Chiar și înainte de acest șoc, panorama energetică mondială înregistra deja transformări profunde și rapide cu extensii geopolitice evidente. Acesta a fost cazul cu așa-numita revoluție a petrolului și gazului de șist din Statele Unite promovată de către administrația Obama și Trump (printr-un model economic atat de expansionist încât a produs seisme severe în echilibrul mondial), escaladarea tensiunilor comerciale dintre Statele Unite și China (aproape de a deveni kinetice și oricand transferabile în plan militar real), noul război rece dintre Washington și Moscova (cu extensia sa ideologică internă americană și imersiunea în pacea inter-europeană), luarea în considerare a tranziției energetice la locul de muncă în multe țări, inclusiv Orientul Mijlociu și, desigur, provocarea provocată de schimbările climatice. Atâtea planuri se intersectează, atât de multe interese atinse și provocări create, încât secolul XXI pare a fi secolul unei permanente tranziții spre o civilizație
Energia este, prin natura sa, unul dintre elementele fundamentale ale suveranității unui stat național, că este unitar sau federal. Din acest motiv, problemele energetice și geopolitice sunt intrinsec legate. Acest lucru a fost clar dezvăluit de secolul XX, atunci cand petrolul a devenit cel mai important factor energetic. Alături de petrol, tot secolul trecut a definit importanța hidroelectricității create de către baraje (devenite din ce în ce mai mari, mai complexe, culminînd cu celebrul complex de baraje și lacuri de acumulare din Hudson Bay (Canada) și desigur cel mai mare complex, cu cel mai greu lac de acumulare din lume si cel mai mai baraj The Three Gorges Dam cu o putere instalată de 2e 500 MW. Acest fapt a dus la împărțirea apelor bazinelor hidrografice între țări și creerea unor noi geo politice care provoacă și astăzi immense frisoane marilor sau micilor puteri regionale și globale. Identid s-a întâmplat în domeniul nuclear, cu dezvoltarea reactoarelor nucleare cu utilizare civilă fiind un fenomen care a produs enorme situatii geopolitice și de echilibru planetar, problemele neproliferării nucleare civile și militare fiind una dintre cele mai sensibile subiecte de astăzi.
Pe măsură ce producția și consumul global de gaze naturale crește, acesta la rândul său face obiectul unor probleme geopolitice importante. Dezvoltarea puternică a gazului natural lichefiat (LNG) permite diversificarea comerțului prin înmulțirea numărului de țări de destinație, ceea ce ar trebui, teoretic, să reducă tensiunile din jurul acestei surse de energie. Dar fluxurile de GNL pot include, de asemenea, schimburi de conducte de gaz, o componentă geopolitică foarte importantă, șantaj direct la țările recalcitrante sau simplu scoaterea lor din fluzul energetic civilizator. JP Morgan a impus, prin Edison, becul și curentul electric atunci cand cel mai mare producator de petrol din SUA, Rothschild și a lui Standard Oil, susțineau violent că tehnologia curentului electric este extrem de periculoasă pentru populație. La scară mondială, astăzi, acelasi fenomen, de impunere dinamică a LNG ca armă geopolitică de către SUA, prin eliminarea elementelor tradiționale de producere a energiei, devine nu numai armă dar înlocuiește efficient armate și bombe nucleare. Statele naționale suverane devin astfel subiectul geopoliticii și nu numai simple consumatoare/producătoare de energie. Energia este sub acest aspect nu numai simbol al civilizatiei dar devine geopolitică pură.
Pentru a defini cadrul acestor provocări geopolitice create de către politica gazelor în Europa, vom publica câteva date, dedicate tocmai înțelegerii locului gazului natural în consumul de energie primară în lume și în Europa. Vom vedea că acest consum a crescut constant în întreaga lume în ultimii ani și că, dimpotrivă, cererea sa a stagnat în Europa. Mai multe aspecte complementare privind securitatea energetică a Uniunii Europene (UE) vor fi luate în considerare în paralel.
Gazul natural reprezintă în prezent puțin peste 24% din consumul total de energie primară al UE. În 2019, cererea de gaze din UE28 a fost de aproximativ 485 bcm, din care 26% a fost utilizată în centralele electrice pentru generarea de energie electrică și aproximativ 23% în industrie. Restul, aproximativ jumătate, este utilizat în sectoarele rezidențial, comercial și de servicii, în principal pentru încălzire. Vârful producției de gaze în Europa a fost atins în 2004, cu 318 bcm. Această cifră a inclus Regatul Unit - 100 bcm și Norvegia - 78 bcm. La acea vreme deci, producția UE27 era, deja de doar 140 bcm. În anul 2020, abia depășește 60 bcm.
