Analiștii continuă să dezbată natura și efectele rivalității geopolitice dintre China și Statele Unite, construind definiții complexe, fraze complicate sau predicând adesea despre relațiile tumultuoase dintre cele două națiuni. Sub administraţia Obama, elementul istoric pare a fi fost cel mai uşor de izolat în interiorul analizelor administrației sale, prin construcția de paralele cu eveniment istorice din trecut, încercând să stabilească un model al concurenței hegemonice între cele două națiuni și state.
Sub administrația Trump analizele au fost mult mai scurte și mult mai clare. Primul document de anvergura politică a noului președinte Trump, cel privind strategia de securitate națională a numit în mod inconfundabil China ca fiind „ concurent/adversar strategic."
John Bolton, care la vremea apariției acestei noi definiții geopolitice americane era consilier pentru securitate națională a președintelui american, a reprezentat inițiativa BRI ca mijloc principal prin care Beijingul caută să îți impună o „poziție de dominație globală." Pentru a contracara ceea ce administrația americană înțelege că fiind acțiuni chineze de dominație a diverselor rute comerciale și regiuni geografice întregi, strategii lui Trump au conturat strategia de Deschidere și Libertate din spațiul Indo-Pacific (FOIP). În acest sens administrația Trump a subliniat rolul fundamental al Indiei și redenumit oficial Comandamentul Pacific al SUA în Comandamentul Indo-Pacific al SUA. După ce spațiul geostrategic a fost SUA au desenat o strategie pentru a contracara proiectul de expansiune globală a Chinei.
Asistăm astăzi la un duel care se poate definii în termenii următori: inițiativa BRI a președintele Xi Jinping s-a concentrat inițial pe diverse proiecte de infrastructură cu națiuni de-a lungul regiunii eurasiatice, dar în ultimii ani, Beijing s-a îndreptat din ce în ce mai mult spre obiectivele geostrategice cum ar fi securizarea accesului portuar pe termen lung și consolidarea legăturilor strategice cu statele regionale cheie. În sens opus, strategia americană a scos în evidență libertatea comerțului, liberul schimb de mărfuri și conectivitatea dintre marile centre financiare ale SUA și Asia.
Care vor fi efectele probabile ale strategiilor hegemonice în duel dintre cele două puteri şi ceilalți actori economici din Asia?
În abordarea acestei întrebări, acest articol încearcă să investigheze percepțiile și motivațiile Japoniei, Coreei de Sud și Indiei cu privire la BRI și FOIP. În ciuda legăturilor lor strategice cu Statele Unite, fiecare dintre aceste țări au răspuns în diferite moduri la cele două viziuni hegemonice. Astfel, Coreea de Sud, un aliat militar american major, nu s-a alăturat FOIP în ciuda invitației lui Trump, în schimb caută să colaboreze cu China pentru extinderea BRI în peninsulă coreeană. Guvernul Narendra Modi din India a fost deschis către o participare la inițiativa americană FOIP, dar solicită o mai mare incluziune care vizează implicarea Asociației din Națiunile Asiei de Sud-Est (ASEAN) și China. Guvernul Abe Shinzo din Japonia este mai entuziasmată de FOIP, dar politica sa de echilibru cu guvernul de la Beijing, impune că Japonia să se implice în inițiativa BRI de asemenea.
Aceste răspunsuri variate la BRI și FOIP sugerează că actorii asiatici gândesc o politică de echilibru între Washington și Beijing. Analiza simplistă în termenii unei concurențe pur comerciale dintre SUA și China este insuficientă pentru a surprinde realitățile regionale și globale de astăzi. În timp ce aliniați ei înșiși cu Washington sau China cu privire la unele probleme regionale, națiunile asiatice rămân ezitante să îmbrățișeze pe deplin una sau alta dintre viziunile hegemonice concurente. Unul dintre factorii acestor politici ezitante, comune practic la toți marii actori asiatici, îl reprezintă calculele strategice ale fiecăruia în complexul joc de obținere a unei autonomii regionale cât mai mari într-o ordine regională în schimbare. În loc să urmeze întocmai pașii celor două superputeri, țări precum Japonia, Coreea de Sud sau India doresc să își creioneze ți să obțină propriul spațiu regional de dezvoltare, tocmai pentru a nu fi prinse în mijlocul disputei dintre SUA și China. Mai mult, toate aceste țări doresc să folosească cele două inițiative hegemonice pentru propriile obiective specifice politicilor externe proprii.
