în alte zone.
Declarațiile recente ale Mareșalului Lord Richards, fost Șef al Statului Major al Apărării din Marea Britanie, reprezintă mai mult decât o simplă evaluare militară. Ele constituie o radiografie dură a calculului strategic eronat al Occidentului și un apel la realism, în contextul în care războiul din Ucraina se prelungește de peste trei ani. Analiza sa, prezentată în podcastul „World of Trouble” al publicației The Independent, nu este doar o profeție pesimistă, ci o oglindă a dilemelor geopolitice care macină coeziunea și eficiența sprijinului occidental.
Recentele evoluții din relația Washington-Kiev, cristalizate în jurul întâlnirii tensionate dintre președintele Donald Trump și omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, semnalează o schimbare de paradigmă în abordarea americană a conflictului din Ucraina. Propunerile publice și cele vehiculate în spatele ușilor închise, de "împărțire" a regiunii Donbas, nu sunt simple declarații conjuncturale, ci dezvăluie o mutație de substanță în doctrina de politică externă a administrației Trump, cu implicații profunde pentru ordinea internațională post-2022.
Pe 16 octombrie, președintele SUA, Donald Trump și omologul său rus, Vladimir Putin, au purtat prima discuție telefonică după întâlnirea pe care au avut-o în Alaska în urmă cu două luni.
În noaptea dintre 18 și 19 octombrie 2025, un atac reușit cu drone a vizat un obiectiv strategic major din Rusia: Uzina de Procesare a Gazelor din Orenburg. Aflată la o distanță impresionantă, de cel puțin 1.000 de kilometri de granița cu Ucraina, această lovitură subliniază capacitatea militară a Kievului de a perturba infrastructura energetică vitală a Moscovei.
În ultimele 24 de ore, forțele ruse au stabilit un record în ceea ce privește numărul de bombe de aviație utilizate întro zi, folosind 268 de unități. Acest lucru este menționat în raportul de astăzi (18.10.2025) de la ora opt dimineața, care a fost publicat de Statul Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei.
De la invazia din 2014 și, mai ales, după atacul la scară largă din 2022, Ucraina a adoptat o strategie neconvențională de apărare: sprijinirea mișcărilor naționale non-ruse din interiorul Federației Ruse. Kievul este convins că sprijinirea acestor popoare să obțină independența va slăbi Rusia, asigurând victoria Ucrainei pe termen scurt și securitatea pe termen lung.
Afirmația recentă a președintelui Finlandei, Alexander Stubb, conform căreia Donald Trump ar fi "singurul care îl poate forța" pe Vladimir Putin la masa negocierilor, merită o analiză nuanțată. Dincolo de retorica de moment și de aura de deal-maker pe care Trump o cultivă, această ,,poziționare finlandeză'' relevă o înțelegere pragmatică a pârghiilor de putere, mai degrabă decât o simplă predilecție ideologică.
România are o oportunitate istorică de a-și consolida rolul în industria europeană de apărare prin instrumentul „Action for Security in Europe” (SAFE). Cu o finanțare europeană de până la 150 de miliarde de euro, SAFE poate sprijini modernizarea sistemului militar românesc, dezvoltarea industriei naționale de apărare și creșterea influenței țării în cadrul NATO și al Uniunii Europene. Comisia Europeană a anunțat în septembrie alocările financiare destinate țărilor din Europa de Est prin programul SAFE. Potrivit datelor publicate, Polonia va putea accesa până la 43,7 miliarde de euro, România până la 16,7 miliarde de euro, iar Ungaria până la 16,3 miliarde de euro.
Rusia pare să se pregătească pentru intensificarea atacurilor pe distanțe lungi împotriva Ucrainei. Extinderea bazei aeriene Engels-2, un nod vital pentru bombardierele strategice, semnalează o intenție clară de a crește capacitatea de lansare a unor noi serii de atacuri Serviciile de informații ucrainene trag un semnal de alarmă: Kievul are nevoie urgentă de capacități de lovire în adâncime pentru a contracara amenințarea direct de la sursă.