În 2019, conform statisticilor Comisiei Europene, UE28, inclusiv Regatul Unit, a produs mai puțin de 25% din consumul său de gaze. Dependența externă a UE28 reprezenta deja 75% din consumul său intern. O cifra absolut enormă care punea o presiune uriașă pe politicile energetice transeuropene. Odată cu ieșirea din UE a Regatului Unit, dependența externă a UE-27 în 2020 ar putea depăși 80%, cu excepția cazului în care scăderea cererii, legată de Covid19, estompează această perspectivă pentru moment. Dar aceasta scădere poate fi doar pe durata a unui an, mazim doi, căci relansarea economică și competiția mondială vor fi extrem de virulente. În 2019, 74% din gazul importat în UE a fost transportat prin conducte, în principal din Rusia (31%), Norvegia (28%) și Algeria (5%). În același an, GNL a reprezentat puțin peste 25% din gazul importat în UE, în special din Qatar (28%), Rusia (20%), Statele Unite (16%) și Nigeria (12%). De asemenea, în 2019, 14 din cele 28 de țări ale UE au importat LNG pentru un volum total echivalent cu 108 bcm de gaz, adică cu 75% mai mult decât în 2018. Principalii importatori au fost, în ordine descrescătoare: Spania (22, 4 bcm); Franța (22,1 bcm); Regatul Unit (18 bcm); Italia (13,5 bcm); Belgia și Țările de Jos cu 8,8 și respectiv 8,6 bcm.
Problema mizelor geopolitice din jurul gazului în UE va fi analizată în lumina a două studii de caz ale conductelor de gaz: unul în nordul Europei, sub Marea Baltică, Norsdteam2 (NS2); cealaltă, sub Marea Mediterană, bazată pe noi descoperiri de gaze în estul Mediteranei, proiectul gazoductului EastMed. Problemele legate de creșterea puternică a comerțului global cu LNG vor fi, de asemenea, abordate în paralel. Din aceste două proiecte de conducte care vizează furnizarea de gaz către UE, vom vedea cum viziunile și interesele geopolitice ale câtorva țări ale UE, dar mai ales ale actorilor statali non-europeni, au prevalat asupra oricărei alte considerații, în special a unei politici economice comune europene. De asemenea, trebuie remarcat faptul că aceste interese externe au fost acceptate, sau chiar favorizate, cu o anumită satisfacție, prin măsuri de reglementare adoptate la nivel intracomunitar, toate în contradicție cu diverse discursuri privind independența energetică națională. Acest exercițiu de analiză va examina, de asemenea, ca o extensie a acestor probleme energetice, mai multe aspecte ale relației dintre UE și unele dintre țările sale membre cu politica externă a SUA sub administrațiile Obama și Trump.
Gazul natural reprezintă aproape un sfert din consumul de energie primară la nivel mondial în 2019 (24,2%). În 2019, din cei 3.989 bcm [2] de gaze naturale produse, comerțul mondial a reprezentat 984 bcm, sau aproximativ un sfert din producția mondială [3]. Aceste fluxuri internaționale de gaze naturale sunt defalcate după cum urmează: 500 bcm (51%) pe conducte; 485 bcm (49%) sub formă de GNL, inclusiv reexporturile. Odată cu creșterea bruscă a exporturilor mondiale de gaze, ponderea LNG în comerțul internațional a crescut constant, în special în ultimul deceniu. În 2009, pentru 670 bcm de gaz exportat în întreaga lume, ponderea GNL a fost de doar 37,1%, față de 62,9% pentru transportul prin conducte. Această creștere a fluxurilor globale de GNL s-a consolidat și mai mult în ultimii ani, cu o creștere de 13% în 2019 comparativ cu 2018. Odată cu LNG, comerțul global cu gaze naturale intră, așadar, într-o nouă paradigmă. Acest lucru poate fi explicat în special prin apariția unor noi țări mari exportatoare de gaze (Statele Unite, Australia) sau potențiale (Turkmenistan) care se adaugă marii exportatori globali tradiționali (Rusia, Qatar, Canada, Norvegia, Algeria) indiferent dacă este LNG sau export de gaze prin conducte. Anumite țări producătoare dintre acești exportatori tradiționali au iîncercat politica clasică a scăderii producției, dar au esuat în noul ecosystem creat de apariția unor noi țări producătoare și viitori exportatori, în special în Africa, sau a altor state care își confirmă potențialul în alte regiuni ale lumii apropiate de granițele lor cum ar fi Grecia sau Turcia.
