Războiul aflat în desfășurare în Ucraina, printre numeroasele lecții oferite, a evidențiat dramatic importanța continuă a dimensiunii cantitative în operațiile militare, un factor numeric care poate fi înlocuit doar parțial de superioritatea tehnologică, reală sau presupusă.
Aceste considerații dau naștere unei ample dezbateri pe continent cu privire la relevanța reînnoită a recrutării obligatorii (abandonată sau suspendată aproape peste tot după încheierea Războiului Rece), ca singur instrument capabil să garanteze armatelor o consistenţă numerică adecvată noilor ameninţări, asigurând existenţa unei mari rezerve de mobilizare instruite.
Alături de aceste motive externe legate de criza internațională, dezbaterea este alimentată în multe țări și de cauze endogene, în general legate de "declinul vocațiilor", adică de dificultatea crescândă întâmpinată de multe forțe armate profesionale în găsirea unui număr suficient de voluntari pentru a fi înrolați, ceea ce duce la subalimentarea cronică a unităților active și lipsuri grave în mai multe roluri cheie.
Noii recruți în Armata rusă, ”sesiunea” 2023. Foto: Ministerul apărării / Districtul Militar Vest
În unele națiuni europene, reducerea de personal astfel generată devine gravă, datorită nu numai tensiunilor cu Rusia și riscului unei confruntări militare directe cu Moscova, dar și problemelor sociologice, economice și politice mai complexe.
În majoritatea cazurilor, ipotezele studiate privind repunerea în aplicare a proiectului care animă dezbaterea nu par însă să privească o simplă revenire la serviciul generalizat al trecutului, care era menit să dea viață armatelor de masă compuse aproape exclusiv din conscriși, dar ar propune forme inovatoare și conscriere obligatorie selectivă, menite să integreze și să susțină forțele profesionale actuale cu componentă de sprijin și rezervă, care să fie mobilizate în caz de nevoie.
În esență, ceea ce este necesar în multe țări pare a fi un serviciu capabil să furnizeze Forțelor Armate personal care să fie repartizat unor sarcini de linie a doua care să fie activat în caz de criză sau urgență, sarcini asemănătoare cu cele încredințate în armatele anglo-saxone componentelor profesioniste de rezervă voluntare, precum Garda Națională a SUA, Armata Teritorială Britanică sau formațiuni similare canadiene și australiene.
Printre mulți observatori, există așadar un interes din ce în ce mai mare pentru modelele de conscriere obligatorie care au rămas în vigoare, în diferite forme și articulații, chiar și în perioada post-război rece, cu referire în special la „modelul scandinav”, sistem care s-a dovedit capabil să dea viață unor instrumente militare flexibile, capabile să evolueze rapid pentru a face față condițiilor geopolitice în schimbare.
Dintre cele patru țări scandinave, trei, Suedia, Norvegia și Danemarca, au forțe armate formate în mare parte din profesioniști și voluntari de lungă durată și au adoptat soluții care sunt într-un fel similare. Ele prezintă deci un interes deosebit, prezentând caracteristici care ar putea fi transmise și adoptate, cu specificul necesar, în alte națiuni.
Finlanda, însă, nu se încadrează în analiză datorită formei particulare a modelului său de apărare, bazat pe un sistem general de conscriere. Toți cetățenii de sex masculin cu vârsta de peste 18 ani sunt de fapt chemați să efectueze, dacă au capacitatea fizică, serviciul militar obligatoriu de durată variabilă de 165, 255 sau 347 de zile, la care se adaugă, în anii următori, câteva scurte chemări menite să verifice eficacitatea procedurilor de mobilizare și să actualizeze noțiunile învățate anterior.
Durata serviciului inițial depinde de misiunea atribuită și de aptitudinea persoanei de a îndeplini sarcini de comandă și de a urma pregătirea specifică pentru ofițeri sau subofițeri. În fiecare an, sunt înscriși aproximativ 27.000 de recruți finlandezi, ceea ce corespunde la 80% din fiecare clasă de recrutare masculină, unul dintre cele mai mari procente din lume. Așa cum sa întâmplat în armatele de masă ale Războiului Rece, aceste cifre corespund unei plăți substanțial simbolice pentru conscriși, de câțiva euro pe zi.