Eforturile Armatei Statelor Unite de a-și restructura brigăzile de blindate (Armor Brigade Combat Teams - ABCT) sub egida inițiativei "Transforming in Contact" (TIC) reprezintă mai mult decât o simplă modernizare de tehnica militară. Ele marchează o abordare strategică de a răspunde direct la criza operativă expusă de războiul din Ucraina: prevenirea unei eventuale paralizii operaționale și regândirea principiului manevrabilităţii trupelor pe un câmp de luptă ,,transparent'', aflat sub monitorizarea dronelor.
Vizita președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la Casa Albă, pe 17 octombrie 2025, în întâmpinarea lui Donald Trump, a scos în evidență tensiunea și complexitatea momentului diplomatic, în care rachetele de croazieră Tomahawk au ocupat, în mod așteptat, centrul scenei. Deși această noua întâlnire are loc la trei ani și jumătate de la invazia rusă, discuția nu s-a axat doar pe sprijinul militar, ci a relevat o profundă divergență de perspectivă strategică între cei doi lideri cu privire la calea optimă de a încheia războiul.
Uniunea Europeană intensifică în mod dramatic eforturile de a valorifica activele rusești blocate pentru a asigura finanțarea pe termen lung a Ucrainei, propunând un plan ambițios: un împrumut fără dobândă de aproximativ 140 de miliarde de euro destinat Kievului, garantat de activele înghețate ale Băncii Centrale a Rusiei.
Speculaţiile cu privire la o decizie iminentă a președintelui american Donald Trump privind furnizarea de rachete Tomahawk Ucrainei nu trebuie privite ca un simplu act de politică de securitate, ci o mișcare strategică. Articolele din presa occidentală sugerează o interpretare plauzibilă, dar care necesită o analiză mai nuanțată: amenințarea cu Tomahawk-urile este, de fapt, un instrument de presiune conceput pentru a-l forța pe Vladimir Putin să revină la masa negocierilor.
Declarațiile recente ale ministrului suedez al Apărării, Pal Jonson, pe marginea întâlnirilor NATO de la Bruxelles, oferă o grilă de lectură esențială pentru înțelegerea strategiei actuale a Moscovei.
Statele Unite au intensificat schimbul de informații în zona intelligence cu Ucraina, incluzând acum ținte aflate adânc pe teritoriul Federației Ruse, într-o schimbare strategică menită să relanseze negocierile de pace cu Moscova, blocate după eșecul summitului din Alaska dintre președintele american Donald Trump și liderul rus Vladimir Putin.
De-a lungul istoriei, războaiele nu se încheie neapărat cu armistiții clare și triumfuri definitive, ci adesea se metamorfozează în stări de tensiune prelungită. Această realitate pare să fie oglindită perfect în discuțiile recente de la Kiev, unde mesajele transmise de figurile-cheie ale statului ucrainean oscilează între prudență și un optimism condiționat de deznodământul confruntării.
O decizie ce ar putea redefini fundamental dinamica războiului din Ucraina și a relațiilor dintre marile puteri atârnă de un singur nume: Donald Trump. În centrul acestei ecuații fierbinți se află rachetele de croazieră Tomahawk, o armă strategică pe care Kievul o imploră, iar Moscova o consideră o linie roșie.
Declarațiile recente ale procurorului general, Alex Florența, nu sunt simple noutăți judiciare, ci trebuie privite ca o radiografie necruțătoare a fragilității instituționale a statului român în fața războiului hibrid. Afirmația că „toate firele duc (în Rusia)” și detaliile privind infrastructura online masivă - sute de canale canale de mesagerie și zeci de site-uri clonate - confirmă, la nivel de Parchet, ceea ce analiștii de securitate semnalau de mult: România a fost ținta unei campanii de influență bine orchestrate de un actor statal străin.
Reuniunea miniștrilor apărării din statele membre ale Uniunii Europene, desfășurată miercuri sub forma unei cine de lucru, a confirmat o dinamică esențială a momentului geopolitic actual: tranziția lentă, dar ireversibilă, a UE de la un actor preponderent normativ la o entitate cu ambiții concrete în domeniul securității și apărării.