În ceea ce privește conductele de gaz, este relația de dependență structurală pe care țările clienți o mențin pe termen lung cu țările lor furnizoare care face obiectul îngrijorării, chiar dacă este de fapt mai mult o interdependență asumată între actori. Acest punct explică, de asemenea, de ce întreruperile voluntare ale fluxurilor de gaze prin conducte sunt extrem de rare, inclusiv între țări cu sisteme politice diferite și interese strategice uneori antagonice. Situația este diferită cu presiunile geopolitice create de către LNG. Comerțul cu LNG creează doar o legătură comercială, între companii și state furnizoare, pe de o parte, și companii importatoare și state, pe de altă parte. Dar, spre deosebire de conductele de gaz care creează o legătură fixă, fluxurile de LNG pot fi mai flexibile și scalabile multy mi ușor, fiind extrem de simoplu de utilizat ca elemente de presiune asupra cumpărătorului. Cu toate acestea, pe măsură ce ponderea LNG crește, nu este imposibil ca, în funcție de criteriile economice și/sau politice legate de tensiuni în viitor, livrările către anumite țări să fie reduse sau chiar întrerupte, redirecționat către alte destinații. Într-un fel, securitatea promisă de GNL datorită flexibilității și fluidității sale nu este garantată în toate circumstanțele, cum se întâmplă în cazul conductelor de gaz, chiar dacă unele state client susțin că ar putea înlocui furnizorii. Nu este chiar așa, iar presiuniule geopolitice se văd deja masiv în spații altădate sigure, cum ar fi Ucraina, Belarus sau spațiul France Afrique.
Acest interes global reînnoit față de gazele naturale poate fi explicat și de factori ciclici legați în special de tranziția energetică și de necesitatea de a reduce consumul de cărbune la nivel global. Cărbunele reprezintă doar 30% din emisiile globale de CO2. Dintre cei trei combustibili fosili, cărbunele emite cele mai multe gaze cu efect de seră (GES), în timp ce gazul natural este de departe cel mai puțin poluant, atât timp cât se depune un efort tehnic pentru a reduce emisiile de metan cât mai mult posibil. Principala critică a gazelor naturale se referă la emisiile sale de metan în atmosferă, a căror intensitate în termeni de GES este mult mai mare decât cea de CO2. Din păcate, majoritatea emisiilor de metan sunt naturale. În calculul originilor acestor emisii, sectorul petrolului și gazelor reprezintă 30% din 60% din metanul antropogen, dar „doar” 18% din totalul emisiilor de metan din lume, deoarece 40% din acestea emisiile sunt de origine naturală (zone umede, dezgheț permafrost etc.). Important, majoritatea emisiilor de metan de 18% sunt legate de producția de petrol și de arderea gazelor asociate, emisiile de metan în producția convențională de gaz stricto sensu fiind mai mici.
Gazul natural este, de asemenea, foarte ușor de înlocuit cu cărbunele din centralele termice pentru a produce electricitate. În plus, în centralele electrice cu ciclu combinat, câștigul în productivitatea energetică este foarte semnificativ. Ușor de pus în producție, centralele termice pe gaz pot servi și ca o rezervă pentru energiile regenerabile intermitente și necontrolabile, cum ar fi eoliene și solare, atunci când capacitățile lor de producție sunt insuficiente pentru a menține tensiunea necesară în rețelele electrice, evitarea pierderile de sarcină sau, mai rău, întreruperile de masa pe teritorii gigant (cum am văzut în SUA, Australia sau China). Această rezervă insuficientă se află la originea întreruperilor majore din California în vara anului 2020, când producția de energie electrică, în principal de origine solară și eoliană, nu mai putea răspunde suficient la cererea puternică din partea companiilor și a utilizatorilor, stimulată de utilizarea aparatelor de aer condiționat. Acesta este și cazul uneori în sudul Germaniei. Fără a ne referi la nesiguranța sistemelor eoliene și solare din Australia, unde a devenit un coșmar să ai frigider, știut fiind că aceasta țară este locul preferat de experiment a diverselor module economice imposibil de testat în Europa, Asia sau America de Nord, datorită densității populației. Prin urmare, este necesară o anumită precauție atunci cand vorbim de disparitia gazului ca sursă energetică fiabilă.
În Europa, un alt factor ar putea favoriza același scenariu, în absența unui acces mai echitabil și gratuit la rețeaua electrică pentru toate sursele de producere a energiei electrice din UE. Regula accesului prioritar rezervat energiei electrice de origine regenerabilă, care este subvenționată, distorsionează semnalul de preț și torpilează alte forme de aprovizionare cu energie făcute necompetitive, inclusiv pentru centralele electrice pe gaz cu cicluri combinate de ultima generație. Prioritatea acordată în trecut dogmei concurenței de către Comisia Europeană, în special împotriva operatorilor publici naționali în funcție, amenințați cu abuzul de poziție dominantă în sectorul energetic, a favorizat în special apariția companiilor adesea filiale ale unor grupuri mari din sectorul de distribuție a energiei electrice, dar relativ puțini jucători noi de dimensiuni semnificative din partea producției.
(va urma)
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Marea Britanie intră în modul ”pregătire continuă de război” și intenționează să construiască șase fabrici de armament pentru a-și consolida pregătirea militară. Inițial, sunt planificate investiții de 1,5 miliarde de lire sterline (aprox.1,8 miliarde de euro / aprox. 2 miliarde de dolari) în fabricarea de muniții și explozibili.
Iranul își mărește în continuare stocul de uraniu îmbogățit și a ajuns la un nivel apropiat de cel de cel necesar pentru producerea de arme nucleare, se arată în raportul AIEA.
