Ultimul M27 intră în inventarul corpului expediționar al Marinei americane fiind considerată tehnică militară de ultimă generație. M27 modificat se așteaptă ca să fie în mâinile infanteriștilor selecționați chiar din acest an, urmând ca toate trupele de asalt ale Marinei să primească spre folosință pușca în cel mult doi ani de acum înainte. Arma dovedită ca redutabilă, a fost modificată pentru a îi crește capacitatea letală, mai ales pentru infanteria marină. Pușca, cu capacitate de 30 de runde poate depăși M4 cu 100 până la 150 de metri. Corpul Marinei a mai decis, de asemenea, să folosească aceeași platformă ca și pușca de tir desemnată de echipa sa. Acesta este M38.

M27 și-a început povestea incredibilă în anul 2000. Atunci pușcașii marini căutau un înlocuitor mai ușor și mai precis pentru M249 Squad Automatic Weapon. Cinci ani mai târziu, o cerere inițială către industria producătoare de profil nu a răspuns exigențelor deloc ușoare ale Marinei americane și, până în 2010, corpul marinei selectase Heckler & Koch 416 și îl numise M27 IAR.

Deși unii specialiști i-au pus la îndoială capacitatea de menținere a focului asupra celuilalt prototip SAW, arma a primit în sfârșit binecuvântarea de top iar producția sa în serie a început. În serie este un fel a spune căci de fapt fiecare armă produsă este o bijuterie în sine. Ofițerilor superiori ai Marinei le-au plăcut ceea ce au văzut suficient pentru a împinge nu numai ca M27 să înlocuiască SAW, ci și M4, cel puțin în cadrul companiilor de pușcași marini, dar și pentru cei care personalul auxiliar care lucrează alături de ei, cum ar fi inginerii de luptă.

Americanii le-au achiziționat în etape

Obiectivul inițial  fost acela de a obține 6.500 de M27, care a sărit la 11.000 de bucăți și planurile prevăd pentru finalul anului acesta 15.000 de puști. În cele din urmă, pușcașii marini au cumpărat puțin peste 14.000 de M27. Acestea au fost achiziționate pornind de la comenzi mai reduse, cum ar fi estimarea inițială de 1.600, urmată de 2.600 în 2017, 2.900 în 2018 și 7.000 în 2019.

Cum politica nu este nici ea departe, în aprilie 2018, membrii Comitetului pentru Servicii Armate ale Congresului american au spus că doresc un raport de evaluare cu privire la studiul de configurație a munițiilor cu arme de calibru mic și să includă strategia de modernizare a armelor de calibru mic și pe termen lung pentru corpul infanteriei marine. Iar finanțările viitoare pentru pușcă ar fi putut fi tăiate sau reținute dacă nu va fi furnizat acel raport.

Congresmanii americani au reproșat faptul că arma nu e furnizată de o companie din SUA

Problema care se prefigura era deosebit de spinoasă. În timpul unei audieri a Comitetului pentru Servicii Armate din martie 2018, congresmanii au fost extrem de vocali în a reproșa comandaților marinei faptul că arma nu era furnizată de către o companie americană, ci de H&K, o companie din Germania. Compania câștigase licitația iar schimbările acesteia în mijlocul procesului de achiziție ar fi dus la întârzieri de doi ani în livrarea produsului finit, în același timp prețul crescând și el substantial.

În ciuda succeselor sale pe terenul de încercări arma nu a fost acceptată imediat. Anumiți comandanți din rândurile marinei au decis să nu achiziționeze noua pușcă. Spre exemplu comandanții de operațiuni speciale din cadrul Marinei militare americane continuă să folosească carabina M4.

Acest lucru a avut de-a face atât cu profilul misiunilor care necesită butoaie de muniție mai scurte, cât și cu necesitatea unui volum mai mare de foc pe care îl primesc încă de la SAW. Având în vedere dimensiunea mai mică a unităților speciale și operațiunilor chirurgicale pe care le organizează, volumul de foc al M249 oferă un beneficiu tactic mai mare decât avantajele oferite de M27. Un alt exemplu este cel al raiderilor marini, unități de elită care luptă în formațiuni de maxim cinci, care folosesc un receptor inferior M4, declanșatorul și carcasa, atașat la un receptor superior de comandă de trăgaci, butoiul și șurubul fiind altfel desenate.

Cu toate acestea datorită desenului ethnic al noii arme, operatorii și utilizatorii pot schimba componentele din sistemul lor de arme pentru a satisface diferite cerințe ale diverselor misiuni și necesarului de putere de foc. Astfel dacă exista necesarul ca butoaiele de gloanțe să fie mai scurte, aceasta este o opțiune în cazul noii arme. O dexteritate tehnică care permite o mai mare flexibilitate de opțiuni comandanților de pluton în alegerea armamentului pentru îndeplinirea cu succes a misiunilor. Dacă aceștia trebuie să definească un anumit număr de arme într-o echipă sau să organizeze o companie configurată pentru sarcini de tir desemnate, acest lucru se poate realiza cu mai mare ușurință.

Un raport din 2015 care a fost difuzat online a evaluat utilizarea M27 ca o pușcă de tir desemnată, rolul pe care a ajuns să-l joace în configurația sa M38. Raportul a constatat opriri ale armelor la viteze ciclice ridicate - o problemă pentru ceea ce ar trebui să fie mitraliera echipei. De atunci, pușcașii marini au adoptat o magazie de polimeri care nu are probleme de alimentare și anumite unități de desfășurare au obținut un alt tip de muniție de 5,56 mm pentru a corecta problemele anterioare cu EPR.

Iată cum o simplă armă, designul ei și necesarul complex de pe terenul de luptă definesc noile strategii ale infanteriștilor marini americani.