Feldmareșalul german Wilhelm Keitel a semnat actul de capitulare. El deținea funcțiile de șef al OKW (Statul Major General al Forțelor Armate Germane) și de comandant al Armatei (Forțele Terestre).
Alături de Keitel, pentru Germania, au mai semnat generalul-amiral Hans-Georg von Friedeburg în funcția de comandant-șef al Marinei și generalul-colonel Hans-Jürgen Stumpff în calitate de reprezentant al Forțelor Aeriene.
Din partea învingătorilor au fost doi semnatari principali (unul din partea URSS și unul din partea aliaților occidentali) și doi semnatari secundari în calitate de martori (ambii din partea aliaților occidentali).
Astfel, unul dintre semnatarii principali a fost mareșalul Gheorghi Jukov. El deținea funcțiile de locțiitor al Înaltului Comandament Sovietic și comandant al grupului de armate sovietic numit Frontul 1 Belarus care desfășura în momentul respectiv Ofensiva Vistula-Oder în Germania.
Un alt semnatar principal a fost locțiitorul comandantului suprem al Forței Expediționare Aliate, mareșalul aerului Sir Arthur William Tedder – militar britanic.
Martorii care au semnat Instrumentul German de Capitulare (aceasta este denumirea oficială a documentului) au fost generalul american Carl Spaatz - comandantul Forțelor Aeriene Strategice ale Statelor Unite și generalul francez Jean de Lattre de Tassigny, comandantul Armatei 1 franceze.
Interesant este că generalul american Dwight Einsenhower care era comandantul suprem al Forței Expediționare Aliate nu a semnat documentul istoric.
Un alt fapt interesant este că, în România comunistă, în unele surse de informare publică, erau vehiculate o altă dată exactă, nu 8 mai, și un alt loc, nu la Berlin, unde s-a semnat actul oficial de capitulare necondiționată a Germaniei naziste. Astfel, deși se știa că războiul s-a încheiat pe 9 mai 1945, se mai știa și că actul de capitulare necondiționată a Germaniei a fost semnat la Școala Industrială din Reims pe 7 mai, ora exactă fiind 02:41 (CET).
Pentru a înțelege mai exact ce s-a întâmplat de fapt atunci și care sunt implicațiile istorice ale acelor evenimente, este de reamintit la final de aprilie și în primele zile din mai 1945, comandanții germani de grupuri de forțe regionale au început să semneze capitulări necondiționate, în special cu aliații occidentali.
Astfel, forțele fasciste germane și italiene din Italia au capitulat în fața aliaților occidentali prin acordul din 29 aprilie de la Caserta, care a intrat în vigoare pe 2 mai.
Forțele germane din Berlin s-au predat pe 2 mai sovieticilor. În acea zi, generalul Helmuth Weidling , comandantul Zonei de Apărare a Berlinului, a predat necondiționat orașul generalului sovietic Vasili Ciuikov.
În aceeași zi, s-a predat aliaților occidentali și Grupul german de Armate Vistula care acționa la nord de Berlin comandate de generalul Kurt von Tippelskirch, comandantul Armatei a 21-a germane și generalul Hasso von Manteuffel, comandantul Armatei a 3-a Panzer.
Pe 4 mai, s-au predat aliaților occidentali forțele germane din nord-vestul Germaniei, Danemarca și Olanda. Mareșalul britanic Bernard Montgomery a acceptat, la Luneburg, capitularea necondiționată de la amiralul Hans-Georg von Friedeburg și generalul Eberhard Kinzel. Numărul trupelor terestre, maritime și aeriene germane implicate în această capitulare s-a ridicat la 1.000.000 de oameni.
Pe 5 mai, forțele germane din Bavaria s-au predat aliaților occidentali. Generalul Hermann Foertsch a predat toate forțele cuprinse între munții Boemiei și râul Inn Superior, generalului american Jacob L. Devers, comandantul Grupului 6 de Armate.
Pe 5 mai, maresalul Dönitz a ordonat tuturor submarinelor să înceteze operațiunile ofensive și să se întoarcă la bazele lor.
Pe 6 mai, forțele germane din Breslau (astăzi orașul polonez Wrocław) s-au predat sovieticilor. La ora 18:00 (detaliu important) generalul Hermann Niehoff , comandantul „fortăreței” Breslau, predă orașul după un asediu de aproape trei luni.
O parte a fronturilor principale germane se predaseră necondiționat și mai trebuia doar un ordin de la centru pentru capitularea finală.
Școala Industrială din Reims, 6 mai ora 23: Eisenhower rămâne de neclintit și obține capitularea tuturor forțelor germane.
Pe 6 mai în jurul orei 18:30, adică la treizeci de minute după căderea „Fortăreței Breslau”, generalul Alfred Jodl a sosit la Reims și, urmând instrucțiunile lui Dönitz, s-a oferit să predea toate forțele care luptau împotriva aliaților occidentali, dar nu și pe cele care luptau împotriva sovieticilor.