O analiză recentă, pe care Forțele Aeriene ale SUA pentru Europa și Africa (USAFE-AFAFRICA) au solicitat-o instiutului Rand Corporation, arată că o eventuală luptă între NATO și Rusia ar diferi semnificativ de războiul în curs din Ucraina.
Atât Rusia, cât și Ucraina doresc o încetare a focului pentru a încheia cei peste trei ani de lupte, a declarat vineri (30.05.2025) ministrul turc de externe, Hakan Fidan, în timpul unei vizite în Ucraina. Totodată, el a spus că Turcia ar putea organiza o întâlnire între președinții Statelor Unite, Ucrainei și Rusiei în încercarea de a pune capăt războiului. Agenția de presă slovacă TASR a informat despre acest lucru, preluând o știre de la AFP.
Războiul din Ucraina demonstrează încă o dată că purtarea unui conflict presupune costuri uriașe, în comparație cu înarmarea preventivă.
Spre exemplu, Ucraina a cheltuit în primele patru luni ale anului, aproximativ 9,6 miliarde de euro strict pentru nevoile de apărare — o sumă care reprezintă mai mult decât dublul bugetului României pentru Apărare pe anul 2024.
La aceste cheltuieli se adaugă costuri suplimentare de aproape 7 miliarde de euro, reprezentând plăți sociale, beneficii și programe medicale — toate susținute din bugetul de stat al unei țări aflate în război.
Un raport al Agenției de Informații a Apărării (DIA) a Statelor Unite, publicat la 11 mai 2025, avertizează că Beijingul ar putea recurge la operațiuni militare limitate care să vizeze insulele Kinmen și Matsu care se învecinează cu Taiwanul. Aceste mișcări, parte a unei strategii de "feliere", urmăresc să testeze limitele descurajării americane și să erodeze controlul Taipeiului asupra frontierelor sale, fără a declanșa un conflict deschis.
Pe fondul unei Rusii din ce în ce mai agresive, statele europene membre ale NATO se confruntă cu o provocare bugetară majora. Summitul NATO din iunie de la Haga va stabili oficial ''noile obiective pentru 2025'' (CT25), care impun o creștere semnificativă a cheltuielilor militare. Olanda a estimat că îndeplinirea cotei sale din CT25 va costa 16-19 miliarde de euro anual, pe lângă bugetul existent, ajungând la aproximativ 3,5% din PIB – noua țintă asumată de NATO.
Comisia Europeană a publicat miercuri, 28 mai, documentul privind Abordarea strategică a UE la Marea Neagră. Principalele acțiuni vizează dezvoltarea și protecția coridoarelor de mobilitate militară, precum și protecția platformelor energetice din Marea Neagră, în contextul în care, începând cu anul 2027, România va extrage gaze din perimetrul Neptun Deep.
Aproape că ne-am obișnuit să privim cu îngăduință ușurința cu care președintele Donald Trump face declarații uneori hazardate, alte ori contradictorii referitoare la probleme extrem de importante cu care se confruntă lumea. Însoțite însă de anumite acțiuni, ideile repetate în mai multe contexte ajung să contureze o posibilă imagine îngrijorătoare pe care președintele american pare să și-o dorească la nivel global, și anume împărțirea lumii în sfere de influență între Statele Unite, Rusia și China.
Europa își intensifică în mod semnificativ sprijinul militar acordat Ucrainei, înarmând armata ucraineana cu sisteme avansate de apărare aeriană, artilerie și avioane de luptă, în timp ce Rusia respinge ferm orice nou acord de încetare a focului și se pregătește pentru o nouă ,,ofensivă de vară''. Această schimbare decisivă vine după avertismentele repetate ale Uniunii Europene, care își mobilizează acum pe deplin resursele pentru a ajuta Ucraina.
Ministrul apărării al Republicii Belarus, Viktor Khrenin, a anunțat miercuri (28.05.2025) că cel mai mare exercițiu militar comun din acest an cu Rusia - Vest-2025 - se va muta de la granițele de vest în interiorul țării. Această decizie are ca scop contribuția la reducerea tensiunilor din regiune, a explicat Khrenin, scrie agenția de presă slovacă TASR, pe baza unui raport de pe site-ul radiodifuzorului public estonian ERR.
Președintele României, Nicușor Dan, a avut marți seară o convorbire telefonică cu președintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, marcând primul contact la nivel înalt cu administrația republicană de la Washington de la preluarea mandatului său. Discuția, care a durat aproximativ 10 minute, a abordat teme esențiale precum securitatea, domeniul energetic și situația din Ucraina, potrivit surselor politice citate de Digi24.
Rusia a lansat in ultimele zile cel mai intens val de atacuri împotriva Ucrainei de până acum, marcând trei nopti consecutive de bombardamente aeriene intense și diminuând și mai mult sperantele unei soluții pașnice la conflictul care dureaza de mai bine de trei ani. Oficialii ucraineni au raportat un număr impresionant de 355 de drone utilizate de rusi in atacul de duminică seara, cu un total de 900 de drone lansate de vineri până duminică.
