Rezervele de gaz dovedite pentru Europa sunt de 50 de ani, la rata actuală de producție / consum. Cu toate acestea, în ciuda tuturor acestor avantaje și spre deosebire de creșterea ponderei sale semnificative în mixul energetic al tuturor regiunilor lumii, consumul de gaze naturale stagnează în UE, iar rolul gazului este din ce în ce mai controversat, în primul rând. ca sursă de energie fosilă din motive ecologice, dar și pentru aspectele sale geopolitice induse, în special pe relația cu Rusia. Ultimele date ne arată această relativă stagnare a cererii de gaz în Europa începând cu 2010 și pentru următorii douăzeci de ani. Unele organizații, inclusiv Agenția Internațională pentru Energie (IAEA), cred chiar că această cerere ar trebui să scadă, sau chiar să stagneze, din cauza creșterii surselor regenerabile de energie intermitente.
Dar aceeași agenție mondială prezice, de asemenea, în mod paradoxal, că cererea de LNG în Europa este încă departe de a fi stabilizată. Acesta consideră că importurile de LNG în Europa (UE + Non UE) vor crește cu aproape 20% până în 2040 comparativ cu nivelul din 2016. În mod logic, se afirmă, de asemenea, capacităților de regazificare ar trebui să crească în continuare, în ciuda ratelor de utilizare de doar 30% în 2018 în UE. Acest ultim punct este confirmat de către un rapoartele cu privire la „Aprovizionarea cu gaze din Uniunea Europeană: proiectul rusesc de gaz vs BABS și LNG”, care permite vizualizarea punctele de intrare ale gazul natural în Europa prin conducte de gaz și dinamismul din jurul infrastructurilor de recepție a LNG. Aceste prognoze ridică cel puțin două puncte interesante. În primul rând, cel al raționalității economice a acestor terminale de regazificare, cu ponderea aprovizionărilor viitoare către UE + Non UE prin conducte de gaz, de departe cel mai economic mijloc de import al gazului pentru UE, dată fiind proximitatea resurse abundente de gaze la distanțe economice.
În culise, este competiția dintre LNG, american și gazul rusesc prin conductă, care ne oferă prin retrospectiva analitică întreaga esență geopolitică a conflictelor, deseori ideologice, dar contondente pe care administrația americană Obama și, în special, ce a lui Donald Trump, le-a declanșat cu UE sau țări europene distincte. Acest lucru confirmă ceea ce mulți specialiști din domeniul energiei au subliniat de mult timp, natura uneori foarte politică a anumitor discursuri și orientări venite de la Washington. Uniunea Europeană, lipsită de gaze naturale, este înconjurată de rezerve imense de gaze. Ultimele date stiințifice arată, de asemenea, scăderea surselor de aprovizionare ale UE prin conducte de gaz din Europa și Africa de Nord, în special Norvegia și Algeria. Dependența externă a gazelor din UE va oferi noi oportunități Rusiei și producătorilor americani (sau non americani dar finanțati politic, militar și ideologic de către SUA) de LNG începand cu anii 2020. Conflictul geopolitic din jurul gazoductului Nordstream2 își arată întreaga semnificație atunci când este inserat în acest cadru.
Cu toate acestea, creșterea inevitabilă a prețurilor la LNG pe termen mediu și lung ar trebui luată în considerare, întrucât cererea de LNG în Asia va crește și va concura cu prețurile exportului către UE, odată cu trecerea, în special, a crizei medicale actuale. În orice caz, un lucru este cert: în timp ce gazul natural a reprezentat 22% din mixul energetic al UE în 2018, producția scăzută de gaz a UE va continua să crească ca și dependența sa de importurile de gaze, care a reprezentat deja 83% din consumul său în 2018.
Un alt aspect pe care puțină lume îl cunoaște este faptul că UE își va vedea principala sa sursă internă de producție de gaz, câmpul Groningen din Olanda, închis prematur din cauza riscurilor seismice. În continuare, UE intenționează să reducă drastic producția pe baza de carbune a energiei electrice din țările sale membre, ceea ce este perfect dorit și justificati, doar că va crea enorme probleme de dezvoltare economică unor țări ca România, Bulgaria, sau Polonia. Prin urmare, pare probabil că cererea de gaz să crească, cel puțin temporar pe o perioadă de una până la două decenii, în special pentru a înlocui cărbunele și, a fortiori, dacă opoziția la nuclear continuă să se întărească în interiorul UE, cel puțin în Germania. Amintiți-vă că energia nucleară nu emite deloc CO2, de unde lipsa totală a justificării înlocuirii acesteia cu surse regenerabile intermitente pe baza argumentelor climatice.
