Demonstrație de forță: HIMARS românești au lovit „inamicul” care a „ocupat” un mal al Dunării. România, SUA și aliații au forțat fluviul
Unități din întreaga Alianță nord-atlantică s-au adunat în apropiere de Bordușani pentru a depăși, pe 6 iunie 2023, cel mai mare obstacol al exercițiului - fluviului Dunărea.
Cuvântul cheie, sub care a stat întreaga desfășurare de forțe, este ”interoperabilitatea”, fără de care formațiuni militare din peste 10 țări nu ar fi putut să ducă la îndeplinire una dintre cele mai dificile operații militare – forțarea unui curs mare de apă.
Pe lângă caracterul multinațional, exercițiul s-a remarcat și prin implicarea tuturor categoriilor de forțe principale – terestre, aeriene și navale, care au participat la toate fazele activității.
Faza I: Pregătirea forțării fluviului – inamicul, care apără malul opus, este lovit cu aproape tot armamentul
Sursă foto: FORTER
Exercițiul a început cu lovituri de artilerie și aviație asupra forțelor adverse aflate peste Dunăre. Au fost întrebuințate din plin aruncătoarele de proiectile reactive (MLRS) HIMARS ale forțele române și sistemele similare, dar pe șenile, M270 ale forțelor americane și italiene, tragerile cu muniție reală de artilerie fiind executate în alt raion, Capul Midia.
Distrugerea pozițiilor inamice aflate chiar pe malul Dunării sau în imediata apropiere, inclusiv pe ambarcațiuni inamice aflate pe fluviu, a fost executată de nave ale Flotilei Fluviale "Mihail Kogălniceanu" și de transportoarele Piranha V din Divizia 2 Infanterie ”Getica”.
Faza II: Traversarea fluviului sub focul adversarului, cu mai multe detașamente de asalt, ocuparea și întărirea unui cap de pod pe celălalt mal
Soldați italieni în timpul exercițiilor de pe Dunăre, sursă foto: FORTER
Sursă foto: FORTER
Faza II este executată de regulă cu ambarcațiuni de mare viteză și elicoptere cu care militarii din detașamentele de asalt sunt transportați pe celălalt mal. Reprezintă partea cea mai riscantă a unei operații de forțare a unui curs mare de apă. Dacă în faza I nu s-au distrus majoritatea obiectivelor inamice, atunci faza II este sub semnul întrebării. De asemenea, se continuă sprijinul de foc cu artileria și aviația, inclusiv acoperirea aeriană și antiaeriană, a desantului care traversează fluviul.
Detașamentele de asalt au fost formate din militari români care au traversat Dunărea cu ajutorul ambarcațiunilor rapide și elicopterelor românești și americane.
După cucerirea capului de pod pe celălalt mal, detașamentele de asalt și-au dat semnalizat poziția cu fum violet, roșu și portocaliu, indicând geniștilor americani și olandezi că pot începe transportarea pe portițe (două la patru pontoane legate între ele, care sunt împinse de bărci cu motor – nota autorului) a primului val de de transportoare blindate românești. În această subetapă, mijloacele de luptă care pot pluti (transportoare blindate, mașini de luptă mai ușoare) pot traversa fluviul și în regim amfibiu, mărindu-se astfel capacitatea forței destinate întăririi capului de pod.
Dacă terenul permite, sunt trecute rapid pe portițe inclusiv tancuri și sisteme de artilerie autopropulsată care să permită respingerea unui eventual contraatac cu blindate al adversarului.
„Este evenimentul culminant și este o onoare foarte mare să fiu aici unde este efortul principal, având șansa de a arăta ce poate face America, cu două plute aici afară (traversarea Dunării pe portițe – nota autorului); au făcut un dus-întors toată ziua”, a spus căpitanul armatei americane Spencer Black, comandantul Companiei 50 Poduri multirol din Batalionul 5 Geniu, citat de serviciul de presă al US Army. „Am transportat unele dintre clasele de încărcare militară superioară de echipamente, astfel încât unele dintre ambarcațiunile de asalt mai mari și tancurile de luptă să poată trece, asta este o onoare.”
