Rezervele de gaz dovedite pentru Europa sunt de 50 de ani, la rata actuală de producție / consum. Cu toate acestea, în ciuda tuturor acestor avantaje și spre deosebire de creșterea ponderei sale semnificative în mixul energetic al tuturor regiunilor lumii, consumul de gaze naturale stagnează în UE, iar rolul gazului este din ce în ce mai controversat, în primul rând. ca sursă de energie fosilă din motive ecologice, dar și pentru aspectele sale geopolitice induse, în special pe relația cu Rusia. Ultimele date ne arată această relativă stagnare a cererii de gaz în Europa începând cu 2010 și pentru următorii douăzeci de ani. Unele organizații, inclusiv Agenția Internațională pentru Energie (IAEA), cred chiar că această cerere ar trebui să scadă, sau chiar să stagneze, din cauza creșterii surselor regenerabile de energie intermitente.
Dar aceeași agenție mondială prezice, de asemenea, în mod paradoxal, că cererea de LNG în Europa este încă departe de a fi stabilizată. Acesta consideră că importurile de LNG în Europa (UE + Non UE) vor crește cu aproape 20% până în 2040 comparativ cu nivelul din 2016. În mod logic, se afirmă, de asemenea, capacităților de regazificare ar trebui să crească în continuare, în ciuda ratelor de utilizare de doar 30% în 2018 în UE. Acest ultim punct este confirmat de către un rapoartele cu privire la „Aprovizionarea cu gaze din Uniunea Europeană: proiectul rusesc de gaz vs BABS și LNG”, care permite vizualizarea punctele de intrare ale gazul natural în Europa prin conducte de gaz și dinamismul din jurul infrastructurilor de recepție a LNG. Aceste prognoze ridică cel puțin două puncte interesante. În primul rând, cel al raționalității economice a acestor terminale de regazificare, cu ponderea aprovizionărilor viitoare către UE + Non UE prin conducte de gaz, de departe cel mai economic mijloc de import al gazului pentru UE, dată fiind proximitatea resurse abundente de gaze la distanțe economice.
În culise, este competiția dintre LNG, american și gazul rusesc prin conductă, care ne oferă prin retrospectiva analitică întreaga esență geopolitică a conflictelor, deseori ideologice, dar contondente pe care administrația americană Obama și, în special, ce a lui Donald Trump, le-a declanșat cu UE sau țări europene distincte. Acest lucru confirmă ceea ce mulți specialiști din domeniul energiei au subliniat de mult timp, natura uneori foarte politică a anumitor discursuri și orientări venite de la Washington. Uniunea Europeană, lipsită de gaze naturale, este înconjurată de rezerve imense de gaze. Ultimele date stiințifice arată, de asemenea, scăderea surselor de aprovizionare ale UE prin conducte de gaz din Europa și Africa de Nord, în special Norvegia și Algeria. Dependența externă a gazelor din UE va oferi noi oportunități Rusiei și producătorilor americani (sau non americani dar finanțati politic, militar și ideologic de către SUA) de LNG începand cu anii 2020. Conflictul geopolitic din jurul gazoductului Nordstream2 își arată întreaga semnificație atunci când este inserat în acest cadru.
Cu toate acestea, creșterea inevitabilă a prețurilor la LNG pe termen mediu și lung ar trebui luată în considerare, întrucât cererea de LNG în Asia va crește și va concura cu prețurile exportului către UE, odată cu trecerea, în special, a crizei medicale actuale. În orice caz, un lucru este cert: în timp ce gazul natural a reprezentat 22% din mixul energetic al UE în 2018, producția scăzută de gaz a UE va continua să crească ca și dependența sa de importurile de gaze, care a reprezentat deja 83% din consumul său în 2018.
Un alt aspect pe care puțină lume îl cunoaște este faptul că UE își va vedea principala sa sursă internă de producție de gaz, câmpul Groningen din Olanda, închis prematur din cauza riscurilor seismice. În continuare, UE intenționează să reducă drastic producția pe baza de carbune a energiei electrice din țările sale membre, ceea ce este perfect dorit și justificati, doar că va crea enorme probleme de dezvoltare economică unor țări ca România, Bulgaria, sau Polonia. Prin urmare, pare probabil că cererea de gaz să crească, cel puțin temporar pe o perioadă de una până la două decenii, în special pentru a înlocui cărbunele și, a fortiori, dacă opoziția la nuclear continuă să se întărească în interiorul UE, cel puțin în Germania. Amintiți-vă că energia nucleară nu emite deloc CO2, de unde lipsa totală a justificării înlocuirii acesteia cu surse regenerabile intermitente pe baza argumentelor climatice.
