Rezervele de gaz dovedite pentru Europa sunt de 50 de ani, la rata actuală de producție / consum. Cu toate acestea, în ciuda tuturor acestor avantaje și spre deosebire de creșterea ponderei sale semnificative în mixul energetic al tuturor regiunilor lumii, consumul de gaze naturale stagnează în UE, iar rolul gazului este din ce în ce mai controversat, în primul rând. ca sursă de energie fosilă din motive ecologice, dar și pentru aspectele sale geopolitice induse, în special pe relația cu Rusia. Ultimele date ne arată această relativă stagnare a cererii de gaz în Europa începând cu 2010 și pentru următorii douăzeci de ani. Unele organizații, inclusiv Agenția Internațională pentru Energie (IAEA), cred chiar că această cerere ar trebui să scadă, sau chiar să stagneze, din cauza creșterii surselor regenerabile de energie intermitente.
Dar aceeași agenție mondială prezice, de asemenea, în mod paradoxal, că cererea de LNG în Europa este încă departe de a fi stabilizată. Acesta consideră că importurile de LNG în Europa (UE + Non UE) vor crește cu aproape 20% până în 2040 comparativ cu nivelul din 2016. În mod logic, se afirmă, de asemenea, capacităților de regazificare ar trebui să crească în continuare, în ciuda ratelor de utilizare de doar 30% în 2018 în UE. Acest ultim punct este confirmat de către un rapoartele cu privire la „Aprovizionarea cu gaze din Uniunea Europeană: proiectul rusesc de gaz vs BABS și LNG”, care permite vizualizarea punctele de intrare ale gazul natural în Europa prin conducte de gaz și dinamismul din jurul infrastructurilor de recepție a LNG. Aceste prognoze ridică cel puțin două puncte interesante. În primul rând, cel al raționalității economice a acestor terminale de regazificare, cu ponderea aprovizionărilor viitoare către UE + Non UE prin conducte de gaz, de departe cel mai economic mijloc de import al gazului pentru UE, dată fiind proximitatea resurse abundente de gaze la distanțe economice.
În culise, este competiția dintre LNG, american și gazul rusesc prin conductă, care ne oferă prin retrospectiva analitică întreaga esență geopolitică a conflictelor, deseori ideologice, dar contondente pe care administrația americană Obama și, în special, ce a lui Donald Trump, le-a declanșat cu UE sau țări europene distincte. Acest lucru confirmă ceea ce mulți specialiști din domeniul energiei au subliniat de mult timp, natura uneori foarte politică a anumitor discursuri și orientări venite de la Washington. Uniunea Europeană, lipsită de gaze naturale, este înconjurată de rezerve imense de gaze. Ultimele date stiințifice arată, de asemenea, scăderea surselor de aprovizionare ale UE prin conducte de gaz din Europa și Africa de Nord, în special Norvegia și Algeria. Dependența externă a gazelor din UE va oferi noi oportunități Rusiei și producătorilor americani (sau non americani dar finanțati politic, militar și ideologic de către SUA) de LNG începand cu anii 2020. Conflictul geopolitic din jurul gazoductului Nordstream2 își arată întreaga semnificație atunci când este inserat în acest cadru.
Cu toate acestea, creșterea inevitabilă a prețurilor la LNG pe termen mediu și lung ar trebui luată în considerare, întrucât cererea de LNG în Asia va crește și va concura cu prețurile exportului către UE, odată cu trecerea, în special, a crizei medicale actuale. În orice caz, un lucru este cert: în timp ce gazul natural a reprezentat 22% din mixul energetic al UE în 2018, producția scăzută de gaz a UE va continua să crească ca și dependența sa de importurile de gaze, care a reprezentat deja 83% din consumul său în 2018.
