Adiacent prea publicului Oraș Interzis din Beijing, spre nordul capitalei chineze, liniștea permanentă care înconjoară Zhongnanhai „Palatul celor două mări”, este spartă doar de micile convoaie de limuzine oficiale care trec pe sub imensa poartă a Noii Chine, traversează parcul unde sunt desenate mările centrală și de sud (lacuri care celebrează și poartă numele marilor cuceriri navale ale dinastiei Qing) pentru a ajunge cu ocupanții din spatele geamurilor fumurii, spre complexul de clădiri ascuns de mici pâlcuri de copaci, unele imperiale, altele maoiste. În chiar stânga imensei săli de banchete, clădirea unde se află biroul președintelui chinez Xi, prezintă o particularitate arhitectonică ciudată. Este singura construcție pe care activiștii revoluției culturale nu au modificat-o conform perceptelor din cărticica roșie.
Biroul conducătorului Chinei exprimă, prin tocmai efigia neschimbată a timpului, esența puterii chineze. Mai mult sau mai puțin ambițioși, dintre toți președinții Chinei post maoiste, Xi rămâne cel mai puternic dintre ei. În timpul măsurat după moarte lui Deng, președintele actual al Chinei este element critic al arhitecturii expansiunii Chinei în lume. Este cel mai determinat să își lase numele gravat în istorie și în piatra marelui zid chinezesc, alături de idolul său Mao ZeDong. O determinare fundamentală, practic moștenită de la tatăl său, leader comunist produs al revoluției maoiste, care va face ca demersul de reasertare a puterii americane să devină pe atât de periculos cât poate fi de dură reacția leaderului suprem din Zhongnanhai.
Pentru Beijing există o singură și foarte simplă viziune asupra puterii globale a Statelor Unite. Acestă viziune este una pur leninistă și are două elemente fundamentale: importanța armatei americane (cu emfază pe puterea nucleară a acesteia) și dolarul american (inclusiv profunzimea și lichiditatea piețelor financiare ale Statelor Unite care stau la baza acesteia). Pentru China toate celălalte elemente geo-strategice sunt simple detalii.
Nici o putere din lume, fie ea economică, politică sau militară nu a avut o influență mai mare asupra modelării profilului ideologic maoist cum a avut-o rapida consolidare globală a influenței americane postbelică. Fascinația lui Mao în fața puterii americane, cumulată cu dezamăgirea enormă creată de politicile sovietice cu privire la viitorul națiunii sale, au făcut ca toate laboratoarele de cercetare ideatice din China să studieze pentru a înțelege și apoi aplica mecanismul american. Cu o singură remarcă: valorile comunismului și ale politicilor leniniste sunt de neschimbat.
Prisma prin care astăzi China vede lumea, inclusiv conducerea ei supremă este de fapt identică cu cea a secolului trecut. Nu mai departe de malul Potomacului, Donald Trump are o viziune la fel de veche, tot de un secol, asupra mecanismului puterii americane. Practic cei doi leaderi, despărțiți de pandemia SARS Covid 2 se luptă pentru viziuni surori, cu aplicații ideologice diametral opuse. Amândoi sunt naționaliști, amândoi cred în destinul lor divin și cel imperial al popoarelor pe care le conduc, amândoi cred în instituția conducătorului suprem.
Pentru Trump orice critică este lovitură de stat, pentru Xi orice abatere de la măreția Chinei este o trădare. Siamezi prin destin, prinți prin creștere, bogați prin putere, cei doi leaderi vor trebui să decidă în următoarele luni cum își vor direcționa eforturile de menținere la putere. Trump are vestigiile Obamiene de dislocat, Xi are susținătorii lui Ziang Zemin (venerabilul leader ales de Deng să conducă China post Mao) de învins. Amândoi au de condus, în același timp lupta pentru supremația globală. Orice greșeală personală înseamnă aducerea statelor pe care le conduc cu cel puțin un deceniu înapoi. Orice succes, propulsează actorii spre decenii de dominație globală. Istoria are un singur piedestal și o singură coroană de oferit.
Toate statele sunt conștiente de ceea ce leniniștii numesc „putere obiectivă” și dorința marilor puteri de a o implementa. Dar percepția puterii este la fel de importantă. China lucrează acum ore suplimentare pentru a repara daunele enorme aduse poziției sale globale, care a rezultat din originea geografică a noului coronavirus și din eșecul de a nu anunța epidemia în primele săptămâni de la identificarea pericolului. Oricare ar fi noua generație a diplomaților „războinici-lupi” din China, realitatea este că tăcerea Chinei a avut un impact uriaș asupra evoluției pandemiei (ironia este că acești tineri lupi adaugă la aceste daune, nu le ameliorează). Reacția anti-chineză și acuzațiile de răspândire voită a virusului, adesea încărcate rasial, au fost observate în țări la fel antagonice ca interese precum India, Indonezia sau Iran. Puterea obiectivă chineză riscă să fie ridiculizată de tocmai cei pe care aceasta o copiază cu nesaț, americanii.