Aceste perspective de creștere usoară (care va fi mai mult o stagnare) a consumului de gaze naturale în Europa, deși va crește rapid și extrem de dinamic pe toate celelalte continente, se explică în mare măsură prin creșterea bruscă așteptată a producției de energie electrică din surse regenerabile intermitente din UE.
Acestea conduc la punerea mai multor întrebări iconoclaste. Ne putem gândi în mod rezonabil că așa-numitele energii curate, biomasă, hidroelectricitate sau energie intermitentă, solară și eoliană (fie pe uscat, fie pe mare, fixe sau plutitoare) vor asigura viitoarea securitate energetică a EU? Nu există cumva riscul ca anumite metale strategice, care sunt esențiale pentru tranziția energetică în ansamblu, să dispară în câțiva ani? Nu cumva aceste metale rare, găsite acum doar in China în cantități nu neapărat mari, dar suficiente, să creeze o dublă dependență, una de gaz și alta de tehnologii noi, care se pot produce doar cu materii prime pe care Europa nu le are sub nici o formă? Trebuie să adăugăm cobalt, tungsten, cupru, nichel, aluminiu, litiu, plumb, grafit, argint, alături de altele pentru a reaminti dominația absolute chineză asupra acestora. Și toți analiștii deja recunosc, ca nu va mai fi locul unui imperialism genocidart britanic sau japonez care să disloce statul chinez, deci doar un război mondial nimicitor va face ca Beijing să renunțe la hegemonia oferită de proprietatea asupra acestor material rare. Va fi nevoie de mult mai mult, decat ideologie ecologistă sau communism primitiv pentru fabricarea și reînnoirea stocurilor de baterii, electrolizere, turbine eoliene, panouri solare, contoare inteligente sau cabluri electrice esențiale pentru tranziția energetică, așa cum a fost anunțată ea anunțată cu surle și trâmbițe de către vestitorii noii sărăcii European împrăștiate. Impactul inevitabil asupra mediului al acestei creșteri semnificative a activității miniere planetare legate de tranziția energetică va fi el însuși amplificat de nevoile legate de tranziția digitală, ele însele întărite de dezvoltarea tehnologiei 5G (altă tehnologie esențială tranziției energetice europene unde China domină autoritar, cu toate eforturile SUA și ale micilor state satelit europene de a o disloca prin acuzații care mai de care aiuristice și imposibil de dovedit) și o formă probabilă de sustenabilitate socială a economiei post-Covid19.
Este evaluat corect impactul tuturor acestor mutații? Măsurăm în mod corespunzător cantitățile enorme de metale rare, poluante de mii de ori mai mult decât petrolul sau gazul, care vor fi în cele din urmă eliberate în sol, râuri și oceane? Pe lângă impactul asupra mediului, această fugă după metalele strategice, aceasta concurența dintre state pentru accesul la aceste resurse critice și nevoile semnificative de apă ale industriei miniere care să le extragă, inclusiv în zonele deja supuse stresului de apă , nu riscă la rândul lor să creeze tensiuni care sunt surse de conflict? UE prin ideologiile progresive, absolut impracticabile economic la aceasta oră, nu riscă cumva un colaps economic și civilizational, tocmai pentru că va depinde atât de gaz cât și de materii prime rare, imposibil de gasit pe continentul European?
Acestea sunt toate întrebări ale căror răspunsuri par a fi încă insuficient documentate. O ultimă întrebare iconoclastă, care răspunde indirect la cele precedente: alegem o sursă de energie pentru că este cu adevărat cea mai bună sau devine cea mai bună pentru că o alegem, inclusiv subvenționând-o puternic în timp ce penalizăm surselor de energie concurente în grade diferite?
Dogmatismul asupra surselor regenerabile intermitente ar putea proveni dintr-o triplă iluzie periculoasă: în primul rând în ceea ce privește securitatea energetică, stabilitatea rețelelor și a producției de energie, în special a energiei electrice, nu poate susține un procent prea mare de energie intermitentă. , ca să nu mai vorbim de problema bateriilor imense de stocare pentru a compensa această intermitentă. Din punct de vedere economic, costurile întreținerii și reînnoirii infrastructurii de producție, pe o piață reală fără subvenții directe sau indirecte, se vor traduce prin creșterea bruscă a facturilor de energie electrică pentru consumatorii europeni și o competitivitate mai mică pentru companiile sale.
În cele din urmă, costurile reale de mediu, directe și indirecte, în special ale energiei solare și eoliene și, în general, ale anumitor „sectoare verzi” din întregul lanț valoric, rămân, de asemenea, să fie evaluate în timp, cu toate consecințele lor la nivel local. iar la nivel planetar. Cazul SF6, de exemplu, cel mai dăunător dintre toate gazele cu efect de seră, a cărui utilizare va crește brusc odată cu creșterea energiilor regenerabile intermitente, este puțin sau nu este discutat în literatura mișcărilor ecologice [6].