Un alt aspect pe care puțină lume îl cunoaște este faptul că UE își va vedea principala sa sursă internă de producție de gaz, câmpul Groningen din Olanda, închis prematur din cauza riscurilor seismice. În continuare, UE intenționează să reducă drastic producția pe baza de carbune a energiei electrice din țările sale membre, ceea ce este perfect dorit și justificati, doar că va crea enorme probleme de dezvoltare economică unor țări ca România, Bulgaria, sau Polonia. Prin urmare, pare probabil că cererea de gaz să crească, cel puțin temporar pe o perioadă de una până la două decenii, în special pentru a înlocui cărbunele și, a fortiori, dacă opoziția la nuclear continuă să se întărească în interiorul UE, cel puțin în Germania. Amintiți-vă că energia nucleară nu emite deloc CO2, de unde lipsa totală a justificării înlocuirii acesteia cu surse regenerabile intermitente pe baza argumentelor climatice.
Aceste perspective de creștere usoară (care va fi mai mult o stagnare) a consumului de gaze naturale în Europa, deși va crește rapid și extrem de dinamic pe toate celelalte continente, se explică în mare măsură prin creșterea bruscă așteptată a producției de energie electrică din surse regenerabile intermitente din UE.
Acestea conduc la punerea mai multor întrebări iconoclaste. Ne putem gândi în mod rezonabil că așa-numitele energii curate, biomasă, hidroelectricitate sau energie intermitentă, solară și eoliană (fie pe uscat, fie pe mare, fixe sau plutitoare) vor asigura viitoarea securitate energetică a EU? Nu există cumva riscul ca anumite metale strategice, care sunt esențiale pentru tranziția energetică în ansamblu, să dispară în câțiva ani? Nu cumva aceste metale rare, găsite acum doar in China în cantități nu neapărat mari, dar suficiente, să creeze o dublă dependență, una de gaz și alta de tehnologii noi, care se pot produce doar cu materii prime pe care Europa nu le are sub nici o formă? Trebuie să adăugăm cobalt, tungsten, cupru, nichel, aluminiu, litiu, plumb, grafit, argint, alături de altele pentru a reaminti dominația absolute chineză asupra acestora. Și toți analiștii deja recunosc, ca nu va mai fi locul unui imperialism genocidart britanic sau japonez care să disloce statul chinez, deci doar un război mondial nimicitor va face ca Beijing să renunțe la hegemonia oferită de proprietatea asupra acestor material rare. Va fi nevoie de mult mai mult, decat ideologie ecologistă sau communism primitiv pentru fabricarea și reînnoirea stocurilor de baterii, electrolizere, turbine eoliene, panouri solare, contoare inteligente sau cabluri electrice esențiale pentru tranziția energetică, așa cum a fost anunțată ea anunțată cu surle și trâmbițe de către vestitorii noii sărăcii European împrăștiate. Impactul inevitabil asupra mediului al acestei creșteri semnificative a activității miniere planetare legate de tranziția energetică va fi el însuși amplificat de nevoile legate de tranziția digitală, ele însele întărite de dezvoltarea tehnologiei 5G (altă tehnologie esențială tranziției energetice europene unde China domină autoritar, cu toate eforturile SUA și ale micilor state satelit europene de a o disloca prin acuzații care mai de care aiuristice și imposibil de dovedit) și o formă probabilă de sustenabilitate socială a economiei post-Covid19.
Este evaluat corect impactul tuturor acestor mutații? Măsurăm în mod corespunzător cantitățile enorme de metale rare, poluante de mii de ori mai mult decât petrolul sau gazul, care vor fi în cele din urmă eliberate în sol, râuri și oceane? Pe lângă impactul asupra mediului, această fugă după metalele strategice, aceasta concurența dintre state pentru accesul la aceste resurse critice și nevoile semnificative de apă ale industriei miniere care să le extragă, inclusiv în zonele deja supuse stresului de apă , nu riscă la rândul lor să creeze tensiuni care sunt surse de conflict? UE prin ideologiile progresive, absolut impracticabile economic la aceasta oră, nu riscă cumva un colaps economic și civilizational, tocmai pentru că va depinde atât de gaz cât și de materii prime rare, imposibil de gasit pe continentul European?