Represiunea stalinistă a anilor 1930, numită marea epurare, a creat răni adânci în URSS la vremea respectivă. Numărul mare al celor uciși, cuprins între 700.000 (cei documentați) și 1,2 milioane (estimat), arată un climat de teroare în care populația a trăit timp de aproape 10 ani. O consecință a acestui genocid, desfășurat de conducerea statului împotriva propriei populații, avea să lovească țara la scurt timp, în 1941, când Germania a atacat o URSS profund slăbită. Armata era decimată, populația era suferindă iar această situație a dus la pierderi masive pe front.
Interviul acordat presei ucrainene de Wolfgang Ischinger, diplomat de carieră și fost președinte al Conferinței de Securitate de la Munchen, subliniază o distincție esențială în analiza conflictului ruso-ucrainean: discuțiile de pace nu sunt în „impas”, ci, pur și simplu, „nu au început cu adevărat”. Această nuanță semantică nu trebuie privită ca un simplu artificiu lingvistic, ci ca o radiografie rece a realității strategice. A vorbi de un impas presupune existența unei negocieri serioase care s-a blocat. Ischinger ne reamintește că regimul de la Kremlin nu a ajuns încă la convingerea că utilizarea forței militare nu îi mai poate aduce câștiguri suplimentare.
Președintele interimar al Siriei, Ahmed al-Sharaa, a sosit astăzi la Moscova pentru prima sa vizită oficială în Rusia de la înlăturarea aliatului de lungă durată al Kremlinului, Bashar al-Assad, la sfârșitul anului trecut. Această deplasare poate fi considerată un moment cheie, marcând începutul negocierilor pentru redefinirea relației strategice dintre Damasc și Moscova.
Decizia Serbiei, aliat istoic al Rusiei, de a relua exporturile de muniție și armament către Uniunea Europeană, indiferent de destinația finală a acestora, a provocat o reacție agresivă la Moscova. Kremlinul a transmis că Rusia „nu ar fi deloc doritoare” să vadă soldații săi țintiți cu arme fabricate în „frățeasca Serbie”.
Armata azeră este în curs de aliniere la standardele NATO, a declarat președintele Ilham Aliyev în timpul unei întâlniri cu reprezentanții Alianței Nord-Atlantice sosiți la Baku.
O amenințare gravă la adresa luptătorilor ucraineni a fost înlăturată în regiunea Donețk. În noaptea de 5 spre 6 noiembrie 2025, forțele ucrainene au distrus un depozit de UAV-uri Shahed/Geran, aflat destul de aproape de linia frontului. Informația a fost publicată de comandantul Forțelor fără pilot ale Ucrainei, Robert Brovdi.
Un program militar care a costat bugetul britanic 6,3 miliarde de lire sterline, a depășit cu opt ani termenul limită și, cel mai grav, a provocat probleme medicale soldați, este acum pe punctul de a fi trimis în Ucraina. Guvernul laburist al lui Sir Keir Starmer ia în calcul trimiterea controversatelor vehicule blindate „Ajax” ca parte a unei viitoare și ipotetice ,,forțe de menținere a păcii''.
Bucureștiul a fost în aceste zile epicentrul noii doctrine strategice a NATO. Dincolo de protocolul Forumului NATO pentru Industrie, mesajul transmis la cel mai înalt nivel, prin vocea Secretarului General Mark Rutte, este tranșant: Alianța a intrat într-o nouă eră a confruntării, iar pentru a garanta „pacea prin forță”, are nevoie de o revoluție industrială.
Bucureștiul a devenit, joi, epicentrul unei decizii strategice care va reconfigura Alianța Nord-Atlantică. Aflat în prima sa vizită în România de la preluarea mandatului, Secretarul General al NATO, Mark Rutte, a anunțat, la NATO Industry Forum 2025, o nouă țintă de investiții în apărare: 5% din Produsul Intern Brut (PIB) al fiecărui stat aliat, până în 2035.
O investigație amplă a comunității ucrainene de informații InformNapalm, bazată pe o scurgere masivă de documente interne, relevă o vulnerabilitate critică a mașinii de război rusești. Dezvoltarea noului bombardier strategic stealth (PAK DA „Poslannik”) și producția de componente pentru avioanele Su-57 sunt blocate sau serios întârziate.
Zagrebul a anunțat un plan ambițios de modernizare a apărării în valoare de 1,9 miliarde de euro, menit să consolideze masiv capacitățile militare croate. Această investiție substanțială este percepută de guvern ca un răspuns strategic la escaladarea tensiunilor de securitate din Europa, declanșate de invazia Rusiei în Ucraina, un stat pe care Croația îl sprijină activ.