Fără o pondere semnificativă a nuclearului în producția de încărcare de bază și a gazului natural în producția atât în sarcina de bază în unele țări, de rezervă (semi-de bază), cât și de vârf în altă parte, securitatea energetică a UE riscă să devină din ce în ce mai mare mai precară și iluzorie, cu cel mai bun câștig de mediu în ceea ce privește emisiile directe de CO2, dar cu prețul unei facturi în creștere și foarte plătite, în special în ceea ce privește obiectivele climatice și de mediu la nivel global.
De la dezvoltarea sa în a doua parte a anilor 1990, politica energetică europeană a fost întotdeauna bazată pe trei principii majore care sunt concomitente și consistente în teorie, dar care sunt dificil de realizat simultan în practică: securitatea aprovizionării; competitivitatea economică și respectul pentru mediu. Dar, din cauza priorităților variate în timp dintre aceste trei elemente care sunt greu de conciliat, deși prezentate întotdeauna ca sigure, acest faimos triptic echilibrat este din ce în ce mai greu de realizat fără a sacrifica unul sau altul din cele trei postulate.
Se pare că UE, datorită unui dogmatism care este parțial de înțeles, având în vedere ponderea problemei climatice indusă cu forcepsul în spațiul public, acordă acum prioritate mediului. Dar pentru a potolii noi zeloți ai noii Rome transgender și pansexuale, ar trebuie UE să sacrifice totul, incluzând securitatea sa energetică și să-și slăbească competitivitatea economică, ca să nu mai vorbim de viitoarea factură, extrem de ridicată, pentru consumatorii săi? Un echilibru mai bun între aceste trei priorități pare de dorit, iar gazele naturale pot constitui una dintre alternativele intermediare. Cei 50 de ani de rezerve dovedite de gaze constituie un orizont de timp susceptibil de a favoriza cercetarea și implementarea industrială a unor noi forme de energie care sunt cu adevărat mai curate și mai durabile, dar încă în curs de desfășurare astăzi. Pentru a face acest lucru, gazul natural ar trebui considerat mai ales ca o sursă de energie utilă, fără a exagera aspectele geopolitice extrem de contondente. De asemenea, UE ar trebui să poată decide singură asupra politicii sale energetice, fără a lăsa puterile externe non UE să exploateze aspectele geopolitice dincolo de rațiune. O Uniune Europeană fără resurse energetice aflate în spațiul său direct de influență reduce durata de viață a actualei organizări europene la maxim decade, în loc de secole.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Marea Britanie intră în modul ”pregătire continuă de război” și intenționează să construiască șase fabrici de armament pentru a-și consolida pregătirea militară. Inițial, sunt planificate investiții de 1,5 miliarde de lire sterline (aprox.1,8 miliarde de euro / aprox. 2 miliarde de dolari) în fabricarea de muniții și explozibili.
Iranul își mărește în continuare stocul de uraniu îmbogățit și a ajuns la un nivel apropiat de cel de cel necesar pentru producerea de arme nucleare, se arată în raportul AIEA.
O analiză recentă, pe care Forțele Aeriene ale SUA pentru Europa și Africa (USAFE-AFAFRICA) au solicitat-o instiutului Rand Corporation, arată că o eventuală luptă între NATO și Rusia ar diferi semnificativ de războiul în curs din Ucraina.
Atât Rusia, cât și Ucraina doresc o încetare a focului pentru a încheia cei peste trei ani de lupte, a declarat vineri (30.05.2025) ministrul turc de externe, Hakan Fidan, în timpul unei vizite în Ucraina. Totodată, el a spus că Turcia ar putea organiza o întâlnire între președinții Statelor Unite, Ucrainei și Rusiei în încercarea de a pune capăt războiului. Agenția de presă slovacă TASR a informat despre acest lucru, preluând o știre de la AFP.
Războiul din Ucraina demonstrează încă o dată că purtarea unui conflict presupune costuri uriașe, în comparație cu înarmarea preventivă.
Spre exemplu, Ucraina a cheltuit în primele patru luni ale anului, aproximativ 9,6 miliarde de euro strict pentru nevoile de apărare — o sumă care reprezintă mai mult decât dublul bugetului României pentru Apărare pe anul 2024.
La aceste cheltuieli se adaugă costuri suplimentare de aproape 7 miliarde de euro, reprezentând plăți sociale, beneficii și programe medicale — toate susținute din bugetul de stat al unei țări aflate în război.