Sursă foto: MApN
Alegerile făcute de celelalte trei națiuni din regiune sunt interesante și inovatoare și, prin urmare, merită să fie ilustrate pe scurt în scopul unei analize comparative adecvate. Printre altele, ele răspund mai mult la nevoile țărilor care dețin deja un instrument militar profesionist și care ar încredința unei eventuale componente de recrutare reînnoită doar sarcini integrative și de sprijin.
Caracterul distinctiv pe care îl au în comun cele trei modele de recrutare este reprezentat de selectivitate. Doar un mic procent dintre persoanele care constituie fiecare clasă de conscriși este efectiv înrolată, cu preferință celor care solicită serviciul în mod voluntar.
Durata serviciului este în general scurtă, de la patru până la nouă luni, 12 pentru Norvegia, și este remunerată corespunzător, atingând, mai ales în Suedia și Danemarca, cote semnificative, uneori în concordanță cu salariile civililor (în cazul danez de exemplu un recrutat primește aproximativ 1.500 de euro pe lună).
Un alt caracter extrem de inovator prezent în aceste țări este reprezentat de relația schimbată dintre individ și instituția militară, care depășește vechile stereotipuri despre serviciul militar obligatoriu. Recrutul este perceput și evaluat ca un cetățean cu drepturi depline, parte dintr-o echipă incluzivă în care fiecare este obligat să își facă partea, în ciuda diversității de rol, funcție, gen și abilități fizice sau profesionale. Militarul înrolat reprezintă și o resursă importantă pentru forța armată, iar perioada pe care o petrece sub arme trebuie să constituie o investiție funcțională deplină atât pentru individ, cât și pentru departamentul în care este inserat.
În Norvegia, obligația de a efectua serviciul militar, care nu a fost niciodată suspendată, a fost extinsă și asupra femeilor în 2015, primul caz în Europa și în NATO, regulă care permite ca aproximativ o treime dintre recruți să fie femei astăzi.
Procesul de recrutare este împărțit în Norvegia în două etape. Prima prevede că toți cetățenii primesc, la împlinirea vârstei de 18 ani, un chestionar completat care urmează să fie returnat în care furnizează o serie întreagă de date referitoare la starea lor de sănătate fizică și psihică, eventuala prezență a unui cazier judiciar și dacă doresc sau nu să servească în forțele armate ca recruți.
Pe baza răspunsurilor obținute de la cei aproximativ 60.000 de tineri de ambele sexe care alcătuiesc o clasă anuală de recrutare, aproximativ 17.500 sunt aleși ca fiind cei mai motivați și cei mai receptivi la nevoile instituției. Aceștia sunt apoi invitați la a doua fază a procesului de recrutare, care include un examen medical, diverse teste de psihoaptitudini și o serie de teste fizice cărora li se atribuie un punctaj între 1 și 9. Aceste verificări oferă niveluri de performanță diferențiate pe sex, dar pentru a obține cele mai mari evaluări valorile care trebuie atinse sunt pentru toți cei de sex masculin.
La finalul procesului sunt înscriși efectiv doar aproximativ 8.000 de tineri, două treimi dintre ei bărbați, un procent de aproximativ 13% din întreaga clasă de recrutare. După ceva timp, aleșii primesc comunicarea oficială a departamentului la care au fost repartizați și a datei la care vor trebui să se prezinte pentru a-și începe serviciul.
Poziția lor definitivă va fi decisă la finalul celor 8 săptămâni de pregătire de bază, perioadă de natură eminamente practică și intensă fizic, care include multă pregătire în folosirea armelor, tehnici de luptă și probe fizice, toate vizând dobândirea unei mentalităţi tactice orientate spre pregătirea operaţională. Durata serviciului, cea mai lungă din Scandinavia, este de 19 luni, dintre care 12 sunt pentru formarea inițială. Cele 7 luni rămase sunt destinate antrenamentelor ulterioare, participării la exerciții mari sau perioade de serviciu pentru anumite crize sau calamități. Includerea în forțele de rezervă continuă până la împlinirea vârstei de 44 de ani.
