Analiștii continuă să dezbată natura și efectele rivalității geopolitice dintre China și Statele Unite, construind definiții complexe, fraze complicate sau predicând adesea despre relațiile tumultuoase dintre cele două națiuni. Sub administraţia Obama, elementul istoric pare a fi fost cel mai uşor de izolat în interiorul analizelor administrației sale, prin construcția de paralele cu eveniment istorice din trecut, încercând să stabilească un model al concurenței hegemonice între cele două națiuni și state.
Sub administrația Trump analizele au fost mult mai scurte și mult mai clare. Primul document de anvergura politică a noului președinte Trump, cel privind strategia de securitate națională a numit în mod inconfundabil China ca fiind „ concurent/adversar strategic."
John Bolton, care la vremea apariției acestei noi definiții geopolitice americane era consilier pentru securitate națională a președintelui american, a reprezentat inițiativa BRI ca mijloc principal prin care Beijingul caută să îți impună o „poziție de dominație globală." Pentru a contracara ceea ce administrația americană înțelege că fiind acțiuni chineze de dominație a diverselor rute comerciale și regiuni geografice întregi, strategii lui Trump au conturat strategia de Deschidere și Libertate din spațiul Indo-Pacific (FOIP). În acest sens administrația Trump a subliniat rolul fundamental al Indiei și redenumit oficial Comandamentul Pacific al SUA în Comandamentul Indo-Pacific al SUA. După ce spațiul geostrategic a fost SUA au desenat o strategie pentru a contracara proiectul de expansiune globală a Chinei.
Asistăm astăzi la un duel care se poate definii în termenii următori: inițiativa BRI a președintele Xi Jinping s-a concentrat inițial pe diverse proiecte de infrastructură cu națiuni de-a lungul regiunii eurasiatice, dar în ultimii ani, Beijing s-a îndreptat din ce în ce mai mult spre obiectivele geostrategice cum ar fi securizarea accesului portuar pe termen lung și consolidarea legăturilor strategice cu statele regionale cheie. În sens opus, strategia americană a scos în evidență libertatea comerțului, liberul schimb de mărfuri și conectivitatea dintre marile centre financiare ale SUA și Asia.
Care vor fi efectele probabile ale strategiilor hegemonice în duel dintre cele două puteri şi ceilalți actori economici din Asia?
În abordarea acestei întrebări, acest articol încearcă să investigheze percepțiile și motivațiile Japoniei, Coreei de Sud și Indiei cu privire la BRI și FOIP. În ciuda legăturilor lor strategice cu Statele Unite, fiecare dintre aceste țări au răspuns în diferite moduri la cele două viziuni hegemonice. Astfel, Coreea de Sud, un aliat militar american major, nu s-a alăturat FOIP în ciuda invitației lui Trump, în schimb caută să colaboreze cu China pentru extinderea BRI în peninsulă coreeană. Guvernul Narendra Modi din India a fost deschis către o participare la inițiativa americană FOIP, dar solicită o mai mare incluziune care vizează implicarea Asociației din Națiunile Asiei de Sud-Est (ASEAN) și China. Guvernul Abe Shinzo din Japonia este mai entuziasmată de FOIP, dar politica sa de echilibru cu guvernul de la Beijing, impune că Japonia să se implice în inițiativa BRI de asemenea.
Aceste răspunsuri variate la BRI și FOIP sugerează că actorii asiatici gândesc o politică de echilibru între Washington și Beijing. Analiza simplistă în termenii unei concurențe pur comerciale dintre SUA și China este insuficientă pentru a surprinde realitățile regionale și globale de astăzi. În timp ce aliniați ei înșiși cu Washington sau China cu privire la unele probleme regionale, națiunile asiatice rămân ezitante să îmbrățișeze pe deplin una sau alta dintre viziunile hegemonice concurente. Unul dintre factorii acestor politici ezitante, comune practic la toți marii actori asiatici, îl reprezintă calculele strategice ale fiecăruia în complexul joc de obținere a unei autonomii regionale cât mai mari într-o ordine regională în schimbare. În loc să urmeze întocmai pașii celor două superputeri, țări precum Japonia, Coreea de Sud sau India doresc să își creioneze ți să obțină propriul spațiu regional de dezvoltare, tocmai pentru a nu fi prinse în mijlocul disputei dintre SUA și China. Mai mult, toate aceste țări doresc să folosească cele două inițiative hegemonice pentru propriile obiective specifice politicilor externe proprii.