Un raport al Agenției de Informații a Apărării (DIA) a Statelor Unite, publicat la 11 mai 2025, avertizează că Beijingul ar putea recurge la operațiuni militare limitate care să vizeze insulele Kinmen și Matsu care se învecinează cu Taiwanul. Aceste mișcări, parte a unei strategii de "feliere", urmăresc să testeze limitele descurajării americane și să erodeze controlul Taipeiului asupra frontierelor sale, fără a declanșa un conflict deschis.
Pe fondul unei Rusii din ce în ce mai agresive, statele europene membre ale NATO se confruntă cu o provocare bugetară majora. Summitul NATO din iunie de la Haga va stabili oficial ''noile obiective pentru 2025'' (CT25), care impun o creștere semnificativă a cheltuielilor militare. Olanda a estimat că îndeplinirea cotei sale din CT25 va costa 16-19 miliarde de euro anual, pe lângă bugetul existent, ajungând la aproximativ 3,5% din PIB – noua țintă asumată de NATO.
Comisia Europeană a publicat miercuri, 28 mai, documentul privind Abordarea strategică a UE la Marea Neagră. Principalele acțiuni vizează dezvoltarea și protecția coridoarelor de mobilitate militară, precum și protecția platformelor energetice din Marea Neagră, în contextul în care, începând cu anul 2027, România va extrage gaze din perimetrul Neptun Deep.
Aproape că ne-am obișnuit să privim cu îngăduință ușurința cu care președintele Donald Trump face declarații uneori hazardate, alte ori contradictorii referitoare la probleme extrem de importante cu care se confruntă lumea. Însoțite însă de anumite acțiuni, ideile repetate în mai multe contexte ajung să contureze o posibilă imagine îngrijorătoare pe care președintele american pare să și-o dorească la nivel global, și anume împărțirea lumii în sfere de influență între Statele Unite, Rusia și China.
Europa își intensifică în mod semnificativ sprijinul militar acordat Ucrainei, înarmând armata ucraineana cu sisteme avansate de apărare aeriană, artilerie și avioane de luptă, în timp ce Rusia respinge ferm orice nou acord de încetare a focului și se pregătește pentru o nouă ,,ofensivă de vară''. Această schimbare decisivă vine după avertismentele repetate ale Uniunii Europene, care își mobilizează acum pe deplin resursele pentru a ajuta Ucraina.
Ministrul apărării al Republicii Belarus, Viktor Khrenin, a anunțat miercuri (28.05.2025) că cel mai mare exercițiu militar comun din acest an cu Rusia - Vest-2025 - se va muta de la granițele de vest în interiorul țării. Această decizie are ca scop contribuția la reducerea tensiunilor din regiune, a explicat Khrenin, scrie agenția de presă slovacă TASR, pe baza unui raport de pe site-ul radiodifuzorului public estonian ERR.
Președintele României, Nicușor Dan, a avut marți seară o convorbire telefonică cu președintele Statelor Unite ale Americii, Donald Trump, marcând primul contact la nivel înalt cu administrația republicană de la Washington de la preluarea mandatului său. Discuția, care a durat aproximativ 10 minute, a abordat teme esențiale precum securitatea, domeniul energetic și situația din Ucraina, potrivit surselor politice citate de Digi24.
Rusia a lansat in ultimele zile cel mai intens val de atacuri împotriva Ucrainei de până acum, marcând trei nopti consecutive de bombardamente aeriene intense și diminuând și mai mult sperantele unei soluții pașnice la conflictul care dureaza de mai bine de trei ani. Oficialii ucraineni au raportat un număr impresionant de 355 de drone utilizate de rusi in atacul de duminică seara, cu un total de 900 de drone lansate de vineri până duminică.
China și-a sporit capacitatea de a lansa un atac surpriză asupra Taiwanului prin putere și operațiuni aeriene mai rapide, noi sisteme de artilerie și unități de asalt aerian mai receptive.
Este un moment important pentru Armata Britanică. Pe 26 mai 2025, a fost anunţată o schimbare radicală a doctrinei sale de război terestru, introdusă sub denumirea de ,,strategia 20-40-40'', așa cum a relatat The Times. Elaborata pe baza celor mai importante lecțiile învăţate din modul cum a evoluat câmpul de luptă din Ucraina, această nouă doctrină vine să schimbe decenii de utilizare a blindatelor grele că principala arma, în favoarea unei forțe mai flexibile, axate pe utilizarea dronelor.
Cancelarul german Friedrich Merz a făcut, pe 26 mai, o declarație extrem de importantă care marchează o schimbare de abordare în ceea ce priveşte sprijinul militar occidental acordat Ucrainei: nu mai există restricții privind raza de acțiune a armelor livrate Kievului pentru a fi utilizate împotriva țintelor militare rusești. Această confirmare deschide noi orizonturi pentru capacitatea Ucrainei de a se apăra, inclusiv prin atacarea pozițiilor militare aflate pe teritoriul Federației Ruse.
