Poți descărca aplicația:
Get it on App Store Get it on Google Play
SUA vs. China: Înșelătoarea liniște a mătăsii (III)
Strategica
Data publicării:
Suntem la finalul lunii aprilie. Washington DC pare deja un tărâm îndepărtat, unde fiecare locuitor se teme să răspire aerul de frica virusului. Lumea întreagă așteaptă deciziile lui Trump. Primii sunt leaderii chinezi care s-au văzut repudiați prin eșecul diplomației măștilor. Din multe capitale, acest gest a fost catalogat ca fiind unul de frondă, nici de cum de ajutorare dezinteresată.
EXCLUSIV

Adiacent prea publicului Oraș Interzis din Beijing, spre nordul capitalei chineze, liniștea permanentă care înconjoară Zhongnanhai „Palatul celor două mări”, este spartă doar de micile convoaie de limuzine oficiale care trec pe sub imensa poartă a Noii Chine, traversează parcul unde sunt desenate mările centrală și de sud (lacuri care celebrează și poartă numele marilor cuceriri navale ale dinastiei Qing) pentru a ajunge cu ocupanții din spatele geamurilor fumurii, spre complexul de clădiri ascuns de mici pâlcuri de copaci, unele imperiale, altele maoiste. În chiar stânga imensei săli de banchete, clădirea unde se află biroul președintelui chinez Xi, prezintă o particularitate arhitectonică ciudată. Este singura construcție pe care activiștii revoluției culturale nu au modificat-o conform perceptelor din cărticica roșie. 

Biroul conducătorului Chinei exprimă, prin tocmai efigia neschimbată a timpului, esența puterii chineze. Mai mult sau mai puțin ambițioși, dintre toți președinții Chinei post maoiste, Xi rămâne cel mai puternic dintre ei. În timpul măsurat după moarte lui Deng, președintele actual al Chinei este element critic al arhitecturii expansiunii Chinei în lume. Este cel mai determinat să își lase numele gravat în istorie și în piatra marelui zid chinezesc, alături de idolul său Mao ZeDong. O determinare fundamentală, practic moștenită de la tatăl său, leader comunist produs al revoluției maoiste, care va face ca demersul de reasertare a puterii americane să devină pe atât de periculos cât poate fi de dură reacția leaderului suprem din Zhongnanhai. 

 

China, viziune leninistă asupra puterii globale a SUA

 

Pentru Beijing există o singură și foarte simplă viziune asupra puterii globale a Statelor Unite. Acestă viziune este una pur leninistă și are două elemente fundamentale: importanța armatei americane (cu emfază pe puterea nucleară a acesteia) și dolarul american (inclusiv profunzimea și lichiditatea piețelor financiare ale Statelor Unite care stau la baza acesteia). Pentru China toate celălalte elemente geo-strategice sunt simple detalii. 

Nici o putere din lume, fie ea economică, politică sau militară nu a avut o influență mai mare asupra modelării profilului ideologic maoist cum a avut-o rapida consolidare globală a influenței americane postbelică. Fascinația lui Mao în fața puterii americane, cumulată cu dezamăgirea enormă creată de politicile sovietice cu privire la viitorul națiunii sale, au făcut ca toate laboratoarele de cercetare ideatice din China să studieze pentru a înțelege și apoi aplica mecanismul american. Cu o singură remarcă: valorile comunismului și ale politicilor leniniste sunt de neschimbat. 

Prisma prin care astăzi China vede lumea, inclusiv conducerea ei supremă este de fapt identică cu cea a secolului trecut. Nu mai departe de malul Potomacului, Donald Trump are o viziune la fel de veche, tot de un secol, asupra mecanismului puterii americane. Practic cei doi leaderi, despărțiți de pandemia SARS Covid 2 se luptă pentru viziuni surori, cu aplicații ideologice diametral opuse. Amândoi sunt naționaliști, amândoi cred în destinul lor divin și cel imperial al popoarelor pe care le conduc, amândoi cred în instituția conducătorului suprem.