Acestea sunt toate întrebări ale căror răspunsuri par a fi încă insuficient documentate. O ultimă întrebare iconoclastă, care răspunde indirect la cele precedente: alegem o sursă de energie pentru că este cu adevărat cea mai bună sau devine cea mai bună pentru că o alegem, inclusiv subvenționând-o puternic în timp ce penalizăm surselor de energie concurente în grade diferite?
Dogmatismul asupra surselor regenerabile intermitente ar putea proveni dintr-o triplă iluzie periculoasă: în primul rând în ceea ce privește securitatea energetică, stabilitatea rețelelor și a producției de energie, în special a energiei electrice, nu poate susține un procent prea mare de energie intermitentă. , ca să nu mai vorbim de problema bateriilor imense de stocare pentru a compensa această intermitentă. Din punct de vedere economic, costurile întreținerii și reînnoirii infrastructurii de producție, pe o piață reală fără subvenții directe sau indirecte, se vor traduce prin creșterea bruscă a facturilor de energie electrică pentru consumatorii europeni și o competitivitate mai mică pentru companiile sale.
În cele din urmă, costurile reale de mediu, directe și indirecte, în special ale energiei solare și eoliene și, în general, ale anumitor „sectoare verzi” din întregul lanț valoric, rămân, de asemenea, să fie evaluate în timp, cu toate consecințele lor la nivel local. iar la nivel planetar. Cazul SF6, de exemplu, cel mai dăunător dintre toate gazele cu efect de seră, a cărui utilizare va crește brusc odată cu creșterea energiilor regenerabile intermitente, este puțin sau nu este discutat în literatura mișcărilor ecologice [6].
Fără o pondere semnificativă a nuclearului în producția de încărcare de bază și a gazului natural în producția atât în sarcina de bază în unele țări, de rezervă (semi-de bază), cât și de vârf în altă parte, securitatea energetică a UE riscă să devină din ce în ce mai mare mai precară și iluzorie, cu cel mai bun câștig de mediu în ceea ce privește emisiile directe de CO2, dar cu prețul unei facturi în creștere și foarte plătite, în special în ceea ce privește obiectivele climatice și de mediu la nivel global.
De la dezvoltarea sa în a doua parte a anilor 1990, politica energetică europeană a fost întotdeauna bazată pe trei principii majore care sunt concomitente și consistente în teorie, dar care sunt dificil de realizat simultan în practică: securitatea aprovizionării; competitivitatea economică și respectul pentru mediu. Dar, din cauza priorităților variate în timp dintre aceste trei elemente care sunt greu de conciliat, deși prezentate întotdeauna ca sigure, acest faimos triptic echilibrat este din ce în ce mai greu de realizat fără a sacrifica unul sau altul din cele trei postulate.
Se pare că UE, datorită unui dogmatism care este parțial de înțeles, având în vedere ponderea problemei climatice indusă cu forcepsul în spațiul public, acordă acum prioritate mediului. Dar pentru a potolii noi zeloți ai noii Rome transgender și pansexuale, ar trebuie UE să sacrifice totul, incluzând securitatea sa energetică și să-și slăbească competitivitatea economică, ca să nu mai vorbim de viitoarea factură, extrem de ridicată, pentru consumatorii săi? Un echilibru mai bun între aceste trei priorități pare de dorit, iar gazele naturale pot constitui una dintre alternativele intermediare. Cei 50 de ani de rezerve dovedite de gaze constituie un orizont de timp susceptibil de a favoriza cercetarea și implementarea industrială a unor noi forme de energie care sunt cu adevărat mai curate și mai durabile, dar încă în curs de desfășurare astăzi. Pentru a face acest lucru, gazul natural ar trebui considerat mai ales ca o sursă de energie utilă, fără a exagera aspectele geopolitice extrem de contondente. De asemenea, UE ar trebui să poată decide singură asupra politicii sale energetice, fără a lăsa puterile externe non UE să exploateze aspectele geopolitice dincolo de rațiune. O Uniune Europeană fără resurse energetice aflate în spațiul său direct de influență reduce durata de viață a actualei organizări europene la maxim decade, în loc de secole.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a distribuit în Pentagon un document secret care definește un sistem de securitate și priorități strategice ale SUA.
