Poți descărca aplicația:
Get it on App Store Get it on Google Play
Gazul European: provocări europene și riscuri naționale (I) Drumul spre viitor
Strategica
Data publicării:
Interacția dintre energie și geopolitică sunt complexe de analizat. În plus, pandemia Covid19 din 2020 a provocat un șoc major și fără precedent pe piețele globale de energie, ale căror efecte pe termen lung sunt încă dificil de evaluat pentru moment.

Chiar și înainte de acest șoc, panorama energetică mondială înregistra deja transformări profunde și rapide cu extensii geopolitice evidente. Acesta a fost cazul cu așa-numita revoluție a petrolului și gazului de șist din Statele Unite promovată de către administrația Obama și Trump (printr-un model economic atat de expansionist încât a produs seisme severe în echilibrul mondial), escaladarea tensiunilor comerciale  dintre Statele Unite și China (aproape de a deveni kinetice și oricand transferabile în plan militar real), noul război rece dintre Washington și Moscova (cu extensia sa ideologică internă americană și imersiunea în pacea inter-europeană), luarea în considerare a tranziției energetice la locul de muncă în multe țări, inclusiv Orientul Mijlociu și, desigur, provocarea provocată de schimbările climatice. Atâtea planuri se intersectează, atât de multe interese atinse și provocări create, încât secolul XXI pare a fi secolul unei permanente tranziții spre o civilizație

Energia este, prin natura sa, unul dintre elementele fundamentale ale suveranității unui stat național, că este unitar sau federal. Din acest motiv, problemele energetice și geopolitice sunt intrinsec legate. Acest lucru a fost clar dezvăluit de secolul XX, atunci cand petrolul a devenit cel mai important factor energetic. Alături de petrol, tot secolul trecut a definit importanța hidroelectricității create de către baraje (devenite din ce în ce mai mari, mai complexe, culminînd cu celebrul complex de baraje și lacuri de acumulare din Hudson Bay (Canada) și desigur cel mai mare complex, cu cel mai greu lac de acumulare din lume si cel mai mai baraj The Three Gorges Dam cu o putere instalată de 2e 500 MW. Acest fapt a dus la împărțirea apelor bazinelor hidrografice între țări și creerea unor noi geo politice care provoacă și astăzi immense frisoane marilor sau micilor puteri regionale și globale. Identid s-a întâmplat în domeniul nuclear, cu dezvoltarea reactoarelor nucleare cu utilizare civilă fiind un fenomen care a produs enorme situatii geopolitice și de echilibru planetar, problemele neproliferării nucleare civile și militare fiind una dintre cele mai sensibile subiecte de astăzi.

Pe măsură ce producția și consumul global de gaze naturale crește, acesta la rândul său face obiectul unor probleme geopolitice importante. Dezvoltarea puternică a gazului natural lichefiat (LNG) permite diversificarea comerțului prin înmulțirea numărului de țări de destinație, ceea ce ar trebui, teoretic, să reducă tensiunile din jurul acestei surse de energie. Dar fluxurile de GNL pot include, de asemenea, schimburi de conducte de gaz, o componentă geopolitică foarte importantă, șantaj direct la țările recalcitrante sau simplu scoaterea lor din fluzul energetic civilizator. JP Morgan a impus, prin Edison, becul și curentul electric atunci cand cel mai mare producator de petrol din SUA, Rothschild și a lui Standard Oil, susțineau violent că tehnologia curentului electric este extrem de periculoasă pentru populație. La scară mondială, astăzi, acelasi fenomen, de impunere dinamică a LNG ca armă geopolitică de către SUA, prin eliminarea elementelor tradiționale de producere a energiei, devine nu numai armă dar înlocuiește efficient armate și bombe nucleare. Statele naționale suverane devin astfel subiectul geopoliticii și nu numai simple consumatoare/producătoare de energie. Energia este sub acest aspect nu numai simbol al civilizatiei dar devine geopolitică pură.

Pentru a defini cadrul acestor provocări geopolitice create de către politica gazelor în Europa, vom publica câteva date, dedicate tocmai înțelegerii locului gazului natural în consumul de energie primară în lume și în Europa. Vom vedea că acest consum a crescut constant în întreaga lume în ultimii ani și că, dimpotrivă, cererea sa a stagnat în Europa. Mai multe aspecte complementare privind securitatea energetică a Uniunii Europene (UE) vor fi luate în considerare în paralel.