Aceste perspective de creștere usoară (care va fi mai mult o stagnare) a consumului de gaze naturale în Europa, deși va crește rapid și extrem de dinamic pe toate celelalte continente, se explică în mare măsură prin creșterea bruscă așteptată a producției de energie electrică din surse regenerabile intermitente din UE.
Acestea conduc la punerea mai multor întrebări iconoclaste. Ne putem gândi în mod rezonabil că așa-numitele energii curate, biomasă, hidroelectricitate sau energie intermitentă, solară și eoliană (fie pe uscat, fie pe mare, fixe sau plutitoare) vor asigura viitoarea securitate energetică a EU? Nu există cumva riscul ca anumite metale strategice, care sunt esențiale pentru tranziția energetică în ansamblu, să dispară în câțiva ani? Nu cumva aceste metale rare, găsite acum doar in China în cantități nu neapărat mari, dar suficiente, să creeze o dublă dependență, una de gaz și alta de tehnologii noi, care se pot produce doar cu materii prime pe care Europa nu le are sub nici o formă? Trebuie să adăugăm cobalt, tungsten, cupru, nichel, aluminiu, litiu, plumb, grafit, argint, alături de altele pentru a reaminti dominația absolute chineză asupra acestora. Și toți analiștii deja recunosc, ca nu va mai fi locul unui imperialism genocidart britanic sau japonez care să disloce statul chinez, deci doar un război mondial nimicitor va face ca Beijing să renunțe la hegemonia oferită de proprietatea asupra acestor material rare. Va fi nevoie de mult mai mult, decat ideologie ecologistă sau communism primitiv pentru fabricarea și reînnoirea stocurilor de baterii, electrolizere, turbine eoliene, panouri solare, contoare inteligente sau cabluri electrice esențiale pentru tranziția energetică, așa cum a fost anunțată ea anunțată cu surle și trâmbițe de către vestitorii noii sărăcii European împrăștiate. Impactul inevitabil asupra mediului al acestei creșteri semnificative a activității miniere planetare legate de tranziția energetică va fi el însuși amplificat de nevoile legate de tranziția digitală, ele însele întărite de dezvoltarea tehnologiei 5G (altă tehnologie esențială tranziției energetice europene unde China domină autoritar, cu toate eforturile SUA și ale micilor state satelit europene de a o disloca prin acuzații care mai de care aiuristice și imposibil de dovedit) și o formă probabilă de sustenabilitate socială a economiei post-Covid19.
Este evaluat corect impactul tuturor acestor mutații? Măsurăm în mod corespunzător cantitățile enorme de metale rare, poluante de mii de ori mai mult decât petrolul sau gazul, care vor fi în cele din urmă eliberate în sol, râuri și oceane? Pe lângă impactul asupra mediului, această fugă după metalele strategice, aceasta concurența dintre state pentru accesul la aceste resurse critice și nevoile semnificative de apă ale industriei miniere care să le extragă, inclusiv în zonele deja supuse stresului de apă , nu riscă la rândul lor să creeze tensiuni care sunt surse de conflict? UE prin ideologiile progresive, absolut impracticabile economic la aceasta oră, nu riscă cumva un colaps economic și civilizational, tocmai pentru că va depinde atât de gaz cât și de materii prime rare, imposibil de gasit pe continentul European?
Acestea sunt toate întrebări ale căror răspunsuri par a fi încă insuficient documentate. O ultimă întrebare iconoclastă, care răspunde indirect la cele precedente: alegem o sursă de energie pentru că este cu adevărat cea mai bună sau devine cea mai bună pentru că o alegem, inclusiv subvenționând-o puternic în timp ce penalizăm surselor de energie concurente în grade diferite?
Dogmatismul asupra surselor regenerabile intermitente ar putea proveni dintr-o triplă iluzie periculoasă: în primul rând în ceea ce privește securitatea energetică, stabilitatea rețelelor și a producției de energie, în special a energiei electrice, nu poate susține un procent prea mare de energie intermitentă. , ca să nu mai vorbim de problema bateriilor imense de stocare pentru a compensa această intermitentă. Din punct de vedere economic, costurile întreținerii și reînnoirii infrastructurii de producție, pe o piață reală fără subvenții directe sau indirecte, se vor traduce prin creșterea bruscă a facturilor de energie electrică pentru consumatorii europeni și o competitivitate mai mică pentru companiile sale.