Din diferite motive nici Statele Unite nu ies din criza covid cu mult mai bine. Lumea a urmărit cu groază cum un președinte american acționează nu ca lider al lumii libere, ci ca un apotecar de vraci care recomandă „tratamente” vândute pe internet și la kilogram. A văzut ce înseamnă „America first” pusă în practică: nu vă uitați la Statele Unite pentru ajutor într-o adevărată criză globală, pentru că nici măcar ele însele nu se pot îngriji.
Odată, atunci când măreția americană însemna efortul uriaș de înfrângere a nazismului sau comunismul, a existat podul aerian pentru salvarea berlinezilor de blocada sovietică. Acum există imaginea USS Theodore Roosevelt invadat de virus în timp ce singurul portavion operațional chinez Liaoning trece nestingherit pe lângă insula rebelă Taiwa. Lumea a citit despre rapoarte ale unei administrații care încearcă să preia controlul exclusiv al unui vaccin dezvoltat în Germania și o intervenție federală pentru a opri vânzarea comercială de echipamente personale de protecție către Canada. Când un ambasador anodin american anunța Bucureștii panicați de apariția virusului că măreața lui Americă trimite un cec de abia 800 000 de USD (700 000 EU), la doar zile după ce un teledon adunase de la românii mai bine situați peste 2 600 000 EU, atunci înțelegi disperarea efectivă a lumii față de falsitatea unor alegeri, de minciuna unor percepte strategice vândute pe post de sticlă colorată. Lumea pe care o credeam defintiv construită, cea a civilizației vestice este dată peste cap.
Pandemia de coronavirus pare să fi distrus o mare parte din ceea ce a mai rămas din relația SUA-China, la trei ani de la instalarea marelui blond la Casa Albă. Pentru Washington, orice revenire la o lume a „angajamentului strategic” înainte de 2017 cu Beijing nu mai este sustenabilă din punct de vedere politic.
Realegerea pentru un al doilea termen a lui Donald Trump va însemna o mai mare decuplare și o tentativă mult mai concretă de contenire a expansiunii chineze, impusă de baza electorală a lui Trump. Este exact categoria socială ieșită să facă o nouă revoluție americană împotriva, acum nu a imperiului britanic, ci a măsurilor de izolare, implicit de blocare a economiei americane. Votanții lui Trump au învăluit aceste proteste, ca de altfel toți ceilalți protestatari din lume, cu narativul drag oricărui rebel, acela al apărării drepturilor și libertăților individuale. Nimic mai frumos și nimic mai grandios decât să dai cu parul în polițiști, după ce ai stat acasă două luni. Fiind încurajați de însuși Trump, dorința patriotică de a muri infectat pentru patrie, nu este deloc o ideologie capitalistă. Este una pur leninistă. Ridicolul situației este că această ideologie este pusă în aplicare de chiar cei mai fioroși apărători ai capitalismului. Simbioza dintre leninism și profitul capitalist este desăvîrșită.
Apoi, pentru China mai există și supărarea internațională larg răspândită asupra originilor virusului. Deși această strategie va fi uneori incoerentă prin intervențiile personale ale președintelui Trump, la nivelul maselor, repetiția, așa cum o face la trei zile odată și secretarul de stat Pompeo, a teoriilor conspirației care nu pot fi niciodată dovedite, va avea efect de înăsprire a tonului popular antichinez. Ca atare și la Beijing duritatea pozițiilor antiamericane va crește. Strategia pe care Washington a avut-o timp de un deceniu cu privire la Beijing, odată eliberată de dictatul limbajului politic corect va produce o reacție simterica, tot leninistă. Elita chineză nu va permite insulta iar de aici oricine își poate scrie propriul scenariu, potrivit fanteziei personale. Căci reguli nu vor mai fi, sau cel puțin nu cele cunoscute.
Într-o administrație Biden, concurența strategică și decuplarea economică, în unele zone ecomice strategice va fi chiar o eliminare în forță a intereselor chineze, va continua fără însă tonul strident trumpist. Politica de blocare a Chinei probabil va fi executată pe o bază mult mai sistematică și lăsând un anumit spațiu de cooperare în domenii pre-definite, cum ar fi schimbările climatice (exact elementul critic tehnologic pe care China nu il percepe corect astăzi), pandemiile și/sau stabilitatea financiară globală. În oglindă, Beijing poate prefera realegerea lui Trump față de alternativa democrată. Beijing poate considera că Trump are valoare de întrebuințare mai mare prin tendința sa de a fractura alianțele tradiționale, de a se retrage din mecanisme internaționale multilaterale a și de a dezarta episodic din parteneriatele regionale. Oricum, relația celor de la Washington cu cei de la Beijing va deveni una de confruntare, indiferend de ocupantul de la Casa Albă.