Dacă vom compara elementele care compun dezbaterile interne despre BRI și FOIP din cele trei capitale asiatice cu ponderea economică și geostrategică cea mai importantă, vom înțelege modalitățile tactice și strategiile pe care fiecare le folosește pentru a câștiga cât mai mult pentru sine. Atâta timp cât politicienii din Tokyo, Seul și New Delhi își consolidează pozițiile naționale și regionale pentru a face față acestui duel sino-american, atât presiunea SUA pentru o coaliție anti-China cât și orientările Chinei de a modifica ordinea regională sunt mai puțin probabile de a reuși. Pentru administrația Trump, dar și pentru președintele Xi, răspunsurilor regionale la inițiativele lor au creat un val de solicitări, de nuanțe și de necesar de concesii pe care altminteri bipolaritatea războiului rece nu l-ar fi permis. BRI și FOIP au declanșat un adevărat maraton între diverșii actori economici, politici sau militari, în special în zona Asiei de Sud Est încât cele două supraputeri vor trebui să găsească soluții fundamental diferite pentru a răspunde așteptărilor enorme care au fost create.
În zona continentului asiatic, există un adevărat caleidoscop de atitudini și fațete ale comportamentului statului în fața emergenței unor noi puteri economice, teritoriale, maritime, militare sau comerciale. Cazul Chinei nu este singular în istoria umanității. Dezvoltarea economică, urmată de o adevărată politică de expansiune teritorială, în special cea maritimă , prin efectiva construcție de insule care să mărească limitele continentale ale țărmului chinez a creat o stare de neliniște profundă în rândul vecinilor. Răspunsurile celorlalte state s-a concentrat pe creionarea unor politici comune de echilibrare a creșterii masive a influenţei chineze în regiune. Având în vedere atât viteza de creștere cât și masivitatea acestei creșteri în termeni neți, putem fi siguri că statele asiatice au trebuit să găsească răspunsuri imediate la dezechilibrul chinez.
Din această perspectivă, puterile regionale, în special cele sud asiatice au fost și cele mai mai sensibile la amenințările din partea hiper puterii dezvoltate de către Beijing. Factorul apropierii geografice a fost și rămâne elementul cel mai important al acestei neliniști crescânde. Mai exact, din acest punct de vedere, statele care se confruntă cu o putere vecină în creștere sunt susceptibile să apeleze la orice metodă de echilibrare fie ea internă, adică să crească propriile capacități militare, în același timp cu desenarea unui mecanism de echilibrare externă, adică lucrând cu națiuni aliate. Acest raționament politic a și fost cel care a stat la baza FOIP.
În fața vitezei de expansiune a unei Chine cu un vădit apetit pantagruelic, vecinii săi regionali, cum ar fi India, Japonia, Singapore, Coreea de Sud, Rusia și Vietnamul ar fi trebuit să se alăture Statelor Unite pentru a echilibra puterea chineză. Acest fenomen nu s-a întâmplat în totalitate, mai mult Washington a realizat că nu are puterea economică sau militară de a forța o uniune de interese cu actorii regionali mai sus pomeniți. China a dovedit, ca orice putere în ascensiune, că are mult mai importante resurse, nu numai economice, dar și o imaginație mai bogată, reușind să mențină într-un etern joc de șah influența americană în Asia.
În contextul Asiei de Est, această perspectivă de echilibrare presupunea că Japonia și Coreea de Sud să își reînnoiască alianțele deja istorice cu Washington. Însă jocul diplomatic cu Korea de Nord și qvasi impotența administraţiei Trump de a găsi soluții la politica primului ministru japonez Abe Shinzo de echilibrare a parteneriatelor cu ceilalţi actori regionali (reprezentând în realitate o reducere a influenței SUA în regiune) au reprezentat practic eșecuri succesive și de proporții în fața Chinei.