Gazul natural reprezintă în prezent puțin peste 24% din consumul total de energie primară al UE. În 2019, cererea de gaze din UE28 a fost de aproximativ 485 bcm, din care 26% a fost utilizată în centralele electrice pentru generarea de energie electrică și aproximativ 23% în industrie. Restul, aproximativ jumătate, este utilizat în sectoarele rezidențial, comercial și de servicii, în principal pentru încălzire. Vârful producției de gaze în Europa a fost atins în 2004, cu 318 bcm. Această cifră a inclus Regatul Unit - 100 bcm și Norvegia - 78 bcm. La acea vreme deci, producția UE27 era, deja de doar 140 bcm. În anul 2020, abia depășește 60 bcm.

În 2019, conform statisticilor Comisiei Europene, UE28, inclusiv Regatul Unit, a produs mai puțin de 25% din consumul său de gaze. Dependența externă a UE28 reprezenta deja 75% din consumul său intern. O cifra absolut enormă care punea o presiune uriașă pe politicile energetice transeuropene. Odată cu ieșirea din UE a Regatului Unit, dependența externă a UE-27 în 2020 ar putea depăși 80%, cu excepția cazului în care scăderea cererii, legată de Covid19, estompează această perspectivă pentru moment. Dar aceasta scădere poate fi doar pe durata a unui an, mazim doi, căci relansarea economică și competiția mondială vor fi extrem de virulente. În 2019, 74% din gazul importat în UE a fost transportat prin conducte, în principal din Rusia (31%), Norvegia (28%) și Algeria (5%). În același an, GNL a reprezentat puțin peste 25% din gazul importat în UE, în special din Qatar (28%), Rusia (20%), Statele Unite (16%) și Nigeria (12%). De asemenea, în 2019, 14 din cele 28 de țări ale UE au importat LNG pentru un volum total echivalent cu 108 bcm de gaz, adică cu 75% mai mult decât în ​​2018. Principalii importatori au fost, în ordine descrescătoare: Spania (22, 4 bcm); Franța (22,1 bcm); Regatul Unit (18 bcm); Italia (13,5 bcm); Belgia și Țările de Jos cu 8,8 și respectiv 8,6 bcm.

Problema mizelor geopolitice din jurul gazului în UE va fi analizată în lumina a două studii de caz ale conductelor de gaz: unul în nordul Europei, sub Marea Baltică, Norsdteam2 (NS2); cealaltă, sub Marea Mediterană, bazată pe noi descoperiri de gaze în estul Mediteranei, proiectul gazoductului EastMed. Problemele legate de creșterea puternică a comerțului global cu LNG vor fi, de asemenea, abordate în paralel. Din aceste două proiecte de conducte care vizează furnizarea de gaz către UE, vom vedea cum viziunile și interesele geopolitice ale câtorva țări ale UE, dar mai ales ale actorilor statali non-europeni, au prevalat asupra oricărei alte considerații, în special a unei politici economice comune europene. De asemenea, trebuie remarcat faptul că aceste interese externe au fost acceptate, sau chiar favorizate, cu o anumită satisfacție, prin măsuri de reglementare adoptate la nivel intracomunitar, toate în contradicție cu diverse discursuri privind independența energetică națională. Acest exercițiu de analiză va examina, de asemenea, ca o extensie a acestor probleme energetice, mai multe aspecte ale relației dintre UE și unele dintre țările sale membre cu politica externă a SUA sub administrațiile Obama și Trump.