Pentru Trump orice critică este lovitură de stat, pentru Xi orice abatere de la măreția Chinei este o trădare. Siamezi prin destin, prinți prin creștere, bogați prin putere, cei doi leaderi vor trebui să decidă în următoarele luni cum își vor direcționa eforturile de menținere la putere. Trump are vestigiile Obamiene de dislocat, Xi are susținătorii lui Ziang Zemin (venerabilul leader ales de Deng să conducă China post Mao) de învins. Amândoi au de condus, în același timp lupta pentru supremația globală. Orice greșeală personală înseamnă aducerea statelor pe care le conduc cu cel puțin un deceniu înapoi. Orice succes, propulsează actorii spre decenii de dominație globală. Istoria are un singur piedestal și o singură coroană de oferit. 

 

SUA și China ies șifonate din pandemie

 

Toate statele sunt conștiente de ceea ce leniniștii numesc „putere obiectivă” și dorința marilor puteri de a o implementa. Dar percepția puterii este la fel de importantă. China lucrează acum ore suplimentare pentru a repara daunele enorme aduse poziției sale globale, care a rezultat din originea geografică a noului coronavirus și din eșecul de a nu anunța epidemia în primele săptămâni de la identificarea pericolului. Oricare ar fi noua generație a diplomaților „războinici-lupi” din China, realitatea este că tăcerea Chinei a avut un impact uriaș asupra evoluției pandemiei (ironia este că acești tineri lupi adaugă la aceste daune, nu le ameliorează). Reacția anti-chineză și acuzațiile de răspândire voită a virusului, adesea încărcate rasial, au fost observate în țări la fel antagonice ca interese precum India, Indonezia sau Iran. Puterea obiectivă chineză riscă să fie ridiculizată de tocmai cei pe care aceasta o copiază cu nesaț, americanii.

Din diferite motive nici Statele Unite nu ies din criza covid cu mult mai bine. Lumea a urmărit cu groază cum un președinte american acționează nu ca lider al lumii libere, ci ca un apotecar de vraci care recomandă „tratamente” vândute pe internet și la kilogram. A văzut ce înseamnă „America first” pusă în practică: nu vă uitați la Statele Unite pentru ajutor într-o adevărată criză globală, pentru că nici măcar ele însele nu se pot îngriji.

Odată, atunci când măreția americană însemna efortul uriaș de înfrângere a nazismului sau comunismul, a existat podul aerian pentru salvarea berlinezilor de blocada sovietică. Acum există imaginea USS Theodore Roosevelt invadat de virus în timp ce singurul portavion operațional chinez Liaoning trece nestingherit pe lângă insula rebelă Taiwa. Lumea a citit despre rapoarte ale unei administrații care încearcă să preia controlul exclusiv al unui vaccin dezvoltat în Germania și o intervenție federală pentru a opri vânzarea comercială de echipamente personale de protecție către Canada. Când un ambasador anodin american anunța Bucureștii panicați de apariția virusului că măreața lui Americă trimite un cec de abia 800 000 de USD (700 000 EU), la doar zile după ce un teledon adunase de la românii mai bine situați peste 2 600 000 EU, atunci înțelegi disperarea efectivă a lumii față de falsitatea unor alegeri, de minciuna unor percepte strategice vândute pe post de sticlă colorată. Lumea pe care o credeam defintiv construită, cea a civilizației vestice este dată peste cap.

 

Punct și de la capăt

 

Pandemia de coronavirus pare să fi distrus o mare parte din ceea ce a mai rămas din relația SUA-China, la trei ani de la instalarea marelui blond la Casa Albă. Pentru Washington, orice revenire la o lume a „angajamentului strategic” înainte de 2017 cu Beijing nu mai este sustenabilă din punct de vedere politic. 