În cele din urmă, costurile reale de mediu, directe și indirecte, în special ale energiei solare și eoliene și, în general, ale anumitor „sectoare verzi” din întregul lanț valoric, rămân, de asemenea, să fie evaluate în timp, cu toate consecințele lor la nivel local. iar la nivel planetar. Cazul SF6, de exemplu, cel mai dăunător dintre toate gazele cu efect de seră, a cărui utilizare va crește brusc odată cu creșterea energiilor regenerabile intermitente, este puțin sau nu este discutat în literatura mișcărilor ecologice [6].
Fără o pondere semnificativă a nuclearului în producția de încărcare de bază și a gazului natural în producția atât în sarcina de bază în unele țări, de rezervă (semi-de bază), cât și de vârf în altă parte, securitatea energetică a UE riscă să devină din ce în ce mai mare mai precară și iluzorie, cu cel mai bun câștig de mediu în ceea ce privește emisiile directe de CO2, dar cu prețul unei facturi în creștere și foarte plătite, în special în ceea ce privește obiectivele climatice și de mediu la nivel global.
De la dezvoltarea sa în a doua parte a anilor 1990, politica energetică europeană a fost întotdeauna bazată pe trei principii majore care sunt concomitente și consistente în teorie, dar care sunt dificil de realizat simultan în practică: securitatea aprovizionării; competitivitatea economică și respectul pentru mediu. Dar, din cauza priorităților variate în timp dintre aceste trei elemente care sunt greu de conciliat, deși prezentate întotdeauna ca sigure, acest faimos triptic echilibrat este din ce în ce mai greu de realizat fără a sacrifica unul sau altul din cele trei postulate.
Se pare că UE, datorită unui dogmatism care este parțial de înțeles, având în vedere ponderea problemei climatice indusă cu forcepsul în spațiul public, acordă acum prioritate mediului. Dar pentru a potolii noi zeloți ai noii Rome transgender și pansexuale, ar trebuie UE să sacrifice totul, incluzând securitatea sa energetică și să-și slăbească competitivitatea economică, ca să nu mai vorbim de viitoarea factură, extrem de ridicată, pentru consumatorii săi? Un echilibru mai bun între aceste trei priorități pare de dorit, iar gazele naturale pot constitui una dintre alternativele intermediare. Cei 50 de ani de rezerve dovedite de gaze constituie un orizont de timp susceptibil de a favoriza cercetarea și implementarea industrială a unor noi forme de energie care sunt cu adevărat mai curate și mai durabile, dar încă în curs de desfășurare astăzi. Pentru a face acest lucru, gazul natural ar trebui considerat mai ales ca o sursă de energie utilă, fără a exagera aspectele geopolitice extrem de contondente. De asemenea, UE ar trebui să poată decide singură asupra politicii sale energetice, fără a lăsa puterile externe non UE să exploateze aspectele geopolitice dincolo de rațiune. O Uniune Europeană fără resurse energetice aflate în spațiul său direct de influență reduce durata de viață a actualei organizări europene la maxim decade, în loc de secole.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Din când în când este bine să ne reamintim de eroii noștri, să le privim faptele cu atenție și să le înțelegem semnificațiile și ecoul în timp. Unii dintre ei au activat în „Careul de Aşi”, porecla dată celei mai renumite unități a Marinei Regale Române din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
Negociatorii ruşi la discuţiile de pace de la Istanbul au cerut Ucrainei să-şi retragă trupele din toate regiunile ucrainene revendicate de Moscova înainte ca Rusia să fie de acord cu o încetare a focului, a declarat sâmbătă pentru Reuters un înalt oficial ucrainean familiarizat cu discuţiile.
În topul succeselor militare realizate de Ucraina în cei peste trei ani de război declanșat de Federația Rusă se numără cu siguranță cel pe mare. Azi, Flota rusă de la Marea Neagră e ținută, la propriu, în șah și împinsă, departe de linia frontului. Fără nicio navă de suprafață sau fără submarine, ucrainenii au reușit să scufunde zeci de nave mai mari sau mai mici ruse, folosindu-se de drone sau rachete. Inclusiv „mândria” Flotei ruse de la Marea Neagră, crucișătorul Moskva, a fost scufundat. Dar în 2022, în primele etape ale invaziei pe scară largă, lucrurile stăteau diferit. Ucrainenii povestesc cum rușii au ajuns în zona României, dar dezvăluie și câte nave ruse de luptă mai sunt azi în Crimeea ocupată.
Statele Unite se confruntă cu o probabilitate tot mai mare a unui conflict militar major cu China în următorii ani, un scenariu care, spre deosebire de angajamentele externe recente, ar putea avea repercusiuni directe și disruptive pe teritoriul american. Aceasta este avertizarea tot mai apăsată transmisă de oficiali militari de rang înalt, pe măsură ce tensiunile legate de Taiwan continuă să escaladeze, iar Beijingul își accelerează pregătirile militare.