Președinții Finlandei și SUA s-au întâlnit pentru a conveni asupra achiziției de spărgătoare de gheață pentru SUA.
Ministrul olandez al Apărării, Ruben Brekelmans, a avertizat că Rusia ar putea fi pregătită să remobilizeze o armată uriașă la aproximativ un an după orice încetare a focului sau acord de pace în Ucraina.
Regiunea arctică este un subiect de interes crescând în rândul puterilor mondiale. Rusia și-a sporit prezența militară în regiune în ultimii ani, modernizându-și bazele, instalând sisteme suplimentare de apărare aeriană și introducând noi spărgătoare de gheață nucleare pentru a facilita traficul pe tot parcursul anului. China nu este atât de prezentă militar, dar este evident interesată din punct de vedere economic de zona care este considerată ultima parte necucerită a lumii.
România are în prezent două escadrile complete de F-16 Fighting Falcon, dislcocate la Borcea și la Câmpia Turzii, urmând ca a treia escadrilă să fie livrată în cursul acestui an. E vorba de 17 avioane care formează prima escadrilă, achiziționate din Portugalia în 2012 și 32 de avioane F-16 care formează următoarele două escadrile, achiziționate din Norvegia.
Într-un peisaj marcat de tensiuni geopolitice reaprinse și de un sentiment din ce în ce mai mare de vulnerabilitate strategică, Europa da tot mai multe semne că este dispusă să se angajeze într-o călătorie ambițioasă pentru a-și consolida capacitățile de apărare. De la programe comune de achiziții la doctrine strategice și desfășurări de trupe, continentul este martorul unei schimbări semnificative în arhitectura sa de securitate.
Apropierea dintre Statele Unite și Rusia și îndepărtarea de NATO au relansat discuțiile la nivel internațional între vechii aliați - de la Berlin și Varșovia la Seul și Tokyo - cu privire la dezvoltarea propriilor arme nucleare, potrivit Financial Times. În conformitate cu Tratatul de Neproliferare a Armelor Nucleare (NPT), numărul statelor care dețin oficial arme nucleare este limitat la Statele Unite, Rusia, China, Franța și Regatul Unit. India, Israelul și Pakistanul, care nu au semnat niciodată tratatul, au dezvoltat, de asemenea, arme nucleare, ca și Coreea de Nord, singura țară care s-a retras din NPT.
Presa sârbă anunță că Vucic negociază cu Ungaria o alianță militară, ca răspuns la acordul semnat săptămâna trecută între Croația, Kosovo și Albania.
O livrare de tancuri Abrams australiene second-hand către Ucraina s-ar putea confrunta cu posibile complicații după recentul îngheț temporar impus de președintele american Donald Trump asupra asistenței militare acordate națiunii devastate de război. În timp ce Departamentul australian al Apărării recunoaște că transferul militar internațional rămâne „complex”, ABC dezvăluie, de asemenea, că ministrul ucrainean al apărării Rustem Umierov este programat să viziteze în curând Canberra pentru a discuta despre sprijinul continuu al Australiei.
Astăzi, 23 martie 2025, în Riad, Arabia Saudită, au început negocierile trilaterale între Statele Unite, Rusia și Ucraina, având ca obiectiv principal stabilirea unui acord de încetare a focului în conflictul care durează de peste trei ani.
Germania a aprobat oficial un pachet masiv de ajutor militar în valoare de 3 miliarde EUR (3,25 miliarde USD) pentru Ucraina, după luni de amânări. Comisia pentru buget a parlamentului german a dat undă verde pentru echipamente de apărare esențiale, inclusiv muniție, drone, vehicule blindate și sisteme avansate de apărare aeriană.