Realegerea pentru un al doilea termen a lui Donald Trump va însemna o mai mare decuplare și o tentativă mult mai concretă de contenire a expansiunii chineze, impusă de baza electorală a lui Trump. Este exact categoria socială ieșită să facă o nouă revoluție americană împotriva, acum nu a imperiului britanic, ci a măsurilor de izolare, implicit de blocare a economiei americane. Votanții lui Trump au învăluit aceste proteste, ca de altfel toți ceilalți protestatari din lume, cu narativul drag oricărui rebel, acela al apărării drepturilor și libertăților individuale. Nimic mai frumos și nimic mai grandios decât să dai cu parul în polițiști, după ce ai stat acasă două luni. Fiind încurajați de însuși Trump, dorința patriotică de a muri infectat pentru patrie, nu este deloc o ideologie capitalistă. Este una pur leninistă. Ridicolul situației este că această ideologie este pusă în aplicare de chiar cei mai fioroși apărători ai capitalismului. Simbioza dintre leninism și profitul capitalist este desăvîrșită. 

Apoi, pentru China mai există și supărarea internațională larg răspândită asupra originilor virusului. Deși această strategie va fi uneori incoerentă prin intervențiile personale ale președintelui Trump, la nivelul maselor, repetiția, așa cum o face la trei zile odată și secretarul de stat Pompeo, a teoriilor conspirației care nu pot fi niciodată dovedite, va avea efect de înăsprire a tonului popular antichinez. Ca atare și la Beijing duritatea pozițiilor antiamericane va crește. Strategia pe care Washington a avut-o timp de un deceniu cu privire la Beijing, odată eliberată de dictatul limbajului politic corect va produce o reacție simterica, tot leninistă. Elita chineză nu va permite insulta iar de aici oricine își poate scrie propriul scenariu, potrivit fanteziei personale. Căci reguli nu vor mai fi, sau cel puțin nu cele cunoscute. 

 

Relație de confruntare între SUA și China, indiferent cine va conduce Casa Albă

 

Într-o administrație Biden, concurența strategică și decuplarea economică, în unele zone ecomice strategice va fi chiar o eliminare în forță a intereselor chineze, va continua fără însă tonul strident trumpist. Politica de blocare a Chinei probabil va fi executată pe o bază mult mai sistematică și lăsând un anumit spațiu de cooperare în domenii pre-definite, cum ar fi schimbările climatice (exact elementul critic tehnologic pe care China nu il percepe corect astăzi), pandemiile și/sau stabilitatea financiară globală. În oglindă, Beijing poate prefera realegerea lui Trump față de alternativa democrată. Beijing poate considera că Trump are valoare de întrebuințare mai mare prin tendința sa de a fractura alianțele tradiționale, de a se retrage din mecanisme internaționale multilaterale a  și de a dezarta episodic din parteneriatele regionale. Oricum, relația celor de la Washington cu cei de la Beijing va deveni una de confruntare, indiferend de ocupantul de la Casa Albă.

La Beijing, răspunsul Chinei la demersul continuu de întărire a Statelor Unite este acum în plin proces de reasertare. În afară de mici ieșiri publice, după eșecul previzibil dar practic rușinos al strategiei de a arunca vina originii virusului în curtea americană, leaderul suprem Xi nu a efectuat nici un fel de schimbare radicală a mesajului din ultimii doi ani. Acest proces de redefinire a jocului geopolitic, început în 2018, în timpul primului an al războiului comercial SUA-China presupune astăzi o reprogramare. Lingvistic cel puțin, noul dicționar politic chinez pare să fi intrat, din cauza pandemiei și consecințelor internaționale, într-un model de dezvoltare accelerat. 

Înainte de președinția Xi, strategia leninistă a Partidului Comunist obliga China să aștepte până la momentul de corelare tehnologică, culturală și națională a forțelor economice și militare interne, înnainte ca Beijing să propună lumii ajustări majore la ordinea regională și internațională - inclusiv pe subiectele fierbinți ca Taiwan, Marea Chinei de Sud și prezența SUA în Asia. În conformitate cu politica externă imprimată de către Xi, Beijingul a devenit semnificativ mai asertiv, asumându-și riscuri calculate - și până acum de succes – pentru a produce schimbări pe teren, așa cum s-a demonstrat prin construcția insulelor artificale din Marea Chinei de Sud sau Inițiativa Belt and Road (BRI). 