Amiralul von Friedeburg - prezent și la Reims, încercase și el, pe 4 mai la Luneburg, fără succes, să convingă aliații occidentali să accepte ideea de a preda doar trupele germane care luptau pe frontul de vest. Prin acest plan, comandanții germani intenționau să predea aliaților occidentali, cât mai mulți militari.
Dar, comandantul suprem al forțelor aliate, generalul Dwight D. Eisenhower, a amenințat, la ora 21:00, că va întrerupe toate negocierile dacă germanii nu vor fi de acord cu o predare completă și necondiționată față de toți aliații de pe toate fronturile.
Eisenhower i-a spus explicit lui Jodl că va ordona închiderea liniilor vestice pentru soldații germani, începând cu 8 mai miezul nopții, și va relua ofensiva de bombardament împotriva pozițiilor și orașelor deținute de germani. Jodl i-a comunicat situația lui Dönitz, care se afla la Flensburg, informându-l despre poziția de refuz a lui Eisenhower. La scurt timp după miezul nopții, Dönitz, acceptând inevitabilul, l-a autorizat pe Jodl să predea necondiționat toate forțele germane.
Instrumentul german de capitulare, semnat la Reims
Prin urmare, primul Instrument de Capitulare a fost semnat la Reims la ora 02:41, (CET), pe 7 mai 1945. Semnarea a avut loc într-o școală din cărămidă roșie, Collège Moderne et Technique de Reims, care a servit drept sediu al SHAEF. Acum este Muzeul Capitulării. Actul urma să intre în vigoare pe 8 mai la ora 23:01 CET, perioada de grație de 48 de ore (cerută de germani pentru a transmite ordinul la toate unitățile) fiind calculată față de momentul începerii negocierilor finale.
Documentul de la Reims de capitulare necondiționată a forțelor armate germane a fost semnat de Jodl, în numele OKW.
Mareșalul Jukov citește capitularea germană la Berlin. La dreapta sa stă mareșalului aerian Sir Arthur William Tedder
Generalul Walter Bedell Smith a semnat în numele Comandantului Suprem al Forțelor Expediționare Aliate, iar generalul Ivan Susloparov în numele Înaltului Comandament Sovietic. Generalul-maior francez François Sevez a semnat în calitate de martor oficial.
Eisenhower a procedat pe tot parcursul negocierilor în consultare cu generalul Aleksei Antonov de la Înaltul Comandament Sovietic.
Dar, Înaltul Comandament Sovietic nu a fost de acord cu textul documentului și, pretextând modificări minore ale acestuia, transformă ceremonia de semnare într-una de propagandă din care era exclus generalul Eisenhower și era inclus mareșalul sovietic Jukov.
Textul actului de capitulare fusese telegrafiat generalului Antonov în primele ore ale zilei de 7 mai, dar până la ceremonia de capitulare nu se primise nicio confirmare a aprobării sovietice și nici nu exista confirmarea că generalul Susloparov era împuternicit să semneze în calitate de reprezentant al Înaltului Comandament Sovietic.
La aproximativ șase ore după semnarea Tratatului de la Reims, s-a primit un răspuns de la Înaltul Comandament Sovietic, în care se preciza că Actul de Capitulare era inacceptabil, atât pentru că textul diferă de cel convenit de Comisia Consultativă Europeană (EAC), cât și pentru că Susloparov nu fusese împuternicit să semneze.
Aceste obiecții erau, însă, pretexte. Obiecția de fond adusă de sovietici era că actul de capitulare ar trebui să fie un eveniment unic, singular, istoric, care să reflecte pe deplin contribuția principală a poporului sovietic la victoria finală. Aceștia susțineau că acesta nu ar trebui să aibă loc pe teritoriul eliberat, victimizat de agresiunea germană, ci la sediul guvernului de unde a izvorât agresiunea germană: Berlinul.
Instrumentul german de capitulare, semnat la Reims
De asemenea, sovieticii au cerut ca semnarea noului document să fie prezidată de reprezentantul lor, mareșalul Jukov. Această solicitare a sovieticilor, prin care semnatarul principal al documentului să fie Jukov, l-a exclus nefiresc pe Eisenhower ca semnatar al documentului.
Acest lucru s-a întâmplat pentru că Eisenhower, în calitate de Comandant Suprem Aliat pentru Europa de Vest, îl depășea din punct de vedere tehnic în grad pe Jukov. Astfel, actul semnării în numele aliaților occidentali a fost transferat adjunctului său, Mareșalul Aerian Arthur Tedder care era britanic.
De asemenea, sovieticii solicitând ca documentul să fie semnat de maxim trei reprezntanți ai aliaților, dintre care unul să fie Jukov, se putea ajunge ca SUA sau Franța să lipsească dintre semnatari. Astfel, s-a ajuns la situația ridicolă ca documentul să fie semnat de reprezentanții SUA și Franței ca martori, nu ca semnatari principali. Astfel, se poate presupune că generalul Charles de Gaulle, comandantul forțelor franceze nu a dorit să semneze documentul ca martor.