Statele Unite ale Americii vor începe discuții cu aliații europeni privind o posibilă reducere a numărului de trupe americane staționate pe continent, a anunțat vineri ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker. Aceste discuții sunt planificate să demareze "mai târziu în acest an", după summitul NATO din iunie de la Haga, a precizat Whitaker.
Rapoarte apărute în luna mai 2025 indică o intensificare semnificativă a desfășurărilor de trupe rusești și o expansiune rapidă a infrastructurii militare de-a lungul graniței cu Finlanda. Această activitate, confirmată de imagini satelitare și surse de informații occidentale, stârnește îngrijorări majore în rândul NATO și al statelor vecine, semnalând o potențială schimbare strategică în regiune ce amintește periculos de mult de preludiul invaziei din Ucraina din 2022.
Boris Johnson, fostul prim-ministru al Marii Britanii, a lansat critici dure la adresa politicienilor occidentali din perioada mandatului președintelui Joe Biden, afirmând că le-a lipsit "curajul" de a sprijini pe deplin Ucraina în timpul războiul de agresiune declanşat de Rusia. Comentariile sale vin într-un moment crucial, marcat de propuneri recente de negocieri de pace și de incertitudini legate de viitorul sprijin occidental.
Ca o dovadă a performanțelor remarcabile obținute în lupta pentru apărarea spațiului aerian național, un sistem de apărare antiaeriană IRIS-T, operat de o unitate a Comandamentului Aerian Vest din cadrul Forțelor Aeriene Ucrainene, poartă acum cu mândrie însemnele cu siluetele țintelor inamice doborâte. Pe lansatorul acestui sistem modern, ucrainenii au pictat 32 de siluete reprezentând rachete de croazieră doborâte și o siluetă distinctă a unei drone de atac, fiecare marcaj simbolizând o "distrugere" confirmată în timpul atacurilor aeriene rusești.
Unități ale Gărzii Naționale Ucrainene primesc acum tancuri Leopard de fabricație germană, parte a unei revizuiri tactice majore în modul în care Ucraina își desfășoară forțele blindate. Această schimbare strategică, raportată de publicația Forbes, vine după ce Ucraina a pierdut peste 1.000 de tancuri în fața atacurilor rusești cu drone, forțând liderii militari să regândească complet războiul cu tancuri pentru un câmp de luptă dominat de aeronave fără pilot.
Când Rusia a anexat Crimeea în 2014, a confiscat o mare parte din marina militară a Ucrainei, paralizând forțele navale ale Kievului. Zece ani mai târziu, din cenușa acestei lovituri strategice a răsărit o inovație remarcabilă: dronele maritime, arme cu un raport cost-eficiență de 200 la 1, care au reușit nu doar să alunge flota lui Putin din apele Peninsula Crimeea, ci s-au îndreptat chiar și împotriva forțelor aeriene rusești.
Franţa este "pregătită să deschidă" o discuţie privind desfăşurarea de avioane franceze înarmate cu "bombe" nucleare în alte ţări europene. Este ceea ce fac americanii fac în ceea ce privește umbrela atomică din perspectiva aviației militare. Dar cât de real este acest scenariu? Amintim că avioanele franceze Mirage 2000N și Rafale în standardul F5, cel mai modern standar al Rafale aflat în dezvoltare, integrează bombe nucleare.
Serviciul de informații al Apărării (GUR) din Ucraina a publicat imagini care confirmă utilizarea inovatoare a sistemelor sale de rachete antiaeriene cu rază lungă de acțiune S-200 pentru atacuri împotriva forțelor rusești. Înregistrarea video, făcută publică azi, prezintă procesul complex de pregătire a acestor rachete pentru lansare, incluzând încărcarea lor pe platforma de lansare, culminând cu secvența de lansare propriu-zisă.
În contextul alegerilor prezidenţiale din România, importanța strategică a țării noastre pentru SUA și NATO devine tot mai evidentă. Experţii subliniază că viitorul mediului de securitate din Marea Neagră se va decide în România, un aliat al SUA aflat în primă linie în fața agresiunii ruse. În ultimii ani, baza aeriană Mihail Kogălniceanu a devenit un hub esențial pentru operațiunile SUA și NATO, protejând libertatea de navigație și infrastructura critică.