Presiunea guvernului Shinzo pentru o „forță de apărare dinamică" este privită în principal că efort pentru echilibrarea și „consolidarea descurajării față de China", dar nu implică o creștere exponențială a resurselor militare americane în insulă. Aducerea la masa discuțiilor a Koreei de Sud, deși rivalitatea tradiţională nu a permis pentru decenii această apropiere, reprezintă un eșec al inițiativei SUA de contrabalans la expansiunea chineză. În ceea ce privește Coreea de Sud, în fața provocărilor nucleare din Koreea de Nord, guvernele Lee Myung-bak și Park Geunhye și-au consolidat legăturile de alianță cu Statele Unite, dar au propus Beijingului motoare economice de apropiere, care numai acum un deceniu erau de neconceput.
De partea chineză așteptările erau/sunt și ele extrem de mari. BRI practic propune actorilor implicați în inițiativă o politică de aliniere. China s-a așteptat ca măcar o parte din statele asiatice să se alinieze cu tendința de dezvoltare globală propusă. Preluând modelul de expansiune african, Beijing a crezut că poate exporta și în regiunea sa imediată aceleaşi metode de dezvoltare extensivă și preluare de infrastructură. Punând în aplicare strategia șirului de perle, China a promovat agresiv preluarea de infrastructură în special portuară, în diverse părți ale lumii, fapt care a speriat în primul rând pe vecinii săi, alterând modele de comportament echilibrat, deja devenite tradiționale după încheierea celui de-al doilea război mondial.
Dacă în Africa, anumite state au căzut efectiv în cursa datoriilor chineze, fenomen economic identificat încă de la începutul expansiunii economice chineze pe continentul negru, în Asia de Sud Est acest fenomen a creat o rezistență, uneori irațională, la BRI și la avantajele economice pe care le presupune. Acest model financiar, de subvenționare chineză a construcției de infrastructură critică pentru partenerii BRI, a fost considerat ca fiind o amenințare directă la suveranitatea economică a statelor mici și mijlocii din Asia de Sud Est. Mai mult a fost folosit ca element propagandistic împotriva Chinei, în special de către SUA și actorul economic emergent Uniunea Europeană.
Promovând o politică a echilibrului, de nealiniere față de China, vecinii săi au conviețuit confortabil, în timpul războiului rece, cu o Chină comunistă. Fiind parte a spațiul de interes strategic major american, Japonia, spre exemplu, pe toată perioada Războiului Rece și nu numai, a facilitat implementarea cu succes a marii strategii a apropierii de Beijing, în pași mici dar fermi. Această strategie a constat în respectarea intereselor de bază ale Chinei și acționând în consecință, a permis o deschidere mult mai amplă a Chinei față de lumea asiatică decât a permis chiar aliatul său ideologic Uniunea Sovietică. Prin lansarea inițiativei globale BRI, China a sperat că această deschidere japoneză va fi multiplicată la scara întregului continent. În realitate acest fenomen nu a avut loc.
În cazul Japoniei atunci când acest lucru nu s-a întâmplat, marile răni provocate de către ocupația imperială a Chinei au provocat un discurs xenofob anti-japonez, nemaiîntâlnit din timpul lui Mao. În spațiul african sentimentul anti chinez a devenit atât de puternic, încât după folosirea fermierilor chinezi pentru a disloca pe fermierii albi, Mugabe, leaderul autoritarist din Zimbabwe, a trebuit să facă față unui dezastru economic unic în istoria economiei mondiale, care s-a transferat într-o revoltă anti chineză. Înțelegerea acestor realități este deosebit de utilă având în vedere că trebuie luate în considerare și perspectiva actorilor locali participanți la implementarea BRI. locali.
Ceea ce nedumerește pe orice analist este însă faptul că nici politica de echilibrare, nici cea a alinierii nu surprind în mod adecvat, resorturile intime care au stat la baza răspunsului națiunilor asiatice la inițiativa BRI. Pentru a da un exemplu, ce al domeniului militar, putem observa că deși sunt printre cele mai sofisticate forțe armate ale lumii, bugetul de apărare al Japoniei este mai mic de un procent din PIB-ul său.
Pentru Koreea de Sud strategia de apărare axată în mod unic pe conflictul cu Koreea de Nord și echilibrul de forțe din peninsulă sugerează cu greu un proces echilibrare securitate în raport cu China. Bugetul de apărare al Indiei pentru anul 2019 este de 49,68 miliarde USD, cu o creștere marginală care este extrem de departe de bugetul chinez de modernizare a propriilor sale forțe armate.