Cu toate acestea, Eisenhower a fost imediat de acord cu propunerile sovieticilor și a precizat că actul de capitulare semnat la Reims ar trebui considerat „un instrument scurt de capitulare militară necondiționată”.
Celelalte modificări aduse actului de capitulare au fost unele minore, inclusiv observația făcută de sovietici că în documentul de la Reims nu li se cerea forțelor germane în mod explicit să depună armele și să se predea.
În plus, Einsenhower a emis o declarație clarificatoare conform căreia orice forțe germane care vor continua să lupte împotriva sovieticilor după termenul limită stabilit „nu vor mai avea statutul de soldați” și, prin urmare, dacă s-ar preda americanilor sau britanicilor, vor fi predate înapoi captivității sovietice.
Din această derulare interesantă a evenimentelor la Reims, se pot trage câteva concluzii importante atât privind data la care s-a încheiat războiului, starea de spirit a comandanților militari germani din acele zile, precum și despre comportamentele celor două mari puteri SUA și URSS care se vor confrunta mai târziu în Războiul Rece.
Acțiunile decisive ale lui Eisenhower au pus capăt războiului cu cel puțin câteva zile mai devreme, posibil chiar săptămâni, decât orice estimare. Germanii erau deciși să reziste cât se poate de mult împotriva sovieticilor și doar intervenția hotărâtă a lui Eisenhower i-a forțat să accepte capitularea mai rapid. Deci, actul semnat la Reims are o importanță covârșitoare în istorie, în el fiind stipulată clar data și ora la care intră în vigoare capitularea – 8 mai ora 23:01. Mai rapid de atât nu se putea și aceasta a fost contribuția personală a lui Eisenhower.
Șefii militari germani, obligați de evenimente să aleagă între Occident și URSS, au ales să predea cât mai mulți soldați și teritoriu către Occident. După cum a reieșit mai târziu, conducerea Germaniei ajunsă, după moartea lui Hitler, pe mâna lui amiralului Donitz, spera că va avea un rol după război. Dar, SUA nu au fost de acord cu acest rol și în cele din urmă militarii americani au arestat, pe 23 mai 1945, administrația Donitz (cunoscută și ca Guvernul Flensburg) care funcționa în nordul Germaniei la Flensburg.
Este dificil de presupus (în număr de victime suplimentare sau modificări de teritoriu în plus sau în minus ar fi revenit aliaților occidentali respectiv URSS) ce s-ar fi întâmplat dacă Eisenhower ar mai fi negociat în plus cu Keitel, ore sau zile. Mai degrabă, se poate spune că acțiunea decisivă a lui Eisenhower a avantajat URSS pentru că în seara de 6 mai când au fost finalizate negocierile la Reims, încă erau importante forțe germane aflate în contact cu cele sovietice, mult mai multe decât cele aflate cu forțele aliate.
Prin deciziile luate la Reims, Eisenhower și toți marii generali occidentali au demonstrat că îi interesau, în primul rând, viețile oamenilor spre deosebire de sovietici care au pus în pericol data de intrare în vigoare a acordului de la Reims fără o bază solidă. Sovieticii au arătat astfel, că viețile soldaților lor nu sunt atât de importante comparativ cu gloria URSS declamată intens prin faptul că mareșalul Jukov a fost semnatarul de cel mai înalt rang al puterilor învingătoare. La Reims între aliații occidentali și sovietici a fost o confruntare a minților și a educației de generații întregi în care oamenii de onoare au pierdut aparent, împotriva mentalităților imperiale.
Americanii l-au prețuit atât de mult pe Eisenhower, încât l-au ales de două ori președinte, deși la prima vedere le-a făcut un serviciu sovieticilor acceptând rapid cererile lor la Reims. Însă, incidentul a arătat diferența dintre modul de gândire american și cel sovietic, fapt care a contat mult mai mult în ecuația totală a confruntării din Războiul Rece.
Soarta ulterioară a eroului sovieticilor, mareșalul Jukov, cel care a semnat la Berlin actul final al capitulării Germaniei naziste, a devenit, în schimb, o nouă demonstrație a ceea ce este capabil imperiul de la Moscova să facă. După război, popularitatea lui Jukov l-a făcut pe Stalin să-l considere o potențială amenințare.Stalin l-a deposedat de funcțiile sale și l-a retrogradat în comenzi militare cu o importanță strategică redusă. După moartea lui Stalin, în 1953, Jukov a susținut candidatura lui Nikita Hrușciov la conducere, iar în 1955 a fost numit ministru al Apărării și membru al Prezidiului. În 1957, Jukov a pierdut din nou favoarea și a fost forțat să se retragă. Nu s-a mai întors niciodată într-o funcție de rang înalt.
Privind argumentul invocat de URSS că actul de capitulare era necesar să fie semnat la Berlin, de unde a izvorât agresiunea, se pot face câteva observații.