Cele mai mari puteri militare din Europa elaborează planuri pentru a prelua treptat mai multă responsabilitate pentru apărarea continentului în locul Statelor Unite, a relatat Financial Times, facand referire la patru oficiali europeni din domeniul apărării. Ziarul scrie că aceasta include și o propunere a administrației președintelui american Donald Trump de a transfera aceste responsabilități statelor europene în următorii cinci până la zece ani.
Realpolitik reprezintă așa-zisul pragmatism politic. Se bazează mai mult pe circumstanțe decât pe teorii politice, deși în fundal există întotdeauna o anumită tendință dată de un curent politic. Nu este nimic nou pentru că acest mod de a face politică datează din cele mai vechi timpuri. Unele curente sau teorii politice sunt menite să nu se manifeste niciodată în practică deoarece sunt catalogate drept utopii.
Într-un interviu acordat controversatului jurnalist american Tucker Carlson, publicat vineri, 21 martie, trimisul special al SUA, Steven Witkoff, a declarat că autoritățile ucrainene au convenit să organizeze alegeri prezidențiale. "Da, o vor face. Au fost de acord în privința asta. Vor fi alegeri în Ucraina", a răspuns Witkoff întrebării puse de Carlson, fără a preciza cine anume de la Kiev și-a dat acordul sau când ar putea avea loc alegerile. Kievul nu a comentat până în prezent aceste declarații.
Un efort evident de a disemina informații false cu privire la conflictul din Ucraina a fost descoperit recent în urma încercărilor unor surse afiliate Rusiei de a prezenta drept autentică o primă pagină modificată a ziarului Hull Daily Mail. Pe imaginea falsă se afirmă în mod inexact că 70 000 de soldați ucraineni au pierit „în zadar” în regiunea Kursk - o astfel de afirmație fiind complet ruptă de realitate.
O posibilă zonă unde Rusia ar putea declasa o agresiune împotriva NATO s-ar putea să nu fie statele baltice, ci nordul bătrânului continentului . Oficialii ruși au făcut chiar afirmații într-o formă sau alta împotriva Norvegiei pentru presupusa „militarizare” a Svalbard, deși Tratatul Svalbard din 1920 prevede statutul demilitarizat al insulei.
Au fost publicate primele imagini din satelit cu baza aeriană strategică „Engels” unde Rusia are stationate cateva bombardiere Tu-95MS și Tu-160. Imagini din satelit de înaltă rezoltuie au dezvăluit rezultatul real al recentului atac din 20 martie, efectuate de fortele ucrainene cu o serie de drone cu raza lunga de actoiune.
Într-o declarație plina de determinare, președintele Finlandei, Alexander Stubb, a declarat că singura modalitate reală de a descuraja Moscova este de a „militariza Ucraina până în dinți”. Remarcile sale vin în urma informațiilor conform cărora președintele rus Vladimir Putin a ordonat noi atacuri asupra infrastructurii energetice a Ucrainei, la doar câteva ore după ce a fost de acord să oprească astfel de atacuri.
După trei ani de agresiune neprovocată a Rusiei, asistăm la evoluții turbulente, iar Republica Cehă continuă să susțină foarte ferm Ucraina. Acest lucru a fost declarat de președintele ceh, Petr Pavel, într-o conferință de presă după întâlnirea de astăzi (21.03.2025) cu omologul său ucrainean, Volodimir Zelenski, la Kiev. Potrivit președintelui ceh, orice încetare a focului trebuie să reprezinte un pas către o pace durabilă, condițiile sale trebuie să fie acceptabile pentru toți, iar ucrainenii trebuie să fie de acord cu ele.
Forțele de menținere a păcii din Ucraina vor include nu numai trupe terestre, ci și aviație și forțe navale din țările aliate, relatează Bloomberg. La 20 martie, prim-ministrul britanic Keir Starmer a organizat o reuniune închisă cu lideri militari din mai multe țări pentru a discuta despre forțele de menținere a păcii în Ucraina.
