Europa revine la recrutare. Să depășim vechile stereotipuri „armata obligatorie” și să explicăm „modelul scandinav” care ar putea fi soluția
Evoluția scenariilor internaționale duce în Europa la o percepție reînnoită a riscului unui posibil conflict convențional prelungit, de tip simetric între egali, adică între entități statale tradiționale, cu caracteristici, amploare și pericol foarte diferite de "operațiile de pace" cu care opiniile publice occidentale s-au obișnuit de peste douăzeci de ani.
Războiul aflat în desfășurare în Ucraina, printre numeroasele lecții oferite, a evidențiat dramatic importanța continuă a dimensiunii cantitative în operațiile militare, un factor numeric care poate fi înlocuit doar parțial de superioritatea tehnologică, reală sau presupusă.
Aceste considerații dau naștere unei ample dezbateri pe continent cu privire la relevanța reînnoită a recrutării obligatorii (abandonată sau suspendată aproape peste tot după încheierea Războiului Rece), ca singur instrument capabil să garanteze armatelor o consistenţă numerică adecvată noilor ameninţări, asigurând existenţa unei mari rezerve de mobilizare instruite.
Alături de aceste motive externe legate de criza internațională, dezbaterea este alimentată în multe țări și de cauze endogene, în general legate de "declinul vocațiilor", adică de dificultatea crescândă întâmpinată de multe forțe armate profesionale în găsirea unui număr suficient de voluntari pentru a fi înrolați, ceea ce duce la subalimentarea cronică a unităților active și lipsuri grave în mai multe roluri cheie.
Factor decisiv, nu doar pericolul unui război cu Rusia
Noii recruți în Armata rusă, ”sesiunea” 2023. Foto: Ministerul apărării / Districtul Militar Vest
În unele națiuni europene, reducerea de personal astfel generată devine gravă, datorită nu numai tensiunilor cu Rusia și riscului unei confruntări militare directe cu Moscova, dar și problemelor sociologice, economice și politice mai complexe.
În majoritatea cazurilor, ipotezele studiate privind repunerea în aplicare a proiectului care animă dezbaterea nu par însă să privească o simplă revenire la serviciul generalizat al trecutului, care era menit să dea viață armatelor de masă compuse aproape exclusiv din conscriși, dar ar propune forme inovatoare și conscriere obligatorie selectivă, menite să integreze și să susțină forțele profesionale actuale cu componentă de sprijin și rezervă, care să fie mobilizate în caz de nevoie.
În esență, ceea ce este necesar în multe țări pare a fi un serviciu capabil să furnizeze Forțelor Armate personal care să fie repartizat unor sarcini de linie a doua care să fie activat în caz de criză sau urgență, sarcini asemănătoare cu cele încredințate în armatele anglo-saxone componentelor profesioniste de rezervă voluntare, precum Garda Națională a SUA, Armata Teritorială Britanică sau formațiuni similare canadiene și australiene.
Printre mulți observatori, există așadar un interes din ce în ce mai mare pentru modelele de conscriere obligatorie care au rămas în vigoare, în diferite forme și articulații, chiar și în perioada post-război rece, cu referire în special la „modelul scandinav”, sistem care s-a dovedit capabil să dea viață unor instrumente militare flexibile, capabile să evolueze rapid pentru a face față condițiilor geopolitice în schimbare.
Dintre cele patru țări scandinave, trei, Suedia, Norvegia și Danemarca, au forțe armate formate în mare parte din profesioniști și voluntari de lungă durată și au adoptat soluții care sunt într-un fel similare. Ele prezintă deci un interes deosebit, prezentând caracteristici care ar putea fi transmise și adoptate, cu specificul necesar, în alte națiuni.
Finlanda, însă, nu se încadrează în analiză datorită formei particulare a modelului său de apărare, bazat pe un sistem general de conscriere. Toți cetățenii de sex masculin cu vârsta de peste 18 ani sunt de fapt chemați să efectueze, dacă au capacitatea fizică, serviciul militar obligatoriu de durată variabilă de 165, 255 sau 347 de zile, la care se adaugă, în anii următori, câteva scurte chemări menite să verifice eficacitatea procedurilor de mobilizare și să actualizeze noțiunile învățate anterior.
Durata serviciului inițial depinde de misiunea atribuită și de aptitudinea persoanei de a îndeplini sarcini de comandă și de a urma pregătirea specifică pentru ofițeri sau subofițeri. În fiecare an, sunt înscriși aproximativ 27.000 de recruți finlandezi, ceea ce corespunde la 80% din fiecare clasă de recrutare masculină, unul dintre cele mai mari procente din lume. Așa cum sa întâmplat în armatele de masă ale Războiului Rece, aceste cifre corespund unei plăți substanțial simbolice pentru conscriși, de câțiva euro pe zi.