URSS, prin indicarea Berlinului ca locul de unde a plecat războiul, a urmărit de fapt să arunce doar pe Germania întreaga vină a declanșării celui de-al Doilea Război Mondial. Însă, războiul nu ar fi început dacă URSS și Germania nu semnau, pe 23 august 1939 la Moscova, Pactul Ribbentrop-Molotov. Prin anexa sa secretă de împărțire a Europei în sfere de influență, a fost ultima piesă de puzzle pusă la fundamentul războiului. Moscova, 23 august 1939 este punctul din care războiul nu a mai putut fi evitat, iar încheierea logică a războiului ar fi trebuit să fie semnată tot la Moscova.
Un alt loc, la fel de potrivit pentru semnarea capitulării Germaniei, ar fi fost la Munchen unde pe 30 septembrie 1938, Germaniei i se ceda Regiunea Sudetă care aparținea Ceholslovaciei. Și atunci a fost un moment când încă se putea evita cea mai mare conflagrație a secolului 20.
De asemenea, capitularea Germaniei putea fi semnată la fel de bine la Viena pentru că Germania a devenit mai puternică și mai agresivă în 1938 când a anexat Austria în cunoscutul Anschluss. În dimineața de 12 martie 1938, Armata a 8-a a Wehrmacht-ului german a trecut granița în Austria. Trupele au fost întâmpinate de austrieci cu saluturi naziste, steaguri naziste și flori. Mai înainte, pe 20 februarie, Hitler a ținut un discurs în fața Reichstagului, transmis în direct și retransmis pentru prima dată și de rețeaua radio austriacă . O frază cheie din discursul adresat germanilor care locuiau în Austria și Cehoslovacia a fost: „Reich-ul german nu mai este dispus să tolereze reprimarea a zece milioane de germani peste granițele sale.” Peste aproape 84 de ani, imperiul de la Moscova își trimitea, pe 24 februarie 2022, trupele în Ucraina ca să-i salveze pe rușii de acolo. Desigur, la fel ca Germania pe 12 martie 1938, forțele ruse se așteptau să fie întâmpinate cu flori dar s-au înșelat rapid. Germaniei naziste i-au luat șapte ani ca să afle că este pe un drum istoric greșit.
Dar, un alt potențial punct de inflexiune al istoriei în care putea fi evitat al Doilea Război Mondial ar putea fi căutat mult mai devreme. Majoritatea istoricilor sunt de acord că rădăcinile sale sunt în tratatele semnate după Primul Război Mondial. O eroare majoră a fost că liderii de atunci au crezut că oamenii și-au învățat lecția și că nu va mai fi niciodată o asemenea catastrofă. Toate trupele învingătoare au fost retrase iar frontul, pe care trebuia să rămână măcar o parte din ele - cele mai capabile forțe de la vremea respectivă, a rămas nepăzit. Noua linie a frontului care reclama prezența Antantei trecea la finalul Primului Război Mondial aproximativ cam pe unde se află acum flancul estic al NATO. Dar, acele trupe ale Antantei, de care era atâta nevoie să țină lumea stabilă, n-au ajuns niciodată, iar lumea a plătit un cost enorm.
Lecția de atunci, plătită cu zeci de milioane de vieți în al Doilea Război Mondial, a fost învățată de-abia în 1945 când aliații occidentali nu s-au mai retras de pe linia frontului din Europa. Și s-a demonstrat că acei lideri occidentali din 1945 aveau dreptate pentru că, dacă mentalitatea imperială germană fusese învinsă, un alt imperiu era în plină ascensiune – cel sovietic.
Mai târziu s-a sperat că finalul Războiului Rece a adus și finalul imperiului de la Moscova, dar nu a fost așa. A renăscut în 2014 mai puternic, mai agresiv și mai revanșard decât a fost vreodată. Nu doar războiul din Ucraina ci și toate destabilizările de azi din România și din alte țări europene sunt acțiuni directe ale imperiului de la Moscova. Iar în prezent, se tinde să se neglijeze lecția învățată în 1945 și se discută trimiterea celor mai capabile trupe pe care le-a creat vreodată lumea liberă departe de flancul estic al NATO, în condiții de război în curs chiar în zonă. Uitarea acelei lecții prețioase ar putea duce la ceva mai teribil decât teribilul al Doilea Război Mondial.
Pentru cine nu crede sau nu înțelege cât de mare și de gravă este amenințarea la adresa României, să citească cu mare atenție scrisoarea deschisă a fostului ambasador al SUA în România, Adrian Zuckerman, în perioada 2019-2021, numit în funcție de nimeni altul decât actualul președinte american Donald Trump. Dacă nici Adrian Zuckerman, care s-a născut la București, în 1956, iar părinții săi au emigrat în SUA când avea nouă ani, nu înțelege situația periculoasă de acum a Românei, atunci înseamnă că nimeni nu o mai înțelege.