La Beijing, răspunsul Chinei la demersul continuu de întărire a Statelor Unite este acum în plin proces de reasertare. În afară de mici ieșiri publice, după eșecul previzibil dar practic rușinos al strategiei de a arunca vina originii virusului în curtea americană, leaderul suprem Xi nu a efectuat nici un fel de schimbare radicală a mesajului din ultimii doi ani. Acest proces de redefinire a jocului geopolitic, început în 2018, în timpul primului an al războiului comercial SUA-China presupune astăzi o reprogramare. Lingvistic cel puțin, noul dicționar politic chinez pare să fi intrat, din cauza pandemiei și consecințelor internaționale, într-un model de dezvoltare accelerat.
Înainte de președinția Xi, strategia leninistă a Partidului Comunist obliga China să aștepte până la momentul de corelare tehnologică, culturală și națională a forțelor economice și militare interne, înnainte ca Beijing să propună lumii ajustări majore la ordinea regională și internațională - inclusiv pe subiectele fierbinți ca Taiwan, Marea Chinei de Sud și prezența SUA în Asia. În conformitate cu politica externă imprimată de către Xi, Beijingul a devenit semnificativ mai asertiv, asumându-și riscuri calculate - și până acum de succes – pentru a produce schimbări pe teren, așa cum s-a demonstrat prin construcția insulelor artificale din Marea Chinei de Sud sau Inițiativa Belt and Road (BRI).
Reacția Statelor Unite la această abordare a fost considerată de către chinezi ca fiind ușor gestionabilă, dar acest calcul s-ar putea schimba într-o lume post-pandemică. Xi ar putea căuta să amelioreze tensiunile cu Statele Unite până când pandemia va fi pierdută în memoria politică. Cererile monetariste ale lui Trump sau un alt președinte să fie satisfăcute prin sacrificarea unui cincinal de dezvoltare accelerată. Mai mult, dacă leaderul chinez se va confrunta cu provocări interne și mă refer la eterna luptă dintre cei doi mari poli de putere, Shanghai și Beijing, ca să nu amintim practic intrarea periculos de violentă în arena internă a grupului din Hong Kong, atunci el ar putea adopta o abordare naționalistă a politicii externe, evocând nu numai secolul de umilință după războaiele opiumului, dar și trădările severe provenite din spațiul occidentalizat al lumii financiare din Taiwan.
Ambele tendințe vor apărea probabil în comportamentul politic chinez până la încheierea procesului de revizuire a politicii interne a Chinei, care cel mai probabil se va întâmpla doar cu puțin timp înainte de cel de-al 20-lea Congres al Partidului Comunist din 2022. Dar dacă stilul autoritar al președintelui Xi de până acum este vreun indiciu, este probabil ca acesta să se intensifice în fața oricărei disidențe interne. Acest fenom va duce la poziției ireductibilă a Chinei, inclusiv în problemele cronicizate precum Taiwan, care este și cel mai sensibil detonator din relația SUA-China.
Beijingul va continua cu o și mai mare forță strategia de reducere a spațiului internațional al Taiwanului, zilele acestea observând, cu toții, cum eforturile americane pentru a asigura readmisia Taiwanului în Organizația Mondială a Sănătății au fost eficient destabilizate. Prezența lui Xi la conferința fondatoare a unuia dintre cele mai ample proiecte ONU de asigurare a resurselor medicale împotriva viitoarelor pandemii, alături de OMS, dovedește clar că SUA nu reușesc, pentru moment să construiască internațional o a doua Chină. Fără o a doua Chină, SUA nu au niciun partener real de izolare a culoarelor comerciale ale Chinei și de creare a unei dizidențe la vîrful conducerii din Beijing. De aceea proiecția este că Partidul Comunist Chinez va intensifică limbajul naționalist, exact cum a făcut-o Trump, prin încurajarea revoltelor americane din ultimile săptămâni, iar lipsa de spațiu vital pe tema Taiwan va reprezenta un test fundamental pentru confirmarea sau nu a puterii obiective americane.
Având în vedere acest lucru, fenomenul periculos pe care îl putem observa este că recentele eforturi de iritare a puterii chineze, prin încercările lui Trump de a îmbunătăți angajamentul la nivel oficial între Washington și Taipei, au trecut deja de linia roșie de demarcație dată de „politica unei singure Chine” care a stat la baza normalizării relațiilor sino-americane din 1979. Dacă aceste înțelegeri se prăbușesc, perspectiva unei forme de confruntare militară dintre cele două super puteri, asupra Taiwanului, trece brusc de la abstract la realitate.
Să nu uităm însă, că pentru SUA urmatorii doi ani sunt decisivi în recuperarea lor economică, iar oricine va fi în Biroul Oval va fi extrem de atent la schimbările de politică chineză. O decizie de la Washington de a pune capăt investițiilor fondurile de pensii americane în China, de a restricționa investițiile chineze în obligațiuni ale Trezoreriei SUA sau de a începe un nou război valutar (exacerbat de lansarea recentă a noii monede digitale a Chinei) ar elimina rapid liantul substanțial de interese care a menținut cele două țări într-un echilibru fragil, dar stabil.