Dacă vom compara elementele care compun dezbaterile interne despre BRI și FOIP din cele trei capitale asiatice cu ponderea economică și geostrategică cea mai importantă, vom înțelege modalitățile tactice și strategiile pe care fiecare le folosește pentru a câștiga cât mai mult pentru sine. Atâta timp cât politicienii din Tokyo, Seul și New Delhi își consolidează pozițiile naționale și regionale pentru a face față acestui duel sino-american, atât presiunea SUA pentru o coaliție anti-China cât și orientările Chinei de a modifica ordinea regională sunt mai puțin probabile de a reuși. Pentru administrația Trump, dar și pentru președintele Xi, răspunsurilor regionale la inițiativele lor au creat un val de solicitări, de nuanțe și de necesar de concesii pe care altminteri bipolaritatea războiului rece nu l-ar fi permis. BRI și FOIP au declanșat un adevărat maraton între diverșii actori economici, politici sau militari, în special în zona Asiei de Sud Est încât cele două supraputeri vor trebui să găsească soluții fundamental diferite pentru a răspunde așteptărilor enorme care au fost create.
În zona continentului asiatic, există un adevărat caleidoscop de atitudini și fațete ale comportamentului statului în fața emergenței unor noi puteri economice, teritoriale, maritime, militare sau comerciale. Cazul Chinei nu este singular în istoria umanității. Dezvoltarea economică, urmată de o adevărată politică de expansiune teritorială, în special cea maritimă , prin efectiva construcție de insule care să mărească limitele continentale ale țărmului chinez a creat o stare de neliniște profundă în rândul vecinilor. Răspunsurile celorlalte state s-a concentrat pe creionarea unor politici comune de echilibrare a creșterii masive a influenţei chineze în regiune. Având în vedere atât viteza de creștere cât și masivitatea acestei creșteri în termeni neți, putem fi siguri că statele asiatice au trebuit să găsească răspunsuri imediate la dezechilibrul chinez.
Din această perspectivă, puterile regionale, în special cele sud asiatice au fost și cele mai mai sensibile la amenințările din partea hiper puterii dezvoltate de către Beijing. Factorul apropierii geografice a fost și rămâne elementul cel mai important al acestei neliniști crescânde. Mai exact, din acest punct de vedere, statele care se confruntă cu o putere vecină în creștere sunt susceptibile să apeleze la orice metodă de echilibrare fie ea internă, adică să crească propriile capacități militare, în același timp cu desenarea unui mecanism de echilibrare externă, adică lucrând cu națiuni aliate. Acest raționament politic a și fost cel care a stat la baza FOIP.
În fața vitezei de expansiune a unei Chine cu un vădit apetit pantagruelic, vecinii săi regionali, cum ar fi India, Japonia, Singapore, Coreea de Sud, Rusia și Vietnamul ar fi trebuit să se alăture Statelor Unite pentru a echilibra puterea chineză. Acest fenomen nu s-a întâmplat în totalitate, mai mult Washington a realizat că nu are puterea economică sau militară de a forța o uniune de interese cu actorii regionali mai sus pomeniți. China a dovedit, ca orice putere în ascensiune, că are mult mai importante resurse, nu numai economice, dar și o imaginație mai bogată, reușind să mențină într-un etern joc de șah influența americană în Asia.
În contextul Asiei de Est, această perspectivă de echilibrare presupunea că Japonia și Coreea de Sud să își reînnoiască alianțele deja istorice cu Washington. Însă jocul diplomatic cu Korea de Nord și qvasi impotența administraţiei Trump de a găsi soluții la politica primului ministru japonez Abe Shinzo de echilibrare a parteneriatelor cu ceilalţi actori regionali (reprezentând în realitate o reducere a influenței SUA în regiune) au reprezentat practic eșecuri succesive și de proporții în fața Chinei.