Nu a fost să fie ca să se poată discuta detașat despre încheierea celui de-al Război Mondial, iar savanții istorici să pună la locul lor exact ca semnificație tot ceea ce a avut loc acum 80 de ani, pe 6 - 7 mai la Reims și pe 8 - 9 mai la Berlin. Încă se mai mișcă o perioadă de peste 100 de ani începând cu 1918, despre care se credea că se puteau trage concluzii finale.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
În timpul Războiului Rece au existat multe misiuni secrete ale SUA și URSS, fiecare misiune îndreptată împotriva adversarului. Iar unele, în pofida gradului uriaș de dificultate, s-au încheiat cu succes. Un exemplu este misiunea submarinului nuclear american USS Halibut care „și-a făcut de cap” în apele sovietice și a reușit să intercepteze comunicații ale rușilor.
Multă vreme partea rusă, în cadrul Comisiei româno-ruse pentru studierea problemei Tezaurului României evacuat la Moscova și sechestrat din ordinul lui Vladimir Ilic Lenin după preluarea puterii de către bolșevici, a invocat lipsa de documente care să ateste traseul Tezaurului României.
Ultimul lider al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, a declarat miercuri că ''singura cale corectă de dezvoltare a Rusiei este cea democratică'', într-o declaraţie publică făcută în ajunul marcării a 30 de ani de la tentativa de puci menită să-l înlăture de la putere, transmite EFE.
Serghei Kovaliov, unul dintre cei mai cunoscuţi militanţi pentru drepturile omului în Rusia, figură marcantă a disidenţei din perioada sovietică, a decedat luni la vârsta de 91 de ani, a anunţat familia sa, potrivit Agerpres, care citează AFP.
Ultimul preşedinte sovietic, Mihail Gorbaciov, a susţinut luni programul de reforme politice cunoscut sub numele de Perestroika (Restructurare), dar a recunoscut totodată că ambiţiosul proiect nu a fost lipsit de erori, relatează agenţia Agerpres, care citează EFE.
Ultimul autor încă în viaţă al puciului comunist eşuat în august 1991 la Moscova, care a precipitat destrămarea URSS, a decedat miercuri la vârsta de 89 de ani, a anunţat un înalt responsabil rus, notează Agerpres, citând AFP.
Un pensionar în vârstă de 84 de ani din Germania este judecat pentru că în pivnița casei sale a fost găsit un adevărat arsenal de arme, printre care și un tanc din al Doilea Război Mondial. Bărbatul riscă o amendă de 500.000 de euro.
O echipă de scufundători a descoperit fragmente dintr-o corabie militară în oraşul antic scufundat Thonis-Heracleion - odinioară cel mai mare port egiptean la Mediterană -, precum şi un complex funerar atestând prezenţa negustorilor greci, au precizat luni autorităţile egiptene, potrivit Reuters.
Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) comemorează 80 de ani de la Pogromul de la Iași, unul dintre cele mai atroce acte criminale săvârșite pe teritoriul României.
Dimineața zilei dintre 21 și 22 iunie 1941 avea să consemneze intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial.
Parlamentul European a organizat marţi o ceremonie de comemorare a deportărilor sovietice în masă în Europa Centrală şi de Est, ''care au şocat lumea şi au pecetluit soarta mai multor generaţii de oameni din statele baltice şi din Europa Centrală şi de Est'', după cum a declarat preşedintele legislativului european, David Sassoli.
În fiecare an, Ziua Eroilor este celebrată odată cu sărbătoarea creştină a Înălţării Domnului, la 40 de zile de la Sfintele Paşti, evocând memoria celor căzuţi de-a lungul veacurilor pe câmpurile de luptă, pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului. În 2021, Ziua Eroilor are loc în data de 10 iunie.
Istoricul Lavinia Betea consideră că în decembrie 1989 nu a existat nicio posibilitate ca Armata României să schimbe regimul iar Nicolae Ceaușescu controla întreaga structură.
Narativul Federației Ruse despre cel de-al Doilea Război Mondial plasează Moscova în tabăra victimelor, respingând responsabilitatea Uniunii Sovietice în ceea ce privește declanșarea conflagrației mondiale.
Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat Parchetul General în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii de către foşti ofiţeri de Securitate şi Miliţie, care au recrutat mii de elevi în ultimele două decenii ale dictaturii comuniste din România.
Nu e niciun secret că pentru ruși cel de-al Doilea Război Mondial a început la 22 iunie 1941, odată cu Operațiunea Barbarossa - invazia Uniunii Sovietice de către Germania nazistă.
Viaţa în libertate şi pace nu trebuie niciodată să fie considerată un lucru asigurat, a declarat sâmbătă preşedinta Slovaciei, Zuzana Caputova, cu prilejul Zilei Victoriei împotriva nazismului, relatează Agerpres, care citează agenţia TASR.
Pe 30 aprilie 1945, în plină Bătălie a Berlinului, Adolf Hitler se sinucidea în buncărul său. Soarta Germaniei naziste era de mult pecetluită, Fronturile de Vest și de Est ajunsese atânc în teritoriul german, iar prăbușirea Reich-ului, o chestiune de zile.