Joi dimineaţa, preşedintele Nicuşor Dan şi secretarul general al NATO vor participa împreună la NATO Industry Forum.
Arabia Saudită s-ar afla în negocieri avansate pentru a deveni prima țară arabă care achiziționează avioane americane de vânătoare F-35, cea mai modernă aeronavă de luptă din lume. Lucru care se pare că stă în pixul lui Donald Trump, președintele SUA folosind avioanele F-35 ca aparat diplomatic. Iar achiziția de către saudiți a avioanelor de generația a 5-a ar reprezenta un punct de cotitură în Orient.
Forțele pentru Operatii Speciale(SSO) ale Ucrainei au reușit o nouă lovitură spectaculoasă în adâncimea teritoriului rus, distrugând componente cheie ale unui sistem de rachete Iskander. Operațiunea, desfășurată în colaborare cu partizani ruși în regiunea Kursk, subliniază o schimbare strategică: dacă nu poți doborî rachetele, trebuie să distrugi lansatoarele.
Tot mai multe aeroporturi din Europa sunt perturbate de drone, iar Germania suspectează Rusia ca fiind în spatele acestor incidente.
Ministrul rus al apărării, Andrei Belousov, a sugerat în cadrul reuniunii de miercuri (05.11.2025) a Consiliului de Securitate al Rusiei că Moscova ar trebui să înceapă imediat pregătirile pentru reluarea testelor nucleare, care ar putea avea loc în arhipelagul Novaia Zemlya din Oceanul Arctic, ca răspuns la acțiunile Statelor Unite.
Statele Unite au testat cu succes o rachetă balistică intercontinentală capabilă să transporte focoase nucleare. Racheta Minuteman III a fost lansată de la Baza Aeriană Vanderberg din California. Testul, denumit GT 254, a evaluat fiabilitatea, disponibilitatea operațională și precizia sistemului, care reprezintă fundamentul apărării naționale a Americii, a anunțat Forța Spațială a Statelor Unite (USSF) pe site-ul bazei Vanderberg.
Războiul, înainte de toate, este informație. Așa a fost dintotdeauna și așa va rămâne. Într-un perioadă critică a istoriei, marcată de încercările Rusiei, Chinei și aliaților lor de a face o nouă ordine mondială, una bazată pe forță și nu pe reguli, una dintre cele mai puternice capabilități de informații ale lumii libere se confruntă cu incertitudini care ar putea efecte negative pe termen lung. Publicația Nextgov/FCW trage un semnal de alarmă privind stabilitatea NSA (National Security Agency), într-un articol din 4 noiembrie.
Atlantic Council Romania a organizat azi o dezbatere care a avut temă centrală securitatea de la Marea Neagră și relațiile bilaterale între România și SUA, principalul pilon de securitate. În cadrul evenimentului au fost prezenți mai mulți experți, din ambele țări, dar și factori de decizie politică și militară.
Fat Albert, cel mai cunoscut avion C-130 Hercules din lume, se va întoarce în curând în hangarele Marshall Aerospace pentru lucrări structurale cruciale care îi vor prelungi durata de viață cu zeci de ani.
Forțele Aeriene Ruse, potrivit unor surse ucrainene, au modificat bombele sovietice cunoscute sub numele de KAB, care anterior aterizau la doar 70-90 km de linia frontului, pentru a le permite să lovească ținte aflate mai adânc în teritoriul Ucrainei. Conform serviciilor secrete ucrainene, raza de acțiune a acestor bombe a fost mărită până la 200 de kilometri.
Mark Rutte, Secretarul General al NATO, a dat asigurări de la București că retragerea unei părți a soldaților americani din România nu afectează securitatea flancului, iar în cazul ipotetic al unui atac asupra României, întreaga Alianță va răspunde.
În fața unei Rusii reconfigurate ca amenințare pe termen lung, Europa se pregătește să treacă printr-o adevărată etapă de fortificare. Este vorba despre crearea unei arhitecturi de securitate în care fiecare națiune își reevaluează rolul și contribuția. Continentul a înțeles (în cea mai mare parte a sa) că nu mai poate funcționa ca un mozaic de națiuni protejate de o umbrelă externă, ci trebuie să devină un sistem organic, capabil să genereze, să susțină și să își proiecteze forța militară.