China și-a sporit capacitatea de a lansa un atac surpriză asupra Taiwanului prin putere și operațiuni aeriene mai rapide, noi sisteme de artilerie și unități de asalt aerian mai receptive.
Este un moment important pentru Armata Britanică. Pe 26 mai 2025, a fost anunţată o schimbare radicală a doctrinei sale de război terestru, introdusă sub denumirea de ,,strategia 20-40-40'', așa cum a relatat The Times. Elaborata pe baza celor mai importante lecțiile învăţate din modul cum a evoluat câmpul de luptă din Ucraina, această nouă doctrină vine să schimbe decenii de utilizare a blindatelor grele că principala arma, în favoarea unei forțe mai flexibile, axate pe utilizarea dronelor.
Cancelarul german Friedrich Merz a făcut, pe 26 mai, o declarație extrem de importantă care marchează o schimbare de abordare în ceea ce priveşte sprijinul militar occidental acordat Ucrainei: nu mai există restricții privind raza de acțiune a armelor livrate Kievului pentru a fi utilizate împotriva țintelor militare rusești. Această confirmare deschide noi orizonturi pentru capacitatea Ucrainei de a se apăra, inclusiv prin atacarea pozițiilor militare aflate pe teritoriul Federației Ruse.
Pierderile umane imense, care depășesc 400.000 pe an, nu par să oprească mașina de război a Rusiei în Ucraina. Contrar aşteptărilor inițiale, capacitatea Rusiei de a-și reface forțele și echipamentele se dovedește a fi mult mai robustă decât se anticipa, sugerând că timpul este de partea lui Vladimir Putin şi încurajează continuarea unui conflict prelungit. Această realitate, adesea ignorată în dezbaterile publice despre înfrângerea sau victoria inevitabilă a Rusiei, subliniază o strategie de negociere a Moscovei bazată pe rezistență și așteptare, refuzând o încetare a focului necondiționată și ocolind discuțiile de pace.
Pe 20 mai 2025, Forțele Aeriene ale SUA și Corpul Pușcașilor Marini au efectuat o manevră logistică și strategică de excepție, transportând un sistem de rachete de artilerie de înaltă mobilitate (HIMARS) de la Baza Aeriană Andoya din Norvegia la Visby, pe insula suedeză Gotland, cu ajutorul unui avion de transport C-130 Hercules. Această operațiune, parte integrantă a Exercițiului multinațional Swift Response 25, subliniază capacitățile NATO de desfășurare rapidă și strategiile de apărare colectivă în Europa.
Într-un mesaj clar și urgent adresat Comitetului pentru Servicii Armate al Senatului SUA, oficiali de rang înalt ai Forțelor Aeriene și Forțelor Spațiale americane au subliniat o reorientare majoră a structurii puterii aeriene a Americii. Scopul este de a răspuns amenințărilor venite din partea adversarilor geopolitic, cu un accent deosebit pe inovația tactică și modernizarea sistemelor de luptă. Confruntându-se cu ascensiunea militară a Chinei, conducerea Forțelor Aeriene ale SUA a accentuat că menținerea superiorității tactice necesită o nouă generație de aeronave şi o adaptare rapidă a doctrinei militare.
Cotidianul britanic The Telegraph a semnalat, în ediția din 23.05.2025, că Rusia desfășoară o strategie militară în trei pași, cunoscută sub numele de “tripla sufocare”, pentru a distruge trupele ucrainene. Astfel, forțele Kievului se confruntă cu o presiune severă pe mai multe fronturi, în timp ce Rusia încearcă să le ducă la epuizare prin integrarea a trei elemente de luptă într-o strategie coerentă.
Securitatea europeană se află la o răscruce majoră, prinsă între continuarea agresiunii ruse în Ucraina și semnele de întrebare privind angajamentul necondiționat al Statelor Unite. Pe măsură ce Alianța se pregătește pentru viitorul Summit NATO de la Haga (2025), discuțiile despre împărțirea poverii apărării în cadrul NATO se intensifică. Această situație forțează aliații europeni să-și reevalueze fundamental responsabilitățile de apărare, impunând o regândire urgentă a arhitecturii de securitate a continentului.
Orizontul de evoluție a inteligenței artificiale (AI) este deja văzut ca fiind practic nelimitat. În aceste condiții, sistemele bazate AI încep să devină active strategice, iar siguranța foarte multor oameni va depinde de cât de bine sunt ele protejate.
Statele Unite iau în considerare mutarea câtorva mii de soldați din Coreea de Sud în Guam și în alte baze din regiunea Indo-Pacifică, relatează Wall Street Journal.
Rusia își crește arsenalul, adăugând la inventarul de arme rachete aer-aer cu focoase nucleare, relatează Agenția de Informații pentru Apărare (DIA) a Pentagonului.