Faza a III-a: Construirea unui pod de pontoane și traversarea fluviului de către forțele destinate extinderii capului de pod
Sursă foto: FORTER
Primele care au trecut peste podul de pontoane au fost mai multe vehicule blindate românești, care ”s-au repezit peste podul panglică plutitor lung de 700 de metri”, potrivit unui articol al Detașamentului 7 mobil pentru afaceri publice din Forțele Terestre americane (US Army). În același timp, ”plutele americane și olandeze s-au întors la poziția de pornire pentru a încărca vehicule de luptă de infanterie poloneze și românești, iar vehicule tactice din Italia, Macedonia și Portugalia au început să-i urmărească pe români peste podul panglică într-o linie lentă și constantă.
Pe măsură ce unitățile de punte se întorceau pentru a transporta ultimele rotații ale vehiculelor de luptă ale infanteriei americane și poloneze, motocicletele franceze împreună cu vehiculele blindate franceze și ultimele vehicule de luptă ale infanteriei americane au traversat podul panglică plutitor, încheind traversarea golului umed de lângă Bordușani.”
Forțarea Dunării a mai fost executată și în alt sector. ”Militari din Moldova și Bulgaria, au efectuat o traversare simultană a golului umed la 100 de kilometri nord, lângă orașul Frecăței”, potrivit articolului US Army.
Pe 6 iunie, au avut loc și alte exerciții mai mici în România, în scenariul Saber Guardian. Acestea au inclus un exercițiu spitalicesc, care a demonstrat capacitatea forțelor NATO de a evacua victimele din primele linii precum și exercițiul cu trageri de luptă de la capul Midia în care MLRS americane, italiene și românești și-au sincronizat misiunile de foc de-a lungul coastei Mării Negre.
Saber Guardian 23 (o componentă a DEFENDER 23) este un exercițiu condus împreună de Forțele Terestre Române și US Army în diferite locații din România pentru a îmbunătăți integrarea forțelor de luptă multinaționale prin implicarea în diferite evenimente precum marșuri rutiere de vehicule, pregătire medicală, exerciții și traversări de râuri.
DEFENDER 23 este un exercițiu condus de armata SUA în Europa și Africa, axat pe desfășurarea strategică a forțelor continentale din Statele Unite, utilizarea stocurilor prepoziționate ale US Army și interoperabilitatea cu aliații și partenerii. Având loc între 22 aprilie și 23 iunie, DEFENDER 23 demonstrează capacitatea Forțelor Terestre americane din Europa și Africa (USAREUR-AF) de a agrega rapid puterea de luptă din SUA în Europa de Est, de a crește letalitatea Alianței NATO prin lovituri la distanțe mari, de a construi pregătirea grupărilor întrunite de forțe într-un mediu complex multinațional, valorificând capacitățile națiunii gazdă pentru a crește raza operațională a USAREUR-AF.
La DEFENDER 23 participă peste 7.000 de militari americani și 17.000 din peste 20 de țări printre care: Estonia, Franța, Germania, Grecia, Italia, Letonia, Polonia, Portugalia, România, Spania, Regatul Unit și Statele Unite.
Unele paralele cu eventuala (acum improbabila) forțare a Niprului de către forțele armate ucrainene
Sursă foto: FORTER
Forțarea Dunării de trupele NATO s-a desfășurat după un scenariu aproape perfect, în care Alianța deține superioritate în mijloace de foc, inclusiv cea aeriană și navală. Dar în viața reală, situația poate fi cu totul alta, iar în teatrul de luptă ucrainean s-a demonstrat că poți ataca și în condiții mai puțin favorabile când nu deții o supremație absolută, dar ai un atuu care poate schimba jocul în favoarea ta.
