Europa reîncepe să parieze pe tancuri la mai bine de 30 de ani de la sfârșitul războiului rece: România a ales să comande 54 de tancuri Abrams, iar Polonia a comandat 250 de tancuri M1A2 Abrams SEPv3
Comanda totală de tancuri în Europa este deja de peste 1.800 de unități și sunt așteptate mai multe. SUA, Germania și Coreea de Sud se conturează ca principali furnizori, în timp ce Franța și Marea Britanie se pare că au pierdut startul pe acest segment de arme, considerat în declin acum câțiva ani.
Războiul în adevăratul sens la cuvântului, care are loc în Ucraina de mai bine de un an, a pus într-o oarecare măsură punct dezbaterii - dacă mai există loc pentru tancuri pe câmpul de luptă de astăzi. Am spus ”într-o oarecare măsură”, deoarece, încă părerile experților sunt împărțite, iar tancurile moderne încă nu au fost văzute la lucru. Totuși, cert este că la nivel înalt s-a decis abordarea unei soluții considerate sigură și ieftină pentru descurajare și anume – saturarea câmpului de luptă cu blindate.
În ceea de privește cererea europeană de tancuri, pe primul loc se află Polonia, care a anunțat cele mai ambițioase planuri de a avea operațional un imens parc de tancuri. Desigur, relieful predominant de câmpie favorizează întrebuințarea tancurilor, iar după tentativa de invadare a Ucrainei de către Rusia, Varșovia ”suflă și în iaurt” pentru a descuraja orice acțiune beligerantă a Moscovei.
Astfel, Polonia a comandat 250 de tancuri M1A2 Abrams SEPv3 și alte 116 unități în versiunea M1A1 FEP, la care se adaugă 180 de K2 coreene și alte 820 dintre versiunile lor K2PL, care vor fi produse în Polonia, potrivit publicației ucrainene Defense Express.
Adică, în total, doar Varșovia a comandat 546 de tancuri gata făcute și, împreună cu producția proprie, poate aduce numărul lor total la 1.366 de unități noi, care, împreună cu aproximativ 240 de Leopard-2 în diverse versiuni, vor forma un pumn blindat de 1.600 de tancuri.
Desigur, în acest context, planurile altor țări palesc puțin, dar în general arată o anumită tendință. De exemplu, Italia caută să cumpere Leopard 2A7+. Șeful Statului Major al Armatei, Pietro Serino, consideră că este nevoie de 125 de unități, deși unele publicații italiene scriu despre intenția de a cumpăra 250 de Leopard 2A7+. Ar fi luată în calcul de italieni, inclusiv varianta închirierii acestora.
Se remarcă faptul că Italia intenționează să-și crească contribuția operațională în cadrul NATO. Recent, oficiali din apărare au anunțat că vor trimite, spre finalul anului, portavionul Cavour în zona Japoniei, iar tancurile pe care, Italia urmărește să le achiziționeze, vor fi destinate, cel mai probabil, întăririi flancului estic al Alianței nord-atlantice, deoarece pe teritoriul său este puțin probabil că vor fi folosite. Potrivit publicației Politico, la nivelul NATO se discută un plan de creare a unei forțe gata de luptă, formată din aproximativ 300.000 de militari, din care până la 100.000 să fie staționați în țările de pe flancul estic, inclusiv actualele grupuri de luptă ale NATO, iar restul să poată fi dislocați rapid din țările de origine.
Un alt viitor operator al lui Leopard 2A7 este Norvegia, care a comandat 54 de unități cu posibilitatea extinderii numărului la 72. Și, de asemenea, Republica Cehă, care dorește să comande încă cincizeci de unități în această versiune pe lângă cele 14 obținute prin livrări circulare ale Leopard 2A4.
Pe de altă parte, România a ales să comande 54 de tancuri Abrams. Lituania intenționează să achiziționeze 54 de tancuri pentru a echipa un batalion în cadrul preconizatei divizii mecanizate pe care intenționează să o înființeze în următorii unul la doi ani.
Pe lângă procesul de achiziție de tancuri noi este necesar să se adauge programe pe scară largă pentru modernizarea celor existente. De exemplu, Grecia intenționează să modernizeze 183 de Leopard 2A4 la versiunea A7.
De asemenea, Marea Britanie își modernizează flota blindată, procesul axându-se pe calitate în detrimentul cantității, prin renunțarea la tancurile vechi și fabricarea a doar 148 de unități Challenger 3. Un program similar de modernizare, care implică o reducere a numărului total de tancuri, are loc și în Franța cu Leclerc. Dar, tendința generală de impulsionare a dotării cu tancuri, pare să se consolideze pe termen mediu.
Deocamdată, cu excepția Poloniei, comenzile de tancuri par a fi la început, iar alte țări urmează să ia decizii în ceea ce privește înzestrarea propriilor forțe terestre. Italia dă un prim semnal la nivelul Occidentului că va merge pe această cale, iar companiile germane de armamente par dispuse să se implice în onorarea comenzilor.
Dacă, acest proces de înzestrare cu tancuri se lansează la scară mare, va fi greu să se mai dea înapoi. Deși este o soluție la îndemână pentru descurajare, tancurile nu pot ele singure face minuni pe câmpul de luptă modern, unde nu mai există loc să te ascunzi de mijloacele de cercetare/observare și de loviturile de precizie, potrivit concluziilor think-tankului britanic RUSI referitoare la primele luni ale războiului din Ucraina.
Atacurile cu tancuri executate de forțele ruse din Ucraina, au eșuat în marea lor majoritate datorită armelor antitanc extrem de precise și suficient de puternice pentru a le scoate din luptă. În plus, minele antitanc s-au dovedit și ele foarte eficiente, contribuind la limitarea folosirii blindatelor în general, nu doar a tancurilor. Ceea ce nu știm însă, este care a fost contribuția tancurilor la respingerea atacurilor sau la dejucarea manevrelor rapide de învăluire. Este posibil ca în astfel de misiuni, tancurile să fi fost folosite cu mai mult succes, decât în spargerea apărării. Unele informații în acest sens, dar care sunt din primele zile de război, sugerează că ucrainenii au întrebuințat tancurile cu succes, dar situația a depins în mare măsură de mobilitatea ridicată și de nivelul bun de instruire al militarilor.
Cheile în care desfășoară acum operațiile militare la nivel tactic sunt: cantitatea uriașă de informații de pe câmpul de luptă cu procesarea rapidă a acestora, mijloacele ieftine de lovire de înaltă precizie, posibilitățile mari de limitare a mobilității adversarului și viteza mare de acțiune. Tancurile nu sunt nici rapide, nici silențioase și încă nu pot trece de câmpurile antitanc, pentru a fi o armă adecvată pentru ofensivă. Au nevoie ca alte mijloace să le curețe drumul, să se asigure că adversarul nu mai are suficientă apărare antitanc care să le pericliteze.
Pe acest fond, este interesant că Germania, deși a promis bugete mari pentru apărare, încă nu este destul de tranșantă privind dotarea sa cu tancuri. Mai degrabă, pare să opteze pentru o înaltă mobilitate a apărării antitanc, deoarece intenționează să achiziționeze 82 de elicoptere Airbus H145M, iar 24 dintre ele să le doteze cu rachete antitanc.
La rândul său, Marea Britanie pare să meargă tot pe mobilitate ridicată în defavoarea protecției fizice, deoarece mobilitatea în sine este un factor important de protecție. Noul tanc Challenger 3 va avea o viteză de aproape 100 de km/h.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