Pierderile umane imense, care depășesc 400.000 pe an, nu par să oprească mașina de război a Rusiei în Ucraina. Contrar aşteptărilor inițiale, capacitatea Rusiei de a-și reface forțele și echipamentele se dovedește a fi mult mai robustă decât se anticipa, sugerând că timpul este de partea lui Vladimir Putin şi încurajează continuarea unui conflict prelungit. Această realitate, adesea ignorată în dezbaterile publice despre înfrângerea sau victoria inevitabilă a Rusiei, subliniază o strategie de negociere a Moscovei bazată pe rezistență și așteptare, refuzând o încetare a focului necondiționată și ocolind discuțiile de pace.
Pe 20 mai 2025, Forțele Aeriene ale SUA și Corpul Pușcașilor Marini au efectuat o manevră logistică și strategică de excepție, transportând un sistem de rachete de artilerie de înaltă mobilitate (HIMARS) de la Baza Aeriană Andoya din Norvegia la Visby, pe insula suedeză Gotland, cu ajutorul unui avion de transport C-130 Hercules. Această operațiune, parte integrantă a Exercițiului multinațional Swift Response 25, subliniază capacitățile NATO de desfășurare rapidă și strategiile de apărare colectivă în Europa.
Într-un mesaj clar și urgent adresat Comitetului pentru Servicii Armate al Senatului SUA, oficiali de rang înalt ai Forțelor Aeriene și Forțelor Spațiale americane au subliniat o reorientare majoră a structurii puterii aeriene a Americii. Scopul este de a răspuns amenințărilor venite din partea adversarilor geopolitic, cu un accent deosebit pe inovația tactică și modernizarea sistemelor de luptă. Confruntându-se cu ascensiunea militară a Chinei, conducerea Forțelor Aeriene ale SUA a accentuat că menținerea superiorității tactice necesită o nouă generație de aeronave şi o adaptare rapidă a doctrinei militare.
Cotidianul britanic The Telegraph a semnalat, în ediția din 23.05.2025, că Rusia desfășoară o strategie militară în trei pași, cunoscută sub numele de “tripla sufocare”, pentru a distruge trupele ucrainene. Astfel, forțele Kievului se confruntă cu o presiune severă pe mai multe fronturi, în timp ce Rusia încearcă să le ducă la epuizare prin integrarea a trei elemente de luptă într-o strategie coerentă.
Securitatea europeană se află la o răscruce majoră, prinsă între continuarea agresiunii ruse în Ucraina și semnele de întrebare privind angajamentul necondiționat al Statelor Unite. Pe măsură ce Alianța se pregătește pentru viitorul Summit NATO de la Haga (2025), discuțiile despre împărțirea poverii apărării în cadrul NATO se intensifică. Această situație forțează aliații europeni să-și reevalueze fundamental responsabilitățile de apărare, impunând o regândire urgentă a arhitecturii de securitate a continentului.
Orizontul de evoluție a inteligenței artificiale (AI) este deja văzut ca fiind practic nelimitat. În aceste condiții, sistemele bazate AI încep să devină active strategice, iar siguranța foarte multor oameni va depinde de cât de bine sunt ele protejate.
Statele Unite iau în considerare mutarea câtorva mii de soldați din Coreea de Sud în Guam și în alte baze din regiunea Indo-Pacifică, relatează Wall Street Journal.
Rusia își crește arsenalul, adăugând la inventarul de arme rachete aer-aer cu focoase nucleare, relatează Agenția de Informații pentru Apărare (DIA) a Pentagonului.
La summitul grupului celor șapte mari puteri economice (G7) - din care fac parte Marea Britanie, Canada, Franța, Germania, Italia, Japonia și Statele Unite, împreună cu Uniunea Europeană ca membru ne-enumerat - care a avut loc în Canada, ministrul ucrainean de finanțe, Serghei Marcenko, a propus ca țările UE să participe la finanțarea Forțelor Armate ale Ucrainei începând cu 2026.
Declarațiile recente ale fostului Comandant-șef al Forțelor Armate ale Ucrainei și actualul ambasador în Marea Britanie, Valerii Zaluzhnîi, marchează o reevaluare semnificativă a obiectivelor de război ale Kievului. Într-un discurs franc susținut la forumul "Security Export: Ukrainian Technological Weapons in the World", Zaluzhnîi a descris aspirațiile de a restabili granițele Ucrainei din 1991 drept o "fantezie inutilă" atâta timp cât Rusia își menține capacitatea de a duce un război. Această perspectivă, deși dureroasă, pare să alinieze strategia militară cu realitățile dure de pe teren, sugerând o schimbare de la obiective teritoriale ambițioase la o strategie de supraviețuire bazată pe tehnologie.