Un serviciu limitat și selectiv. Să depășim vechile stereotipuri despre serviciul militar obligatoriu
Sursă foto: MApN
Alegerile făcute de celelalte trei națiuni din regiune sunt interesante și inovatoare și, prin urmare, merită să fie ilustrate pe scurt în scopul unei analize comparative adecvate. Printre altele, ele răspund mai mult la nevoile țărilor care dețin deja un instrument militar profesionist și care ar încredința unei eventuale componente de recrutare reînnoită doar sarcini integrative și de sprijin.
Caracterul distinctiv pe care îl au în comun cele trei modele de recrutare este reprezentat de selectivitate. Doar un mic procent dintre persoanele care constituie fiecare clasă de conscriși este efectiv înrolată, cu preferință celor care solicită serviciul în mod voluntar.
Durata serviciului este în general scurtă, de la patru până la nouă luni, 12 pentru Norvegia, și este remunerată corespunzător, atingând, mai ales în Suedia și Danemarca, cote semnificative, uneori în concordanță cu salariile civililor (în cazul danez de exemplu un recrutat primește aproximativ 1.500 de euro pe lună).
Un alt caracter extrem de inovator prezent în aceste țări este reprezentat de relația schimbată dintre individ și instituția militară, care depășește vechile stereotipuri despre serviciul militar obligatoriu. Recrutul este perceput și evaluat ca un cetățean cu drepturi depline, parte dintr-o echipă incluzivă în care fiecare este obligat să își facă partea, în ciuda diversității de rol, funcție, gen și abilități fizice sau profesionale. Militarul înrolat reprezintă și o resursă importantă pentru forța armată, iar perioada pe care o petrece sub arme trebuie să constituie o investiție funcțională deplină atât pentru individ, cât și pentru departamentul în care este inserat.
Norvegia
În Norvegia, obligația de a efectua serviciul militar, care nu a fost niciodată suspendată, a fost extinsă și asupra femeilor în 2015, primul caz în Europa și în NATO, regulă care permite ca aproximativ o treime dintre recruți să fie femei astăzi.
Procesul de recrutare este împărțit în Norvegia în două etape. Prima prevede că toți cetățenii primesc, la împlinirea vârstei de 18 ani, un chestionar completat care urmează să fie returnat în care furnizează o serie întreagă de date referitoare la starea lor de sănătate fizică și psihică, eventuala prezență a unui cazier judiciar și dacă doresc sau nu să servească în forțele armate ca recruți.
Pe baza răspunsurilor obținute de la cei aproximativ 60.000 de tineri de ambele sexe care alcătuiesc o clasă anuală de recrutare, aproximativ 17.500 sunt aleși ca fiind cei mai motivați și cei mai receptivi la nevoile instituției. Aceștia sunt apoi invitați la a doua fază a procesului de recrutare, care include un examen medical, diverse teste de psihoaptitudini și o serie de teste fizice cărora li se atribuie un punctaj între 1 și 9. Aceste verificări oferă niveluri de performanță diferențiate pe sex, dar pentru a obține cele mai mari evaluări valorile care trebuie atinse sunt pentru toți cei de sex masculin.
La finalul procesului sunt înscriși efectiv doar aproximativ 8.000 de tineri, două treimi dintre ei bărbați, un procent de aproximativ 13% din întreaga clasă de recrutare. După ceva timp, aleșii primesc comunicarea oficială a departamentului la care au fost repartizați și a datei la care vor trebui să se prezinte pentru a-și începe serviciul.
Poziția lor definitivă va fi decisă la finalul celor 8 săptămâni de pregătire de bază, perioadă de natură eminamente practică și intensă fizic, care include multă pregătire în folosirea armelor, tehnici de luptă și probe fizice, toate vizând dobândirea unei mentalităţi tactice orientate spre pregătirea operaţională. Durata serviciului, cea mai lungă din Scandinavia, este de 19 luni, dintre care 12 sunt pentru formarea inițială. Cele 7 luni rămase sunt destinate antrenamentelor ulterioare, participării la exerciții mari sau perioade de serviciu pentru anumite crize sau calamități. Includerea în forțele de rezervă continuă până la împlinirea vârstei de 44 de ani.