Presiunea guvernului Shinzo pentru o „forță de apărare dinamică" este privită în principal că efort pentru echilibrarea și „consolidarea descurajării față de China", dar nu implică o creștere exponențială a resurselor militare americane în insulă. Aducerea la masa discuțiilor a Koreei de Sud, deși rivalitatea tradiţională nu a permis pentru decenii această apropiere, reprezintă un eșec al inițiativei SUA de contrabalans la expansiunea chineză. În ceea ce privește Coreea de Sud, în fața provocărilor nucleare din Koreea de Nord, guvernele Lee Myung-bak și Park Geunhye și-au consolidat legăturile de alianță cu Statele Unite, dar au propus Beijingului motoare economice de apropiere, care numai acum un deceniu erau de neconceput.
De partea chineză așteptările erau/sunt și ele extrem de mari. BRI practic propune actorilor implicați în inițiativă o politică de aliniere. China s-a așteptat ca măcar o parte din statele asiatice să se alinieze cu tendința de dezvoltare globală propusă. Preluând modelul de expansiune african, Beijing a crezut că poate exporta și în regiunea sa imediată aceleaşi metode de dezvoltare extensivă și preluare de infrastructură. Punând în aplicare strategia șirului de perle, China a promovat agresiv preluarea de infrastructură în special portuară, în diverse părți ale lumii, fapt care a speriat în primul rând pe vecinii săi, alterând modele de comportament echilibrat, deja devenite tradiționale după încheierea celui de-al doilea război mondial.
Dacă în Africa, anumite state au căzut efectiv în cursa datoriilor chineze, fenomen economic identificat încă de la începutul expansiunii economice chineze pe continentul negru, în Asia de Sud Est acest fenomen a creat o rezistență, uneori irațională, la BRI și la avantajele economice pe care le presupune. Acest model financiar, de subvenționare chineză a construcției de infrastructură critică pentru partenerii BRI, a fost considerat ca fiind o amenințare directă la suveranitatea economică a statelor mici și mijlocii din Asia de Sud Est. Mai mult a fost folosit ca element propagandistic împotriva Chinei, în special de către SUA și actorul economic emergent Uniunea Europeană.
Promovând o politică a echilibrului, de nealiniere față de China, vecinii săi au conviețuit confortabil, în timpul războiului rece, cu o Chină comunistă. Fiind parte a spațiul de interes strategic major american, Japonia, spre exemplu, pe toată perioada Războiului Rece și nu numai, a facilitat implementarea cu succes a marii strategii a apropierii de Beijing, în pași mici dar fermi. Această strategie a constat în respectarea intereselor de bază ale Chinei și acționând în consecință, a permis o deschidere mult mai amplă a Chinei față de lumea asiatică decât a permis chiar aliatul său ideologic Uniunea Sovietică. Prin lansarea inițiativei globale BRI, China a sperat că această deschidere japoneză va fi multiplicată la scara întregului continent. În realitate acest fenomen nu a avut loc.
În cazul Japoniei atunci când acest lucru nu s-a întâmplat, marile răni provocate de către ocupația imperială a Chinei au provocat un discurs xenofob anti-japonez, nemaiîntâlnit din timpul lui Mao. În spațiul african sentimentul anti chinez a devenit atât de puternic, încât după folosirea fermierilor chinezi pentru a disloca pe fermierii albi, Mugabe, leaderul autoritarist din Zimbabwe, a trebuit să facă față unui dezastru economic unic în istoria economiei mondiale, care s-a transferat într-o revoltă anti chineză. Înțelegerea acestor realități este deosebit de utilă având în vedere că trebuie luate în considerare și perspectiva actorilor locali participanți la implementarea BRI. locali.
Ceea ce nedumerește pe orice analist este însă faptul că nici politica de echilibrare, nici cea a alinierii nu surprind în mod adecvat, resorturile intime care au stat la baza răspunsului națiunilor asiatice la inițiativa BRI. Pentru a da un exemplu, ce al domeniului militar, putem observa că deși sunt printre cele mai sofisticate forțe armate ale lumii, bugetul de apărare al Japoniei este mai mic de un procent din PIB-ul său.
