Prin forța lor distructivă armele nucleare sunt bune pentru șantaj iar nu pentru folosit. Cu o tradiție milenară în arta negocierii, asta a făcut și Iranul.
A speriat lumea cu programul său nuclear; apoi a acceptat negocieri cu puterile lumii pentru punerea acestuia sub control; iar respectivele puteri au bătut palma cu privire la el fără să bage de seamă că la umbra acestui acord (Joint Comprehensive Plan of Action - JCPOA sau The Iranian Nuclear Deal - IND) vor crește alte capacități expansioniste. Ridicarea „sancțiunilor” internaționale, subsecventă „înțelegerii nucleare”, a permis, printre altele, reluarea pe scară largă a exportului de petrol iranian și, pe cale de consecință, intrarea unor fluxuri bănești masive, numai bune de utilizat pentru finanțarea „armatelor” șiite din întregul Orient Mijlociu, implicate în războaie clasice sau hibride, fără componentă nucleară, apte a schimba raporturile de forțe și echilibrele geostrategice, și așa precare, din zonă.
Înțelegerea americano-rusă din anul 2013 cu privire la soluționarea crizei armamentului chimic al Siriei, a deschis calea către un dialog americano-iranian, desfășurat într-un cadru multilateral (cu participarea UE și Rusiei), care a dus la un acord asupra înarmării nucleare a Iranului. Obsedată de problema nucleară, administrația americană a uitat însă sau a renunțat să discute alte două probleme la fel de sensibile: programul balistic (respectiv producerea rachetelor care să poarte încărcătura nucleară la destinațiile dorite, aflate la mari distanțe de punctul de lansare) și finanțarea mișcărilor de gherilă șiite din lumea arabo-musulmană. Știind că are deja mijloace pentru a produce arma nucleară într-un timp relativ scurt de la reactivarea programului, dar mai ales că oricum nu are interesul să se lanseze într-o conflagrație nucleară efectivă, Iranul a acceptat combinația. Frâna pusă programului nuclear a fost compensată din plin de accelerarea programului de expansiune neoimperială șiită (prin mijloace clasice, prin interpuși sau prin subversiuni specifice așa zisului război hibrid).
Probabil că partea iraniană a respectat prevederile JCPOA la milimetru. Nu avea motive să facă altceva. Orice inspecție internațională obiectivă ar putea-o confirma. Prin urmare, în sens strict, dreptul internațional, dominat de principiul Pacta sunt servanda (promisiunile făcute trebuie respectate), nu poate fi invocat de nimeni pentru a trage la răspundere Iranul și a-i aplica sancțiuni. Dacă Teheranul și-a ținut promisiunea, Washingtonul trebuie să facă la fel.
Lucrurile, din păcate, nu sunt însă chiar atât de simple. Viața internațională este mai mult decât poate fi cuprins de logica formală a dreptului internațional. La nivel global, norma de drept este circumscrisă de jocurile de interese și raportul de forțe. Când raportul de forțe se schimbă, inclusiv prin aplicarea convențiilor care constituie izvor de drept, regula convenită cade în desuetudine. Ea devine caducă întrucât în noul context nu mai servește scopului pentru care a fost acceptată și adoptată de jucători (subiecții de drept internațional).
Orice convenție internațională are ca obiect și ca scop acelea de a pune ordine în raporturile (juridice) dintre părți, definind nu numai felul în care ele trebuie să se comporte una față de alta sau/și față de terți, ci, ca o garanție a respectării obligațiilor asumate de fiecare, și modalitatea de stabilire și păstrare a echilibrului de putere între ele, în statică și în dinamică. O asemenea ordine are întotdeauna o singură finalitate: pacea. Când ordinea rezultată din convenții, astfel cum a fost definită de acestea, nu mai asigură pacea, sau cel puțin nu mai conferă securitate stabilității și stabilitate securității, ea trebuie schimbată. Dacă se poate, tot consensual. Dacă este necesar (adică dacă altfel nu se poate), unilateral; cu riscul confruntării violente.
Ordinea JCPOA nu mai servește păcii. Argumentul este implicarea Iranului în Siria, Liban, Yemen, Irak etc.; nu cu arme nucleare, ci cu dolarii obținuți de pe urma ridicării embargoului economic, destinat la origine să îi descurajeze programul de înarmare nucleară.