Căutarea celui mai potrivit și motivat personal este mult facilitată de caracteristicile specifice societății norvegiene, de puternicul patriotism, simțul civic și sentimentul de apartenență care o caracterizează. Modelul actual de recrutare obligatorie este foarte popular în rândul diferitelor pături ale populației și pentru mulți tineri este o sursă de mândrie și prestigiu personal să fie aleși pentru serviciul militar, o valoare adăugată la CV-ul lor.
Stockholm desființase serviciul militar obligatoriu în 2010, dar l-a reluat începând din 2018, pentru tinerii născuți după 1999, într-o formă selectivă puternic inspirată de modelul norvegian.
Chiar și în Suedia, de fapt, toți cetățenii de ambele sexe sunt obligați, la împlinirea vârstei de 18 ani, să completeze un formular online, răspunzând la întrebări referitoare la starea lor de sănătate fizică și psihică, nivelul de educație școlară atins, interesele proprii. și trăsături de personalitate. În fine, ei trebuie să exprime o evaluare personală a serviciului militar și a posibilității de a fi chemați la arme.
Pe baza răspunsurilor oferite, dintr-o mulțime anuală de aproape 100.000 de tineri, administrația militară convoacă aproximativ 13.000 de posibili candidați aleși pentru motivația și potențialul interes manifestat față de lumea militară. Dintre aceștia vor fi extrași cei aproximativ 4.000 care vor fi efectiv înscriși (aproximativ 4% din contingent, dintre care peste patru cincimi sunt bărbați).
Toată lumea are posibilitatea de a se alătura voluntar și de a servi într-un anumit rol, dacă este în formă fizică. Întregul proces urmărește reducerea la minimum a numărului tinerilor obligați să efectueze serviciul militar împotriva voinței lor, obiectiv care acum a fost atins substanțial dar care s-ar putea îndepărta în viitorul apropiat dacă, după cum se pare, sub presiunea crizei internaționale numărul celor înscriși urma să crească treptat până la 10.000.
Durata serviciului variază între 9 și 12 luni, în funcție de rolul specific ales sau atribuit, cu posibilitatea unor scurte rechemări de reîmprospătare, până la vârsta de 47 de ani.
Legislația daneză prevede serviciul militar obligatoriu cu o durată cuprinsă între 4 și 12 luni, din care femeile sunt în prezent excluse, dar ele se pot înrola pe bază de voluntariat chiar dacă pozițiile recente luate de oficialii guvernamentali sugerează o egalizare viitoare și în acest sector.
În prezent, la împlinirea vârstei de 18 ani, toți cetățenii de sex masculin trebuie să participe la "Ziua Apărării", în care li se ilustrează sistemul militar al țării și oportunitățile de angajare, chiar stabile, pe care le oferă.
Toată lumea este apoi supusă unui control medical care îi va împărți în trei categorii: apți fizic pentru serviciu, parțial apți sau cu dizabilități. Pentru cei din urmă procesul se încheie fără alte obligații militare, în timp ce cei aparținând primelor două categorii participă la ceea ce este în esență o loterie și li se atribuie un număr.
Dintr-un total anual de aproximativ 36.000 de tineri apți fizic sau parțial apți, primii 8.000 extrași sunt potențial supuși conscripției, în timp ce ceilalți, în timp de pace, nu vor fi chemați.
Cei aflați a fi parțial apți pot alege în continuare să nu fie înrolați, chiar dacă sunt incluși în primii 8.000, în timp ce subiecții apți de muncă sunt obligați să efectueze serviciul militar, în general doar 4 luni, dacă numărul de voluntari este insuficient pentru a acoperi nevoile forțelor armate.
De fapt, în pofida caracterului oficial obligatoriu al serviciului militar, aproape toți recruții danezi au ales în mod voluntar să fie recrutați, indiferent de numărul primit în "Ziua Apărării".
În 2022, toți cei 4.616 cetățeni care și-au încheiat serviciul militar au ales-o în mod voluntar, cu o pondere feminină de aproximativ 27 la sută. Cu toate acestea, situația s-ar putea schimba radical dacă numărul personalului care urmează să fie recrutat în fiecare an ar crește semnificativ. De altfel, între forțele politice din țară este în desfășurare o dezbatere care ar putea aduce în următorii ani numărul recruților la 15.000.