Pentru Koreea de Sud strategia de apărare axată în mod unic pe conflictul cu Koreea de Nord și echilibrul de forțe din peninsulă sugerează cu greu un proces echilibrare securitate în raport cu China. Bugetul de apărare al Indiei pentru anul 2019 este de 49,68 miliarde USD, cu o creștere marginală care este extrem de departe de bugetul chinez de modernizare a propriilor sale forțe armate.
Iată de ce, este absolut necesar să înțelegem în profunzime ce se întâmplă în Beijing și ce reprezintă BRI pentru întreaga lume. Dezvoltând drumuri fără o direcție reală, abordând în mod vânătoresc relațiile cu China, nu ne va ajuta să percepem cu adevărat modelul chinez de dezvoltare economică. Căci nu numai dezvoltarea economică este fundamentală dar și sustenabilitatea ei. Iar riscurile că dezvoltarea și expansiunea economică chineză să nu fie sustenabile, fără un rapt de resurse globale care echivalează cu sărăcirea tuturor celorlalți, reprezintă un element de analiză pe care puțini în lumea de astăzi doresc să și-l asume.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Excelența Sa Adrian Zuckerman, fost ambasador al SUA în România, semnează un editorial pentru DefenseRomania în contextul alegerii viitorului secretar general al NATO, între președintele român Klaus Iohannis și premierul olandez Mark Rutte.
DefenseRomania va difuza o ediție specială a podcastului Obiectiv EuroAtlantic în care invitat va fi Excelența Sa Victor Micula, Ambasadorul Extraordinar și Plenipotențiar al României la Kiev.
Relaţiile cu Rusia sunt la cel mai jos nivel din istoria Republicii Moldova şi atât timp cât barbaria continuă în Ucraina, nu există premise de îmbunătăţire a acestor relaţii, a declarat ministrul de externe moldovean, Mihai Popşoi, care este şi vicepremier, într-o emisiune la postul public de televiziune TRM, informează marţi portalul IPN.
Coreea de Nord a lansat marţi o rachetă balistică cu rază intermediară de acţiune, a anunţat armata sud-coreeană, relatează Agerpres.
În timpul vizitei sale în China, ministrul francez de externe Stéphane Sejourne a declarat că războiul Rusiei împotriva Ucrainei a fost unul dintre subiectele discuțiilor cu omologul său chinez la Beijing. Vizita oficialului francez este văzută ca parte a pregătirilor pentru preconizata vizită de stat a președintelui chinez Xi Jinping în Franța în luna mai, după ce președintele francez Emmanuel Macron a vizitat China în aprilie 2023.
Forțele Armate Ucrainene ar putea fi nevoite în curând să se retragă și mai mult dacă ajutorul militar american va continua să întârzie, a declarat președintele Volodimir Zelenski, în timp ce a cerut Washingtonului să furnizeze mai multe rachete cu rază lungă de acțiune pentru că militarii ucraineni să poată lovi aerodromurile ruseşti din Peninsula Crimeea. Într-un interviu acordat Washington Post, Zelenski a declarat că armata ucraineană nu a putut să planifice operațiuni de contraofensivă, deoarece nu știe dacă va avea armele necesare pentru a le pune în practică.
Recent, președintele francez Emmanuel Macron a declarat că Parisul nu exclude să-și trimită trupele în Ucraina. Această idee a fost parțial susținută de alte țări europene. Senatorul francez Cedric Perrin a adăugat că decizia de a trimite trupe ar trebui luată în consultare cu țările NATO.
Având în vedere că toate țările nordice fac acum parte din NATO, statele trebuie să găsească o modalitate de a adapta și de a integra măsurile și inițiativele de securitate naționale și regionale cu cerințele alianței, ceea ce ar putea necesita modificări ale structurilor de comandă existente, au declarat oficialii. În martie 2023, comandanții forțelor aeriene suedeze, norvegiene, finlandeze și daneze au semnat o declarație care prevedea crearea unei forțe aeriene nordice comune pentru a proteja spațiile aeriene pe care le au în comun.