Ca urmare a unei schimbări radicale care remodelează peisajul de securitate al Europei, Germania a început prima sa desfășurare de trupe pe termen lung în străinătate după cel de-Al Doilea Război Mondial, prin inaugurarea joi, la Vilnius, a celei de a 45-a brigăzi blindate „Lituania”. Acest pas istoric, lăudat atât de Berlin, cât și de Vilnius, înseamnă o schimbare profundă în postura de apărare postbelică a Germaniei și un mesaj puternic pentru Rusia cu privire la angajamentul neclintit al NATO față de apărarea colectivă.
Un lansator de rachete ucrainean HIMARS a fost distrus recent la doar 10 kilometri de linia frontului, lângă orasul Ceasov Iar, în regiunea Donețk. Lovitura de precizie, surpinsa in imagini, arată sistemul furnizat de SUA deplasându-se pe un drum înainte de a fi lovit de o dronă rusească operată de Rubicon - o unitate de elită rusa care opereza sisteme fără pilot.
Generalul Ben Hodges, fostul comandant al Forțelor Terestre Americane din Europa, a lansat un avertisment clar pentru România: în cazul unui atac rusesc asupra NATO, Portul Constanța ar fi o țintă prioritară pentru bombardamente. Declarația a fost făcută în exclusivitate pentru Antena 3 CNN, unde generalul a subliniat necesitatea unei colaborări strânse a României cu vecinii săi.
Statele Unite au finalizat dezvoltarea primei bombe nucleare B61-13, care va putea fi transportată exclusiv de bombardiere strategice B-21 Raider de generația a șasea.
Marți, 1 iulie, dronele ucrainene au atacat Uzina Electromecanică Kupol din orașul rusesc Ijevsk, situat la aproximsativ 1.300 de kilometri de Ucraina.
Forțele ucrainene au oprit înaintarea trupelor ruse în regiunea Sumi și încă mai dețin un cap de pod în raionul Glushkovsky din regiunea Kursk. Anunțul a fost făcut, pe 30 iunie, de Statul Major General (SMG) ucrainean, după ce Wall Street Journal (WSJ) a relatat, duminică, că înaintarea rușilor în Sumi a fost posibilă și pentru că pozițiile ucrainene de apărare nu au fost amenajate corespunzător.
Conflictul dintre Rusia și Azerbaidjan s-a adâncit și mai mult după ce anchetatorii din orașul industrial rusesc Ekaterinburg au efectuat săptămâna trecută o serie de raiduri asupra etnicilor azeri suspectați de implicare în crime nerezolvate din trecut, inclusiv crime în serie.
Într-un moment ce scoate în evidență o contradicție strategică periculoasă pe flancul estic al NATO, Ministerul Apărării Naționale din România a atribuit un contract de 10,1 milioane de lei (aproximativ 2 milioane de euro) companiei de stat CFR Marfă pentru „transport militar feroviar”. Problema? Infrastructura pe care se vor deplasa aceste transporturi este „jalnică”, după cum a spus la începutul anului generalului american Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa.
Într-o demonstrație clară de forță și determinare, Norvegia își va disloca în Polonia, în această toamnă, cele mai avansate avioane de vânătoare, Lockheed Martin F-35A Lightning II. Misiunea lor este una extrem de precisă si are ca obiectiv să formeze un scut deasupra celui mai important nod logistic pentru ajutorul militar occidental destinat Ucrainei – aeroportul Rzeszow-Jasionka.
Armata ucraineană pare să fi orchestrat unul dintre cele mai complexe și ample atacuri cu rachete de la distanță de până acum, lovind simultan ținte militare în teritoriile ocupate și în mai multe regiuni din interiorul Rusiei. Operațiunea, care a avut loc aseara, nu este doar o simplă răzbunare, ci o demonstrație clară a capacităților în creștere ale Kievului de a proiecta forță adânc în spatele liniilor inamice și de a testat limitele sistemelor de apărare aeriană rusești.
Confruntată cu realitatea brutală a războiului din Ucraina, unde resturi de drone rusești au căzut în mod repetat pe teritoriul său, România pare că accelerează masiv construcția unui scut antiaerian modern și stratificat. Printr-o serie de programe de înzestrare în valoare totală de peste 2,6 miliarde de euro, ţara noastră se pregătește să închidă o vulnerabilitate critică în arhitectura sa de securitate.