Gazul natural reprezintă aproape un sfert din consumul de energie primară la nivel mondial în 2019 (24,2%). În 2019, din cei 3.989 bcm [2] de gaze naturale produse, comerțul mondial a reprezentat 984 bcm, sau aproximativ un sfert din producția mondială [3]. Aceste fluxuri internaționale de gaze naturale sunt defalcate după cum urmează: 500 bcm (51%) pe conducte; 485 bcm (49%) sub formă de GNL, inclusiv reexporturile. Odată cu creșterea bruscă a exporturilor mondiale de gaze, ponderea LNG în comerțul internațional a crescut constant, în special în ultimul deceniu. În 2009, pentru 670 bcm de gaz exportat în întreaga lume, ponderea GNL a fost de doar 37,1%, față de 62,9% pentru transportul prin conducte. Această creștere a fluxurilor globale de GNL s-a consolidat și mai mult în ultimii ani, cu o creștere de 13% în 2019 comparativ cu 2018. Odată cu LNG, comerțul global cu gaze naturale intră, așadar, într-o nouă paradigmă. Acest lucru poate fi explicat în special prin apariția unor noi țări mari exportatoare de gaze (Statele Unite, Australia) sau potențiale (Turkmenistan) care se adaugă marii exportatori globali tradiționali (Rusia, Qatar, Canada, Norvegia, Algeria) indiferent dacă este LNG sau export de gaze prin conducte. Anumite țări producătoare dintre acești exportatori tradiționali au iîncercat politica clasică a scăderii producției, dar au esuat în noul ecosystem creat de apariția unor noi țări producătoare și viitori exportatori, în special în Africa, sau a altor state care își confirmă potențialul în alte regiuni ale lumii apropiate de granițele lor cum ar fi Grecia sau Turcia.

În ceea ce privește conductele de gaz, este relația de dependență structurală pe care țările clienți o mențin pe termen lung cu țările lor furnizoare care face obiectul îngrijorării, chiar dacă este de fapt mai mult o interdependență asumată între actori. Acest punct explică, de asemenea, de ce întreruperile voluntare ale fluxurilor de gaze prin conducte sunt extrem de rare, inclusiv între țări cu sisteme politice diferite și interese strategice uneori antagonice. Situația este diferită cu presiunile geopolitice create de către LNG.  Comerțul cu LNG creează doar o legătură comercială, între companii și state furnizoare, pe de o parte, și companii importatoare și state, pe de altă parte. Dar, spre deosebire de conductele de gaz care creează o legătură fixă, fluxurile de LNG pot fi mai flexibile și scalabile multy mi ușor, fiind extrem de simoplu de utilizat ca elemente de presiune asupra cumpărătorului. Cu toate acestea, pe măsură ce ponderea LNG crește, nu este imposibil ca, în funcție de criteriile economice și/sau politice legate de tensiuni în viitor, livrările către anumite țări să fie reduse sau chiar întrerupte, redirecționat către alte destinații. Într-un fel, securitatea promisă de GNL datorită flexibilității și fluidității sale nu este garantată în toate circumstanțele, cum se întâmplă în cazul conductelor de gaz, chiar dacă unele state client susțin că ar putea înlocui furnizorii. Nu este chiar așa, iar presiuniule geopolitice se văd deja masiv în spații altădate sigure, cum ar fi Ucraina, Belarus sau spațiul France Afrique.

Acest interes global reînnoit față de gazele naturale poate fi explicat și de factori ciclici legați în special de tranziția energetică și de necesitatea de a reduce consumul de cărbune la nivel global. Cărbunele reprezintă doar 30% din emisiile globale de CO2. Dintre cei trei combustibili fosili, cărbunele emite cele mai multe gaze cu efect de seră (GES), în timp ce gazul natural este de departe cel mai puțin poluant, atât timp cât se depune un efort tehnic pentru a reduce emisiile de metan cât mai mult posibil. Principala critică a gazelor naturale se referă la emisiile sale de metan în atmosferă, a căror intensitate în termeni de GES este mult mai mare decât cea de CO2. Din păcate, majoritatea emisiilor de metan sunt naturale. În calculul originilor acestor emisii, sectorul petrolului și gazelor reprezintă 30% din 60% din metanul antropogen, dar „doar” 18% din totalul emisiilor de metan din lume, deoarece 40% din acestea emisiile sunt de origine naturală (zone umede, dezgheț permafrost etc.). Important, majoritatea emisiilor de metan de 18% sunt legate de producția de petrol și de arderea gazelor asociate, emisiile de metan în producția convențională de gaz stricto sensu fiind mai mici.