Teoriile conspiraționiste au vândut mereu, acaparând publicul însetat de mister. Fie că vorbim de extratereștrii antici, moartea lui Hitler, pasul lui Neil Armstrong pe Lună sau doborârea turnurilor gemene World Trade Center, succesul conspiraţiilor este garantat. Mai ales că apostolii acestor teorii îmbină fapte reale cu pură imaginație. Însă ele rămân doar teorii puerile fără să atingă statutul de adevăr istoric.
Eliberarea oraşului Oradea şi instaurarea administraţiei româneşti, în urmă cu 102 ani, vor fi celebrate marţi în condiţii speciale, din cauza restricţiilor impuse de pandemia de COVID-19, doar prin glasul clopotelor din bisericile româneşti şi prin ofranda coroanelor de flori ce vor fi depuse la Statuia generalului Traian Moşoiu.
Operațiunea Dynamo sau evacuarea miraculoasă de la Dunkirk a reprezentat o parte a Bătăliei Franței în cel de-al Doilea Război Mondial.
Locotenentul (rtr) Gheroghe Bădulescu a fost printre puținii veterani de război care a luptat la Cotul Donului și care se mai afla în viață în 2021. Din păcate, Nea Gheorghiță a trecut pragul acestei lumi.
În urmă cu două zile, trei cercetători CNSAS au cerut ministrului Apărării Naţionale, Nicolae Ciucă, o decizie urgentă prin care să dispună restituirea tuturor documentelor aparținând fostei Securități, deoarece MApN ar fi trimis selectiv anumite fonduri arhivistice către CNSAS, existând astfel o lipsă de voință în restituirea în integrum a arhivelor. Între timp, MApN a venit cu o primă reacţie, precizând că toate documentele ce privesc fosta securitate au fost trimise CNSAS, cu excepția celor a căror dezvăluire ar putea aduce atingere securității naționale.
Frumoasa Bucovină de Nord, a Luceafărului Mihai Eminescu și a multor altor mari români, a fost martora, acum 80 de ani, pe 1 aprilie 1941, unui odios masacru despre care și azi mai căutăm adevăruri.
Pe data de 31 martie 1995, în urmă cu exact 26 de ani, avea loc cea mai mare catastrofă aviatică din istoria României. Atunci, la Balotești, o aeronavă Airbus de tip A310-324, s-a prăbușit în apropierea aeroportului Otopeni. În urma tragediei nu au existat supraviețuitori.
Sunt 103 de ani de când „Sfatul Țării” vota la 27 martie 1918, Unirea Basarabiei cu Regatul României.
23 martie 1999. 22 de ani de la una dintre cele mai controversate acțiuni NATO. Alianța ia decizia să bombardeze Serbia, pe atunci parte a Republicii Federative Iugoslavia, decizie cunoscută ca ”Operațiunea Allied Force”. Atacul NATO a început în 24 martie 1999.
Ocupația sovietică a fost cea mai lungă ocupație pe care a suportat-o țara noastră în ultimii 300 de ani. Ea s-a întins pe o perioadă de 14 ani, din 1944 până la retragerea Armatei Roșii în 1958.
Ultimul mare război în care China a fost implicată este conflictul chino-vietnamez din 1979. Sigur că de atunci au trecut foarte mulți ani iar Armata de Eliberare a Poporului s-a schimbat și tehnologizat radical.
Portavioanele au reprezentat întotdeauna o necesitate pentru SUA. Încă din anii 1930 inginerii au încercat să dezvolte o tehnologie care să permită lansarea avioanelor de pe mare fără a avea o pistă. Astfel a luat naștere sistemul Brodie care permitea lansarea și recuperarea avioanelor cu ajutorul unor cabluri.
Când un ministru al apărării dintr-o țară NATO îți spune cu onestitate că democrația poate fi cumpărată cu dezinformare, ar trebui să asculți cu atenție. Când îți oferă și dovezi, experimentul pe viu la care a fost martor, atunci avertismentul devine o urgență de securitate națională. Numele său este Martin Sklenar, fost ministru al Apărării în Slovacia, iar mărturia sa este o radiografie a modului în care Rusia capturează o țară europeană din interior, fără să tragă un foc de armă pe teritoriul ei.
O cursă contra cronometru, purtată cu vieți omenești și metri de pământ ars, se desfășoară în aceste ore în inima regiunii Donețk. Forțele ruse au reușit o străpungere periculoasă, avansând aproximativ 15 kilometri, ce amenință să taie artera logistică vitală Dobropillia-Kramatorsk. Ofensiva, care a căpătat un avânt puternic în ultimele zile, riscă să producă un efect de domino, compromițând întreaga arhitectură defensivă a Ucrainei în Donbas, cu doar câteva zile înainte de un summit crucial între Donald Trump și Vladimir Putin.
Pe 15 august 2025 în Alaska vom asista la un summit istoric sau, mai degrabă, la un spectacol sumbru, în care doi actori principali, președinții Donald Trump și Vladimir Putin, se pregătesc să deseneze noi linii pe harta unei Europe deja sângerate?