NATO trebuie să implementeze schimbări drastice la nivelul capabilităților sale de război electronic (EW) dacă dorește să învingă Rusia într-un viitor posibil conflict, avertizează un reprezentant al Alianței. Acesta a subliniat incertitudinea privind accesul pe viitor la sistemele militare americane. Bas Nieuwenhuijse, președintele departamentului maritim EW al NATO, a declarat în cadrul unei conferințe organizate la Roma că, deși o victorie este posibilă, aceasta necesită o schimbare fundamentală în modul în care NATO operează într-un mediul de luptă bazat pe război electronic și în ceea ce privește capabilitățile EW maritime.
La 6 mai 2025, secretarul Armatei SUA, Daniel Driscoll, a anunțat o schimbare semnificativă în desfășurarea operațională a tancurilor de luptă principale M1 Abrams, recunoscând natura evolutivă a războiului modern. Inspirându-se din lecțiile conflictului din Ucraina, Driscoll a subliniat necesitatea ca tancurile să se adapteze la amenințarea crescândă reprezentată de dronele ieftine. Această pivotare strategică subliniază angajamentul Armatei de a-și păstra capacitățile blindate, abordând în același timp provocările emergente de pe câmpul de luptă.
Cu o lună înainte de summitul de la Haga, Președintele Comitetului Militar al NATO declarat că nu are nicio indicație că Statele Unite își vor retrage forțele dedicate planurilor de apărare ale alianței și le vor muta în zona indo-pacifică.
Fostul comandant suprem al armatei ucrainene, Valeri Zalujnîi, a lansat un avertisment tranșant către aliații occidentali ai Ucrainei: modelul de război al NATO este depășit și necesită o revizuire radicală pentru a se adapta la realitățile dinamice ale câmpului de luptă modern. În cadrul Conferinței de Apărare de la Londra, desfășurată la King's College London, Zalujnîi a subliniat necesitatea unei transformări profunde a tacticilor, organizarii, doctrinelor, instruirii și bugetelor militare ale Alianței Nord-Atlantice.
Un articol recent publicat în revista Spectator, semnat de mai mulţi experţi militari, aduce în prim-plan necesitatea ca Regatul Unit să ia în considerare extinderea arsenalului său nuclear ca răspuns la amenințările emergente din partea Rusiei și Chinei. Autorii subliniază riscul in crestere reprezentat de armele nucleare non-strategice, care pot fi utilizate în scenarii tactice de mică amploare, spre deosebire de loviturile strategice de anvergură.
Imagini din satelit recent realizate au scos la iveală o intensificare semnificativă a activității militare rusești în apropierea graniței de est a Finlandei. Analizele indică o creștere a numărului de cazărmi pentru trupe, desfășurarea de aeronave și construcția de infrastructură în baze militare cheie din regiune. Imaginile, obținute de postul public de televiziune suedez SVT de la compania Planet Labs, surprind activitate rusă în patru locații distincte: Kamenka, situată pe istmul Karelia, Petrozavodsk, Severomorsk-2 și Olenya. Aceste descoperiri sugerează că Rusia își consolidează prezența militară în zonă ca răspuns la aderarea Finlandei și Suediei la NATO.
Apelul Ucrainei și Occidentului pentru un armistițiu de 30 de zile a fost respins de Moscova care propune, în schimb, negocieri fără condiții.
Într-o vizită cu miză uriașă în Orientul Mijlociu, Donald Trump încearcă să obțină promisiuni de investiții în valoare de peste 2 trilioane de dolari din partea liderilor din Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Qatar.
Polonia urmează un program de înzestrare bazat pe un plan bine definit care o va propulsa în topul forțelor terestre europene în următorul deceniu. Dar cu suflarea imperialismului rus în ceafă, Polonia are norocul și unor vecini regionali puternici.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 9 mai 2023, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
La optzeci de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, moștenirea sângeroasă a conflictului continuă să modeleze politica internațională, alimentând tensiuni și conflicte în diverse regiuni ale lumii. După cum subliniază istoricul Antony Beevor într-un articol recent publicat in revista Foreign Affairs, "istoria rareori este ordonată", iar "lucrurile neterminate dintr-o perioadă persistă în următoarea".
E.S. domnul Ihor Prokopchuk, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Ucrainei în România, într-un editorial opinie semnat pentru DefenseRomania, vorbește despre contribuția Ucrainei la victoria împotriva Germaniei naziste, cu ocazia împlinirii a 80 de ani de la victoria celui de-al Doilea Război Mondial. Excelența Sa subliniază și faptul că azi Ucraina și ucrainenii „se află din nou în fruntea unei confruntări geopolitice între forțele revanșarde și lumea liberă”. Ucraina rezistă azi eroic „rașizmului, care întruchipează neoimperialismul, combină caracteristicile fascismului și bolșevismului, revanșardismului și xenofobiei”.