Pe de altă parte o decizie de la Beijing de a militariza din ce în ce mai mult BRI-ul ar crește riscul războaielor prin proxy. Mai mult, pe măsură ce confruntarea dintre SUA și China se dezvoltă, sistemul multilateral, cu normele și instituțiile sale, începe să se disipeze. Aceste mecanisme vor deveni ele însele arene de rivalitate dintre Washington și Beijing. Ceilalți actori vor fi practic obligați să aleagă. Si vor alege, în primul rând, interesul propriu național, provocând o și mai mare destabilizare a relațiilor internaționale.
Cu Statele Unite deteriorate economic și obligate să își mențină hegemonia mondială, cu o China aflată sub complexa moștenire a pandemiei, observăm că nu există niciun „manager de sistem” pentru a menține sistemul mondial funcțional și în ordine. Istoria nu se repetă ad-literam, dar seamană deseori în evenimentele sale esențiale. Este posibil să nu fie încă războiul rece 2.0, dar începe să arate destul de bine cu anii premergători trădării efectuate de către democrațiilor de atunci, la Munich în 1938, anul real al declanșării celui de-al Doilea Război Mondial.
Notă redacția DefenseRomania: Textul reprezintă strict opinia autorului
CITEȘTE ȘI PRIMA PARTE A ANALIZEI: SUA vs. China: Înșelătoarea liniște a mătăsii (I)
CITEȘTE ȘI PARTEA A DOUA A ANALIZEI: SUA vs. China: Înșelătoarea liniște a mătăsii (II)
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Statele Unite aduc în apropiere de Venezuela tot mai multe nave de război. Cu doar 11 portavioane în serviciu activ, decizia SUA de a trimite cel mai nou și puternic dintre ele într-o zonă sensibilă indică o schimbare de priorități și o dorință clară de proiecție a forței americane.
Ieri am participat la un vot important pentru securitatea europeană in cadrul unui acord provizoriu un REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI de stabilire a Programului privind industria europeană de apărare și a unui cadru de măsuri care să asigure disponibilitatea și furnizarea la timp a produselor din domeniul apărării Președinția Consiliului și negociatorii din Parlamentul European au ajuns la un acord provizoriu privind Programul european pentru industria de apărare (European Defence Industry Programme – EDIP, n.r.), un program de finanțare dedicat apărării, în valoare de 1,5 miliarde EUR pentru perioada 2025-2027. Toți participanții la vot au apreciat că este începutul unei noi ere in legislația europeană privind apărarea. Chiar este primul pas, au spus multi colegi, pentru o Europă sigură si suverană. Dacă în anul trecut țările din Europa au cumpărat 79% din armament și muniție dinafara Europei, regulile de guvernață pentru viitor, prin EDIP și alte instrumente vor reduce această dependență periculoasă.
Lordul McConnell de Glenscordale, membru în Casa Lorzilor din Parlamentul Marii Britanii, a explicat, în cadrul Aspen-GMF Forum Bucharest, la ce trebuie să ne aşteptăm în viitorii ani. Urmează o nouă eră de instabilitate globală? Iată ce i-a spus Vladimir Putin în 2003, când SUA a atacat Irak.
Generalul-maior Dorin Toma, comandantul Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO (MND-SE), a transmis, în cadrul unui interviu acordat Europa Liberă România, un mesaj ferm de încredere și descurajare, asigurând publicul că forțele aliate sunt pregătite să apere fiecare centimetru pătrat al teritoriului. Declarația vine în contextul exercițiului de amploare „Dacian Fall” - o masivă dislocare de trupe care testează planurile de apărare regională și capacitatea de răspuns a Alianței Nord-Atlantice pe Flancul Estic, inclusiv în România și Bulgaria.
Un nou capitol în comerțul maritim global a fost deschis pe 24 septembrie, odată cu plecarea navei portcontainer Istanbul Bridge din portul Ningbo-Zhoushan, China, cu destinația Felixstowe, Marea Britanie. Această călătorie a marcat inaugurarea primei rute containerizate trans-arctice din Asia către Europa, utilizând Ruta Maritimă Nordică (RMN), controlată de Rusia.
Teheranul pare să ignore presiunile internaționale. La mai puțin de un an de la un raid aerian israelian, Iranul a demarat reconstrucția complexului Taleghan-2, o facilitate cu un trecut mai mult decât interesant, asociat cu programul iranian de dezvoltare a armelor nucleare. Imaginile din satelit confirmă că iranienii lucrează intens aici, generând noi temeri legate de ambițiile nucleare ale regimului de la Teheran.
Administrația Președintelui Donald Trump a operat miercuri o schimbare de macaz majoră în abordarea sa față de războiul dintre Rusia și Ucraina, impunând, pentru prima dată de la preluarea mandatului, sancțiuni economice dure împotriva Moscovei.
Declarațiile recente ale șefului Statului Major al Apărării din Franța, generalul Fabien Mandon, în fața Comisiei de Apărare a Adunării Naționale, nu sunt simple exerciții de retorică militară, ci semnale strategice cu o greutate considerabilă.