 

Ce strategie abordează China?

 

Reacția Statelor Unite la această abordare a fost considerată de către chinezi ca fiind ușor gestionabilă, dar acest calcul s-ar putea schimba într-o lume post-pandemică. Xi ar putea căuta să amelioreze tensiunile cu Statele Unite până când pandemia va fi pierdută în memoria politică. Cererile monetariste ale lui Trump sau un alt președinte să fie satisfăcute prin sacrificarea unui cincinal de dezvoltare accelerată. Mai mult, dacă leaderul chinez se va confrunta cu provocări interne și mă refer la eterna luptă dintre cei doi mari poli de putere, Shanghai și Beijing, ca să nu amintim practic intrarea periculos de violentă în arena internă a grupului din Hong Kong, atunci el ar putea adopta o abordare naționalistă a politicii externe, evocând nu numai secolul de umilință după războaiele opiumului, dar și trădările severe provenite din spațiul occidentalizat al lumii financiare din Taiwan. 

Ambele tendințe vor apărea probabil în comportamentul politic chinez până la încheierea procesului de revizuire a politicii interne a Chinei, care cel mai probabil se va întâmpla doar cu puțin timp înainte de cel de-al 20-lea Congres al Partidului Comunist din 2022. Dar dacă stilul autoritar al președintelui Xi de până acum este vreun indiciu, este probabil ca acesta să se intensifice în fața oricărei disidențe interne. Acest fenom va duce la poziției ireductibilă a Chinei, inclusiv în problemele cronicizate precum Taiwan, care este și cel mai sensibil detonator din relația SUA-China.

Beijingul va continua cu o și mai mare forță strategia de reducere a spațiului internațional al Taiwanului, zilele acestea observând, cu toții, cum eforturile americane pentru a asigura readmisia Taiwanului în Organizația Mondială a Sănătății au fost eficient destabilizate. Prezența lui Xi la conferința fondatoare a unuia dintre cele mai ample proiecte ONU de asigurare a resurselor medicale împotriva viitoarelor pandemii, alături de OMS, dovedește clar că SUA nu reușesc, pentru moment să construiască internațional o a doua Chină. Fără o a doua Chină, SUA nu au niciun partener real de izolare a culoarelor comerciale ale Chinei și de creare a unei dizidențe la vîrful conducerii din Beijing. De aceea proiecția este că Partidul Comunist Chinez va intensifică limbajul naționalist, exact cum a făcut-o Trump, prin încurajarea revoltelor americane din ultimile săptămâni, iar lipsa de spațiu vital pe tema Taiwan va reprezenta un test fundamental pentru confirmarea sau nu a puterii obiective americane. 

 

Riscul unei confruntări militare

 

Având în vedere acest lucru, fenomenul periculos pe care îl putem observa este că recentele eforturi de iritare a puterii chineze, prin încercările lui Trump de a îmbunătăți angajamentul la nivel oficial între Washington și Taipei, au trecut deja de linia roșie de demarcație dată de „politica unei singure Chine” care a stat la baza normalizării relațiilor sino-americane din 1979. Dacă aceste înțelegeri se prăbușesc, perspectiva unei forme de confruntare militară dintre cele două super puteri, asupra Taiwanului, trece brusc de la abstract la realitate. 

Să nu uităm însă, că pentru SUA urmatorii doi ani sunt decisivi în recuperarea lor economică, iar oricine va fi în Biroul Oval va fi extrem de atent la schimbările de politică chineză.  O decizie de la Washington de a pune capăt investițiilor fondurile de pensii americane în China, de a restricționa investițiile chineze în obligațiuni ale Trezoreriei SUA sau de a începe un nou război valutar (exacerbat de lansarea recentă a noii monede digitale a Chinei) ar elimina rapid  liantul substanțial de interese care a menținut cele două țări într-un echilibru fragil, dar stabil. 