Într-o demonstrație uimitoare de inovație și pricepere tactică, Ucraina ar realizat o premieră mondială prin utilizarea unor nave de suprafață fără echipaj (USV) echipate cu rachete pentru a doborî două avioane de luptă rusești avansate Su-30 Flanker deasupra Mării Negre la începutul lunii mai 2025. Aceste doborâri fără precedent marchează un salt major în ceea ce privește capacitățile antiaeriene ale Ucrainei și indică o schimbare revoluționară la nivelul doctrinelor de război naval și aerian.
În timp ce Rusia arată reticență față de planul de pace al SUA privind răboiul ruso-ucrainean, Washingtonul începe să schimbe tonul față de Moscova, demonstrând încă o dată puternica versatilitate a politicii externe americane în epoca Trump.
Un îndemn corect sau un calcul greşit? Josep Borrell, fost Înalt Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate, scrie într-o analiză politică ca după opt decenii de parteneriat strâns, europenii se adaptează cu dificultate la actualul președinte al SUA, Donald Trump, care se comportă ca un autocrat rus.
Andrii Yermak, șeful Biroului Președintelui ucrainean, a declarat într-un interviu acordat publicației germane Die Zeit că Ucraina este pregătită să se așeze la masa negocierilor de pace cu Rusia, dar numai după implementarea unei încetări complete a focului. Declarațiile sale, publicate și pe canalul său Telegram, subliniază poziția fermă a Kievului în contextul conflictului prelungit.
Partidul Republican sau GOP (Grand Old Party) se confruntă cu o lipsă de direcție clară în politica externă, în ciuda aparentei confruntări între intervenționiști și adepții reținerii. În realitate, problema majoră este lipsa unei politici externe coerente și atractive pentru alegătorii indeciși, în special pentru cei care l-au susținut pe Trump în statele-cheie (swing states) și care l-au trimis de fapt pentru a doua oară la Casa Albă.
Testele, efectuate la mijlocul lunii mai, sunt evaluate ca fiind extrem de reușite. „Racheta balistică a acoperit aproape 300 km și a distrus un post de comandă rusesc.”
Ministerul Apărării Naționale (MApN) a făcut un nou în modernizarea parcului auto al Armatei României, achiziționând 24 de autovehicule tactice blindate VAMTAC ST5 BN2 de la producătorul spaniol Uro Vehículos Especiales S.A. (UROVESA). Contractul, în valoare de aproape 10 milioane de euro plus TVA, a fost atribuit direct, prin negociere, de către compania de stat Romtehnica.
Într-un mesaj postat pe contul de pe rețeaua de socializare Telegram, Forțele Aeriene ale Ucrainei au informat, pe 07.06.2025, că armata ucraineană a doborât un avion de vânătoare rusesc de tip Su-35 în regiunea Kursk.
Preşedintele parlamentului rus, Viaceslav Volodin, a avertizat sâmbătă cu privire la o escaladare a tensiunilor dintre ţara sa şi Germania într-un mesaj adresat parlamentarilor de la Berlin, informează Agerpres și DPA.
Megan Mobbs, fiica reprezentantului special al lui Trump, Keith Kellogg, a comentat bombardamentul masiv din 6 iunie 2025 efectuat de trupele rusești asupra Ucrainei.
Indiferent cât de impresionant va fi AbramsX, probabil că nu va merita niciodată costul programului, într-o eră a războiului cu drone avansate și arme antitanc de ultimă generație. Cel puțin asta e concluzia unor experți militari americani. Nu înseamnă desigur că e însă poziția corectă, dar există argumente pro și contra în ceea ce privește viitorul armei tanc.
Fostul ministru de Externe și actual consilier prezidențial pe probleme de securitate națională, Cristian Diaconescu, a lansat un avertisment ferm cu privire la implicațiile regionale ale războiului din Ucraina, subliniind că prăbușirea Kievului ar putea deschide calea unor amenințări directe la adresa Republicii Moldova și chiar a României.
Unii legiuitori americani nu înţeleg amploarea campaniei de reînarmare a Rusiei, a declarat vineri cancelarul german Friedrich Merz, la o zi după ce a purtat discuţii cu preşedintele SUA, Donald Trump, la Casa Albă, relatează Agerpres și Reuters.
Elon Musk, cel mai bogat om din lume, a finanțat o mare parte din campania prezidențială a lui Donald Trump din 2024. Trump l-a numit pe Musk la conducerea efortului de reducere a personalului federal și de diminuare a cheltuielilor, dar ulterior relațiile dintre cei doi s-au răcit iar Musk a părăsit administrația. Trump i-a oferit o ieșire decentă și onorantă, lăudându-l pentru munca depusă, dar ulterior Musk a avut câteva ieșiri uluitoare la adresa lui Trump, atacuri greu de imaginat acum câteva luni.