Pe fondul atacurilor rusești asupra sistemului energetic ucrainean, Casa Albă a cerut din nou Camerei Reprezentanților a SUA să aprobe acordarea de asistență Ucrainei, care ar urma să ofere Kievului noi sisteme de apărare antiaeriană, a precizat Adrienne Watson, purtător de cuvânt al Consiliului Național de Securitate al Casei Albe, conform European Pravda.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a precizat că rachetele ATACMS cu rază lungă de acțiune vor ajuta Ucraina să lovească bazele aeriene din Crimeea, ocupată temporar, de unde Rusia lansează rachete ghidate cu precizie. Zelenski a făcut aceste precizări într-un interviu acordat editorialistului David Ignatius de la Washington Post.
În timp ce România alocă 2.5% din PIB doar pe hârtie, Polonia sau balticii nu își mai fac iluzii; știu că dacă vor să reziste unui atac rusesc (hibrid și/sau convențional) trebuie să investească mai mult în creșterea capacităților de apărare.
Europenii au tot mai puțină încredere în capacitatea Ucrainei de a-și recâștiga teritoriile, dar mulți dintre ei cred că Rusia a atacat Ucraina pe nedrept și că ucrainenii ar trebui să fie sprijiniți din punct de vedere militar și uman. Aceasta este concluzia experților care au analizat opinia publică din principalele țări europene înainte de alegerile pentru Parlamentul European din iunie.
Astăzi, se împlinesc 20 de ani de când România a depus oficial instrumentele de aderare la Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord, act istoric prin care țara noastră s-a integrat în familia euro-atlantică şi a evoluat împreună cu celelalte state membre ale NATO. Sunt 20 de ani în care România a primit cele mai solide garanții de securitate, datorită apartenenței la cea mai puternică alianță politico-militară din lume, şi a devenit mai puternică şi mai vizibilă în plan euro-atlantic.
Forțele Armate Ucrainene lucrează la pregătirea liniilor fortificate pentru a rezista ofensivei rusești, dar probabil că lucrările nu avansează suficient de repede. Acestea sunt concluziile publicațiilor Politico și Financial Times.
Cancelarul german Olaf Scholz a insistat asupra faptului că decizia sa de a nu furniza Ucrainei rachete de croazieră Taurus a fost menită să prevină o confruntare directă între Rusia și NATO. Scholz a declarat într-un interviu pentru Märkische Allgemeine că, în calitate de șef al guvernului, poartă responsabilitatea pentru chestiuni ce ţin de ''război și pace'', în special când vine vorba de securitatea în Europa.
Pentru cine a avut urechi să audă Rusia și-a anunțat luna aceasta obiectivele principale în războiul de agresiune pe care l-a declanșat împotriva Ucrainei.
Declarațiile președintelui francez Emmanuel Macron privind posibilitatea trimiterii de trupe în Ucraina au provocat furia oficialilor americani, relatează Bloomberg, citând oficiali care au cunoștință despre discuțiile dintre aliații NATO. Potrivit surselor, aliații se tem că trimiterea de trupe străine în Ucraina "ar putea provoca o ciocnire cu Moscova".
Autoritatea Oficială de Statistică Turcă, TUIK, a dezvăluit că exporturile continue din Turcia către Israel includ explozibili, muniții și arme, de la începutul acestui an, în ciuda cererilor larg răspândite de a întrerupe comerțul cu Tel Avivul pe fondul agresiunii în curs împotriva Fâșiei Gaza.
Mai multe țări membre NATO informează cu privire la nivelul de pregătire pentru un eventual conflict cu Rusia, care de mai bine de 10 ani întreprinde acțiuni agresive împotriva Ucrainei și exprimă în mod constant teze propagandistice despre o confruntare cu alianța transatlantică.
Președintele Lituaniei, Gitanas Nausėda, simte că există un acord tot mai mare între liderii europeni cu privire la faptul că Rusia trebuie să fie învinsă în Ucraina. "Cred că se lărgește înțelegerea că trebuie să învingem Rusia, pentru că altfel va exista o continuare a acestei povești tragice", a declarat Nausėda pentru POLITICO, vorbind după summitul de săptămâna trecută în care s-a discutat despre războiul din Ucraina.