Serviciul de presă al Kremlinului a anunțat că, miercuri (22.10.2025), sub conducerea președintelui rus, Vladimir Putin, a fost efectuat un antrenament planificat al Forțelor Nucleare Strategice, cu participarea componentelor terestră, maritimă și aeriană.
Efortul Rusiei de a susține campania militară din Ucraina se lovește tot mai mult de obstacole interne majore, generate nu doar de costurile umane, ci și de presiunile economice crescânde și de o opoziție socială mai amplă decât cea recunoscută oficial. Aceste dificultăți, care afectează direct logistica și capacitatea de recrutare, semnalează o fisură în strategia Kremlinului de a distribui povara războiului.
Camera Deputaților a adoptat proiectul care instituie serviciul militar voluntar în termen. Tinerii între 18 și 35 de ani, vizați de programul de patru luni de zile, vor primi la final echivalentul a trei salarii medii brute și vor intra în rezerva operațională. Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, a subliniat că inițiativa este o necesitate vitală, nu o obligație reintrodusă.
Forțele ucrainene au executat, la 21 octombrie 2025, un atac cu rachete de mare amploare împotriva unui obiectiv strategic din interiorul Federației Ruse: Uzina Chimică din Briansk. Acțiunea, descrisă de Statul Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei ca fiind un atac masiv combinat, subliniază o schimbare de paradigmă în capacitatea Kievului de a viza infrastructura militară cheie a Moscovei.
Distrugerea celui mai nou sistem radar rusesc, conceput special pentru a contracara flota tot mai extinsă de drone a Kievului, nu este doar o victorie tactică, ci și o lovitură simbolică aplicată încercărilor Rusiei de a-și asigura superioritatea aeriană și tehnologică în Crimeea.
Noua ofensivă a Uniunii Europene împotriva mașinăriei de război a Rusiei se profilează ca un exercițiu complex de inginerie juridică maritimă și coordonare diplomatică la scară continentală. Propunerea Comisiei, transmisă prin Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), de a consolida autoritatea de a inspecta și aborda petrolierele care alcătuiesc așa-numita „flotă fantomă” a Rusiei, nu este doar o măsură de securitate, ci o recunoaștere implicită a limitelor sancțiunilor aplicate până acum.
Donbasul, o regiune istorică din estul Ucrainei, transcende simpla definiție geografică. Termenul, o prescurtare de la Bazinul Carbonifer Doneț (Donets Coal Basin), indică încă din secolul al XIX-lea funcția sa esențială: inima industrială și minieră a Ucrainei. Regiunea cuprinde în esență Oblasturile Donețk și Luhansk, deși aria istorică a bazinului carbonifer se extinde și în alte zone.
Declarațiile recente ale Mareșalului Lord Richards, fost Șef al Statului Major al Apărării din Marea Britanie, reprezintă mai mult decât o simplă evaluare militară. Ele constituie o radiografie dură a calculului strategic eronat al Occidentului și un apel la realism, în contextul în care războiul din Ucraina se prelungește de peste trei ani. Analiza sa, prezentată în podcastul „World of Trouble” al publicației The Independent, nu este doar o profeție pesimistă, ci o oglindă a dilemelor geopolitice care macină coeziunea și eficiența sprijinului occidental.
Recentele evoluții din relația Washington-Kiev, cristalizate în jurul întâlnirii tensionate dintre președintele Donald Trump și omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, semnalează o schimbare de paradigmă în abordarea americană a conflictului din Ucraina. Propunerile publice și cele vehiculate în spatele ușilor închise, de "împărțire" a regiunii Donbas, nu sunt simple declarații conjuncturale, ci dezvăluie o mutație de substanță în doctrina de politică externă a administrației Trump, cu implicații profunde pentru ordinea internațională post-2022.
Pe 16 octombrie, președintele SUA, Donald Trump și omologul său rus, Vladimir Putin, au purtat prima discuție telefonică după întâlnirea pe care au avut-o în Alaska în urmă cu două luni.
În noaptea dintre 18 și 19 octombrie 2025, un atac reușit cu drone a vizat un obiectiv strategic major din Rusia: Uzina de Procesare a Gazelor din Orenburg. Aflată la o distanță impresionantă, de cel puțin 1.000 de kilometri de granița cu Ucraina, această lovitură subliniază capacitatea militară a Kievului de a perturba infrastructura energetică vitală a Moscovei.
În ultimele 24 de ore, forțele ruse au stabilit un record în ceea ce privește numărul de bombe de aviație utilizate întro zi, folosind 268 de unități. Acest lucru este menționat în raportul de astăzi (18.10.2025) de la ora opt dimineața, care a fost publicat de Statul Major General al Forțelor Armate ale Ucrainei.