Atacul cu drone asupra aerodromurilor militare rusești din weekend a demonstrat capacitatea Ucrainei de a lovi adânc în adâncimea Rusiei, potrivit unui oficial anonim al NATO. “El a arătat că Rusia este vulnerabilă, chiar dacă președintele Putin crede că va câștiga războiul”, a declarat sursa reporterilor la Bruxelles. Aceasta a numit operațiunea un punct de cotitură în război și a subliniat faptul că dronele în valoare de 400 de dolari fiecare au provocat pagube totale de șapte miliarde de dolari. Oficialii NATO se așteaptă ca Rusia să se răzbune și să intensifice atacurile, în special asupra infrastructurii critice a Ucrainei.
Pentru prima dată în România, Institutul American de Diplomație și Drepturile Omului (USIDHR) aduce la București unul dintre cele mai apreciate programe de certificare diplomatică.
La doar trei luni după anunțul privind semnarea primului contract de export pentru avioanele Su-57E (E, de la varianta pentru export), rușii anunță nu doar că prima unitate va fi livrată anul acesta, ci și că avionul va începe să fie operat în 2025.
Un studiu recent, publicat în mai 2025 de influentul think-tank International Institute for Strategic Studies (IISS), intitulat „Defending Europe Without the United States: Costs and Consequences”, trage un semnal de alarmă categoric privind viitorul apărării europene în cazul unei retrageri a sprijinului militar american. Raportul, o analiză detaliată a scenariilor și implicațiilor lunarii unei astfel de decizii, subliniază că statele europene s-ar confrunta cu deficite masive de capacitate și cu costuri financiare astronomice pentru a compensa absența Statelor Unite.
![Linia de producţie a celui mai important producător de vehicule blindate - compania rusă Uralvagonzavod [UVZ].](https://media.defenseromania.ro/image/202309/w322h220/rusia-productie-tancuri_71995000.jpg "Linia de producţie a celui mai important producător de vehicule blindate - compania rusă Uralvagonzavod [UVZ].")
Războiul dintre Rusia și Ucraina a escaladat dramatic în ultimele săptămâni. Cu toate acestea, politica occidentală rămâne ancorată în presupunerea periculos de greșită că economia Rusiei se va prăbuși sub costul uluitor al militarizării, al creșterii economice anemice și al scăderii prețurilor petrolului. Președintele Vladimir Putin nu are nicio intenție de a demilitariza economia, chiar dacă luptele din Ucraina s-ar încheia. Kremlinul își propune să-și facă mașina de război mai mare și mai bună, fiind gata să sacrifice calitatea vieții rușilor obișnuiți pe parcurs și este puțin probabil să întâmpine o rezistență semnificativă.
În timp ce Rusia ataca oraşele ucrainene cu rachete, un incident major a avut loc în noaptea de 6 iunie la aeroportul din regiunea rusă Briansk, utilizat exclusiv în scopuri militare de la începutul invaziei ruse. Atacul a declanșat o explozie masivă, urmată de o detonare puternică repetată, indicând distrugerea aviației de transport ruse și a unor depozite de muniții valoroase. Autoritățile ruse au emis anterior avertizări privind un posibil atac cu drone. Zona exploziilor a fost rapid și precis localizată de analiştii OSINT.
„Astăzi am pus bazele unor contacte personale și politic foarte bune și fructuoase”, a declarat cancelarul Germaniei după întâlnirea președintele SUA."Today I laid the foundations for some very good and fruitful personal and political contacts," Germany's chancellor said after the US President.
În cursul nopții de 06.06.2025, Forțele Armate ale Federației Ruse au executat un atac masiv asupra unor ținte de pe teritoriul Ucrainei. Loviturile au vizat, în special, obiective aparținând armatei și serviciilor speciale ucrainene, dar și facilități energetice. Au fost întrebuințate diverse mijloace de distrugere, între care drone, rachete de croazieră și rachete balistice.
La data de 4 iunie, Forțele Aeriene ale Statelor Unite au testat cu succes o nouă versiune de 226 de kilograme a armei anti-navă QUICKSINK. Muniția a fost lansată dintr-un bombardier stealth B-2 Spirit deasupra poligonului de testare din Golful Eglin, Florida. QUICKSINK, un program al Laboratorului de Cercetare al Forțelor Aeriene ale SUA (AFRL), transformă o bombă standard ghidată cu precizie într-o armă anti-navă eficientă. Varianta mai ușoară, de 226 de kilograme, permite aeronavelor de luptă să transporte mai multe muniții per misiune și să angajeze multiple ținte maritime aflate la mare distanță.