Gruparea teroristă „Stat Islamic” a publicat în cursul nopții un videoclip cu atacul asupra sălii de concerte de la Crocus City Hall din Krasnogorsk, pe care l-a publicat pe canalul de Telegram al agenției de presă Amaq apropiată de grupării, și pe care media îl consideră prea dur pentru a fi popularizat.
Modernizarea istorică a Bazei 57 Aeriene Mihail Kogălniceanu coincide într-o oarecare măsură cu achiziția de avioane de generația a 5-a, F-35 Lightning II.
Tot mai mulți oficiali ai NATO și oficiali militari ai statelor membre în cea mai puternică alianță militară din istorie transmit atenționări că în cazul în care Federația Rusă va avea câștig de cauză în Ucraina, Armata rusă ar putea intra pe un culoar de coliziune cu NATO în următorii ani.
Boris Elțîn e un personaj istoric mult mai complex decât ni-l imaginăm și nu trebuie subestimat, consideră analistul Ștefan Popescu. Elţin a fost preşedinte al Rusiei până la 31 decembrie 1999. El fusese reales în iulie 1996. În 1999 i-a predat puterea pe atunci tânărului Vladimir Putin, o decizie care azi ne arată că Elțîn nu a avut mână bună.
Tot mai multe voci la nivel oficial vorbesc cu îngrijorare de faptul că Rusia se pregătește în viitorul apropiat de un război de mare intensitate cu NATO.
Anunțul privind modernizarea bazei militare românești de la Mihail Kogălniceanu din județul Constanța a produs deranj mare în Rusia.
Atacurile asupra rafinăriilor de petrol rusești au un impact semnificativ asupra capacității Rusiei de a purta actualul război. Generalul Ben Hodges, comandantul forțelor americane din Europa în perioada 2014-17, a declarat acest lucru în cadrul celui de-al 16-lea Forum anual de securitate de la Kiev.
Armata Ucrainei a reușit să stabilizeze situația pe frontul de est, a anunțat comandantul-șef al Armatei ucrainene, generalul Oleksandr Sîrski, în timp ce ministrul rus al apărării, Serghei Șoigu, a afirmat că Rusia și-a crescut producția de obuze de 2,5 ori în ultimul an și a început producția de serie a unei noi bombe aeriene cu mare putere distructivă.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 22 martie 2024, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
China își consolidează forțele armate, inclusiv arsenalul de arme nucleare, într-un ritm nemaiîntâlnit după cel de-al Doilea Război Mondial și va fi pregătită să invadeze Taiwanul până în 2027, potrivit amiralului John Aquilino, comandantul Comandamentului Marinei americane din Pacificul Indian. De asemenea, China este în prezent singura țară care are atât capacitatea, cât și intenția de a "răsturna" actuala ordine mondială și, prin urmare, rămâne principala amenințare pentru Statele Unite în lume.
Așa cum era de așteptat, președintele Joe Biden a semnat imediat legea care oferă ajutor de 61 de miliarde de dolari Ucrainei.
Atacul ucrainean cu drone din noaptea de 24 aprilie a fost confirmat de Ministerul rus al Apărării, dar și de șefii regiunilor Smolensk și Lipetsk unde au fost lovite obiective.
SUA au trimis deja în secret rachete ATACMS cu rază lungă de acțiune în Ucraina, iar Ucraina a lovit Crimeea cu ele săptămâna trecută, relatează Reuters cu referire la un oficial american.
Investițiile chineze în Ungaria se ridică la 6 trilioane de forinți (15,3 miliarde de euro) și vin în principal sub forma construirii de noi fabrici de baterii pentru vehicule electrice, a declarat ministrul Afacerilor Externe și Comerțului, Peter Szijjarto, în timpul vizitei sale la Beijing.
Grecia ar putea furniza Ucrainei cel puțin un sistem de apărare aeriană Patriot, scrie site-ul grecesc Pronews, citând surse guvernamentale.
Iranul și Coreea de Nord sunt aliați de lungă durată care au cooperat cu privire la programele de arme încă din anii 80.