Iată de ce, este absolut necesar să înțelegem în profunzime ce se întâmplă în Beijing și ce reprezintă BRI pentru întreaga lume. Dezvoltând drumuri fără o direcție reală, abordând în mod vânătoresc relațiile cu China, nu ne va ajuta să percepem cu adevărat modelul chinez de dezvoltare economică. Căci nu numai dezvoltarea economică este fundamentală dar și sustenabilitatea ei. Iar riscurile că dezvoltarea și expansiunea economică chineză să nu fie sustenabile, fără un rapt de resurse globale care echivalează cu sărăcirea tuturor celorlalți, reprezintă un element de analiză pe care puțini în lumea de astăzi doresc să și-l asume.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Piloții Forțelor Aeriene Ucrainene operează avioane de luptă F-16 „în fiecare zi”, interceptand rachetele rusesti și lovind regiunea estică a Rusiei, a declarat recent cel mai înalt general american din Europa.
Obiectivul de referință al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) de a aloca cel puțin 2% din produsul intern brut (PIB) al unui stat membru pentru cheltuielile de apărare, deși este un angajament luat pentru a asigura securitatea colectivă, pare din ce în ce mai insuficient pentru a descuraja în mod credibil și, dacă este necesar, pentru a contracara o potențială agresiune militară la scară largă din partea Rusiei. O multitudine de factori, de la creșterea rapidă a cheltuielilor militare ale Rusiei și evoluția doctrinelor de război până la lacunele specifice în materie de capacități ale membrilor europeni ai NATO, sugerează că obiectivul actual de cheltuieli oferă un sentiment fals de securitate.
Armata SUA a desfășurat a doua baterie a sistemului de rachete THAAD în Israel, pe fondul tensiunilor dintre SUA și Iran, potrivit The Times of Israel. Potrivit informațiilor publicate, a doua baterie a sistemului de rachete a ajuns în Israel la 5 aprilie 2025 la baza aeriană Nevatim din sudul țării.
Experți americani din domeniul informațiilor, care au activat în CIA și în alte servicii de informații ale SUA, și-au exprimat, recent, îngrijorarea că modificările aduse de administrația Trump în securitatea națională vor da un avantaj decisiv adversarilor Americii.
Într-o intervenție în cadrul podcastului Obiectiv EuroAtlantic, moderat de Tudor Curtifan la DefenseRomania, analistul de politică externă Ștefan Popescu a criticat pasivitatea diplomatică a României, acuzând lipsa de reacție a MAE ntr-un context geopolitic tensionat.
Președintele Comisiei pentru Servicii Armate a Senatului, republicanul Roger Wicker, a criticat, joi, conducerea „la nivel mediu” a Pentagonului pentru că vehiculează un plan de reducere a numărului de militari americani din Europa, avertizând, totodată, că amenințarea rusă nu poate fi ignorată.
Analistul de politică externă Ștefan Popescu e de părere că noua strategie a SUA ar putea împinge aliații către parteneriate cu alte state, parteneriate care erau aproape de neimaginat în urmă cu câteva luni.
Relocarea bateriilor Patriot din Coreea de Sud în Orientul Mijlociu constituie un alt semn care indică pregătirile pentru o lovitură asupra instalațiilor nucleare iraniene, dar cu prețul slăbirii protejării aliatului său din Asia de Est. Necesitatea unei apărări antirachetă suplimentare a bazelor sale militare din Orientul Mijlociu împotriva rachetelor balistice a forțat Pentagonul să decidă relocarea bateriilor Patriot PAC-3 de la USFK din Coreea de Sud.
În cadrul Conferința McAleese privind programele de apărare ale SUA, organizată la Washington pe 18 martie 2025, comandantul Comandamentului strategic al SUA (Stratcom), generalul de aviație Anthony J. Cotton, a tras un semnal de alarmă cu privire la necesitatea modernizării rapide a triadei nucleare americane, avertizând că un mediu de securitate globală fără precedent, caracterizat prin extinderea capacităților mai multor state care dispun de arme nucleare (precum China și Rusia), nu lasă timp de pierdut.