Odată ce pregătirea de bază este finalizată și eliberată, recruții sunt repartizați pe o perioadă de cinci ani unei anumite unități de rezervă, la care vor trebui să se prezinte în caz de mobilizare.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
DefenseRomania a participat la conferința internațională „Israel and Central Europe post October 7th” organizată la Budapesta de Europe Israel Press Association (EIPA), unde mai mulți experți, cadre academice și jurnaliști din Europa Centrală și de Est s-au reunit. Subiectele conferinței au fost relațiile Israelului cu statele din regiune, dar și arhitectura geostrategică din Orient după războiul din Gaza generat de atacul grupării teroriste Hamas din 7 octombrie 2023.
Beijingul avertizează asupra posibilelor consecințe după ce Japonia anunță planuri de desfășurare a rachetelor.
Ucraina pare să fi făcut o concesie majoră, dar calculată strategic. Potrivit unor surse oficiale citate de Financial Times și Kyiv Independent, Kievul a acceptat o limitare a efectivelor sale militare la 800.000 de oameni pe timp de pace.
În timp ce Ucraina număra cele 460 de drone și 22 de rachete balistice lansate de Rusia într-o singură noapte, la mii de kilometri distanță, într-un hotel din Abu Dhabi, se redesenează harta de securitate a Europei. Diplomația de război nu a fost niciodată o chestiune de morală absolută, ci de oportunitate cinică și raporturi de forță. Iar informațiile scurse în ultimele 24 de ore confirmă un lucru cert: administrația Trump a apăsat pedala de accelerație, forțând o închidere a conflictului care pare să fi trecut de faza „dacă” și a intrat în faza „cum”.
Ucraina a reușit o lovitură de precizie împotriva Complexului Tehnico-Științific Beriev (TANTK) din Taganrog, eliminând două active militare rare care sunt, practic, imposibil de înlocuit pentru industria de apărare rusă. Imaginile din satelit analizate pe 25 noiembrie confirmă distrugerea ,,laboratorului aeropurtat A-60'', o aeronavă purtător de arme laser, și a unui prototip pentru viitorul program de aeronave de avertizare timpurie al Rusiei.
Grecia a semnat convenția Consiliului Europei privind înființarea unei comisii internaționale pentru examinarea cererilor de despăgubire pentru daunele cauzate Ucrainei de agresiunea Rusiei. Serviciul de presă al Consiliului Europei a făcut anunțul, pe 19 decembrie.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a demonstrat din nou cât de vulnerabile şi expuse sunt activele militare ale aviaţiei ruse, executând al doilea atac major asupra bazei aeriene Belbek în decurs de o săptămână. Această ultimă operațiune, confirmată pe 20 decembrie, a vizat nu doar platforme de luptă, ci și infrastructura critică de comandă și control, într-o campanie sistematică de degradare a superiorității aeriene rusești deasupra Mării Negre.
Sprijinul pentru Ucraina va continua, Rusia fiind agresorul, a declarat, vineri, ministrul apărării de la Praga. Sprijinul pentru Ucraina va continua, a declarat Jaromír Zůna, ministrul apărării al Republicii Cehe. „Este vorba doar despre cum anume, cât mai optim, inclusiv din perspectiva intereselor noastre naționale, să sprijinim în continuare Kievul”, a adăugat el.
Forțele Aeriene ale SUA au început reconfigurarea radicală a aeronavei experimentale X-62 VISTA, un pas important pentru a scoate inteligența artificială din mediul de simulare și a o arunca direct în cockpit-ul viitoarei flote de avioane de luptă. Modernizarea sistemelor de misiune (MSU), finanțată prin Pentagon’s Test Resource Management Center, transformă un F-16 modernizat dintr-un simplu simulator de zbor într-o platformă de luptă autonomă complet echipată, capabilă să vadă, să proceseze și să decidă la viteze imposibile pentru un pilot uman.
Ucraina a transformat apărarea aeriană într-o cursă de producție în masă, atingând o bornă industrială care părea imposibilă în urmă cu un an: 1.000 de drone interceptoare, livrate zilnic pe front. Această mobilizare de forțe este răspunsul direct al industriei ucrainene de apărare la campania de atacuri de mare intensitate a Rusiei, care utilizează un număr mare de UAV-uri Shahed/Geran pentru a „seca” arsenalul de rachete antiaeriene scumpe ale Ucrainei.