Pentru a contracara neoimperialismul persan (cu față șiită) Arabia Saudită și prietenii săi arabi au sprijinit ISIS (statul islamic sunnit), ca formă de autodeterminare pe criterii religioase. Dar Arabia Saudită este și partener strategic al SUA, precum și una dintre puterile arabo-musulmane acomodantă cu ideea securității Israelului; cel din urmă mai mult decât un partener strategic al Americii – o mini Americă în Orientul Mijlociu. Așa se explică de ce, într-un fel sau altul, diverse instituții guvernamentale și școli de gândire americane au fost mai mult decât complezente, atunci când nu au fost de-a dreptul complice, cu ISIS. Aceasta în afară de profitabilul trafic la negru făcut cu aurul de aceeași culoare sub „administrația” milițiilor fundamentaliste ale amintitului „stat”, finanțat de terorismul lucrativ.
Jocul prin contraponderi regionale s-a dovedit a fi, însă, prea riscant. Riscul scăpării situației de sub control a devenit insuportabil odată cu intrarea în scenă a Rusiei, contemporan cu apariția primelor efecte geostrategice concrete ale JCPOA. Calculul Moscovei este mai subtil decât s-ar crede. Prima impresie este că el are ca scop exclusiv distrugerea ISIS și menținerea, în acest sens, a regimului lui Bashar al Assad la conducerea Siriei. Mai puțin observat dar menționat totuși, este și obiectivul Kremlinului de a înlocui sau măcar diminua influența Casei Albe în Orientul Mijlociu, stăvilindu-i, totodată, elanurile neoconservatoare (adică gustul pentru schimbările de regim prin intervenție externă).
Ceea ce este ignorat cu desăvârșire este că „a Treia Romă” (Moscova) nu are cum sprijini cu inima întreagă o teocrație islamică. Acesta cu atât mai mult cu cât prezența respectivei teocrații pe piața mondială a petrolului duce la scăderea prețului său, afectând direct bugetul Rusiei petro-dependente. (Simplul anunț al Președintelui Donald Trump referitor la denunțarea JCPOA, a dus imediat la creșterea prețului țițeiului pe piețele bursiere.)
Intervenția Rusiei în Siria trebuie să aibă, deci, ca obiectiv, pe lângă echilibrarea forțelor în conflict, slăbirea aliatului saudit al Americii și împingerea acesteia într-o confruntare robustă directă cu Iranul, între timp devenit în mare măsură dependent de sprijinul pravoslavnic rusesc.
ISIS este practic lichidat. A sosit momentul Iranului. Contrariile dispar împreună.
Pentru ca un asemenea demers să nu creeze pericolul unei destabilizări globale, SUA au nevoie de o înțelegere cu Rusia. Ea este necesară și legitimă. Pentru a o obține Președintele Trump va trebui să redeseneze împreună cu Președintele Putin arhitectura de securitate din Europa de Est, precum și din Balcani și Orientul Apropiat. Din păcate pentru Ucraina, lucrul se va face pe spezele ei (incidental punând în valoare, pentru noi, tratatul româno-ucrainean din 1997). Din fericire, nu se va face pe spezele României, așa cum s-ar întâmpla în cazul unui Pact Merkel-Putin.
În contextul internațional actual, pentru a face „America măreață din nou”, Președintele Trump va trebui să reactualizeze realismul politic al Președintelui Nixon (și al lui Henry Kissinger) față de China, Rusia și, ultima pe listă, România, din anii 1970. Atunci ne aflam în plin Război Rece; astăzi ne aflăm în plin Război Hibrid. Ambele sunt alternantive ale celor două Războaie mondiale.
Deocamdată aliații europeni nu au apucat să își negocieze prețul și nu vor să iasă din acordul cu Iranul. Care, la rândul său, sparge unitatea euro-atlantică, promițându-le europenilor că va continua să respecte JCPOA, chiar dacă va fi denunțat de SUA. Această ambiguitate nu va putea dura însă prea mult. La începutul lui 2019, când instituțiile europene și principalii operatori naționali ai UE vor fi implicați în alegeri sau crize interne, România ar putea folosi calitatea de Președinte al Consiliului UE (chiar dacă nu va prezida și Consiliul pentru afaceri externe) și pe cea de partener strategic al SUA pentru a limpezi lucrurile și a avansa o nouă ofertă de negocieri bazată pe o regăsită solidaritate transatlantică. Bucureștiul ca un „honnest broker” în disputa nucleară dintre Iran și puterile euro-atlantice ar avea numai de câștigat.