La summitul grupului celor șapte mari puteri economice (G7) - din care fac parte Marea Britanie, Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia și Statele Unite, împreună cu Uniunea Europeană ca membru ne-enumerat - care a avut loc în Canada, ministrul ucrainean de finanțe, Serghei Marcenko, a propus ca țările UE să participe la finanțarea Forțelor Armate ale Ucrainei începând cu 2026.
Declarațiile recente ale fostului Comandant-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei și actualul ambasador în Marea Britanie, Valerii Zaluzhnîi, marchează o reevaluare semnificativă a obiectivelor de război ale Kievului. Într-un discurs franc susținut la forumul "Security Export: Ukrainian Technological Weapons in the World", Zaluzhnîi a descris aspirațiile de a restabili granițele Ucrainei din 1991 drept o "fantezie inutilă" atâta timp cât Rusia își menține capacitatea de a duce un război. Această perspectivă, deși dureroasă, pare să alinieze strategia militară cu realitățile dure de pe teren, sugerând o schimbare de la obiective teritoriale ambițioase la o strategie de supraviețuire bazată pe tehnologie.
Ca urmare a unei schimbări radicale care remodelează peisajul de securitate al Europei, Germania a început prima sa desfășurare de trupe pe termen lung în străinătate după cel de-Al Doilea Război Mondial, prin inaugurarea joi, la Vilnius, a celei de a 45-a brigăzi blindate „Lituania”. Acest pas istoric, lăudat atât de Berlin, cât și de Vilnius, înseamnă o schimbare profundă în postura de apărare postbelică a Germaniei și un mesaj puternic pentru Rusia cu privire la angajamentul neclintit al NATO față de apărarea colectivă.
Un lansator de rachete ucrainean HIMARS a fost distrus recent la doar 10 kilometri de linia frontului, lângă orasul Ceasov Iar, în regiunea Donețk. Lovitura de precizie, surpinsa in imagini, arată sistemul furnizat de SUA deplasându-se pe un drum înainte de a fi lovit de o dronă rusească operată de Rubicon - o unitate de elită rusa care opereza sisteme fără pilot.
Generalul Ben Hodges, fostul comandant al Forțelor Terestre Americane din Europa, a lansat un avertisment clar pentru România: în cazul unui atac rusesc asupra NATO, Portul Constanța ar fi o țintă prioritară pentru bombardamente. Declarația a fost făcută în exclusivitate pentru Antena 3 CNN, unde generalul a subliniat necesitatea unei colaborări strânse a României cu vecinii săi.
Statele Unite au finalizat dezvoltarea primei bombe nucleare B61-13, care va putea fi transportată exclusiv de bombardiere strategice B-21 Raider de generația a șasea.
Forțele ucrainene au oprit înaintarea trupelor ruse în regiunea Sumi și încă mai dețin un cap de pod în raionul Glushkovsky din regiunea Kursk. Anunțul a fost făcut, pe 30 iunie, de Statul Major General (SMG) ucrainean, după ce Wall Street Journal (WSJ) a relatat, duminică, că înaintarea rușilor în Sumi a fost posibilă și pentru că pozițiile ucrainene de apărare nu au fost amenajate corespunzător.
Conflictul dintre Rusia și Azerbaidjan s-a adâncit și mai mult după ce anchetatorii din orașul industrial rusesc Ekaterinburg au efectuat săptămâna trecută o serie de raiduri asupra etnicilor azeri suspectați de implicare în crime nerezolvate din trecut, inclusiv crime în serie.
Într-un moment ce scoate în evidență o contradicție strategică periculoasă pe flancul estic al NATO, Ministerul Apărării Naționale din România a atribuit un contract de 10,1 milioane de lei (aproximativ 2 milioane de euro) companiei de stat CFR Marfă pentru „transport militar feroviar”. Problema? Infrastructura pe care se vor deplasa aceste transporturi este „jalnică”, după cum a spus la începutul anului generalului american Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa.
Într-o demonstrație clară de forță și determinare, Norvegia își va disloca în Polonia, în această toamnă, cele mai avansate avioane de vânătoare, Lockheed Martin F-35A Lightning II. Misiunea lor este una extrem de precisă si are ca obiectiv să formeze un scut deasupra celui mai important nod logistic pentru ajutorul militar occidental destinat Ucrainei – aeroportul Rzeszow-Jasionka.
Armata ucraineană pare să fi orchestrat unul dintre cele mai complexe și ample atacuri cu rachete de la distanță de până acum, lovind simultan ținte militare în teritoriile ocupate și în mai multe regiuni din interiorul Rusiei. Operațiunea, care a avut loc aseara, nu este doar o simplă răzbunare, ci o demonstrație clară a capacităților în creștere ale Kievului de a proiecta forță adânc în spatele liniilor inamice și de a testat limitele sistemelor de apărare aeriană rusești.
Confruntată cu realitatea brutală a războiului din Ucraina, unde resturi de drone rusești au căzut în mod repetat pe teritoriul său, România pare că accelerează masiv construcția unui scut antiaerian modern și stratificat. Printr-o serie de programe de înzestrare în valoare totală de peste 2,6 miliarde de euro, ţara noastră se pregătește să închidă o vulnerabilitate critică în arhitectura sa de securitate.