Președintele american Donald Trump a declarat luni că se așteaptă la o întâlnire constructivă cu omologul său rus, Vladimir Putin, în cadrul summitului programat vineri, în Alaska, în care cei doi lideri vor discuta despre o rezolvare a războiului din Ucraina, informează Agerpres și AFP.
Cancelarul german Friedrich Merz plănuieşte să se consulte miercuri cu preşedintele american Donald Trump, cu preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski şi cu lideri europeni cu privire la războiul din Ucraina, a declarat luni guvernul de la Berlin, informează Agerpres și DPA.
Pe 4 august 2025, unul dintre avioanele F-16A Netz ale companiei private Top Aces, provenit din fosta flotă a Forțelor Aeriene Israeliene, a fost surprins pentru prima dată zburând cu o nouă schemă de camuflaj spectaculoasă, inspirată direct de la avionul de vânătoare rusesc Su-57 „Felon”.
Una caldă și una rece. Compania germană Rheinmetall anunță deja planuri de dublare a producției la fabrica sa din Ucraina. Dar, fabrica se află în construcție de ceva timp și programul pare că înregistrează anumite întârzieri.
Președintele Poloniei, Karol Nawrocki, a anunțat, în primul său mesaj oficial, că susține extinderea Formatului București 9 (B9) prin includerea Finlandei și Suediei, considerând că acest pas ar întări reziliența flancului estic și nordic al NATO. „Visez ca București 9 să devină, pe termen lung, București 11, alături de statele scandinave”, a declarat acesta, subliniind că Polonia trebuie să fie lider în consolidarea securității regionale.
Într-o demonstrație uluitoare de incompetență tactică, o operațiune chineză de intimidare, implicând o navă de război a Marinei Armatei Populare de Eliberare (PLAN), Paza de Coastă Chineză (CCG) și poliţiei maritime, s-a încheiat cu o umilință auto-provocată luni. În încercarea de a intercepta o singură navă a Pazei de Coastă Filipineze (PCG) în apropierea insulelor Scarborough, o navă CCG a intrat în coliziune nu cu ținta sa, ci cu propria sa navă de război a PLAN.
Statele Unite lucrează pentru a ''programa'' o întâlnire între președintele Donald Trump și omologii săi rus și ucrainean, Vladimir Putin și Volodimir Zelenski, a declarat duminică vicepreședintele american JD Vance, în timp ce aliații europeni ai Ucrainei fac presiuni pentru prezența lui Zelenski la summitul americano-rus din Alaska, prevăzut pentru 15 august, transmite Agerpres și AFP.
Tot mai multe zvonuri arată că Federația Rusă ar putea să renunțe definitiv la portavionul Amiral Kuznețov, dar acum rușii se plâng că aceeași soartă ar putea-o avea și o altă navă. E vorba de nava de luptă antisubmarin Amiral Ceabanenko, a cărei reparație și modernizare sunt efectuate tot de către Șantierul Naval de Reparații nr. 35, unde se află și singurul portavion rus.
Vitali Kliciko, primarul Kievului și un barometru al sentimentului public, a rostit cu voce tare ceea ce mulți șopteau de luni de zile: „Toată lumea în ţara noastră este obosită de acest război”. Nu este o capitulare, ci o constatare rece a unei națiuni ajunse la capătul puterilor. Iar această constatare, venită cu doar câteva zile înainte de întâlnirea fatidică dintre Donald Trump și Vladimir Putin în Alaska, pică precum o sentință.
Aripa dură anti-Putin din Partidul Republican face unele recomandări înaintea summitului Trump-Putin din Alaska pe tema războiului din Ucraina. Senatorul american Lindsey Graham a declarat într-un interviu la emisiunea „Meet the Press” de la NBC News că Rusia și Ucraina ar trebui să facă schimb de teritorii pentru a pune capăt războiului, reiterând comentariile președintelui Donald Trump despre schimburile de teritorii.
Forțele ruse au început să utilizeze o nouă rachetă de croazieră de mici dimensiuni în Ucraina, un semnal clar al eforturilor Moscovei de a-și diversifica arsenalul de atac la distanță cu muniții mai compacte și mai eficiente din punct de vedere al costurilor. Resturile noii arme, apărute în fotografii la începutul lunii august, indică un design care seamănă vizual cu o copie la scară redusă a rachetei britanico-franceze Storm Shadow/SCALP, dar care, din punct de vedere conceptual, este un răspuns direct la racheta-dronă ucraineană „Peklo”.
Imaginile apărute la începutul lunii august, care arată tancurile M1A1 Abrams de fabricație americană operate de Ucraina și dotate cu blocuri de blindaj reactiv exploziv (ERA) de origine sovietică, reprezintă mai mult decât o simplă modificare de pe câmpul de luptă. Această adaptare, impusă de realitatea cruntă a frontului, subliniază o vulnerabilitate critică a platformelor occidentale și trimite un semnal puternic către planificatorii de la Pentagon și din cadrul NATO: epoca blindajului proiectat exclusiv pentru confruntări frontale a apus.