Pe de altă parte o decizie de la Beijing de a militariza din ce în ce mai mult BRI-ul ar crește riscul războaielor prin proxy. Mai mult, pe măsură ce confruntarea dintre SUA și China se dezvoltă, sistemul multilateral, cu normele și instituțiile sale, începe să se disipeze. Aceste mecanisme vor deveni ele însele arene de rivalitate dintre Washington și Beijing. Ceilalți actori vor fi practic obligați să aleagă. Si vor alege, în primul rând, interesul propriu național, provocând o și mai mare destabilizare a relațiilor internaționale.

Cu Statele Unite deteriorate economic și obligate să își mențină hegemonia mondială, cu o China aflată sub complexa moștenire a pandemiei, observăm că nu există niciun „manager de sistem” pentru a menține sistemul mondial funcțional și în ordine. Istoria nu se repetă ad-literam, dar seamană deseori în evenimentele sale esențiale. Este posibil să nu fie încă războiul rece 2.0, dar începe să arate destul de bine cu anii premergători trădării efectuate de către democrațiilor de atunci, la Munich în 1938, anul real al declanșării celui de-al Doilea Război Mondial. 

Notă redacția DefenseRomania: Textul reprezintă strict opinia autorului

CITEȘTE ȘI PRIMA PARTE A ANALIZEI: SUA vs. China: Înșelătoarea liniște a mătăsii (I)

CITEȘTE ȘI PARTEA A DOUA A ANALIZEI: SUA vs. China: Înșelătoarea liniște a mătăsii (II)


Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență

Get it on App Store
Get it on Google Play

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News

Reziliență prin cooperare: inițiativa românească ce conectează NATO, UE și statele din Sud-Estul Europei
Anatomia propagandei ruse: Rachete Oreshnik și Kalibr pentru Venezuela. Cum folosește Rusia criza din Caraibe pentru a testa liniile roșii ale SUA
Avertismentul tranșant al Suediei: „NATO riscă să piardă următorul conflict decisiv” dacă nu inovează în ritmul Ucrainei
De ce pariul doar pe drone nu e câștigător. O mare putere europeană a demonstrat pe ploaie torențială și în noroi că artileria și tancurile fac ce nu pot face UAV-urile
Tactica riscantă a Rusiei la Pokrovsk eșuează? Militarii ucraineni ai Direcției de Informații Militare (GUR) ranforsează capul de pod și blochează infiltrarea
Lovitură strategică în Crimeea (FOTO/VIDEO): Ucraina a distrus „creierul” unui sistem S-400. Operațiunea fracturează apărarea aeriană a Rusiei
Răspuns la amenințarea Rusiei: Cehia crește ținta de recrutare și vizează o armată de 37.500 de soldați
Anul 2008-Invadarea Georgie de către trupele armatei ruse
EXCLUSIV
Epilog pentru alții: Rusia sfidează decizia CEDO privind despăgubirile cuvenite Georgiei, în timp ce guvernul țării afectate se complace în vasalitatea față de Moscova
Fotografie ilustrativă: Donald Trump / flickr, Official White House Photo by Tia Dufour
EXCLUSIV
„Să se lupte între ei”. Abandonul strategic al Statelor Unite. Analiza deciziei care oferă Rusiei undă verde și lasă Ucraina pe cont propriu
De ce are NATO nevoie de o nouă strategie nucleară. Alianța se concentrează pe arme și pe loialitatea SUA, dar ignoră problema fundamentală: lipsa unui plan credibil în fața Rusiei
Imagine foto cu caracter ilustrativ. Sursă foto: Forțele Navale Române
EXCLUSIV
Iluzia miliardelor: Lecții pentru România din acordul istoric Pakistan-SUA privind zăcămintele rare 
Bilanțul după o noapte grea pentru ruși: Dronele ucrainene au lovit portul Tuapse, substații electrice, depozite și baze ale armatei. Inclusiv un petrolier
Cum arată armada americană fără precedent din Caraibe. USS Gerald R. Ford, cel mai scump și modern portavion construit vreodată, în fruntea forței SUA din jurul Venezuelei
Războiul Rece 2.0: SUA și China, în cursă pentru a ajunge pe Lună. SpaceX-ul lui Musk ar putea fi Nemesisul pentru NASA în fața Chinei
Cele trei scenarii despre cum SUA ar putea ataca Venezuela. Și de ce miza reală e mai mare decât traficul de droguri
Cât au cucerit rușii în ultima lună în Ucraina și cât la sută din teritoriu ocupă. Paradoxal cele mai mari probleme nu sunt la Pokrovsk
Capcana „zidului anti-drone”. Europa se concentrează pe o iluzie defensivă, în timp ce pilonii descurajării sale se erodează: Rusia nu se mai teme suficient de mult de NATO
Undă verde de la Pentagon, frână de la Casa Albă. Rachetele Tomahawk, miza unui joc politic între SUA și Rusia, cu Ucraina la mijloc
Lovitură strategică a Ucrainei: SBU anunță că, de la începutul anului, a distrus 48% din totalul sistemelor „Panțir” ale Rusiei
Zelenski: Agențiile de spionaj ale Ucrainei au distrus lăudata rachetă “Oreshnik” a lui Putin în adâncimea teritoriului rusesc
Finlanda ridică miza la granița cu Rusia. 15.000 de soldați, inclusiv aliați NATO, simulează „condiții de război” într-un mesaj direct pentru Moscova
Orele regimului Maduro sunt deja numărate? Statele Unite au identificat deja ținte militare în Venezuela iar o campanie aeriană împotriva acestora pare iminentă
Rusia a folosit în Ucraina racheta de croazieră 9M729, care a provocat retragerea SUA din Tratatul INF
Divizia 101 Aeropurtată a SUA, aflată la Mihail Kogălniceanu
EXCLUSIV
Tabloul global de securitate: De ce au fost retrași și unde vor merge militarii americani din România?
Ecouri ale războiului din Ucraina. Kievul își închide ambasada la Havana din cauza "complicității" Cubei în agresiunea rusă
Mobilitate militară accelerată: UE și NATO refac infrastructura pentru a facilita deplasarea convoaielor grele pe flancul estic
"Arme fantomă" în era digitală: O nouă amenințare de securitate se naște pe Facebook și Discord
Trump a ordonat Pentagonului să reia imediat testele nucleare americane
ANALIZĂ: De la minele din Congo la cripto. Sistemul financiar ilicit din China care susține economiile de război din Africa
România, un „aliat puternic” ignorat! Lideri republicani de top denunță retragerea brigăzii SUA din ţara noastră: „Un semnal greșit transmis Rusiei”