De la invazia din 2014 și, mai ales, după atacul la scară largă din 2022, Ucraina a adoptat o strategie neconvențională de apărare: sprijinirea mișcărilor naționale non-ruse din interiorul Federației Ruse. Kievul este convins că sprijinirea acestor popoare să obțină independența va slăbi Rusia, asigurând victoria Ucrainei pe termen scurt și securitatea pe termen lung.
Afirmația recentă a președintelui Finlandei, Alexander Stubb, conform căreia Donald Trump ar fi "singurul care îl poate forța" pe Vladimir Putin la masa negocierilor, merită o analiză nuanțată. Dincolo de retorica de moment și de aura de deal-maker pe care Trump o cultivă, această ,,poziționare finlandeză'' relevă o înțelegere pragmatică a pârghiilor de putere, mai degrabă decât o simplă predilecție ideologică.
România are o oportunitate istorică de a-și consolida rolul în industria europeană de apărare prin instrumentul „Action for Security in Europe” (SAFE). Cu o finanțare europeană de până la 150 de miliarde de euro, SAFE poate sprijini modernizarea sistemului militar românesc, dezvoltarea industriei naționale de apărare și creșterea influenței țării în cadrul NATO și al Uniunii Europene. Comisia Europeană a anunțat în septembrie alocările financiare destinate țărilor din Europa de Est prin programul SAFE. Potrivit datelor publicate, Polonia va putea accesa până la 43,7 miliarde de euro, România până la 16,7 miliarde de euro, iar Ungaria până la 16,3 miliarde de euro.
Rusia pare să se pregătească pentru intensificarea atacurilor pe distanțe lungi împotriva Ucrainei. Extinderea bazei aeriene Engels-2, un nod vital pentru bombardierele strategice, semnalează o intenție clară de a crește capacitatea de lansare a unor noi serii de atacuri Serviciile de informații ucrainene trag un semnal de alarmă: Kievul are nevoie urgentă de capacități de lovire în adâncime pentru a contracara amenințarea direct de la sursă.
Eforturile Armatei Statelor Unite de a-și restructura brigăzile de blindate (Armor Brigade Combat Teams - ABCT) sub egida inițiativei "Transforming in Contact" (TIC) reprezintă mai mult decât o simplă modernizare de tehnica militară. Ele marchează o abordare strategică de a răspunde direct la criza operativă expusă de războiul din Ucraina: prevenirea unei eventuale paralizii operaționale și regândirea principiului manevrabilităţii trupelor pe un câmp de luptă ,,transparent'', aflat sub monitorizarea dronelor.
Vizita președintelui ucrainean Volodimir Zelenski la Casa Albă, pe 17 octombrie 2025, în întâmpinarea lui Donald Trump, a scos în evidență tensiunea și complexitatea momentului diplomatic, în care rachetele de croazieră Tomahawk au ocupat, în mod așteptat, centrul scenei. Deși această noua întâlnire are loc la trei ani și jumătate de la invazia rusă, discuția nu s-a axat doar pe sprijinul militar, ci a relevat o profundă divergență de perspectivă strategică între cei doi lideri cu privire la calea optimă de a încheia războiul.
Uniunea Europeană intensifică în mod dramatic eforturile de a valorifica activele rusești blocate pentru a asigura finanțarea pe termen lung a Ucrainei, propunând un plan ambițios: un împrumut fără dobândă de aproximativ 140 de miliarde de euro destinat Kievului, garantat de activele înghețate ale Băncii Centrale a Rusiei.
Speculaţiile cu privire la o decizie iminentă a președintelui american Donald Trump privind furnizarea de rachete Tomahawk Ucrainei nu trebuie privite ca un simplu act de politică de securitate, ci o mișcare strategică. Articolele din presa occidentală sugerează o interpretare plauzibilă, dar care necesită o analiză mai nuanțată: amenințarea cu Tomahawk-urile este, de fapt, un instrument de presiune conceput pentru a-l forța pe Vladimir Putin să revină la masa negocierilor.
Declarațiile recente ale ministrului suedez al Apărării, Pal Jonson, pe marginea întâlnirilor NATO de la Bruxelles, oferă o grilă de lectură esențială pentru înțelegerea strategiei actuale a Moscovei.
Statele Unite au intensificat schimbul de informații în zona intelligence cu Ucraina, incluzând acum ținte aflate adânc pe teritoriul Federației Ruse, într-o schimbare strategică menită să relanseze negocierile de pace cu Moscova, blocate după eșecul summitului din Alaska dintre președintele american Donald Trump și liderul rus Vladimir Putin.
În timpul întâlnirii pe care a avut-o cu Viktor Orban, vineri seară, Donald Trump, a fost întrebat despre retragerea unei părți a trupelor americane din România.
Nu e niciun secret că nici Avioane Craiova, precum nici ROMAERO - două companii de stat -, nu traversează de decenii cea mai bună perioadă. Avioane Craiova spre exemplu e responsabilă de modernizarea ultimelor avioane de antrenament IAR-99 la standardul Șoim, un program care înregistrează întârzieri record. În tot acest context, întrebarea logică e dacă nu cumva aceste companii ar trebui privatizate? Poate statul retehnologiza cu adevărat industria aeronautică românească?