Turcia a demarat o campanie îndrăzneață menită să impună controlul asupra bazei aeriene T-4 din centrul Siriei, un obiectiv strategic situat în apropierea orașului antic Palmyra, intenționând să desfășoare acolo sisteme avansate de apărare aeriană și drone, potrivit unor surse citate de cotidianul Middle East Eye.
Generalul Christopher Cavoli, vorbind în fața Comisiei pentru servicii armate a Senatului SUA, a descris Rusia drept un negociator extrem de strategic și deliberat, în contextul intensificării eforturilor SUA de a negocia o încetare a focului în Ucraina.
Forțele Armate americane au desfășurat, recent, cele mai avansate avioane de luptă ale sale în Orientul Mijlociu, în timp ce continuă să lovească rebelii Houthi din Yemen, o grupare teroristă susținută de Iran care atacă nave comerciale în Marea Roșie, potrivit mai multor colaboratori ai Congresului.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 04 aprilie 2025, o nouă ediție a emisiunii „Obiectiv EuroAtlantic”.
Secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, și noul ambasador al administrației Trump la NATO încearcă să reasigure aliații precauți ai NATO cu privire la angajamentul SUA față de alianță. Rubio a criticat joi „isteria și hiperbola” din mass-media cu privire la intențiile președintelui Donald Trump, în ciuda semnalelor persistente de la Washington că NATO, așa cum a existat timp de 75 de ani, ar putea să nu mai fie relevantă.
În cazul unui atac asupra Poloniei, după aproximativ o lună, armata poloneză și-ar putea pierde capacitatea de a desfășura operațiuni, a apreciat generalul polonez Leon Komornicki. Într-un interviu acordat RMF FM, fostul adjunct al șefului Statului Major General a avertizat, de asemenea, cu privire la o criză la nivelul Alianței Nord-Atlantice. ,,Rușii vor testa NATO prin atacarea țărilor baltice. Iar acest lucru s-ar putea întâmpla încă la începutul anului viitor”, a prezis el.
Analistul de politică externă Mihai Isac a publicat un editorial intitulat „De la „ReArm Europe” la „Readiness 2030”: UE își poate consolida prezența la Marea Neagră”.
Potrivit informațiilor publicate de CNN World pe 2 aprilie 2025, Forțele Aeriene ale Statelor Unite au desfășurat deja șase bombardiere stealth B-2 Spirit, un avion de transport militar C-17 și mai multe avioane cisternă de realimentare KC-135 la Diego Garcia, o bază insulară îndepărtată din Oceanul Indian care a servit din punct de vedere istoric drept punct-cheie de lansare pentru operațiunile SUA în Orientul Mijlociu și Asia de Sud.
Finlanda îngroașă rândul țărilor care împart granița cu Rusia și care au anunțat un plan de retragere din Tratatul care interzice minele antipersonal. Practic, după retragerea balticilor și a Poloniei, Norvegia a rămas singurul stat NATO vecin cu Rusia care încă nu s-a retras din Tratat.
Oficialii NATO au suspendat discuțiile privind recalibrarea strategiei lor față de Rusia, în timp ce SUA fac presiuni pentru un acord de pace în Ucraina, a raportat Euractiv pe 2 aprilie, citând surse diplomatice confidențiale. Declarația comună de la summitul de la Washington de anul trecut a inclus un angajament de a „elabora recomandări privind abordarea strategică a NATO față de Rusia, ținând cont de mediul de securitate aflat în continuă schimbare”.
Trezirea industriei militare europene nu e pe placul administrației Trump, care,în ultimele săptămâni, a transmis numeroase mesaje către oficialii europeni.
Finlanda ar trebui să se „pregătească mental” pentru ca, în cele din urmă, relațiile cu Rusia să fie restabilite după încheierea războiului din Ucraina, a declarat luni președintele finlandez Alexander Stubb în timpul discuțiilor cu premierul britanic Keir Starmer.
Aviația tactică ucraineană a distrus un buncăr aflat lângă orașul Oleshky, folosit de trupele ruse, cu ajutorul a două bombe echipate cu kit-ul JDAM-ER. Un material video care surprinde momentul atacului a fost publicat pe reţelele de socializare.