Un proiect militar important, aflat în faza experimentală, care are la bază un soft cu inteligență artificială (AI) dezvoltat de armata americană a avut rezultate mixte pe câmpurile de luptă din Ucraina, deoarece cei care se află în spatele acestuia se străduiesc să trimită date şi formaţiile culese de pe câmpul de luptă, cu metode de secol secolul 21 către militari care luptă în ''tranșee din secolul 19", a relatat New York Times (NYT) la 23 aprilie.
Ministrul rus al apărării, general de armată Serghei Șoigu, a declarat, pe 23.04.2024, că, până la sfârșitul acestui an, în dotarea Forțelor Aerocosmice vor fi introduse primele complexe de rachete antiaeriene de tip S-500 Prometheus.
Forțele ruse încearcă să profite de lipsa acută de muniție în rândul armatei ucrainene și intensifică campania de cucerire a Donbasului.
Surse politice și militare de la Tel Aviv au confirmat că demisia anunțată pentru luna august a comandantului Regiunii Centrale a Armatei Israeliene, generalul Yehuda Fox, constituie o lovitură majoră pentru instituția militară.
Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, care a cerut în mod constant și insistent aliaților să mărească finanțarea cheltuielilor militare, a reiterat că ajutorul acordat Ucrainei pentru a contracara agresiunea rusă este, de asemenea, o contribuție la securitatea comunității transatlantice însăși.
Rusia ar putea intensifica bombardamentele asupra Ucraina și nu este exclus să-şi aleagă alte ținte pentru viitoarele atacuri, iar cele mai vizate ar putea fi infrastructura de transport, logistica și depozitele militare, se precizează în cel mai recent raport al Institutului pentru Studiul Războiului (ISW).
Guvernul ucrainean alocă 8 miliarde grivne (UAH) de la bugetul de stat pentru construirea de fortificații în vederea apărării pozițiilor ucrainene. Această informaţie a fost anunțata de Denis Shmihal, prim-ministrul Ucrainei. Guvernul de la Kiev a reușit să aloce această sumă pentru construcția de fortificații prin redistribuirea cheltuielilor de la bugetul de stat la 23 aprilie 2024.
La 22 aprilie 2024, Agenția pentru achiziții militare din cadrul Ministerului ucrainean al Apărării a încheiat contracte pentru achiziționarea a 4.000 de drone chinezești, dintre care 3.000 de DJI Mavic 3E și 1.000 de sisteme aeriene fără pilot DJI Mavic 3T. Evaluate la 575,2 milioane de grivne ucrainene (aproximativ 14.478.456,98 dolari), aceste achiziții fac parte din obiectivul mai larg al Ucrainei de a achiziționa un total de 20.000 de drone DJI prin intermediul platformei Prozorro.
În ciuda solicitărilor anterioare venite din partea Ucrainei pentru mai multe avioane de atac, un înalt oficial al Pentagonului a declarat că ucrainenii nu sunt interesați de fostele aeronave A-10 Warthogs ale U.S. Air Force.
Potrivit site-ului Itamilradar.com, pe 23.04.2024, portavionul francez Charles de Gaulle (R91) a părăsit portul Toulon și a început executarea operațiunii Akila, menită să consolideze prezența navală franceză în Marea Mediterană.
Faptul că Pakistanul, țară fondatoare a Organizației Cooperării Islamice (OCI) și una dintre cele opt puteri nucleare recunoscute oficial nu are o poziție fermă față de ceea ce pro-palestinienii numesc “genocidul Israelului din Gaza”, ridică tot mai multe semne de întrebare.
Regimul sirian consideră că presiunea israeliană asupra Iranului și vizarea pozițiilor liderilor Gărzii Revoluționare și a pozițiilor Hezbollah este o oportunitate importantă de a scăpa de povara iraniană.
Comitetul de Investigații (CI) din Federația Rusă a anunțat că, în seara zilei de 23.04.2024, adjunctul ministrului rus al apărării, Timur Ivanov, a fost reținut, sub suspiciunea de luare de mită. În urmă cu numai câteva ore, acesta participase la o ședință a Colegiului Ministerului Apărării.