În același timp și cu același titlu România ar putea aborda problema fracturii din cadrul UE între „Europa Veche” – imperialist-globalistă, americano-alergică, rusofilă, și israelosceptică – și „Europa Nouă” – național-suveranistă, americanofilă, ruso-alergică și arabosceptică. În mod normal amenințarea destrămării UE în siajul acesteia, cumulată cu cea a ciocnirii plăcilor tectonice euro-atlantică și euro-asiatică, ar trebui să impună abandonarea euroșovinismului geramano-francez în favoarea unui federalism democratic european autentic, pe de o parte, și să faciliteze antanta americano-rusă, pe de altă parte.
Dacă în loc vom avea o antantă germano-rusă, dublată de una euro-arabă, în opoziție cu una americano-israelo-saudită, atunci Războiul Nord-Sud, va fi dublat de unul Est-Vest; adică de un haos global din care va ieși fie o nouă arhitectură a lumii, fie neantul.
Notă: Titlul aparține redacției, textul aparține autorului
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Consilierul pentru securitate națională al SUA, Michael Waltz, a cerut Ucrainei să „îndulcească tonul” în comunicarea sa cu guvernul SUA și să analizeze din nou „foarte atent” acordul privind vânzarea resurselor de minereuri rare propus de administrația Trump. Waltz a declarat acest lucru într-un interviu acordat FoxNews pe 20 februarie.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că forțele de apărare aeriană ale Ucrainei sunt în criză de rachete pentru sistemele Patriot fabricate în SUA, în timpul unei conferințe de presă pe fondul negocierilor în curs între SUA și Rusia. Acesta a povestit o discuție cu unul dintre comandanții săi, care a semnalat o situație critică.
Premierul britanic Keir Starmer urmează să îi propună președintelui american Donald Trump, săptămâna viitoare, la Washington, un plan prin care solicită desfășurarea a 30 000 de trupe europene în Ucraina pentru a menține o încetare a focului. Propunerea urmărește să contribuie la stabilizarea situației din Ucraina, trupele europene urmărind orice acord de încetare a focului.
În mod uluitor (sau nu) unei legi menite să apere cetățenii României i s-au opus ieri în Parlament, cu mânie proletară, trei formațiuni politice.
„Rușii le-au cerut americanilor un nou Yalta, adică o nouă împărțire a sferelor de influență, retragerea trupelor americane din Europa de Est și revenirea acestor țări sub controlul Moscovei”, a declarat miercuri seară Cristian Diaconescu, șeful cancelariei prezidențiale, la Antena 3 CNN.
Președintele interimar Ilie Bolojan a declarat, miercuri, că la întâlnirea cu președintele Franței, Emmanuel Macron, a fost reconfirmat Parteneriatul strategic dintre cele două țări și a anunțat că prezența militară franceză în România va fi consolidată în perioada următoare.
Germania și Franța au criticat declarațiile președintelui american Donald Trump potrivit cărora președintele ucrainean Volodimir Zelenski ar fi condus la invazia Rusiei în Ucraina. Potrivit ministrului german de externe Annalena Baerbock, președintele rus Vladimir Putin a fost cel care a început războiul din Ucraina.
În timpul unei vizite de lucru la o fabrică de drone din Sankt Petersburg, președintele rus, Vladimir Putin, a declarat, pe 19.02.2025, că luptătorii Brigăzii 810 Infanterie Marină aparținând Forțelor Armate ale Federației Ruse au trecut granița cu Ucraina în regiunea Kursk și “au pătruns pe teritoriul inamicului”.
Ministrul polonez al apărării, Wladyslaw Kosiniak-Kamysz, consideră că țările învecinate Rusiei nu ar trebui să se alăture unei eventuale misiuni de menținere a păcii în Ucraina, potrivit Polsat News. „Nicio țară care se învecinează cu Rusia nu ar trebui să fie implicată într-o astfel de misiune de stabilizare, deoarece ar putea duce cu ușurință la provocări.”
