Alarmă la granițele României (II) Originile pericolului și mondializarea crizei Știri: Rusia masează trupe în Crimeea și la granița estică a Ucrainei. Ucraina a adoptat o strategie oficială privind recuperarea Crimeii, în prezent anexată de Rusia. SUA, UE și NATO au declarat că vor sprijini Ucraina atât pentru refacerea integrității sale teritoriale (în frontierele trasate de Stalin și Hrușciov – nn), cât și în cazul unei eventuale agresiuni rusești în Donbas. Armata ucraineană bombardează poziții ale separatiștilor rusofoni din Donețk și Luhansk. Rusia cere Franței și Germaniei, ca puteri garante ale acordurilor de la Minsk (privind soluționarea crizei maloruse), „să aducă Ucraina cu picioarele pe pământ”, în timp ce președintele ucrainean declară „formatul Normandia” ca fiind mort pentru negocierile ruso-ucrainene și cere urgentarea admiterii Ucrainei în NATO (!). Submarine americane se învârt suspect în jurul conductelor de gaz ruso-germane din Marea Baltică (North Stream 2), în timp ce administrația americană cere firmelor implicate în realizarea acestui proiect să își înceteze activitatea. Japonia participă la manevre militare comune cu Ucraina în Marea Neagră. China, care are un acord de asistență mutuală cu Rusia, cere SUA să nu încurajeze belicismul Kievului și încheie un acord de cooperare strategică pe o durată de douăzeci și cinci de ani cu Iranul. Turcia face manevre riscante în vecinătatea apelor teritoriale ale Ciprului și anunță intenția de a declanșa procedura de renegociere a Tratatului de la Montreaux (privind regimul strâmtorilor Mării Negre). România (țară membră NATO) a încheiat un acord interguvernamental tehnico-militar cu Ucraina (țară nemembră a NATO), pe care Parlamentul l-a ratificat în regim de urgență. Și lista poate continua.