Guvernul suedez a prezentat, la 31 martie 2025, cel mai substanțial pachet de sprijin militar acordat Ucrainei până în prezent, care se ridică la aproape 1,39 miliarde EURO. Acest pachet răspunde în mod direct nevoilor presante ale Ucrainei de consolidare a capacităților în domenii precum apărarea aeriană, artileria, comunicațiile prin satelit și operațiunile navale. Combinat cu ajutorul anterior anunțat în 2025, sprijinul militar total al Suediei pentru Ucraina în acest an se ridică la 2,57 miliarde EURO. De la începutul invaziei la scară largă a Rusiei în 2022, Suedia a contribuit cu aproximativ 7.39 de miliarde EURO la ajutorul militar acordat Ucrainei.
China a lansat marți dimineață un exercițiu militar masiv în apropiere de Taiwan, fără o notificare prealabilă. Potrivit armatei chineze, acesta este un avertisment pentru guvernul taiwanez, ai cărui membri i-a descris drept „separațiști” și „paraziți” care conduc insula către război.
Pe măsură ce SUA adoptă o poziție din ce în ce mai antagonică față de Europa, Regatul Unit și Franța se pregătesc să se ocupe de apărarea continentului fără implicarea americanilor. Președintele francez Emmanuel Macron a introdus conceptul de „autonomie strategică”, care vizează o Europă capabilă să se apere singură și să își promoveze agenda independent de sprijinul SUA. Cu toate acestea, țările aflate la raza de acțiune a artileriei ruse - cum ar fi Lituania, Letonia și Estonia - nu sunt încă pregătite să abandoneze cadrul transatlantic de apărare existent, chiar și cu conducerea tumultoasă a președintelui american Donald Trump.
Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a distribuit în Pentagon un document secret care definește un sistem de securitate și priorități strategice ale SUA.
Președinții Finlandei și SUA s-au întâlnit pentru a conveni asupra achiziției de spărgătoare de gheață pentru SUA.
Ministrul olandez al Apărării, Ruben Brekelmans, a avertizat că Rusia ar putea fi pregătită să remobilizeze o armată uriașă la aproximativ un an după orice încetare a focului sau acord de pace în Ucraina.
Regiunea arctică este un subiect de interes crescând în rândul puterilor mondiale. Rusia și-a sporit prezența militară în regiune în ultimii ani, modernizându-și bazele, instalând sisteme suplimentare de apărare aeriană și introducând noi spărgătoare de gheață nucleare pentru a facilita traficul pe tot parcursul anului. China nu este atât de prezentă militar, dar este evident interesată din punct de vedere economic de zona care este considerată ultima parte necucerită a lumii.
România are în prezent două escadrile complete de F-16 Fighting Falcon, dislcocate la Borcea și la Câmpia Turzii, urmând ca a treia escadrilă să fie livrată în cursul acestui an. E vorba de 17 avioane care formează prima escadrilă, achiziționate din Portugalia în 2012 și 32 de avioane F-16 care formează următoarele două escadrile, achiziționate din Norvegia.
Portalul itamilradar.com a semnalat faptul că, pe 29.04.2025, o grupare navală de atac de nivel portavion (Carrier Strike Group 25, CSG25) aparținând Marinei Regale britanice a traversat Strâmtoarea Gibraltar și a intrat în Marea Mediterană, marcând începutul misiunii sale globale “Operation Highmast”.
Rusia se poate mobiliza, dacă este necesar, pentru un război la o scară comparabilă cu cea a Uniunii Sovietice din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a declarat miercuri purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov.
El a explicat că fabrica produce dispozitive de tragere cu muniție și piese pentru Marina Rusă și aviația militară.
Ședința Consiliului Suprem de Apărare a Țării a avut pe ordinea de zi fiind mai multe subiecte în domeniul apărării naționale, care au fost discutate și aprobate.
Un distrugător al SUA din clasa Arleigh Burke a sosit în Scoția demonstrând „angajamentul continuu față de NATO”. Adversarii Americii „nu pot spera niciodată să egaleze avantajul asimetric dat de rețeaua sa de aliați și prieteni”.
Comisia investește 910 milioane EUR în cadrul ediției din 2024 a Fondului european de apărare (FEA) pentru a crea o industrie de apărare puternică și inovatoare în Europa, se arată în comunicarea Comisiei Europene.