Gazul natural este, de asemenea, foarte ușor de înlocuit cu cărbunele din centralele termice pentru a produce electricitate. În plus, în centralele electrice cu ciclu combinat, câștigul în productivitatea energetică este foarte semnificativ. Ușor de pus în producție, centralele termice pe gaz pot servi și ca o rezervă pentru energiile regenerabile intermitente și necontrolabile, cum ar fi eoliene și solare, atunci când capacitățile lor de producție sunt insuficiente pentru a menține tensiunea necesară în rețelele electrice, evitarea pierderile de sarcină sau, mai rău, întreruperile de masa pe teritorii gigant (cum am văzut în SUA, Australia sau China). Această rezervă insuficientă se află la originea întreruperilor majore din California în vara anului 2020, când producția de energie electrică, în principal de origine solară și eoliană, nu mai putea răspunde suficient la cererea puternică din partea companiilor și a utilizatorilor, stimulată de utilizarea aparatelor de aer condiționat. Acesta este și cazul uneori în sudul Germaniei. Fără a ne referi la nesiguranța sistemelor eoliene și solare din Australia, unde a devenit un coșmar să ai frigider, știut fiind că aceasta țară este locul preferat de experiment a diverselor module economice imposibil de testat în Europa, Asia sau America de Nord, datorită densității populației. Prin urmare, este necesară o anumită precauție atunci cand vorbim de disparitia gazului ca sursă energetică fiabilă.

În Europa, un alt factor ar putea favoriza același scenariu, în absența unui acces mai echitabil și gratuit la rețeaua electrică pentru toate sursele de producere a energiei electrice din UE. Regula accesului prioritar rezervat energiei electrice de origine regenerabilă, care este subvenționată, distorsionează semnalul de preț și torpilează alte forme de aprovizionare cu energie făcute necompetitive, inclusiv pentru centralele electrice pe gaz cu cicluri combinate de ultima generație. Prioritatea acordată în trecut dogmei concurenței de către Comisia Europeană, în special împotriva operatorilor publici naționali în funcție, amenințați cu abuzul de poziție dominantă în sectorul energetic, a favorizat în special apariția companiilor adesea filiale ale unor grupuri mari din sectorul de distribuție a energiei electrice, dar relativ puțini jucători noi de dimensiuni semnificative din partea producției.

(va urma)


Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență

Get it on App Store
Get it on Google Play

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News

Statele Unite au testat racheta balistică intercontinentală Minuteman III
Diplomația F-35: SUA, pe cale să spună „da” vânzării F-35 unei puteri cu capacitate de hegemon în regiune, un punct de cotitură în Orient
Cum să îți fie Flota decimată de un stat fără nave și submarine. Numărul exact de nave pierdute de ruși în Marea Neagă
Foto: Ministerul Apărării Naționale (MApN)
EXCLUSIV
Cum va arăta arhitectura de securitate europeană în 2030 și care va fi rolul României?
Amurgul bombardierelor strategice rusești: Moscova își schimbă tactica și mizează pe alte mijloace de lovire mai eficiente
Reziliență prin cooperare: inițiativa românească ce conectează NATO, UE și statele din Sud-Estul Europei
Anatomia propagandei ruse: Rachete Oreshnik și Kalibr pentru Venezuela. Cum folosește Rusia criza din Caraibe pentru a testa liniile roșii ale SUA
Avertismentul tranșant al Suediei: „NATO riscă să piardă următorul conflict decisiv” dacă nu inovează în ritmul Ucrainei
De ce pariul doar pe drone nu e câștigător. O mare putere europeană a demonstrat pe ploaie torențială și în noroi că artileria și tancurile fac ce nu pot face UAV-urile
Tactica riscantă a Rusiei la Pokrovsk eșuează? Militarii ucraineni ai Direcției de Informații Militare (GUR) ranforsează capul de pod și blochează infiltrarea
Lovitură strategică în Crimeea (FOTO/VIDEO): Ucraina a distrus „creierul” unui sistem S-400. Operațiunea fracturează apărarea aeriană a Rusiei
Răspuns la amenințarea Rusiei: Cehia crește ținta de recrutare și vizează o armată de 37.500 de soldați
Anul 2008-Invadarea Georgie de către trupele armatei ruse
EXCLUSIV
Epilog pentru alții: Rusia sfidează decizia CEDO privind despăgubirile cuvenite Georgiei, în timp ce guvernul țării afectate se complace în vasalitatea față de Moscova
Fotografie ilustrativă: Donald Trump / flickr, Official White House Photo by Tia Dufour
EXCLUSIV
„Să se lupte între ei”. Abandonul strategic al Statelor Unite. Analiza deciziei care oferă Rusiei undă verde și lasă Ucraina pe cont propriu
De ce are NATO nevoie de o nouă strategie nucleară. Alianța se concentrează pe arme și pe loialitatea SUA, dar ignoră problema fundamentală: lipsa unui plan credibil în fața Rusiei
Imagine foto cu caracter ilustrativ. Sursă foto: Forțele Navale Române
EXCLUSIV
Iluzia miliardelor: Lecții pentru România din acordul istoric Pakistan-SUA privind zăcămintele rare 
Bilanțul după o noapte grea pentru ruși: Dronele ucrainene au lovit portul Tuapse, substații electrice, depozite și baze ale armatei. Inclusiv un petrolier
Cum arată armada americană fără precedent din Caraibe. USS Gerald R. Ford, cel mai scump și modern portavion construit vreodată, în fruntea forței SUA din jurul Venezuelei
Războiul Rece 2.0: SUA și China, în cursă pentru a ajunge pe Lună. SpaceX-ul lui Musk ar putea fi Nemesisul pentru NASA în fața Chinei
Cele trei scenarii despre cum SUA ar putea ataca Venezuela. Și de ce miza reală e mai mare decât traficul de droguri
Cât au cucerit rușii în ultima lună în Ucraina și cât la sută din teritoriu ocupă. Paradoxal cele mai mari probleme nu sunt la Pokrovsk
Capcana „zidului anti-drone”. Europa se concentrează pe o iluzie defensivă, în timp ce pilonii descurajării sale se erodează: Rusia nu se mai teme suficient de mult de NATO
Undă verde de la Pentagon, frână de la Casa Albă. Rachetele Tomahawk, miza unui joc politic între SUA și Rusia, cu Ucraina la mijloc
Lovitură strategică a Ucrainei: SBU anunță că, de la începutul anului, a distrus 48% din totalul sistemelor „Panțir” ale Rusiei
Zelenski: Agențiile de spionaj ale Ucrainei au distrus lăudata rachetă “Oreshnik” a lui Putin în adâncimea teritoriului rusesc
Finlanda ridică miza la granița cu Rusia. 15.000 de soldați, inclusiv aliați NATO, simulează „condiții de război” într-un mesaj direct pentru Moscova
Orele regimului Maduro sunt deja numărate? Statele Unite au identificat deja ținte militare în Venezuela iar o campanie aeriană împotriva acestora pare iminentă
Rusia a folosit în Ucraina racheta de croazieră 9M729, care a provocat retragerea SUA din Tratatul INF
Divizia 101 Aeropurtată a SUA, aflată la Mihail Kogălniceanu
EXCLUSIV
Tabloul global de securitate: De ce au fost retrași și unde vor merge militarii americani din România?
Ecouri ale războiului din Ucraina. Kievul își închide ambasada la Havana din cauza "complicității" Cubei în agresiunea rusă