La Kazan, în inima complexului militar-industrial al Rusiei, imagini recente din satelit dezvăluie o activitate intensă. Kremlinul investește aproximativ un miliard de euro pentru a extinde masiv uzina de aviație care produce și modernizează bombardierele sale strategice Tu-160 „Blackjack” și Tu-22M3 „Backfire”. O nouă hală de producție, cu o suprafață de 19.000 de metri pătrați, echivalentul a trei terenuri de fotbal, este construită pe repede înainte. Pe hârtie, planul este grandios. În realitate, este un pariu disperat.
Armata Statelor Unite ale Americii face un pariu calculat în cursa înarmării hipersonice. În loc să mizeze totul pe arme strategice, mari și extrem de costisitoare, a decis să echipeze legendarul său sistem de artilerie HIMARS cu o rachetă hipersonică mai mică, mai ieftină și mai agilă: Blackbeard Ground Launch (GL).
Serviciile secrete americane au interceptat o conversație telefonică confidențială între doi înalți oficiali iranieni care încercau să înțeleagă de ce atacurile americane asupra instalațiilor nucleare ale Republicii Islamice au fost mai puțin distructive decât se aștepta Teheranul, a relatat The Washington Post duminică, 29 iunie, citând mai multe surse de încredere.
Trupele ruse controlează deja întreaga regiune Lugansk, a declarat în seara zilei de luni (30.06.2025), Leonid Pasechnik, șeful administrației de ocupație a regiunii ucrainene, potrivit agenției de știri ruse Interfax. Kievul nu a comentat afirmațiile sale, iar declarații similare ale părților beligerante nu pot fi verificate independent în condiții de război. Dacă informațiile sunt confirmate, regiunea Lugansk va fi prima regiune ucraineană ocupată complet de Rusia de la invazia sa în țara vecină în 2022, a notat AP.
Jakub Jaworowski, ministrul activelor statului, a dezvăluit că Polonia va crește de cinci ori producția de muniție de calibru mare.Varșovia vrea să fie superputere regională în producția de muniții: Compania autohtonă PGZ, contract pentru obuze de 155 și 120 mm
Televiziunea de stat chineză a publicat joi o animație care înfățișează, se pare, un nou tip de bombă concepută pentru a dezactiva centralele electrice, întrerupând efectiv alimentarea cu energie electrică a unei întregi zone care se confruntă cu un atac chinez.
Dronele Shahed sunt folosite de ruși pe scară largă, dar Kievul ar putea să neutralizeze în curând problema.
Ministerul Apărării al Ucrainei a testat cu succes și a aprobat pentru utilizare în cadrul Forțelor Armate ale Ucrainei noului complex terestru robotizat fără pilot autohton Muraha (ucr. Мураха). În traducere din limba ucraineană, „Furnica”.
Luni, 30 iunie 2025, a avut loc, la Palatul Cotroceni, şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, condusă de către Preşedintele României, Nicușor Dan.
Rușii au adunat până la 50.000 de soldați în regiunea Sumî din Ucraina, depășindu-i numeric de trei ori pe apărătorii ucraineni, a relatat duminică Wall Street Journal (WSJ). Trupele rusești se află în prezent la aproximativ 19 kilometri de capitala regională.
La o săptămână după bombardamentul american de weekendu-trecut, iranienii s-au întors la instalația nucleară de la Fordow. Majid Takht-Ravanchi, secretarul ministrului de externe iranian, a declarat pentru BBC că negocierile suplimentare cu SUA ar fi posibile doar dacă Statele Unite se angajează să nu mai comită atacuri similare.
O acuzație dură, venită recent din partea unui înalt oficial al Departamentului de Stat al SUA, zguduie lumea tehnologiei: DeepSeek, startup-ul chinez de inteligență artificială care a uimit Silicon Valley, nu mai este doar un concurent comercial pentru chatboții americani cu inteligență artificială. Potrivit Washingtonului, DeepSeek a devenit un instrument al armatei chineze și al aparatului de informații de la Beijing, care utilizează o rețea de companii-fantomă pentru a eluda sancțiunile americane și pentru a facilita accesul la tehnologii moderne.
Teheranul pare că și-a pierdut răbdarea. După ani de așteptare pentru avioanele de luptă rusești Su-35 care nu au mai sosit, Iranul își reorientează strategia de achiziții militare către Beijing. Surse multiple indică faptul că negocierile pentru achiziționarea avionului de luptă multirol chinez Chengdu J-10C, supranumit în cercurile de apărare „Ucigașul de Rafale”, s-au intensificat, semnalând o schimbare majora în peisajul geostrategic din Orientului Mijlociu.
Blocul este convins că restricțiile împotriva Federației Ruse în condițiile actuale ar trebui menținute și, dacă este necesar, consolidate.