Avioanele de vânătoare suedeze JAS 39 Gripen au finalizat prima lor operațiune în cadrul misiunii NATO de poliție aeriană. Mai exact, săptămâna trecută, au decolat de la baza Malbork din Polonia pentru a intercepta un avion de recunoaștere rusesc Ilyushin Il-20, după ce, cu câteva zile mai devreme, avioane Typhoon britanice au decolat de aici pentru a intercepta un avion de recunoaștere rusesc și două avioane de vânătoare Sukhoi Su-30MKI.
Așa cum ne-am obișnuit, cea mai mare parte a informațiilor veridice privind prezența și implicarea trupelor nord-coreene în războiul de agresiune dus de Rusia împotriva Ucrainei provin din Coreea de Sud.
Pe 27 aprilie 2025, presa de stat rusă a difuzat imagini cu o rachetă de croazieră pe care prezentat-o ca un „proiect secret”, inspectată de fostul președinte Dmitri Medvedev într-un poligon militar, sugerând integrarea acesteia pe avioanele considerate de ruși de generația a 5-a, Su-57, cele mai avansate avione de vânătoare ale Rusiei.
Mult timp s-a crezut crezut că armele nucleare sunt pentru descurajarea strategică între marile puteri mondiale iar aducerea în discuție a acestui subiect într-o confruntare dintre o putere nucleară și una non-nucleară era ceva tabu și de neconceput.
Rusia și Coreea de Nord au început miercuri construcția unui nou pod rutier între cele două țări, peste râul Tuman.
Ministerul Apărării Naționale a avut o poziție oficială ca urmare a informațiilor confirmate de Washington cu privire la achiziționarea unui sistem antiaerian Patriot de către România. E vorba de înlocuirea sistemului Patriot pe care țara noastră l-a donat Ucrainei.
Mai mulți miniștri din Pakistan vorbesc de o „invazie iminentă” pe care India o va lansa în următoarele 48 de ore. Amintim că cele două state sunt puteri nucleare și s-au confruntat de mai multe ori de-a lungul timpului pe zona montană de graniță. Acum totul a escaladat după un atentat fără precedent comis într-o stațiune montană indiană și revendicat de o grupare teroristă pakistaneză.
Secretarul de stat al SUA Marco Rubio a avertizat marți că Statele Unite vor înceta să medieze dacă Rusia și Ucraina nu fac 'propuneri concrete' pentru a pune capăt războiului, a declarat presei purtătoarea de cuvânt a Departamentului de Stat, Tammy Bruce, relatează Agerpres și AFP.
Forțele Armate Britanice au utilizat recent sistemul Gladiator pentru a simula modul în care funcționează sistemul lor naţional de apărare aeriană în fața unui atac masiv cu rachete lansat de Rusia. Pentru această simulare, britanicii au decis să recreeze condițiile din prima zi a invaziei la scară largă a Rusiei în Ucraina, la 24 februarie 2022, când țara agresoare a lansat (potrivit unor rapoarte) aproximativ 160 de rachete de diferite tipuri asupra Ucrainei.
China a elaborat o listă de produse americane care vor fi scutite de taxele de 125% și a înștiințat companiile despre acest demers, au declarat pentru Reuters mai multe surse din apropierea acestui dosar, într-un moment în care Beijingul vrea să atenueze impactul războiului său comercial cu Washingtonul.
Cu mai puțin de două milioane de locuitori și un PIB de aproximativ 40 de miliarde de euro, Letonia face eforturi să transfere un nou lot de drone de atac către Ucraina, în cadrul așa-numitei Coaliții internaționale pentru drone.
Liderul nord-coreean Kim Jong Un a ordonat să fie accelerată echiparea cu armament nuclear a navelor militare ale ţării, după ce Phenianul şi-a prezentat cu câteva zile în urmă noul distrugător, relatează Agerpres și AFP, citând agenţia de presă oficială nord-coreeană KCNA.
Surse de monitorizare a navigației au confirmat faptul că, în după-amiaza zilei de 27.04.2025, submarinul B-265 Krasnodar aparținând Forțelor Navale ale Federației Ruse a traversat Strâmtoarea Gibraltar, părăsind Marea Mediterană. Acesta este escortat de remorcherul Evgheni Churov al Flotei ruse din Marea Baltică (FRMB).