Ştiri Recomandate

Lecția ucraineană pentru NATO. Cum schimbă sistemul „Merops” ecuația de securitate la Marea Neagră și de ce pe viitor România nu mai are scuze în fața dronelor rusești
Mirajul flotei aeriene a Ucrainei: Între ambiția a 250 de avioane occidentale și realitatea banilor care nu există. Soluţia este în seifurile rusești
Arabia Saudită a fost desemnată de către SUA drept aliat major non-NATO. Dar ce presupune acest “statut”?Nicolae Iordan
Capcana „zonei gri”: De ce Rusia testează nervii NATO sub pragul Articolului 5 și de ce „calmul” nu mai e suficient
,,Scutul Ucrainei'' devine mai puternic? De ce upgrade-ul lansatoarelor Patriot la standardul M903 este o mutare strategică pentru ucraineni
Deja vu cu drone: O nouă dronă rusă a intrat 8 km în spațiul României în această noapte. Din nou ridicate Eurofighter și F-16 românești
Nu doar că nu e sfârșitul pentru F-22, ci e o nouă eră. În premieră un pilot american a controlat din cockpit o dronă de luptă MQ-20 Avenger
Bătălia de la Stalingrad, comparată de Putin cu războiul Rusiei din Ucraina. Paralela e greșită; dictatorul rus a uitat de ”cimitirul” Uniunii Sovietice 
Moment istoric: SUA au anunțat că vor vinde avioane F-35 Arabiei Saudite, decizie cu impact major în echilibrul de putere din Orient
Rachetele americane ATACMS au lovit adânc în Rusia. Ucrainenii au bifat azi o premieră strategică în colaborare cu Administrația Trump
Ucraina joacă în liga mare. După Rafale și SAMP-T franceze, vine rândul Spaniei, iar surpriza vine din Grecia: Coproducție de drone navale
Un avion de luptă francez de tip Rafale, decolând de una din pistele Bazei Aeriene 86 Borcea, România. Foto: Ambasada Franței în România
EXCLUSIV
Cu Rafale și Gripen la negocieri: Ucraina și avioanele care poate nu vor zbura niciodată, dar pot schimba termenii finali ai războiului rus
Câte tancuri pot produce rușii anual? Vestea bună e că exporturile s-au prăbușit, cea proastă că Rusia își reface stocurile pulverizate în Ucraina
S-70 Firehawk vin în Europa. Cehia a ajuns un acord pentru elicopterele Firehawk utilizate împotriva incendiilor forestiere
Urmează prezentarea primului prototip VLAH: Prima mașină de luptă blindată 4x4 concepută și produsă în România
Iluzia scutului de oțel și realitatea ,,podurilor de hârtie''. De ce NATO riscă să piardă războiul logistic cu Rusia înainte de a trage primul foc
Rheinmetall anticipează că până în 2030 își va crește vânzările de cinci ori
„Adversarul a început pregătirile”. Când sabotajul rusesc devine preludiul invaziei și necesitatea unui Război Rece 2.0
Cum fabrică regimul Lukașenko muniție „oarbă” pentru armata rusă. Linii de producție și ingineri aduși special din China pentru sistemele GRAD
Șah la rege cu barilul de petrol. Cum încearcă Statele Unite să "înfometeze" mașinăria de război a Rusiei înainte de iarna lui 2025
Rușii spun că serviciile ucrainene ar fi încercat să-l asasineze pe Șoigu într-un cimitir
NATO ezită cu aderarea, UE propune un plan B? Ideea lui Andrius Kubilius: Armata ucraineană, călită în luptă, să apere tot flancul estic
O nouă armă a Rusiei, aruncată pe frontul din Ucraina. Shahed-101, drona iraniană low-cost proiectată pentru atacuri de saturație și rezistentă la bruiaj
De la dovada celor şase rachete ruseşti doborâte la acordul strategic. Cum a folosit Ucraina avionul Mirage 2000 pentru a obține 100 de avioane Rafale de la Franța
Atacurile Rusiei cu drone vizează inclusiv instalații electrice de la centralele nucleare ucrainene
Comisarul UE pentru Apărare: Provocările cu drone rusești din Polonia, România și baltice arată că Europa încă nu se poate apăra eficient de drone. ”Rușii învață. Noi?”
Mașină de luptă a infanteriei de tip Lynx. Photo source: Rheinmetall
EXCLUSIV
Noi detalii despre „achiziția” de Lynx a României: Care sunt semnele de întrebare înainte de decizia finală 
De la giganți industriali la faliment iminent. Cum au ajuns fabricile de tancuri și avioane ale Rusiei să fie înecate în datorii și paralizate de birocrație
Cum dispare încet, dar sigur mitul „mâinii forte” a liderului de la Kremlin
Gazprom accelerează proiectul conductei de gaze către China. Costurile sunt uriașe; doar faza de proiectate înghite miliarde de dolari
Gripen latino american. JAS 39 Gripen învinge oficial F-16 american, tocmai în „curtea din spate” a SUA
Polonia, victima a două acte de sabotaj asupra liniilor de cale ferată din estul țării
pixel