Ştiri Recomandate

Plan de Pace sau Dictat? Zelenski a primit un proiect din partea americană. Dacă zvonurile se adeveresc, documentul ar fi o capitulare de facto în schimbul a nimic
Rusia și China se duelează prin proxy: Su-57 vs. sisteme antiaeriene HQ-9B. În scenarii simulate un HQ-9 doboră cu ușurință un Su-57, dar cu o condiție
De la Alexandroupolis la Giurgiu, în 24 de ore. Europa plănuiește un Schengen militar, cu aprobări de tranzit acordate în maxim 6 ore. ”Astăzi durează luni de zile”
Rușii au anunțat că au ocupat orașul ucrainean Kupiansk, din Harkov. Putin a vizitat un centru de comandă al Armatei ruse
România nu cumpără 300 de tancuri Abrams, dar un alt stat o face. La fel ca și în cazul nostru pariul e în continuare pe tancuri
Germania recunoaște că nu poate ajunge la 3,5% pentru apărare până în 2029. Câteva dintre programele de înzestrare ale Bundeswehr
Horaţiu Potra a fost adus în România. Mercenarul, după ce a fugit din țară: "Nu mă ascund şi nu am de ce să mă ascund"
Kievul "privatizează" apărarea aeriană: Companiile din infrastructura ucraineană vor avea liber la folosirea armelor anti-drone
Bilanțul real al utilizării avioanelor F-16 în Ucraina: Cum au interceptat 1.300 de rachete rusești și au preluat 80% din misiunile de luptă ale Forţelor Aeriene Ucrainene
Foto: militar ucrainean, operând sistemul Avenger / Генеральний штаб ЗСУ / General Staff of the Armed Forces of Ukraine
EXCLUSIV
Avertismentul șefului spionajului militar ucrainean: Fereastra de pace se închide în 2026. Ce prevede planul confidențial în 28 de puncte aprobat de Donald Trump
„Nu am fost consultați”: UE respinge ideea unui plan de pace american impus fără acordul Ucrainei
Cum schimbă sistemele germane Skynex ecuația războiului de uzură din Ucraina în prag de iarnă. Soluția tehnică pentru contracararea atacurilor de saturație cu drone
Când corporațiile trasează liniile frontului. Șeful Airbus sparge marele tabu: Europa are nevoie de bomba nucleară tactică pentru a descuraja Rusia
Instruirea operatorilor rusi de drone. Sursa foto: pl-llc.ru.
EXCLUSIV
Războiul nervilor cu drone: Rusia testează procedurile anti-UAV ale României într-o situație limită
Armata germană a preluat în mod simbolic primul tanc Leopard 2A8 de nouă generație. Cehii au comandat și ei 44 de tancuri de acest tip
Reforma în educație a Ucrainei nu „țintește” minoritatea română. Șeful Administrației Militare Cernăuți: Orice copil va putea învăța în limba română, Ucraina va asigura întreaga logistică
Polonia lansează Operațiunea Orizont: Sabotajele Rusiei, combătute cu zece mii de militari polonezi. Bonus: Task-force cu Ucraina
Berlinul, teren de antrenament: Batalionul Gardă al Bundeswehr pregătește inclusiv scenariul unor lupte urbane de tip „casă cu casă”
Trump a refuzat oferta lui Maduro. CIA primește „undă verde” în Venezuela iar Trump lasă ușa deschisă la „boots on the ground”
Franța mută imediat pentru a echilibra balanța: F-35 american pentru saudiți, contracarat în regiune cu Rafale în cea mai modernă versiune F5
Golul marcat de Lynx în România, anulat la VAR. În programul viitoarelor mașini de luptă ale României meciul încă se joacă
„Flota de Aur” hipersonică a SUA care va trebui să scufunde Marina Chinei, în prezent cea mai mare forță navală din lume ca dimensiune
Casa Albă crede că un acord de pace privind războiul din Ucraina ar putea fi încheiat „chiar în această săptămână”
Darryl Nirenberg, viitorul ambasador al SUA în România, audiat în Senat: România e o mare oportunitate pentru companiile americane cu potențial decisiv energetic
Rusia a atacat cu 50 de rachete și 476 de drone; 25 de civili au murit în locuințe. F-16 și Mirage-2000 ucrainene doboară cel puțin 10 rachete de croazieră
Cum testează Rusia vigilența Occidentului cu nava-spion Yantar (Foto/Video): O nouă serie de provocări militare ruseşti vizează infrastructura critică a Europei
Rusia îl declară „terorist” pe opozantul Mihail Hodorkovski, critic acerb al războiului și regimului Putin
Lecția ucraineană pentru NATO. Cum schimbă sistemul „Merops” ecuația de securitate la Marea Neagră și de ce pe viitor România nu mai are scuze în fața dronelor rusești
Mirajul flotei aeriene a Ucrainei: Între ambiția a 250 de avioane occidentale și realitatea banilor care nu există. Soluţia este în seifurile rusești
Arabia Saudită a fost desemnată de către SUA drept aliat major non-NATO. Dar ce presupune acest “statut”?
O navă rusească s-a apropiat de apele teritoriale britanice și a îndreptat sisteme laser către aeronavele britanice de patrulare. Londra avertizează că e pregătită să răspundă
Capcana „zonei gri”: De ce Rusia testează nervii NATO sub pragul Articolului 5 și de ce „calmul” nu mai e suficient
pixel