Kremlinul a încorporat oficial părțile ocupate din regiunile Donețk, Lugansk, Zaporojie și Herson în Regiunea Militară Sud din Rusia, a informat Centrul pentru Combaterea Dezinformării din Ucraina pe 06 noiembrie.
Ionuț Moșteanu, ministrul Apărării Naționale, a fost audiat zilele trecute la Direcția Națională Anticorupție, în calitate de martor în dosarul ce vizează contracte ale C.N. ROMTEHNICA S.A. Aici trebuie subliniat că ROMTEHNICA e compania prin care se desfășoară programele de înzestrare ale Armatei României.
Vânătorul de mine M 271 „Căpitan Constantin Dumitrescu”, recent intrat în dotarea Forțelor Navale Române, va contribui semnificativ la asigurarea libertății de navigație în Marea Neagră, într-un context de securitate maritimă tot mai complex, marcat de prezența minelor marine în derivă.
Guvernul elen analizează extinderea flotei sale de avioane de luptă franceze Rafale, într-un moment în care Turcia își consolidează capacitățile aeriene printr-un acord istoric cu Marea Britanie pentru achiziția a 20 de aparate Eurofighter Typhoon, dotate cu rachete de ultimă generație cu rază lungă Meteor. Concomitent turcii vor achiziționa și 24 de avioane Eurofighter Typhon în uz din Golf.
Comisia Europeană a înăsprit oficial vineri regulile privind vizele pentru cetățenii ruși. În special, le-a eliminat dreptul la vize cu mai multe niveluri, ceea ce înseamnă că rușii vor trebui să solicite altele noi de fiecare dată când călătoresc în UE.
Ca parte a unei operațiuni militare care demonstrează o creștere exponențială a capacităților sale de culegere de informații și de atac în adâncimea teritoriului inamic, Ucraina a distrus pe 5 noiembrie un depozit logistic cheie al armatei ruse, amenajat pe teritoriul fostului aeroport internațional din Donețk.
Gunvor, un gigant petrolier rus fondat de oligarhul rus Ghenadi Timcenko, s-a retras dintr-o ofertă de vânzare a gigantului petrolier rus Lukoil, despre care a spus că este vândut după ce SUA au impus sancțiuni. Grupul a anulat tranzacția în valoare de peste 22 de miliarde de dolari după ce Departamentul Trezoreriei SUA l-a etichetat drept „marionetă a Kremlinului”.
Secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Serghei Shoigu, consideră că Siberia trebuie să devină centrul unei noi industrializări, iar statul trebuie să creeze condiții care să încurajeze oamenii să se mute în estul țării.
Ministrul rus de Externe, Serghei Lavov, a căzut în dizgrație la Kremlin după o conversație telefonică eșuată cu secretarul de stat american Mark Rubio, care a dus la amânarea întâlnirii dintre Vladimir Putin și Donald Trump la Budapesta.
Războiul din Ucraina rescrie fundamental, de aproape patru ani, doctrina militară, iar Germania pare decisă să implementeze rapid lecțiile de pe front. Recent, parlamentarii germani (Bundestag) au aprobat pe 5 noiembrie o propunere de finanțare pentru dezvoltarea și achiziționarea unei noi rachete low-cost, concepută special pentru a intercepta dronele de mici dimensiuni.
Axa Pokrovsk-Mîrnohrad, în regiunea Donețk, a devenit epicentrul celor mai intense asalturi rusești din ultimele 21 de luni. Comandamentul de la Moscova pare obsedat de capturarea acestor orașe, concentrând aici grosul resurselor umane și materiale, inclusiv unități de elită, și acceptând pierderi descrise de analiştii militari ca fiind „catastrofale”.
O analiză recentă a prestigiosului Institut Francez de Relații Internaționale (IFRI) pune pe masă o realitate dură, pe care elitele europene o ignoră de prea mult timp: continentul are capacitatea economică și tehnologică de a contracara militar Rusia, dar nu înainte de 2030. Acest „dacă” este condiționat de un factor pe care Europa nu îl controlează: rezistența Ucrainei.
Ministrul Apărării Naționale, Ionuț Moșteanu, a reacționat după apariția în spațiul public a unor informații false care îi erau atribuite. Într-o postare pe contul său de Facebook, Ionuț Moșteanu a acuzat mai multe instituții media că au publicat sau au preluat o declarație falsă potrivit căreia ar fi spus că „este o chestiune de timp până când vom vedea război”.
În timp ce atenția publică este distrasă de livrările de tancuri și avioane, în culise are loc adevărata revoluție militară care are la baza utilizarea algoritmilor. Războiul se mută într-un spațiu virtual, un „metavers” militarizat, unde Inteligența Artificială (AI) nu mai este un concept de film S.F, ci motorul principal al pregătirii pentru conflict.