În contextul conflictului din Ucraina, spațiul aerian al României a fost încălcat de mai multe ori de drone rusești, unele dintre acestea prăbușindu-se pe teritoriul țării noastre. Camera Deputaților a adoptat legea care permite Armatei să doboare dronele care pătrund neautorizat în spațiul aerian al țării, precum și legea privind desfăşurarea pe timp de pace a misiunilor militare. Legile vor fi supuse votului final săptămâna viitoare, la Senat.
Una dintre rutele cu cel mai mare potențial, insuficient exploatate de Europa și Statele Unite, este coridorul care leagă statele din Asia Centrală, Caucazul și Europa, remarcă de George Scutaru, Director General al New Strategy Center și fost consilier pentru securitate națională al Președintelui României - într-un studiu realizat împreună cu Mamuka Tsereteli și Kaush Arha.
Pentru a descuraja Rusia și a menține pacea în Ucraina după război, „sute de mii” de soldați din alte țări vor trebui să fie desfășurați în Ucraina, a declarat ministrul lituanian de externe, Kestutis Budrys, la postul de televiziune lituanian LNK, relatează Delfi. „Știm ce volum (n.a. de trupe) sunt necesare pentru a descuraja Rusia. Vorbim despre sute de mii de soldați”, a argumentat Budrys.
Experta în securitate Ioana Constantin-Bercean, doctor al Universității din București și expert LARICS, a tras câteva concluzii ca urmare a declarațiilor lui J.D. Vance, vicepreședintele SUA în cadrul Conferinței de la Munchen.
Potrivit Reuters, Franța a invitat națiunile europene și Canada, care au fost absente de la summitul de luni de la Paris, la o a doua conferință privind Ucraina și securitatea europeană, care va avea loc miercuri. Norvegia, Canada, Lituania, Estonia, Letonia, Republica Cehă, Finlanda, Grecia, România, Suedia și Belgia se numără printre națiunile invitate, potrivit a două surse diplomatice.
Europa este pregătită și dispusă să își asume un rol de lider în furnizarea de garanții de securitate Ucrainei, a scris secretarul general al NATO, Mark Rutte, pe 17 februarie pe X. Remarcile lui Rutte au fost făcute după ce președintele francez Emmanuel Macron a găzduit la Paris un summit al puterilor europene. Summitul a avut loc înainte de începerea discuțiilor dintre SUA și Rusia privind încetarea războiului din Ucraina.
Profesorul de relații internaționale Valentin Naumescu, fost secretat de stat în Ministerul Afacerilor Externe, într-o analiză postată public a tras câteva concluzii după întrevederea liderilor europeni care a avut loc la Paris și la care România nu a participat.
Statele Unite ale Americii, puterea pacificatoare în care omenirea și-a pus speranța după cel de-al Doilea Război Mondial că o va proteja de o nouă catastrofă, și-a făcut foarte bine treaba și a menținut planeta sigură.
Este important să implicăm China în exercitarea de presiuni asupra președintelui rus Vladimir Putin, a declarat președintele ucrainean Volodimir Zelenski pe 17 februarie. „Vedem, cred, pentru prima dată, interesul Chinei. Cred că acest lucru se datorează în principal faptului că toate procesele se accelerează acum”, a spus Zelenski.
Liderii politici din Europa au atitudini diferite față de posibilitatea de a trimite forțe de menținere a păcii în Ucraina, ca parte a unui posibil acord de pace în războiul cu Rusia. În timp ce Regatul Unit și Suedia au fost, în general, favorabile ideii, alții, inclusiv Spania și Germania, consideră că astfel de discuții sunt premature, iar Polonia a respins trimiterea forțelor de menținere a păcii, deși și-a exprimat dorința de a sprijini o astfel de misiune. Suedia ar putea fi pregătită să își trimită propriul contingent de menținere a păcii în Ucraina în cadrul unui „mandat foarte clar”.
Reprezentanții NATO au atras atenția Kievului că forțele ucrainene utilizează în mod ineficient armamentul și echipamentele furnizate de țările alianței, în principal pentru că încearcă să combine aceste arme cu tacticile și deprinderile sovietice.
Europa trebuie să fie mai agresivă și „să-și dubleze sau să-și tripleze eforturile” pentru a ajuta Ucraina și pentru a oferi garanții de securitate, deoarece este continentul său, a declarat congresmanul republican Dan Crenshaw la 16 februarie în cadrul emisiunii Face the Nation de la CBS News.