Căutarea celui mai potrivit și motivat personal este mult facilitată de caracteristicile specifice societății norvegiene, de puternicul patriotism, simțul civic și sentimentul de apartenență care o caracterizează. Modelul actual de recrutare obligatorie este foarte popular în rândul diferitelor pături ale populației și pentru mulți tineri este o sursă de mândrie și prestigiu personal să fie aleși pentru serviciul militar, o valoare adăugată la CV-ul lor.
Suedia
Stockholm desființase serviciul militar obligatoriu în 2010, dar l-a reluat începând din 2018, pentru tinerii născuți după 1999, într-o formă selectivă puternic inspirată de modelul norvegian.
Chiar și în Suedia, de fapt, toți cetățenii de ambele sexe sunt obligați, la împlinirea vârstei de 18 ani, să completeze un formular online, răspunzând la întrebări referitoare la starea lor de sănătate fizică și psihică, nivelul de educație școlară atins, interesele proprii. și trăsături de personalitate. În fine, ei trebuie să exprime o evaluare personală a serviciului militar și a posibilității de a fi chemați la arme.
Pe baza răspunsurilor oferite, dintr-o mulțime anuală de aproape 100.000 de tineri, administrația militară convoacă aproximativ 13.000 de posibili candidați aleși pentru motivația și potențialul interes manifestat față de lumea militară. Dintre aceștia vor fi extrași cei aproximativ 4.000 care vor fi efectiv înscriși (aproximativ 4% din contingent, dintre care peste patru cincimi sunt bărbați).
Toată lumea are posibilitatea de a se alătura voluntar și de a servi într-un anumit rol, dacă este în formă fizică. Întregul proces urmărește reducerea la minimum a numărului tinerilor obligați să efectueze serviciul militar împotriva voinței lor, obiectiv care acum a fost atins substanțial dar care s-ar putea îndepărta în viitorul apropiat dacă, după cum se pare, sub presiunea crizei internaționale numărul celor înscriși urma să crească treptat până la 10.000.
Durata serviciului variază între 9 și 12 luni, în funcție de rolul specific ales sau atribuit, cu posibilitatea unor scurte rechemări de reîmprospătare, până la vârsta de 47 de ani.
Danemarca
Legislația daneză prevede serviciul militar obligatoriu cu o durată cuprinsă între 4 și 12 luni, din care femeile sunt în prezent excluse, dar ele se pot înrola pe bază de voluntariat chiar dacă pozițiile recente luate de oficialii guvernamentali sugerează o egalizare viitoare și în acest sector.
În prezent, la împlinirea vârstei de 18 ani, toți cetățenii de sex masculin trebuie să participe la "Ziua Apărării", în care li se ilustrează sistemul militar al țării și oportunitățile de angajare, chiar stabile, pe care le oferă.
Toată lumea este apoi supusă unui control medical care îi va împărți în trei categorii: apți fizic pentru serviciu, parțial apți sau cu dizabilități. Pentru cei din urmă procesul se încheie fără alte obligații militare, în timp ce cei aparținând primelor două categorii participă la ceea ce este în esență o loterie și li se atribuie un număr.
Dintr-un total anual de aproximativ 36.000 de tineri apți fizic sau parțial apți, primii 8.000 extrași sunt potențial supuși conscripției, în timp ce ceilalți, în timp de pace, nu vor fi chemați.
Cei aflați a fi parțial apți pot alege în continuare să nu fie înrolați, chiar dacă sunt incluși în primii 8.000, în timp ce subiecții apți de muncă sunt obligați să efectueze serviciul militar, în general doar 4 luni, dacă numărul de voluntari este insuficient pentru a acoperi nevoile forțelor armate.
De fapt, în pofida caracterului oficial obligatoriu al serviciului militar, aproape toți recruții danezi au ales în mod voluntar să fie recrutați, indiferent de numărul primit în "Ziua Apărării".
În 2022, toți cei 4.616 cetățeni care și-au încheiat serviciul militar au ales-o în mod voluntar, cu o pondere feminină de aproximativ 27 la sută. Cu toate acestea, situația s-ar putea schimba radical dacă numărul personalului care urmează să fie recrutat în fiecare an ar crește semnificativ. De altfel, între forțele politice din țară este în desfășurare o dezbatere care ar putea aduce în următorii ani numărul recruților la 15.000.
Odată ce pregătirea de bază este finalizată și eliberată, recruții sunt repartizați pe o perioadă de cinci ani unei anumite unități de rezervă, la care vor trebui să se prezinte în caz de mobilizare.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