Privind din perspectiva mijloacelor necesare militarilor ucraineni pentru a forța Niprul și a capacității forțelor ruse de a respinge eventuala tentativă, se constată că ambele părți își pot anihila reciproc avioanele de luptă și elicopterele, care furnizează sprijin de luptă apropiat. Deci această capabilitate de luptă, practic nu contează. Ca mijloace de artilerie (extrem de necesare), se poate presupune că rușii stau mai bine numeric, dar precizia lasă de dorit. Ca număr de militari, rușii stau mai bine, iar mijloacele amfibii ucrainene sunt vulnerabile la minele plantate de ruși pe coastă . Până acum situația ar fi oarecum echilibrată, iar o forțare a Niprului părea imposibilă.
Totuși ucrainenii dețin un atuu pe care rușii nu îl au și care este greu de combătut – un număr mare de nave rapide de luptă și desant, dintre care unele sunt și blindate. Nu se poate spune cu siguranță dacă acestea ar fi făcut diferența, dar erau o mare amenințare iar rușii nu le puteau lovi cu artileria datorită vitezei mari, iar pentru muniția de infanterie erau protejate. În plus, ucraineni dețin superioritatea în informații și în precizia artileriei și a lanțurilor rapide de țintire.
Aruncarea în aer a barajului Nova Kahovka și blocarea forțării Niprului
Probabil, rușii erau conștienți de aceste dezavantaje și nu puteau opri forțarea Niprului decât prin aruncarea în aer a barajului de la Nova Kahovka. Pentru ucraineni, operația era una dificilă, apreciată ca improbabilă de mulți experți. Dar, arta războiului spune că se atacă acolo unde adversarul se așteaptă cel mai puțin, iar forțarea Niprului se încadra în acest criteriu. Ar fi fost o operație cu riscuri mari dar și cu câștiguri pe măsură.
În plus, nu putem să nu remarcăm simbolistica nopții de 5/6 iunie când a fost aruncat în aer barajul de la Nova Kahovka. Acum 79 de ani, tot în noaptea de 5/6 iunie, aliații făceau debarcarea din Normandia. Este posibil, ca ucrainenii să fi fost tentați să facă ceva similar, iar rușii au reacționat în ultimul moment. Mai este posibil ca rușii să fi testat reacția NATO pentru a vedea cât de departe pot merge, concomitent cu transmiterea unui mesaj că debarcarea din Normandia a contat mai puțin decât bătălia de la Stalingrad în economia celui de-al Doilea Război Mondial.
Este posibil ca rușii să fi surprins în zona inundabilă unitățile de asalt și cele amfibii ale trupelor ucrainene care urmau să facă forțarea, dar care nu sunt numeroase. Este posibil, ca rușii să fi obținut un succes tactic și pe termen scurt prin aruncarea în aer a barajului de la Nova Kahvka, dar întreaga lume lumea a înțeles perfect acum de ce grozăvii sunt capabile forțele ruse. Pe termen lung, este o victorie fără glorie care îi va lăsa pe ruși fără ultimul aliat China. Până la urmă, toată lumea a înțeles că s-au încălcat toate normele războiului convențional, iar acțiunea a echivalat cu o armă de distrugere în masă. Să ne așteptăm la mai mult din partea planificatorilor militari ruși?
Într-o premoniție rară, ministrul chinez al Apararii a declarat, pe 5 iunie, cu mai puțin 24 de ore înainte de distrugerea barajului de la Nova Kahovka, că nu este de dorit o confruntare militară China-SUA, deoarece ar afecta grav întreaga omenire, parca anticipând un eveniment catastrofal în războiul din Ucraina. Mai toate țările din lume, inclusiv China dețin active industriale a căror distrugere duce la adevărate cataclisme. A fi de acord cu ceea ce a făcut Rusia echivalează cu a da unăa verde ca și ale lor sa fie distruse.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News