Constantin Uzdriș, Expert afiliat EUROPULS pe probleme de securitate și spațiul ex-sovietic și realizator la TVR Moldova, semnează o analiză cu privire la cele mai recente evoluții ale scenei internaționale.
Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat că încheierea războiului Rusiei împotriva Ucrainei va fi dificilă și că procesul va necesita mai mult decât o singură întâlnire. Potrivit acestuia, președintele SUA dorește să pună capăt războiului într-un mod care să stabilească o pace durabilă și să protejeze suveranitatea Ucrainei, „astfel încât să fie o pace durabilă, nu ca peste trei sau patru ani să avem o nouă invazie”. Rubio a făcut această afirmație în cadrul emisiunii Face the Nation realizată de CBS News pe 16 februarie.
Șeful Conferinței de Securitate de la München, Christoph Heusgen, trebuia să dea siguranță europenilor în fața evenimentelor care s-u prăbușit peste Europa. În schimb, Heusgen, a izbucnit în lacrimi în timpul discursului său de închidere de duminică.
China intenționează să-și intensifice activitatea militară în jurul Alaskăi, incluzând foarte probabil zborurile cu bombardiere, a declarat pe 13 februarie principalul general american responsabil cu apărarea Americii de Nord.
Din România, ministrul apărării și ministrul de externe participă la cea de a 61-a ediţie a Conferinţei internaţionale de securitate de la Munchen (Munich Security Conference/MSC 2025), în cadrul căreia vor fi abordate ameninţările de securitate actuale şi provocările din domeniile politic, economic, comercial şi tehnologic.
Din toamna trecută, au apărut informații că Rusia întâmpină dificultăți în a înlocui pierderile de vehicule blindate. Totuși, situația s-ar putea schimba la 180 de grade după oprirea războiului din Ucraina, dacă Rusiei i se va permite să producă tehnică militară în același ritm. Un semnal pozitiv vine de la trimisul special al președintelui Trump, Keith Kellogg, care a declarat că Rusia va trebui să facă concesii în negocieri, precum reducerea forțelor armate, dar Moscova știe cum să ocolească astfel de angajamente.
Au trecut aproape trei ani de la momentul în care Rusia a început invadarea pe scară largă și total neprovocată a Ucrainei.
De atunci, pentru Ucraina, războiul a avut atât coborâșuri cât urcușuri, iar acum pare că se îndreaptă către final. Potrivit administrației de la Casa Albă, după discuții cu Kievul și Moscova, inclusiv o convorbire telefonică între președinții Trump și Putin, soluția opririi războiului ruso-ucrainean începe să se întrevadă.
Alegerile din România au fost date ca exemplu chiar de către vicepreședintele SUA, pentru a sublinia slăbiciunile Europei.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 14 februarie 2025, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
Președintele interimar Ilie Bolojan a subliniat că România nu lucrează cu scenarii privind un atac direct al Federației Ruse, dar a amintit că la nivelul NATO planuri de apărare includ toate scenariile posibile iar la aceste planuri au contriuit și forțele armate ale României.
Statele Unite nu au încetat să ofere Ucrainei informațiile de informații necesare apărării acesteia, a declarat reprezentantul SUA pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff.
Veste bună pentru industria de apărare din Europa, și în special pentru industria aeronautică din Franța: Avioanele de luptă franceze Rafale M au reușit să „învingă” F/A-18E Hornet americane.
Marea Britanie este cel mai belicos stat din lume, susține serviciul rus de informații externe (SVR), acuzând Londra că saboteazî eforturile SUA de a asigura pacea în Ucraina.
Germanii se tem că avioanele de luptă F-35 de generația a cincea pe care doresc să le achiziționeze ar putea fi inutile în cazul unei rupturi cu Washington, deoarece americanii le-ar putea dezactiva de la distanță.
Începând din 2024, Forțele Aeriene ale SUA au întrerupt implementarea inițiativei NGF (Next Generation Fighter) privind avioanele de luptă de generația a VI-a, care face parte din programul mai amplu NGAD (Next Generation Air Dominance). Această decizie a fost luată pentru a reevalua viabilitatea proiectului. Potrivit unor surse consultate de revista americana The War Zone, în urma discuțiilor cu diverși oficiali militari americani, evaluarea a scos la iveală informații esențiale, în special în ceea ce privește importanța menținerii superiorității aeriene în viitoarele scenarii de luptă.