Camera Landurilor Germane (Bundesrat), care reprezintă interesele celor 16 state federale, a aprobat vineri un pachet financiar cuprinzător care va debloca sute de miliarde de euro pentru investiții în apărare și infrastructură.
Uniunea Europeană a publicat Cartea Albă pentru Apărarea Europeană, recunoscând Rusia drept o amenințare fundamentală și prezentând un plan de dezvoltare strategică pentru consolidarea capacităților de apărare atât ale UE, cât și ale Ucrainei în următorii cinci ani. Acest lucru este afirmat în Cartea Albă pentru Apărarea Europeană, care a fost publicată de Comisia Europeană.
Președintele francez Emmanuel Macron a făcut apel la națiunile europene să își regândească dependența de echipamentele militare fabricate în America, îndemnându-le să înlocuiască avioanele de luptă F-35 ale Lockheed Martin cu Rafale ale Franței și să renunțe la echipamentele americane.
Autoritățile ruse au raportat un atac „masiv” al dronelor ucrainene asupra bazei aeriene Engels din regiunea Saratov în cursul nopții, Ministerul rus al Apărării susținând că a doborât 54 de drone deasupra zonei. „Saratov și Engels au suferit astăzi cel mai masiv atac cu drone din toate timpurile”, a scris Roman Busargin, guvernatorul regiunii Saratov, pe Telegram. Oficialul rus a vorbit despre un incendiu puternic izbucnit pe aerodrom, dar și despre pagube la aproximativ 30 de case din zonă.
Planul de acțiune privind oțelul și metalele este esențial pentru a putea obține rezultate în ceea ce privește„Planul ReArm Europe/Readiness 2030”.
Pentru prima dată, forțele aeriene ucrainene și-au împărtășit experiența în ceea ce privește operarea sistemului modernizat de apărare aeriană Buk-M1, îmbunătățit în cadrul programului FrankenSAM. Această inițiativă adaptează platformele de apărare aeriană din perioada sovietică pentru a lansa rachete occidentale, sporind capacitatea Ucrainei de a contracara amenințările aeriene, în ciuda diminuării stocurilor de muniții sovietice.
Aliații Americii se găsesc într-o situație de neconceput acum câteva luni. Posibila retragere a Statelor Unite din Europa ar putea veni la pachet și cu o serie întreagă de complicații referitoare la accesul necondiționat la tehnologia americană.
Semne de întrebare au apărut mai ales în privința celui mai important program de înarmare al europenilor, la care participă peste 10 state: F-35 Joint Strike Fighter, avionul ”invizibil” de generația a 5-a.
Congresmenii americani Brian Fitzpatrick, Mike Turner și Jerry Connolly, au introdus un proiect bipartizan de rezoluție privind nerecunoașterea anexării de către Rusia a teritoriilor suverane ale Ucrainei.
Odată cu pasul în spate făcut de SUA, Franța e una din cele mai active state în ceea ce privește o poziție clară privind descurajarea statului agresor rus. În acest sens politica Franței - putere nucleară - devine tot mai accelerată în contracararea Rusiei în Europa. Printr-o astfel de poziție Parisul nu avea cum să nu intre în „vizorul” propagandei ruse.
Militarii ucraineni din cadrul Serviciului de Informații al Apărării (GUR) al Ucrainei au executat o serie de atacuri precise în Crimeea, care se află în prezent sub ocupație rusa din 2014, provocând perturbarea activității forțelor ruse. Timp de mai multe zile, trupele ruse de ocupatie ar fi fost supuse unui val de atacuri neobișnuite, sistemele lor avansate de apărare antiaeriană devenind ineficiente în fața operațiunilor precise ale ucrainenilor.
Aeronavele F16-Fighting Falcon din cadrul Escadrilei 48 Aviație Vânătoare, participante la exercițiul Ramstein Flag 25, au revenit săptămâna trecută în Baza 71 Aeriană Câmpia Turzii.