Arhitectura de sprijin militar pentru Ucraina trece printr-o expansiune majora a infrastructurii sale de pe Flancul Estic. Generalul Maik Keller, comandantul adjunct al Comandamentului NSATU (NATO Security Assistance and Training for Ukraine), a confirmat că, începând cu luna ianuarie 2026, România va găzdui al doilea centru major de coordonare și tranzit al echipamentelor militare, operând în tandem cu hub-ul deja consacrat de la Rzeszow, Polonia.
Cel puțin cinci membri ai grupării jihadiste Stat Islamic (ISIS) au fost uciși în urma unor lovituri aeriene americane desfășurate în Siria, după cum a anunțat sâmbătă Observatorul Sirian pentru Drepturile Omului (OSDO). Atacurile vin ca reacție directă la incidentul din 13 decembrie, în care doi militari americani și un interpret civil au fost uciși în deșertul Palmyra.
Pe timpul nopții de 19.12.2025, armata rusă a aplicat o nouă lovitură de amploare facilităților energetice și militare din Odesa. În mai multe zone ale orașului, există deja o pană totală de curent. Acest lucru a fost anunțat de serviciile online ucrainene.
Planurile Germaniei pentru viitoarea generație de fregate de apărare aeriană (Klasse 127) au suferit o reconfigurare radicală, transformând ceea ce trebuia să fie un înlocuitor pentru clasa F124 într-o platformă de proiecție a forței fără precedent la nivel european.
Potrivit portalului itamilradar.com, un detașament de nave rusești format din submarinul Krasnodar din clasa Kilo și remorcherul maritim Altay a andocat în portul Alger, pe 18 decembrie, pentru o vizită de patru zile, încadrată oficial ca parte a cooperării navale ruso-algeriene.
Fostul președinte iranian Hassan Rouhani a stârnit controverse pe scară largă prin recentele sale declarații care au dezvăluit amploarea dezinformării și a calculelor greșite pe care se bazau factorii de decizie iranieni cu privire la capacitățile militare ale țării, în special în confruntarea cu adversarii săi tradiționali, precum Israelul și Statele Unite.
Darryl Nirenberg a fost confirmat în funcția de ambasador al Statelor Unite ale Americii la București, a anunțat, vineri, misiunea diplomatică americană din România.
Într‑una dintre cele mai mari operațiuni de repatriere din ultimele luni, 1.003 corpuri ale militarilor ucraineni au fost returnate în această dimineață în Ucraina, potrivit comunicatelor oficiale ale Comandamentului de coordonare pentru tratamentul prizonierilor de război (KShVOV). Rusia afirmă că trupurile aparțin personalului militar ucrainean decedat pe parcursul conflictului.
F/A-XX este proiectat să înlocuiască F/A-18E/F Super Hornet de a patra generație și să completeze flota de aeronave F-35C de generația a cincea.
Recent, o delegație a Statelor Unite s-a întâlnit cu producători ucraineni și a efectuat primele teste oficiale ale dronelor ucrainene. Kievul menționează că este pregătit să discute un "parteneriat strategic" în acest domeniu.
Karol Nawrocki, noul președinte al Poloniei pare să se fi inspirat din politica tranzacțională a administrației Trump, care, printre altele, condiționează livrarea de armament către Ucraina de achitarea acestuia.
Consilieri pe probleme de securitate națională din trei țări europene au zburat în Statele Unite pentru a participa la o nouă rundă de discuții pentru realizarea păcii în Ucraina.
Într-o premieră absolută care redefinește parametrii războiului asimetric, Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a reușit distrugerea unui petrolier din „flota fantomă” rusească în apele internaționale ale Mării Mediterane. Operațiunea, confirmată de surse oficiale din cadrul unității de elită „Alpha”, a vizat nava QENDIL, un tanc petrolier de clasă Aframax, aflat sub sancțiuni internaționale, dar utilizat în continuare de Rusia pentru a eluda restricțiile occidentale.
Camera Superioară (Bundesrat) a Parlamentului german, care reunește cele 16 landuri federale, a adoptat vineri reforma serviciului militar pentru a consolida armata în contextul amenințării Rusiei și, deși deocamdată rămâne voluntar, în caz de necesitate serviciului militar poate fi declarat obligatoriu.