România îşi va îndeplini obligaţiile pe care şi le-a asumat în context aliat, a transmis Nicuşor Dan.
Potrivit unor surse ucrainene și rusești, conducerea armatei ruse testează noi tactici pentru atacurile cu rachete efectuate asupra Ucrainei.
Polonia nu doar cumpără tancuri. Polonia se pregătește să le fabrice. Printr-o initiativa strategică de o anvergură pe care România deocamdată o privește de pe margine, Varșovia transformă achiziția de tancuri sud-coreene K2 într-un motor de resuscitare a propriei industrii de apărare.
O recomandare internă a Forțelor Aeriene ale SUA, care propune ca viitorul bombardier stealth B-21 Raider să fie operat de un singur pilot asistat de un Ofițer de Sisteme de Armament (WSO), oferă cel mai puternic indiciu de până acum asupra nivelului revoluționar de automatizare și inteligență artificială integrat în această aeronavă.
Declarația recentă a lui Alexei Juravliov, prim-vicepreședintele Comisiei de Apărare din Duma de Stat a Rusiei, cu privire la posibila livrare a sistemelor de rachete Oreshnik și Kalibr către Venezuela, nu trebuie tratată sub nicio formă ca un simplu anunţ militare. Astfel de mesaje se înscriu perfect în ceea ce cunoaştem deja că fiind o operațiune de război informațional. Într-un context de tensiuni maxime între Washington și Caracas, Moscova intervine nu doar ca partener militar, ci ca principal amplificator al instabilității, fabricând o narațiune menită să testeze determinarea SUA.
„Partea care învață cel mai repede câștigă”. Comandantul Forțelor Aeriene Suedeze, general-maiorul Jonas Wikman, trage un semnal de alarmă cu privire la decalajul de adaptare dintre Alianța Nord-Atlantică și provocările pe care le aduce războiul modern.
Ministrul irakian al Apărării, Thabit al-Abbasi, a confirmat oficial că Irakul a semnat un contract cu Africa de Sud pentru achiziționarea unei escadrile de drone multirol, anunțând că aeronavele vor ajunge în curând în țară.
Cea de-a patra ediție a Forumului Euro-Atlantic pentru Reziliență (EARF25), organizată de Centrul Euro-Atlantic pentru Reziliență (E-ARC), va reuni, în perioada 6-7 noiembrie 2025, la Palatul Parlamentului, lideri guvernamentali, experți militari, reprezentanți ai mediului academic și ai organizațiilor internaționale, într-un amplu exercițiu de reflecție strategică privind viitorul rezilienței în spațiul euro-atlantic.
Spania a parafat unul dintre cele mai mari acorduri de apărare semnate vreodată de Turcia cu un stat membru al Uniunii Europene. Cabinetul spaniol a aprobat un contract uriaș, în valoare de 3,12 miliarde de euro, pentru achiziționarea a 45 de avioane de antrenament și de atac ușor HÜRJET, dezvoltate de Turkish Aerospace Industries (TAI).
Informațiile privind luptele de la Pokrovsk, un important punct logistic pentru fortificațiile ucrainene din zona Donețk, sunt destul de confuze. Deși Kievul a lăsat să se înțeleagă că trupele sale speciale trimise acolo au reușit să stabilizeze zona, rușii continuă să avanseze.
În seara de 4 noiembrie, drone kamikaze ucrainene, operate de Direcția Principală de Informații a Ministerului Apărării (GUR), al Forțelor Armate ale Ucrainei și de Forțele pentru Operațiuni Speciale, au efectuat un atac asupra rafinăriei de petrol „Lukoil-Nijegorodnefteorgsintez”.
Prim-ministrul Ilie Bolojan l-a primit marţi, la Palatul Victoria, pe amiralul Pierre Vandier, comandantul suprem aliat pentru Transformare - SACT, pentru a discuta priorităţile României în cadrul NATO şi modul în care armata şi industria românească de apărare se adaptează transformărilor tehnologice necesare pentru a face faţă provocărilor în materie de securitate.