La Kazan, în inima complexului militar-industrial al Rusiei, imagini recente din satelit dezvăluie o activitate intensă. Kremlinul investește aproximativ un miliard de euro pentru a extinde masiv uzina de aviație care produce și modernizează bombardierele sale strategice Tu-160 „Blackjack” și Tu-22M3 „Backfire”. O nouă hală de producție, cu o suprafață de 19.000 de metri pătrați, echivalentul a trei terenuri de fotbal, este construită pe repede înainte. Pe hârtie, planul este grandios. În realitate, este un pariu disperat.
Armata Statelor Unite ale Americii face un pariu calculat în cursa înarmării hipersonice. În loc să mizeze totul pe arme strategice, mari și extrem de costisitoare, a decis să echipeze legendarul său sistem de artilerie HIMARS cu o rachetă hipersonică mai mică, mai ieftină și mai agilă: Blackbeard Ground Launch (GL).
Serviciile secrete americane au interceptat o conversație telefonică confidențială între doi înalți oficiali iranieni care încercau să înțeleagă de ce atacurile americane asupra instalațiilor nucleare ale Republicii Islamice au fost mai puțin distructive decât se aștepta Teheranul, a relatat The Washington Post duminică, 29 iunie, citând mai multe surse de încredere.
Trupele ruse controlează deja întreaga regiune Lugansk, a declarat în seara zilei de luni (30.06.2025), Leonid Pasechnik, șeful administrației de ocupație a regiunii ucrainene, potrivit agenției de știri ruse Interfax. Kievul nu a comentat afirmațiile sale, iar declarații similare ale părților beligerante nu pot fi verificate independent în condiții de război. Dacă informațiile sunt confirmate, regiunea Lugansk va fi prima regiune ucraineană ocupată complet de Rusia de la invazia sa în țara vecină în 2022, a notat AP.
Jakub Jaworowski, ministrul activelor statului, a dezvăluit că Polonia va crește de cinci ori producția de muniție de calibru mare.Varșovia vrea să fie superputere regională în producția de muniții: Compania autohtonă PGZ, contract pentru obuze de 155 și 120 mm
Televiziunea de stat chineză a publicat joi o animație care înfățișează, se pare, un nou tip de bombă concepută pentru a dezactiva centralele electrice, întrerupând efectiv alimentarea cu energie electrică a unei întregi zone care se confruntă cu un atac chinez.
Dronele Shahed sunt folosite de ruși pe scară largă, dar Kievul ar putea să neutralizeze în curând problema.
Ministerul Apărării al Ucrainei a testat cu succes și a aprobat pentru utilizare în cadrul Forțelor Armate ale Ucrainei noului complex terestru robotizat fără pilot autohton Muraha (ucr. Мураха). În traducere din limba ucraineană, „Furnica”.
Luni, 30 iunie 2025, a avut loc, la Palatul Cotroceni, şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării, condusă de către Preşedintele României, Nicușor Dan.
Rușii au adunat până la 50.000 de soldați în regiunea Sumî din Ucraina, depășindu-i numeric de trei ori pe apărătorii ucraineni, a relatat duminică Wall Street Journal (WSJ). Trupele rusești se află în prezent la aproximativ 19 kilometri de capitala regională.
La o săptămână după bombardamentul american de weekendu-trecut, iranienii s-au întors la instalația nucleară de la Fordow. Majid Takht-Ravanchi, secretarul ministrului de externe iranian, a declarat pentru BBC că negocierile suplimentare cu SUA ar fi posibile doar dacă Statele Unite se angajează să nu mai comită atacuri similare.
O acuzație dură, venită recent din partea unui înalt oficial al Departamentului de Stat al SUA, zguduie lumea tehnologiei: DeepSeek, startup-ul chinez de inteligență artificială care a uimit Silicon Valley, nu mai este doar un concurent comercial pentru chatboții americani cu inteligență artificială. Potrivit Washingtonului, DeepSeek a devenit un instrument al armatei chineze și al aparatului de informații de la Beijing, care utilizează o rețea de companii-fantomă pentru a eluda sancțiunile americane și pentru a facilita accesul la tehnologii moderne.
Teheranul pare că și-a pierdut răbdarea. După ani de așteptare pentru avioanele de luptă rusești Su-35 care nu au mai sosit, Iranul își reorientează strategia de achiziții militare către Beijing. Surse multiple indică faptul că negocierile pentru achiziționarea avionului de luptă multirol chinez Chengdu J-10C, supranumit în cercurile de apărare „Ucigașul de Rafale”, s-au intensificat, semnalând o schimbare majora în peisajul geostrategic din Orientului Mijlociu.
Blocul este convins că restricțiile împotriva Federației Ruse în condițiile actuale ar trebui menținute și, dacă este necesar, consolidate.