După trei ani în care Federația Rusă nu a dorit să dea curs solicitărilor repetate privind declararea unui armistițiu în zilele de Paște sau de Crăciun, Vladimir Putin anunță astăzi o încetare temporară a focului până la sfârșitul zilei de duminică.
Ucraina a impus vineri sancțiuni asupra a trei companii chineze, susținând că sunt implicate în producția de rachete avansate Iskander.
Moscova a anexat Crimeea în 2014 într-o mișcare pe care marea majoritate a comunității internaționale o consideră ilegală.
Reprezentantul permanent al Rusiei la Consiliul de Securitate al ONU, Vasili Nebenzya, a declarat, pe 18.04.2025, că bazele militare rusești din Siria rămân în vigoare, iar Moscova continuă dialogul cu guvernul de tranziție.
Valurile de atacuri cu drone sunt coșmarul oricărei apărări aeriene, nevoită să-și consume prețioasele rachete antiaeriene pe drone de câteva zeci de ori mai ieftine.
Israelul nu exclude un atac asupra instalațiilor nucleare ale Iranului în lunile următoare, deși președintele Donald Trump i-a spus premierului Israel i Benjamin Netanyahu că SUA nu sunt dispuse deocamdată să susțină o astfel de mișcare, potrivit surselor Reuters.
Președintele Donald Trump a declarat vineri că negocierile dintre Ucraina și Rusia s-ar putea încheia și a insistat că niciuna dintre părți nu îl „joacă” în eforturile sale de a pune capăt războiului.
Rusia este pregătită să mai facă un pas în escaladarea conflictului și intenționează să trimită militarii nord-coreeni pe teritoriul Ucrainei, recunoscut internațional.
De această dată, armata rusă a pierdut trupele de asalt ale unei brigăzi, fără să înregistreze vreun avans.
În cei peste trei ani de război, Rusia s-a adaptat și a schimbat de mai multe ori tacticile în Ucraina. Însă dacă facem azi o radiografie, aviația militară rusă, cunoscută oficial ca Forțele Aerospațiale Ruse, și Marina Rusă au avut experiențe radical diferite.
Armata rusă schimbă tactica în sudul Ucrainei, atacând cu mai mult de un batalion odată, încercând spargerea frontului la Orikhiv, regiunea Zaporojie.
Analistul de politică externă Ștefan Popescu a atras atenția, într-o ediție specială a podcastului Obiectiv EuroAtlantic moderat de Tudor Curtifan la DefenseRomania, asupra limitelor și implicațiilor reale ale capacităților nucleare franceze în actualul context geopolitic tensionat.
Atacul SUA asupra portului petrolier yemenit Ras Isa de pe coasta Mării Roșii a ucis peste 70 de persoane și a rănit alte 171, potrivit presei locale.
Un pachet de înțelegeri strategice vechi de decenii, care include prezența militarilor americani pe teritoriul statelor aliate din Asia, este pe cale să fie reevaluat din temelii de administrația Trump
Marco Rubio susține că Donald Trump va abandona în curând eforturile de mediere a păcii între Rusia și Ucraina, dacă nu apar rapid semne clare că un acord poate fi încheiat, informează Reuters.
Cetățenii de pe teritoriul Poloniei trebuie să respecte, de vineri, o interdicție strictă privind fotografierea și filmarea anumitor obiecte considerate parte a infrastructurii critice, cum ar fi podurile, tunelurile sau trenurile.
Implicate în programul GCAP, care vizează dezvoltarea unui avion de vânătoare de generația a 6-a, Marea Britanie, Italia și Japonia au anunțat, în decembrie anul trecut, crearea unui jont venture deținut în părți egale de BAE Systems, Leonardo și Japan Aircraft Industrial Enhancement (JAIEC, care reunește Mitsubishi Heavy Industries și Society of Japanese Aerospace Companies). Programul are ca obiectiv dezvoltarea unui avion de generația a 6-a prin fuzionarea programelor Tempest (al Marii Britanii) și F-X al Japoniei. Până aici totul bine, doar că se pare că au început rapid problemele în paradis.