Importurile tuturor statelor europene de arme au crescut cu 155%, în perioada 2020-2024, iar Ucraina a devenit cel mai mare importator de arme din lum,e în urma invaziei Rusiei din 2022, potrivit unui raport publicat luni de SIPRI, un important think-tank privind analiza conflictelor.
La o primă vedere, părea că administrația Trump reușește cu grație să își autosaboteze interesele militare strategice doar în relația cu Europa, prin subminarea activității NATO. Dar unda neîncrederii s-a propagat rapid atingând aproape cu aceeași amplitudine și fratele mai mic al NATO, așa cum mai este cunoscută alianța AUKUS bazată pe un acord în care se presupunea că SUA vor lupta umăr la umăr cu Australia și Marea Britanie pentru protejarea Indo-Pacificului.
Ucraina a încheiat un acord cu compania germană de apărare Diehl Defense pentru a tripla furnizarea de sisteme de apărare aeriană și rachete IRIS-T, după cum a anunțat ministrul ucrainena al apărării Rustem Umerov la 9 martie. Acest acord vine într-un moment în care Ucraina se confruntă cu intensificarea atacurilor aeriene din partea Rusiei, în special atacul din 23 februarie, care a fost cel mai mare atac cu drone de la începutul invaziei la scară largă. Umerov a declarat pe Facebook că acordul semnat pregătește terenul pentru proiecte industriale semnificative care vor spori capacitățile de apărare aeriană ale Ucrainei.
La 9 martie, președintele american Donald Trump a declarat într-un interviu acordat postului Fox News că Ucraina „ar putea să nu reziste” invaziei la scară largă a Rusiei, indiferent de asistența americană oferită. Administrația Trump a fost criticată pentru decizia să de a întrerupe ajutorul militar vital și frunizarea de informații către Ucraina - o decizie care a fost salutată de Kremlin. Maria Bartiromo, corespondentul Fox News, l-a întrebat pe Trump despre comentariile făcute de președintele polonez Andrezj Duda, care a menționat anterior într-un interviu pentru Fox că Ucraina nu ar supraviețui fără sprijinul SUA.
Compania Boeing a finalizat construcția a 20 de noi silozuri pentru sistemul Ground-Based Midcourse Defense (GMD) la Fort Greely, Alaska, crescând numărul de interceptoare care pot fi desfășurate acolo de la 40 la 60. Proiectul, care include infrastructura subterană necesară, cum ar fi instalațiile de servere pentru menținerea pregătirii interceptoarelor, a fost analizat de Defense News.
Forțele Armate Ucrainene au integrat în operațiunile lor sistemul românesc de rachete antiaeriene cu rază scurtă de acțiune CA-95. Portalul național ucrainean de informații „Tysk” a publicat imagini ale acestui sistem. CA-95 românesc este derivat din sistemul sovietic Strela-1, care este un model al Strela-10, și a fost modificat pentru a îndeplini cerințele militarilor ucraineni. Acest sistem este montat pe un vehicul TABC-79 fabricat de ROMARM, înlocuind vehiculul blindat ușor BRDM-2
Biroul Electoral Central (BEC) a respins, sâmbătă seară, înregistrarea candidaturii lui Călin Georgescu, anunţă preşedintele AUR, George Simion.
Portalul rus de propagandă Topwar citează presa ucraineană care semnalează că, după ce recent SUA au încetat să mai transfere informații la Kiev, inclusiv informații prin satelit, reprezentanții americani au întrerupt acum și sprijinul pentru echipamentele de război electronic instalate pe avioanele de vânătoare F-16 întrebuințate de Forțele Aeriene ale Ucrainei.
Există dovezi că Rusia alimentează migrația în mai multe moduri, inclusiv transportarea persoanelor către granițele UE, sprijinirea contrabandiștilor și creșterea instabilității și violenței în anumite regiuni, inclusiv Siria și părți din Africa. La acestea se adaugă „știrile false” despre migrație răspândite de trompetele Moscovei pentru a „perturba unitatea europeană”.
China, Iranul și Rusia vor începe luni exerciții militare navale comune în apropierea Iranului, relatează Reuters, citând Teheranul și Ministerul chinez al Apărării.