Senatul SUA are în vedere un pachet de patru proiecte de lege care a fost adoptat anterior de Camera Reprezentanților. Adoptarea proiectelor de legi va debloca furnizarea de ajutor militar către Ucraina , Israel și Taiwan în valoare de 90 de miliarde de dolari.
Coreea de Sud se profilează unul dintre partenerii importanți ai României, în ceea ce privește cooperarea la nivel de industrie de apărare.
Ucraina pare mult mai încrezătoare în victorie, după veștile bune care au venit sâmbătă de peste Atlantic.
După o mobilizare exemplară în primele luni de după invazia din februarie 2022, valul inițial de voluntari patrioți care au răspuns ”prezent” chemărilor armatei s-a epuizat.
Oleksandr Musienko, șeful Centrului de Cercetări Juridice Militare, a declarat cum Forțele de Apărare ale Ucrainei folosesc baloanele în războiul împotriva Rusiei.
Ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, a precizat că anul acesta "vom avea vești bune" despre semnarea contractului pentru achiziţia avioanelor F-35. Aceste detalii au fost oferite ca răspuns la o întrebare adresată de DefenseRomania în cadrul vizitei oficiale pe care delegația română a efectuat-o în Coreea de Sud.
Hanwha Aerospace își propune să extindă cooperarea în domeniul apărării pentru modernizarea militară a României, în parteneriat cu industria locală, arată compania sud-coreeană, într-un comunicat remis DefenseRomânia.
Compania cehă Excalibur Army se află în discuții cu consortiul KNDS Deutschland, cunoscută anterior sub numele de Krauss-Maffei Wegmann, în vederea fabricării în comun a tancurilor Leopard 2A8. Această informație a apărut pentru prima dată pe 18 aprilie în ziarul ceh Echo24.
Indiferent ce se va întâmpla cu noul bombardier invizibil cu rază lungă de acțiune al Chinei, cunoscut sub numele de Xi'an H-20, oficialii americani sunt încrezători că acesta nu se va ridica la înălțimea proiectelor militare americane, potrivit unui oficial din cadrul Defense Intelligence Agency (DIA).
Ministrul apărării naționale, Angel Tîlvăr, a semnat marți, 23 aprilie, împreună cu omologul său coreean, Shin Wonsik, Acordul între Guvernul României și Guvernul Republicii Coreea privind cooperarea în domeniul apărării, primul document de acest fel încheiat între cele două părți.
Ajutorul american poate oferi Ucrainei un spațiu de manevră, dar o schimbare reală pe câmpul de luptă rămâne îndepărtată, relata Bloomberg pe 22 aprilie. După luni de blocaj la nivelul Congresului, Camera Reprezentanților din SUA a adoptat pe 20 aprilie un proiect de lege privind aacoradrea unui ajutor de 61 de miliarde de dolari pentru Kiev, trimițând legea pentru vot direct in Senat.
Aprobarea de către Congres a ajutorului destinat Ucrainei va ajuta forțele armate ucrainene să țină piept ofensivei rusești. Acest lucru va permite Kievului să reziste până la sfârșitul anului, a relatat presa internațională după ce Camera Reprezentanților a votat, la 20 aprilie, un proiect de lege privind finanțarea suplimentară pentru Ucraina. Furnizarea de arme de către SUA ar trebui să ridice moralul ucrainenilor și să-i încurajeze pe europeni să ajute mai mult Kievul. Cu toate acestea, rușii vor avea în continuare un mare avantaj în ceea ce privește armele și forța armată angajată în lupta.
Premierul britanic Rishi Sunak va anunța marți, în timpul unei vizite în Polonia, cel mai mare pachet de ajutor militar acordat vreodată Ucrainei. Acesta include ambarcațiuni, rachete Storm Shadow cu rază lungă de acțiune, muniție și vehicule blindate. Sunak va sosi marți în Polonia și va anunța o creștere masivă a sprijinului militar pentru Ucraina, inclusiv 500 de milioane de lire sterline în fonduri militare suplimentare și cea mai mare livrare de echipamente din istoria Regatului Unit.
