Top Gun al viitorului va fi cu drone în formație. Marea provocare în SUA: Vor reuși piloții de luptă să aibă încredere în tehnologie?
Următorul copilot al lui Maverick ar putea fi o dronă. Așa își începe Ted „Hefty” Conklin, directorul tehnic al diviziei de informații și spațiu din compania Raytheon Technologies, expunerea, trimisă publicației Defense News, privind ce vor putea face dronele de luptă colaborative de mâine, cum se va ajunge la acest lucru, dar și ce nu este posibil să se obțină în următorii cinci, poate zece ani.
În argumentarea sa, Conklin a plecat de la cerințele operaționale stabilite de experții Pentagonului, pe care le-a raportat la nivelul actual al științei, în special în domeniul artificiale, dar și la progresele care se întrevăd pe termen mediu.
Faceți acele patru sau cinci avioane de luptă colaborative (collaborative combat aircraft – CCA), să lucreze împreună pentru a executa un set de acțiuni cu o îndrumare minimă din partea unui pilot uman, ușurând la „un sfert” misiunea formației [cu echipaj – nota autorului] poziționate în apropierea acelor drone.
Aceasta este viziunea Forțelor Aeriene americane (USAF) pentru generația a șasea de avioane de luptă, în special NGAD (Next Generation Air Dominance), și unul dintre cele șapte imperative operaționale ale serviciului pentru forța viitoare.
În martie 2022, la Simpozionul de război al Asociației Forțelor Aeriene, secretarul USAF, Frank Kendall, a declarat că „NGAD trebuie să fie mai mult decât următorul avion de luptă cu echipaj. Este un program care va include o platformă cu echipaj, în echipă cu avioane de luptă autonome fără echipaj, mult mai puțin costisitoare, care utilizează un amestec distribuit și adaptabil de senzori, arme și alte echipamente de misiune și funcționează ca o echipă sau o formație.”
Drone ”deștepte” și ”loiale”
Spre deosebire de aeronavele fără echipaj de astăzi, care sunt pilotate de la sol, cele de mâine vor fi roboți - colegi de echipă, care iau decizii singuri. Ei vor pilota, comunica și naviga în mod autonom, apoi vor efectua, colaborând, una sau mai multe misiuni ordonate de un comandant uman al misiunii.
Pentru a putea îndeplini acest set generic de cerințe operaționale, trebuie mai întâi rezolvate anumite probleme ce țin de siguranță, dar privită din toate perspectivele posibile.
”Piloții de luptă, precum și comandanții care le trimit în acțiune trebuie să aibă încredere că aceste CCA - „aripi loiale”, așa cum sunt adesea numite – vor funcționa conform așteptărilor, respectând regulile de angajare și principiile misiunii, contribuind efectiv la misiune și, cel mai important, comportându-se în siguranță. Înainte ca serviciul să ia în considerare vreodată adoptarea și integrarea pe deplin a acestei noi capabilități în operațiile de luptă, trebuie să funcționeze în mod previzibil și adecvat”, precizează Conklin.
”Pentru ca piloții de luptă și comandanții să câștige încredere în tehnologie, aceștia trebuie să fie incluși în bucla de proiectare de la bun început. Ori de câte ori este nevoie de o nouă cerință de autonomie sau de o misiune de referință în faza de proiectare, echipele de ingineri trebuie să aducă în proces operatorii și piloții actuali”, recomandă Conklin.
”Platformele pilotate de la distanță de astăzi sunt supuse unor provocări operaționale în medii extrem de contestate, unde se pot confrunta cu straturi de apărare adverse sau blocaje de comunicații. În aceste medii, autonomia colaborativă este necesară pentru a se asigura că aeronava poate lucra cu alte aeronave tactice pentru a oferi masa și manevra necesare pentru a câștiga lupta”, subliniază Conklin importanța unui set sigur de semnalizări între aeronavele CCA.
Arhitectură deschisă
Un alt aspect, care trebuie avut în vedere la proiectarea CCA este arhitectura deschisă, care pe lângă update-urile absolut necesare, permite și realizarea de combinații diferite de capabilități, menite să asigure adaptarea rapidă la misiuni de o mare diversitate și uneori cu un grad ridicat de imprevizibilitate.
”După cum au afirmat de mai multe ori oficialii superiori ai Departamentului Apărării, aeronavele cu echipaj autonome ar putea include o familie de capabilități, variind de la drone mai puțin costisitoare și mai ușor de folosit, până la modele mai scumpe și rafinate, toate menite să completeze aeronavele de luptă cu echipaj actuale și viitoare, precum și reciproc.