Ministerul Britanic al Apărării intenționează să aloce până la 240 de milioane de lire sterline pentru achiziționarea primelor două, dintr-un total de patru, sisteme de arme laser DragonFire, destinate navelor de război ale Marinei Regale. Acest contract, ce se estimează să se deruleze în perioada 3 noiembrie 2025 – 31 martie 2028, cu o opțiune de prelungire până în decembrie 2032, va asigura livrarea a două unități navale.
”Dacă vrei, poți”, suna o reclamă emblematică, una dintre primele astfel de reclame occidentale difuzate în România post Revoluție. Sloganul se aplică și Ucrainei, care se încăpățânează să lovească devastator pe teritoriul Rusiei (exclusiv în zona militară și logistică), chiar și în lipsa unor rachete occidentale cu rază lungă de acțiune.
DefenseRomania vă invită să urmăriți vineri, 6 iunie 2025, începând cu ora 11.00, o nouă ediție a emisiunii Obiectiv EuroAtlantic.
Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a anunțat pe 5 iunie că președintele Donald Trump l-a nominalizat pe generalul-locotenent al Forțelor Aeriene Alexus G. Grynkewich pentru funcția de Comandant Suprem al Forțelor Aliate (SACEUR) ale NATO în Europa, după cum informează site-ul oficial al Departamentului Apărării din SUA. Ocupantul acestui post asigură simultan și funcția de comandant al Comandamentului European (EUCOM) al SUA.
Un schimb de replici fără precedent a izbucnit joi seară între președintele american Donald Trump și miliardarul Elon Musk.
Germania intenționează să achiziționeze din Norvegia rachete de croazieră cu lansare din aer de tip JSM de ultimă generație, a anunțat joi Ministerul norvegian al Apărării, relatează Agerpres și DPA.
Rușii nu au reușit să vândă încă nimănui Su-57, dar tocmai s-au luat pe piața externă la „trântă” cu F-35 Lightning II american. Provocarea rusă? Ca Su-57 să ia fața F-35 într-un contract gigant iar pentru asta rușii plusează.
Administrația președintelui american Donald Trump a retras de la Ucraina detonatoarele speciale de proximitate, utilizate de rachetele ghidate cu laser de calibru 70 mm de tip Advanced Precision Kill Weapon System II (APKWS I). Acestea au fost redirecționate către Orientul Mijlociu.
Armata ucraineană a atacat joi o unitate rusă a Brigăzii 26 Rachete în orașul Klinți din regiunea Bryansk, care se pregătea să atace unul dintre orașele ucrainene, probabil chiar Kievul. Anunțul a fost făcut de Statul Major General ucrainean, care a publicat o înregistrare video a atacului.
SUA cer ca membrii NATO să investească 5% din PIB-ul lor în apărare.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a atacat recent pentru a treia oară Podul Crimeei, utilizând de această dată o incarcatura exploziva subacvatică care a avariat grav stâlpii principali de susținere. Similar primelor doua atacuri, cel de-al treilea se in scrie in seria de eforturi ale Ucrainei de a perturba una dintre cele mai vitale rute logistice militare ale Rusiei.
O descoperire șocantă a stârnit un val de îngrijorare în sud-estul Poloniei: sisteme antiaeriene și muniție, lăsate nesupravegheate într-un hangar din satul Laszki, în regiunea Podkarpacie, aproape de granița cu Ucraina. Incidentul, investigat acum de autoritățile poloneze, a scos la iveală o poveste complexă implicând o companie privată și un transport misterios de armament destinat Ucrainei.
Forțele Armate Române au semnat un contract pentru achiziția unui număr nespecificat de vehicule de desant aerian de tip Enok AB (Airborne), special adaptate pentru roluri de apărare anti-tanc mobilă. Anunțul a fost făcut de producătorul german, ACS Armoured Car Systems GmbH (ACS), în cadrul Forumului Forțelor pentru Operații Speciale din Europa de Sud-Est (SEESOF), ce are loc în prezent în România, la Târgu Mureș. Această achiziție subliniază o direcție strategică către consolidarea capacităților de apărare mobilă, cu o orientare clară către utilizarea de către forțele speciale române.
Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU) a publicat pe 4 iunie noi imagini detaliate din cadrul operațiunii „Pânza de Păianjen” (Pavutyna), ce ilustrează lovituri spectaculoase cu drone împotriva unor aeronave strategice rusești aflate in unele dintre cele mai importante baze aeriene.