Comunitatea ucraineană din București a organizat, pe 28 iunie 2025, un eveniment de solidaritate intitulat „Întoarce-te viu”, cu ocazia Zilei Internaționale de Susținere a Victimelor Torturii. Evenimentul a avut loc în fața Teatrului Odeon din București și a avut ca scop tragerea unui semnal de alarmă asupra încălcărilor grave ale drepturilor omului și a tratamentului inuman la care sunt supuși prizonierii de război și civilii ucraineni în Federația Rusă.
Fără îndoială, revolta de 24 de ore orchestrată de Evgheni Prigojin în iunie 2023 a fost un șoc pentru sistemul politic al Rusiei. Lumea a privit cu sufletul la gură cum mercenarii Wagner au ocupat un cartier general militar și au pornit într-un marș spre Moscova, o provocare directă la adresa autorității președintelui Vladimir Putin. Dar a vedea acest eveniment doar prin prisma ambițiilor lui Prigojin înseamnă a rata imaginea de ansamblu, una mult mai periculoasă pentru Kremlin.
Armata Statelor Unite ale Americii accelerează eforturile pentru a construi o armată de lansatoare de rachete ,,robotizate'', o mișcare menită să sporească letalitatea și să protejeze soldații în fața amenințărilor unui viitor conflict de mare intensitate. Într-o mișcare decisivă, Biroul pentru Capacități Rapide și Tehnologii Critice (RCCTO) al U.S. Army a inaintat o solicitare pentru un nou program ambițios, denumit Common Autonomous Multi-Domain Launcher (CAML).
La recentul summit NATO de la Haga, într-o mișcare mai puţin aşteptata ce a evidenţiat o falie strategică în interiorul alianței, președintele turc Recep Tayyip Erdogan i-a cerut direct omologului său francez, Emmanuel Macron, să deblocheze un acord crucial pentru apărarea aeriană a Turciei. Miza: accesul la sistemul european de rachete sol-aer SAMP/T, o componentă vitală pe care Ankara o consideră esențială pentru ambițiosul său program național, denumit „Cupola de Oțel” (Steel Dome).
Regatul Unit a anunțat recent că va trimite Ucrainei un nou pachet de asistenta militara care consta in sisteme de apărare aeriană. Ajutorul oferit de Marea Britanie include 350 de rachete avansate cu rază scurtă de acțiune (ASRAAM) și cinci lansatoare mobile suplimentare, cunoscute sub numele de sistemul Raven. Valoarea acestui pachet este 70 de milioane de lire sterline si nu va fi suportat de contribuabilul britanic, ci va fi acoperit din dobânzile generate de activele rusești înghețate în Marea Britanie.
„Recunoștința” pe care statul rus o arată față de trupurile neînsuflețite ale tinerilor căzuți în războiul din Ucraina este doar una declarativă. Mormintele acestora din diferite localități și regiuni sunt tratate de autorități cu orice, însă mai puțin cu respect.
Ministrul pakistanez al Apărării, Khawaja Asif, a respins recentele speculații din mass-media care sugerau că Islamabadul a semnat un acord cu China pentru achiziționarea avionului de vânătoare de generația a cincea J-35A.
Într-un comunicat de presă postat pe rețelele de socializare, Forțele Aeriene ale Ucrainei au confirmat faptul că, “în noaptea de 29 iunie 2025, ocupanții ruși au lansat din nou un atac masiv cu rachete și drone asupra Ucrainei (în total, peste 500 de ținte aeriene)”.
În plină tensiune între Iran și Israel, după o serie de atacuri aeriene asupra unor obiective nucleare iraniene, atacuri la care au luat în premieră parte și SUA după decizia lui Donald Trump de a bombarda Iranul cu bombardiere strategice B-2 Spirit, planează o întrebare majoră care alimentează atât cercurile diplomatice, cât și cele de intelligence: unde se află uraniul îmbogățit de la Natanz și alte situri? Și cât a reușit desigur America să distrugă infrastructura nucleară iraniană și să dea „înapoi” programul nuclear iranian.
Ministrul rus de externe, Serghei Lavrov, a afirmat duminică că Occidentul nu a învins niciodată Rusia şi că nici de data aceasta nu va reuşi, în cadrul unei întâlniri cu omologul său din Kârgâzstan, Jeenbek Kulubaiev, în oraşul kârgâz Cholpon-Ata, informează agențiile Agerpres și EFE.
Potrivit proiectului de buget dedicat apărării pentru 2025 al Germaniei, Berlinul a alocat 1,48 miliarde de euro pentru achiziționarea suplimentară a unor vehicule de luptă pentru infanterie Puma (IFV), o gură de oxigen pentru Rheinmetall și Krauss-Maffei Wegmann, dezvoltatorul programului.