Programul Canadei pentru viitorul avion de vânătoare (Future Fighter Capability Project) se confruntă cu o presiune publică fără precedent, care riscă să deraieze una dintre cele mai importante achiziții militare din istoria țării. Un sondaj recent realizat de EKOS indică o schimbare radicală de percepție în rândul cetățenilor: o majoritate solidă sprijină acum tranziția către platforma suedeză Saab JAS 39 Gripen, în detrimentul continuării achizițiilor de avioane americane F-35A Lightning II.
DefenseRomania a discutat în exclusivitate cu eng. Carlo Ferlito, CEO Beretta, despre propunerea gigantului italian în programul SAFE în ceea ce privește achiziția viitoarelor arme de asalt pentru Armata României.
O breșă majoră s-a deschis în rețeaua de apărare a regiunii ruse Belgorod după ce dronele ucrainene au interceptat și distrus două lansatoare de rachete S-400 în plin proces de desfăşurare. Incidentul scoate la iveală vulnerabilitatea unora dintre cele mai importante active militare ale Rusiei în fața tacticilor de atac cu drone care operează la joasă altitudine.
Marina egipteană a trecut printr-o transformare radicală în ultimul deceniu, devenind una dintre cele mai puternice forțe navale din Orientul Mijlociu și Africa. Acest proces amplu de modernizare a început după ce președintele Abdel Fattah al-Sisi a preluat puterea în 2014, concentrându-se pe achiziționarea de nave de luptă avansate din țări europene precum Franța, Germania și Italia, alături de consolidarea producției interne .
Polonia a depășit chiar și Armata SUA în implementarea operațională a arhitecturii de apărare antiaeriană de nouă generație, transformând Varșovia în cel mai protejat oraș din lume împotriva amenințărilor aeriene. Într-un moment dificil pentru arhitectura de securitate a NATO, Ministerul polonez al Apărării a declarat oficial Capacitatea Operațională Deplină (FOC) pentru sistemul de apărare antiaeriană și antirachetă WISLA.
După luni de blocaje diplomatice legate de aderarea Suediei la NATO, Ungaria nu doar că deblochează achiziția de sisteme HIMARS, dar reușește să securizeze un acord de producție locală care va integra modulele de lansare americane pe platforme autohtone.
După ani de tensiuni diplomatice și sancțiuni, Turcia pare dispusă să renunțe la controversatele sistemele de rachete rusești S-400. Motivul? Nevoia critică de avioane de generația a V-a și conștientizarea faptului că proiectul autohton KAAN nu poate acoperi singur golurile de securitate din anii 2030.
Președintele autoproclamat al Belarusului, Aleksandr Lukașenko, a declarat, din nou, că nu poate conduce țara la nesfârșit și s-a numit „un președinte care pleacă”.
Federația Rusă și Republica Belarus continuă să vorbească insistent despre noul sistem de rachete rusesc cu rază medie de acțiune Oreshnik, a cărui versiune experimentală a fost folosită pentru prima dată în luna noiembrie 2024 împotriva unui obiectiv industrial ucrainean.
Rusia şi-a exprimat îndoieli cu privire la contribuţia liderilor europeni la planul Statelor Unite privind soluţionarea războiului din Ucraina, informează agențiile Agerpres și EFE.
Pe 27 noiembrie 2024 a fost semnat contractul de achiziție ATBTU, cunoscute popular ca blindate ușoare 4x4. Contractul a fost câștigat prin procedură de licitație deschisă de compania Otokar. Dar care e stagiul contractului la final de 2025?
Până la sfârșitul anului 2025, racheta balistică ucraineană FP-7 de la compania Fire Point ar trebui să dețină toată documentația care va permite începerea oficială a livrărilor acestei arme către armata ucraineană.
La jumătatea lunii decembrie 2025, serviciile occidentale de monitorizare au înregistrat, pentru prima dată, o lansare țintită a unei rachete rusești Iskander-M la o distanță de 800 km. Aceasta înseamnă că “Iskander 1000” a fost acum de facto desfășurat la trupe și este folosit în mod activ.