Companiile de apărare lucrează pentru a găsi punctele potrivite pe curba cost-capabilitate pentru fiecare instanțiere (modelul de aeronavă – nota autorului), dar toată lumea pare să fie de acord că de modul, în care combinăm diferitele capabilități, depinde victoria.
De asemenea, este de așteptat ca această abordare să faciliteze actualizări mai rapide ale designului. Cred că aceste noi avioane autonome colaborative vor oferi cea mai bună oportunitate de a crea și de a lansa mult lăudatul Digital Century Series”, precizează Conklin.
Viitoarele drone CCA vor putea îndeplini o paletă largă de misiuni, aproape întreg spectrul, cu o eficiență și rapiditate mai mare decât platformele cu echipaj.
”Aceste noi CCA-uri ar putea îndeplini o varietate de misiuni, cum ar fi recunoașterea, războiul electronic și suprimarea apărării antiaeriene inamice. Și din moment ce aeronavele cu echipaj și fără echipaj colaborează și comunică între ele, echipa poate identifica amenințările și țintele mai rapid decât o platformă tactică singură.
CCA-urile acționează, de asemenea, ca un multiplicator de forță prin extinderea razei senzorului și a razei de luptă a incursiunilor, permițând unui număr mai mic de aeronave cu echipaj să acopere zone mai mari din spațiul de luptă. În plus, imitând performanța, capabilitățile și secțiunile transversale radar ale aeronavelor cu echipaj, CCA-urile ar putea copleși și deruta adversarii, acționând ca momeli pentru a îndepărta focul de la coechipierii cu echipaj”, a precizat Conklin.
Totuși, știința nu a progresat suficient în domeniul inteligenței artificiale (AI) pentru ca misiunile executate de CCA să fie abordate cu calitatea și fantezia echipajului uman, care găsește soluții acolo unde rațiunea spune că nu există. Va exista o perioadă intermediară, probabil de 5 – 10 ani, când AI va fi foarte meticulos testată, iar în această perioadă soluțiile operaționale, mai degrabă, vor consta, pe de o parte în algoritmi verificabili care au mai puține rețele neuronale, iar pe de altă parte, într-un mix de aeronave în care factorul uman va fi mai prezent.
”Pentru a desfășura aceste tipuri de misiuni solicitante, CCA-urile vor avea nevoie de un anumit nivel de inteligență artificială. Pe măsură ce tehnologia se maturizează, învățarea automată ar putea ajuta în continuare la îmbunătățirea rapidă și automată a algoritmilor pentru luarea deciziilor și dezvoltarea cursurilor de acțiune. Cu toate acestea, o aeronavă complet autonomă fără echipaj condusă de inteligență artificială și învățare automată va necesita testare și certificare riguroasă - ceva la câțiva ani distanță.
În schimb, în viitorul apropiat, cred că CCA-urile vor folosi un set mai determinist de capabilități pentru luarea deciziilor pe misiuni specifice. Acest tip de „inteligență artificială slabă” a funcționat remarcabil de bine în timpul dezvoltării și testelor de zbor. Oferă încă o capabilitate de colaborare semnificativă în medii complexe în schimbare rapidă, dar este mai limitat și mai bine definit, capabil să execute tactici obișnuite, planificate, la fel ca aeronavele cu echipaj de astăzi. Important este că poate fi, de asemenea, testat, certificat și, în cele din urmă, devine mai rapid de încredere.
În viitorul apropiat, nu cred că este rezonabil să ne așteptăm ca liderii națiunii noastre să dezlănțuie sute de drone care roiesc pentru a învăța și a colabora folosind o rețea neuronală gigantică într-un mediu extrem de contestat. Este mult mai probabil să vedeți echipe mixte de oameni și mașini, completându-și reciproc capacitățile, în care mașinilor li se oferă suficientă autonomie de învățare și de luare a deciziilor pentru a îndeplini anumite aspecte ale misiunii operaționale”, precizează Conklin.
”Tom Cruise ar putea îmbătrâni, dar Mavericks din viața reală nu își vor pune în cui, prea repede, costumele de zbor. Deși putem spera să îmbogățim „Top Guns” cu aeronave și capabilități noi, autonome, de colaborare, încă avem nevoie de expertiza lor în aer. Și trebuie să fie capabili să aibă încredere în apărătorul lor, fie că este un om sau un robot”, concluzionează Ted „Hefty” Conklin, directorul tehnic al diviziei de informații și spațiu din compania Raytheon Technologies, despre viitorul apropiat al dronelor CCA.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