O coaliție bipartizană, transpartinică, din Congresul Statelor Unite, a lansat un avertisment dur la adresa Pentagonului, contestând planul administrației Trump de a retrage sute de militari americani din România. Într-un moment de tensiune maximă pe Flancul Estic, scrisoarea trimisă Secretarului Apărării, Pete Hegseth, semnalează o ruptură la Washington și o teamă palpabilă că decizia va fi interpretată de Moscova drept un "mesaj de retragere".
În perioada 5–6 noiembrie, la București, are loc NATO–Industry Forum 2025 (NIF25), desfășurat sub patronajul Secretarului General al NATO.
DefenseRomania a participat la evenimentele de joi și a avut oportunitatea de a discuta cu amiralul Pierre Vandier, Comandantul Suprem Aliat pentru Transformare (SACT) al NATO, oficialul NATO responsabil cu inovarea.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 7 noiembrie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
Kazahstanul urmează să se alăture Acordurilor Abrahamice, inițiativa diplomatică lansată în 2020 între Israel și mai multe țări arabe și musulmane, într-o mișcare politică considerată simbolică, dar cu valoare geopolitică semnificativă. Potrivit a trei oficiali americani citați de Associated Press, decizia are ca scop revitalizarea acordurilor de normalizare care au marcat una dintre principalele realizări de politică externă ale administrației Trump.
Corporația de stat Rostec din Federația Rusă a anunțat, pe 06.11.2025, că UAC (Corporația întrunită producătoare de avioane) a livrat Ministerului rus al Apărării un nou lot de avioane de vânătoare-bombardament de tip Su-34.
Ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu, efectuează vineri o vizită în Turcia, context în care are programată, la Ankara, o întâlnire cu omologul său, Hakan Fidan.
Decizia Serbiei, aliat istoic al Rusiei, de a relua exporturile de muniție și armament către Uniunea Europeană, indiferent de destinația finală a acestora, a provocat o reacție agresivă la Moscova. Kremlinul a transmis că Rusia „nu ar fi deloc doritoare” să vadă soldații săi țintiți cu arme fabricate în „frățeasca Serbie”.
Armata azeră este în curs de aliniere la standardele NATO, a declarat președintele Ilham Aliyev în timpul unei întâlniri cu reprezentanții Alianței Nord-Atlantice sosiți la Baku.
O amenințare gravă la adresa luptătorilor ucraineni a fost înlăturată în regiunea Donețk. În noaptea de 5 spre 6 noiembrie 2025, forțele ucrainene au distrus un depozit de UAV-uri Shahed/Geran, aflat destul de aproape de linia frontului. Informația a fost publicată de comandantul Forțelor fără pilot ale Ucrainei, Robert Brovdi.
Un program militar care a costat bugetul britanic 6,3 miliarde de lire sterline, a depășit cu opt ani termenul limită și, cel mai grav, a provocat probleme medicale soldați, este acum pe punctul de a fi trimis în Ucraina. Guvernul laburist al lui Sir Keir Starmer ia în calcul trimiterea controversatelor vehicule blindate „Ajax” ca parte a unei viitoare și ipotetice ,,forțe de menținere a păcii''.
Statele Unite se pregătesc să stabilească o prezență militară la o bază aeriană din Damasc pentru a facilita încheierea unui pact de securitate pe care Washingtonul îl intermediază între Siria și Israel, transmite Reuters, citând șase surse familiarizate cu situația.
Bucureștiul a fost în aceste zile epicentrul noii doctrine strategice a NATO. Dincolo de protocolul Forumului NATO pentru Industrie, mesajul transmis la cel mai înalt nivel, prin vocea Secretarului General Mark Rutte, este tranșant: Alianța a intrat într-o nouă eră a confruntării, iar pentru a garanta „pacea prin forță”, are nevoie de o revoluție industrială.
Bucureștiul a devenit, joi, epicentrul unei decizii strategice care va reconfigura Alianța Nord-Atlantică. Aflat în prima sa vizită în România de la preluarea mandatului, Secretarul General al NATO, Mark Rutte, a anunțat, la NATO Industry Forum 2025, o nouă țintă de investiții în apărare: 5% din Produsul Intern Brut (PIB) al fiecărui stat aliat, până în 2035.
O investigație amplă a comunității ucrainene de informații InformNapalm, bazată pe o scurgere masivă de documente interne, relevă o vulnerabilitate critică a mașinii de război rusești. Dezvoltarea noului bombardier strategic stealth (PAK DA „Poslannik”) și producția de componente pentru avioanele Su-57 sunt blocate sau serios întârziate.
Zagrebul a anunțat un plan ambițios de modernizare a apărării în valoare de 1,9 miliarde de euro, menit să consolideze masiv capacitățile militare croate. Această investiție substanțială este percepută de guvern ca un răspuns strategic la escaladarea tensiunilor de securitate din Europa, declanșate de invazia Rusiei în Ucraina, un stat pe care Croația îl sprijină activ.
Joi dimineaţa, preşedintele Nicuşor Dan şi secretarul general al NATO vor participa împreună la NATO Industry Forum.