Comunitatea ucraineană din București a organizat, pe 28 iunie 2025, un eveniment de solidaritate intitulat „Întoarce-te viu”, cu ocazia Zilei Internaționale de Susținere a Victimelor Torturii. Evenimentul a avut loc în fața Teatrului Odeon din București și a avut ca scop tragerea unui semnal de alarmă asupra încălcărilor grave ale drepturilor omului și a tratamentului inuman la care sunt supuși prizonierii de război și civilii ucraineni în Federația Rusă.
Fără îndoială, revolta de 24 de ore orchestrată de Evgheni Prigojin în iunie 2023 a fost un șoc pentru sistemul politic al Rusiei. Lumea a privit cu sufletul la gură cum mercenarii Wagner au ocupat un cartier general militar și au pornit într-un marș spre Moscova, o provocare directă la adresa autorității președintelui Vladimir Putin. Dar a vedea acest eveniment doar prin prisma ambițiilor lui Prigojin înseamnă a rata imaginea de ansamblu, una mult mai periculoasă pentru Kremlin.
Armata Statelor Unite ale Americii accelerează eforturile pentru a construi o armată de lansatoare de rachete ,,robotizate'', o mișcare menită să sporească letalitatea și să protejeze soldații în fața amenințărilor unui viitor conflict de mare intensitate. Într-o mișcare decisivă, Biroul pentru Capacități Rapide și Tehnologii Critice (RCCTO) al U.S. Army a inaintat o solicitare pentru un nou program ambițios, denumit Common Autonomous Multi-Domain Launcher (CAML).
La recentul summit NATO de la Haga, într-o mișcare mai puţin aşteptata ce a evidenţiat o falie strategică în interiorul alianței, președintele turc Recep Tayyip Erdogan i-a cerut direct omologului său francez, Emmanuel Macron, să deblocheze un acord crucial pentru apărarea aeriană a Turciei. Miza: accesul la sistemul european de rachete sol-aer SAMP/T, o componentă vitală pe care Ankara o consideră esențială pentru ambițiosul său program național, denumit „Cupola de Oțel” (Steel Dome).
Regatul Unit a anunțat recent că va trimite Ucrainei un nou pachet de asistenta militara care consta in sisteme de apărare aeriană. Ajutorul oferit de Marea Britanie include 350 de rachete avansate cu rază scurtă de acțiune (ASRAAM) și cinci lansatoare mobile suplimentare, cunoscute sub numele de sistemul Raven. Valoarea acestui pachet este 70 de milioane de lire sterline si nu va fi suportat de contribuabilul britanic, ci va fi acoperit din dobânzile generate de activele rusești înghețate în Marea Britanie.
„Recunoștința” pe care statul rus o arată față de trupurile neînsuflețite ale tinerilor căzuți în războiul din Ucraina este doar una declarativă. Mormintele acestora din diferite localități și regiuni sunt tratate de autorități cu orice, însă mai puțin cu respect.
Ministrul pakistanez al Apărării, Khawaja Asif, a respins recentele speculații din mass-media care sugerau că Islamabadul a semnat un acord cu China pentru achiziționarea avionului de vânătoare de generația a cincea J-35A.
Într-un comunicat de presă postat pe rețelele de socializare, Forțele Aeriene ale Ucrainei au confirmat faptul că, “în noaptea de 29 iunie 2025, ocupanții ruși au lansat din nou un atac masiv cu rachete și drone asupra Ucrainei (în total, peste 500 de ținte aeriene)”.
În plină tensiune între Iran și Israel, după o serie de atacuri aeriene asupra unor obiective nucleare iraniene, atacuri la care au luat în premieră parte și SUA după decizia lui Donald Trump de a bombarda Iranul cu bombardiere strategice B-2 Spirit, planează o întrebare majoră care alimentează atât cercurile diplomatice, cât și cele de intelligence: unde se află uraniul îmbogățit de la Natanz și alte situri? Și cât a reușit desigur America să distrugă infrastructura nucleară iraniană și să dea „înapoi” programul nuclear iranian.
Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a afirmat duminică că Occidentul nu a învins niciodată Rusia şi că nici de data aceasta nu va reuşi, în cadrul unei întâlniri cu omologul său din Kârgâzstan, Jeenbek Kulubaiev, în oraşul kârgâz Cholpon-Ata, informează agențiile Agerpres și EFE.
Potrivit proiectului de buget dedicat apărării pentru 2025 al Germaniei, Berlinul a alocat 1,48 miliarde de euro pentru achiziționarea suplimentară a unor vehicule de luptă pentru infanterie Puma (IFV), o gură de oxigen pentru Rheinmetall și Krauss-Maffei Wegmann, dezvoltatorul programului.
În cursul nopții de 29.06.2025, Forțele Armate ruse au lansat unul dintre cele mai mari atacuri combinate asupra Ucrainei, folosind rachete de croazieră și balistice cu bazare aeriană, maritimă și terestră, precum și un număr mare de drone de atac de tip Geran (Shahed).