Vineri, 18 aprilie, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat că „moratoriul de o lună privind grevele asupra instalațiilor energetice ” a trecut.
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a acuzat China că furnizează arme Rusiei. Cel mai înalt oficial ucrainean a făcut această declarație joi, citând informații de la informațiile armatei.
Donald Trump a declarat joi că nu-l consideră pe Volodimir Zelenski "responsabil" pentru războiul din Ucraina, continuând totodată să-l critice pe preşedintele ucrainean, informează Agerpres și AFP.
Primarul Varşoviei, Rafal Trzaskowski, candidatul Coaliţiei Civice (KO) a premierului Donald Tusk, conduce în intenţiile de vot înaintea primului tur ale alegerilor prezidenţiale din Polonia, programat pe 18 mai, indică un sondaj Opinia24 publicat joi de televiziunea privată TVN24, transmit Agerpres și Reuters.
Un avion Boeing care luna trecută a ajuns la un centru de finalizare din China, s-a reîntors în SUA, arată datele de zbor de vineri, o dovadă că cel puţin o companie aeriană chineză a încetat să mai intre în posesia avioanelor comandate anterior producătorului american din cauza tarifelor impuse de preşedintele Donald Trump, transmite Reuters.
Rusia va considera orice lovitură cu rachete germane Taurus împotriva unor ținte ruse drept o ''participare directă'' a Germaniei în conflictul din Ucraina, a indicat purtătoarea de cuvânt a diplomației de la Moscova, în contextul în care Berlinul semnalează că ar putea furniza această armă Kievului, transmit Agerpres și AFP.
Ce știm sigur e că România va produce muniție de 155 mm în două filiale din subordinea companiei de stat Romarm. Obuzele vor deservi obuzierelor autopropulsate K9 Tunetul pe care România le-a achiziționat recent de la gigantul sud-coreean Hanwha. Concomitent, Hanwha va ridica o fabrică în România pentru producerea obuzierelor. Dar ce facem cu muniția? Va putea industria să respecte termenii, mai ales că implicat este statul?
Vasile Bănescu, invitat special în podcastul „Obiectiv EuroAtlantic” – o ediție despre credință, propagandă și sensul Învierii în vremuri de război.
Șeful diplomației americane, Marco Rubio, și emisarul special al președintelui Donald Trump, Steve Witkoff, au fost primiți joi la Paris de președintele francez Emmanuel Macron pentru discuții asupra conflictului din Ucraina, în timp ce europenii încearcă să-și facă auzită vocea în tratativele despre o încetare a focului care nu înregistrează progrese, transmit Agerpres și AFP.
Germania este țara lui ”se poate”, iar oficialii se adaptează din mers: inima industriei germane, sectorul auto, este reprogramată din mers pentru a ajuta la accelerarea industriei de apărare. De asemenea, giganții din domeniul militar vor să extindă RAPID facilitățile existente.
Danemarca, țară membră a Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), dorește să-și trimită soldații în Ucraina pentru antrenament începând din această vară.
Dronele ucrainene au lovit miercuri baza Brigăzii ruse 112 de rachete din orașul Shuya, relatează presa ucraineană și rusă.
Avioanele F-35 olandeze, utilizând un gateway (interfață sau poartă electronică) de comunicații dezvoltat de Lockheed Martin, au partajat date clasificate cu un sistem olandez de comandă și control pentru a realiza lovirea unei ținte terestre în timpul exercițiului NATO Ramstein Flag de la începutul acestei luni, a anunțat Lockheed Martin, pe 15 aprilie.
O delegație ucraineană a sosit la Paris pentru discuții cu reprezentanții SUA și ai Europei. Acesta include miniștrii de externe și miniștrii apărării, scriu agențiile de presă.
