Europa e contra-cronomentru. Industria de apărare necoordonată se vede cel mai bine în Ucraina: Zeci de modele de armament sunt un coșmar logistic pentru trupe
În ciuda eforturilor NATO și ale Uniunii Europene de a promova cooperarea și integrarea în achizițiile de arme, în special în contextul războiului din Ucraina, unii se îndoiesc că problema achiziției și livrării lente poate fi rezolvată.
Avionul Gripen, produs de Saab (U.S. Air National Guard photo by Senior Master Sgt. Edward Snyder 1
Fiecare țară europeană își menține propria strategice, practici de achiziție, specificații, procese de aprobare, instruire și priorități, ceea ce duce la probleme de compatibilitate cu sistemele de arme. Nici măcar muniția și piesele nu sunt întotdeauna interschimbabile, provocând probleme de întreținere și defecțiuni.
După ce că, după încheierea Războiului Rece, cheltuielile militare în Europa au scăzut, Europa mai are și o faună bogată de echipamente de același tip. Spre exemplu, există 27 de tipuri diferite de obuziere, 20 de tipuri de avioane de luptă și 26 de tipuri de distrugătoare și fregate, potrivit unei analize a McKinsey & Company.
Micael Johansson, președintele Saab, remarcă același lucru, într-un interviu pentru NYT: „Fiecare țară decide singură de ce capacități are nevoie”.
În această vară, Johansson a fost numit vicepreședinte al consiliului de administrație al Asociației Industriei Aerospațiale, Securității și Apărării din Europa (ASD Europe), o asociație care reprezintă peste 3.000 de companii. Potrivit lui Johansson, Uniunea Europeană trebuie să planifice în comun procesul de apărare, dar diversitatea investițiilor, practicilor și tehnologiilor din sectorul apărării din Europa complică eforturile de standardizare a producției.
Fiecare Armată, cu particularitățile sale
Sunt cazuri când statele membre ale alianței NATO folosesc aceeași aeronavă, dar cu sisteme de criptare complet diferite și instrumente diverse. Și după cum au descoperit soldații ucraineni pe teren, obuzele de 155 mm produse de o companie uneori nu pot fi folosite pe un obuzier produs de alta.
Principalele provocări ale Uniunii Europene sunt lipsa de materii prime precum titanul și litiul și deficitul de explozibili, în special praful de pușcă, de care depind producătorii întregii industrii de armament.
Coordonarea unei game variate de sisteme de arme, practici și tehnologii pentru a lucra în comun rămâne cea mai mare provocare.
Standardele de interoperabilitate stabilite de NATO urmăresc să rezolve această problemă, dar nu sunt întotdeauna implementate eficient, ceea ce a fost recunoscut și de șeful diplomației europene, Josep Borrell, afirmând : „Gradul de cooperare dintre armatele noastre este foarte scăzut”.
Auditul anual regulat al Agenției Europene de Apărare a arătat că doar 18% din investițiile în sectorul apărării sunt realizate în comun, ceea ce reprezintă jumătate din țintă.
Dependența de SUA rămâne ridicată
Un obstacol semnificativ în calea coordonării este dependența ridicată de securitate a Europei de Statele Unite.
Au crescut solicitările pentru creșterea cheltuielilor europene pentru apărare și a cooperării, dar acest lucru necesită un echilibru delicat între concurență, inovare, reducerea deșeurilor și raționalizarea operațiunilor. Guvernele investesc deja milioane sau miliarde de euro în apărare și, desigur, toată lumea vrea să-și susțină propria industrie și lucrătorii.
Potrivit lui Johansson, dacă se vor face progrese la nivel european, va fi nevoie de coordonare și încredere, ceea ce va dura mult timp.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News