Cea mai recentă evaluare a situației trupelor care s-au confruntat până acum în războiul din Ucraina a fost făcută de o sursă neguvernamentală și arată că peste 50.000 de militari ruși au dezertat de când Kremlinul și-a extins războiul împotriva Ucrainei în urmă cu trei ani. Potrivit propriilor declarații, grupul și-a bazat raportul pe documente rusești scurse.
În Germania s-au încheiat cu succes discuțiile preliminare privind formarea unui guvern de coaliție între CDU/CSU și SPD. Negociatorii au ajuns la un acord, a informat agenția DPA.
Premierul Viktor Orban a anunţat sâmbătă că Ungaria şi Statele Unite vor conveni asupra unui pachet de cooperare economică care va ajuta economia ungară şi ar putea compensa efectul unor posibile tarife americane, informează Reuters și Agerpres.
Doi militari ai armatei staționați la baza Lewis-McChord din Washington și un fost soldat din Oregon au fost acuzați că au furnizat Chinei zeci de hard disk-uri ce conțineau informații militare clasificate.
Forțele Aeriene ale SUA își continuă misiunile în Europa, ultimul exercițiu implicând un zbor deasupra Italiei, împreună cu avioane Eurofighter Typhoon ale ”Aeronautica Militare” (Forțele Aeriene Italiene).
Premierul australian Anthony Albanese a declarat că Australia este deschisă pentru desfășurarea de trupe în Ucraina, ca parte a unei misiuni de menținere a păcii care va supraveghea respectarea unui viitor încetare a focului între Ucraina și Rusia.
Pentru a doua oară în trei luni, șeful Serviciului Federal de Informaţii al Germaniei (BND), Bruno Kahl, avertizează că Rusia ar putea ataca NATO.
Potrivit surselor publicației Expressen, înghețarea planificării americane nu se aplică exercițiilor pentru care s-a decis deja să se desfășoare în 2025.
Pentru cei care mai au încă dubii față de ceea ce vrea să facă Rusia prin și după războiul din Ucraina, revista Cipher Brief, una dintre cele mai renumite publicații din lume privind analizele de informații și politico-militare de nivel strategic, a prezentat, pe 6 martie, o paralelă edificatoare între ceea ce trăim în prezent și anul 1938, an care a precedat cel de-al Doilea Război Mondial.
Poziția Europei care și-a reiterat sprijinul privind cauza Ucrainei după pasul în spate mare făcut de SUA, precum și planul de reînarmare european, nu au fost privite cu ochi buni la Moscova. Imediat după reiterarea acestui sprijin propaganda rusă a pus tunurile pe statele europene iar România a fost, alături de Polonia, din nou ținta.
Forțele armate ruse au recucerit trei sate din regiunea Kursk a Rusiei, în care armata ucraineană a pătruns de la începutul lunii august a anului trecut, a raportat de agenția de stat rusă TASS.
Șeful NATO, Mark Rutte, a spus că s-a întâlnit cu mulți șefi ai companiilor de producție de apărare, pe care i-a îndemnat să răspundă cererii mai mari.
Președintele american Donald Trump ia în considerare retragerea trupelor americane din Germania și relocarea lor în Europa de Est.
Armata rusă continuă loviturile aeriene nocturne asupra Ucrainei, dar dronele kamikaze Geran-2, care până acum au fost folosite individual, au început să fie întrebuințate în roiuri.
Andrzej Duda înaintat Președintelui Sejmului (parlamentul polonez) un proiect de amendament la Constituție, care prevede cel puțin 4% din PIB ca un prag obligatoriu pentru cheltuielile militare. Iar Varșovia nu se oprește aici.
Pe 28 iunie 1914, Gavrilo Princip i-a asasinat pe arhiducele Franz Ferdinand, moștenitorul tronului austro-ungar și pe soția acestuia, ducesa Sofia. O lună mai târziu, Curtea imperială de la Viena a declarat război Serbiei. Totul se putea termina în acel punct al istoriei, dar alianțele internaționale au funcționat. Imperiul Țarist și Franța s-au mobilizat pentru apărarea Serbiei. Germania s-a alăturat Austro-Ungariei, iar Marea Britanie și-a respectat cuvântul dat în urmă cu 75 de ani de a susține Belgia dacă este atacată. Toți conducătorii de la acea vreme au fost oameni de onoare, deși cunoșteau foarte bine ce înseamnă un conflict la nivel de mari puteri.