Conceptul de „reconstrucție a NATO” presupune o adaptare crucială și continuă a Alianței la un peisaj de securitate aflat într-o continuă schimbare. Acest obiectiv este impulsionat de două forțe principale și interconectate: relația în schimbare dintre statele europene și Statele Unite și amenințările persistente și în creștere la adresa securității reprezentate de Rusia. Un NATO revitalizat și coerent din punct de vedere strategic este esențial nu numai pentru apărarea colectivă a statelor sale membre, ci și pentru menținerea stabilității în zona euro-atlantică.
Tancurile M1A1 Abrams, pe care Australia le-a scos din uz și pe care s-a angajat să le trimită Ucrainei ca parte a ajutorului său militar, nu au părăsit încă Australia, a anunțat în acest sens postul australian ABC. Presa notează că transferul tancurilor Abrams către Ucraina ridică unele probleme logistice. Cu toate acestea, oficialii de la departamentul de apărare al Australiei atribuie întârzierea în parte și Statelor Unite.
Turcia se va alătura Inițiativei celor Trei Mări în calitate de partener strategic, aliniindu-se unei platforme geopolitice și economice ambițioase care cuprinde țări situate între Marea Baltică, Marea Adriatică și Marea Neagră, a anunțat președintele polonez Andrzej Duda.
Industria europeană de apărare a făcut un pas important către viitor prin lansarea proiectului FMBTech, care vizează dezvoltarea unui tanc de generația a cincea.
Rusia a început construcția intensivă de baze militare de-a lungul frontierei cu Finlanda. În același timp, rușii își repară și extind căile ferate care duc spre frontierele cu Finlanda, Norvegia și Estonia.
Conform informațiilor publicate pe 27 aprilie 2025 de Korea JoongAng Daily, un cotidian sud-coreean, Statele Unite ale Americii analizează posibilitatea de a disloca permanent avioane de luptă stealth F-35A Lightning II la Baza Aeriană Kunsan din Coreea de Sud. Această acțiune ar consolida semnificativ capacitățile aeriene ale SUA în Peninsula Coreeană, care în prezent se bazează în mare măsură pe avioane F-16. În timp ce F-35A au fost dislocate temporar doar pentru exerciții militare comune, o prezență militară permanentă ar reprezenta o schimbare într-una dintre cele mai instabile regiuni ale lumii.
Compania canadiană Xanadu Quantum Technologies a încheiat un acord de colaborare în cercetare și dezvoltare cu Laboratorul de Cercetare al Forțelor Aeriene ale SUA (AFRL) pentru a dezvolta tehnologii cuantice fotonice.
Divizia 101 Aeropurtată a ajuns la concluzia că noile blindate M10 Booker, concepute pentru infanterie și care ar fi trebuit să înlocuiască tancurile Sheridan scoase din serviciu, sunt prea grele pentru infrastructura de la Fort Campbell. Un proiect care ar fi trebuit sistat, dar nu s-a întâmplat acest lucru. Presa din State arată cu degetul către eșecul M10 Booker și îl numește un caz elocvent de birocrație a Pentagonului.
Departamentul de Stat al Statelor Unite a aprobat vânzarea către Guvernul României a unui sistem de apărare aeriană PATRIOT și echipamente aferente, pentru un cost estimat la 280 de milioane de dolari.
Berlinul solicită mai mult sprijin UE pentru consolidarea apărării. În acest sens, Germania a solicitat UE să activeze o clauză de urgență care ar permite consolidarea capacităților de apărare din cauza „războiului agresiv continuu al Rusiei împotriva Ucrainei” și a „mediului global de securitate în schimbare”.
Un avion de vânătoare F/A-18 Super Hornet al Marinei SUA a fost pierdut pe mare după ce a căzut peste bord de pe portavionul USS Harry S. Truman în timp ce era remorcat la bord, a anunțat Marina într-un comunicat emis luni.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a denunțat luni o 'tentativă de manipulare' după ce omologul său rus Vladimir Putin a anunțat o încetare a focului în Ucraina între 8 și 10 mai pentru a marca victoria sovietică asupra Germaniei naziste, relatează Agerpres și AFP.
În noaptea de 28 spre 29 aprilie, forțele ruse au executat o serie de atacuri cu drone asupra unor obiective civile și de infrastructură portuară din Ucraina, de lângă frontiera cu România.