Într-un joc diplomatic cu mize uriașe, administrația Trump pregătește o întâlnire bilaterală între președintele american și Vladimir Putin, vineri, în Alaska, pentru a negocia o pace în Ucraina. Semnalul transmis de la Washington este însă unul care provoacă fiori la Kiev și îngrijorare în capitalele europene: soarta Ucrainei ar putea fi decisă fără Ucraina la masă, iar prețul păcii ar putea fi chiar integritatea sa teritorială.
În negocierile privind o soluție pașnică la războiul ruso-ucrainean, va fi dificil să se evite problema viitorului teritoriilor ucrainene controlate în prezent de Rusia. Într-un interviu acordat postului american ABC, acest lucru a fost declarat de secretarul general al Alianței Nord-Atlantice, Mark Rutte.
După ani de prototipuri și teste operaționale, Armata SUA face pasul decisiv către integrarea armelor laser în arsenalul său. Anul viitor, va fi lansată o competiție pentru primul contract de producție în serie a sistemelor laser de mare putere, montate pe vehicule, un moment important in cei peste zece ani ai Pentagonului de a transforma această tehnologie futuristă într-o capacitate de luptă reală.
S-au scris tone de cărți, excepțional de valoroase, despre națiuni, imperii și mari puteri mondiale, în care sunt explicate deosebit de clar și logic lecții importante ale istoriei. Sunt adevărate biblii care nu ar trebui ratate într-o educație solidă ale unei națiuni.
În ultimele zile s-a vorbit mult despre proiectul F-55, după ce Lockheed Martin a pierdut competiția în fața F-47 al Boeing, pentru avionul de generația a șasea. Dar pe lângă F-47, chiar Donald Trump a fost cel care recent a anunțat și un alt proiect, anume F-55, un fel de F-35 cu două motoare, căci spunea președintele american: „Nu îmi plac motoarele simple”. Dar oare nu „există” deja F-55?
În contextul componentei de război informațional și psihologic pe care Rusia îl poartă împotriva Occidentului, concomitent cu cel convențional din Ucraina, sunt alimentate artificial tot mai mult scenarii false privind pregătirea Armatei României de a se alătura Ucrainei în război. La acestea se adaugă dezinformări ce au ca obiectiv discreditarea Armatei române care nu ar fi pregătită să-și îndeplinească misiunea fundamentală: De a apăra teritoriul național și propria populație. Deja a devenit un clișeu al propagandei celebra frază „Rusia ar cuceri România în trei ore”. Ca să nu mai menționăm de prezența robustă a trupelor aliate în țara noastră, unde Franța e națiune-cadru și conduce un grup de luptă la Cincu iar la Mihail Kogălniceanu sunt dislocate unități ale Armatei SUA.
Este așadar totul, de la cap la coadă, fals și parte a războiului informațional purtat prin vectori ai propagandei ruse, dar și idioți utili. Ultimii mulți din păcate.
Vicepreşedintele american JD Vance a declarat, într-un interviu publicat duminică de postul Fox News, că preşedintele Donald Trump intenţionează să retragă sprijinul financiar al SUA pentru susţinerea Ucrainei în războiul cu Rusia, dar aliaţii europeni sunt bineveniţi să cumpere din SUA arme pentru Ucraina, consemnează agenţia DPA.
Polonia trece printr-un proces amplu de modernizare, la finalul căruia bătrânele tancuri T-72, dar și PT-91 - versiunea poloneză a T-72 - vor fi înlocuite treptat de tancuri de ultimă generație K2 și Abrams. Dar ce se va întâmpla cu acestea odată retrase din serviciu? Și, desigur, în tot acest context trebuie să reamintim și de soarta tancurilor T-72 pe care România le-a retras din serviciu acum mult timp.
Iranul a ameninţat sâmbătă că ar putea bloca un coridor pe care Statele Unite doresc să-l dezvolte în Caucaz între Armenia şi Azerbaidjan, coridor inclus în acordul de pace dintre aceste două ţări semnat vineri la Casa Albă în prezenţa preşedintelui american Donald Trump, relatează Agerpres și Reuters.
Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat duminică că Kievul "apreciază şi susţine pe deplin" o declaraţie comună a liderilor europeni privind obţinerea păcii în Ucraina, protejând în acelaşi timp interesele ucrainene şi europene, relatează Agerpres și Reuters.
Pe 8 august 2025, CBS News a relatat un episod mai puțin mediatizat petrecut la întâlnirea oficială dintre Vladimir Putin și emisarul special al SUA Steve Witkoff, în care președinte rus i-a înmânat Ordinul Lenin reprezentantului american pentru ca acesta să-l transmită la rândul său Julianei Gallina, director adjunct la CIA pentru inovație digitală.
Importanţi lideri europeni au declarat sâmbătă că "drumul către pace" în Ucraina nu poate fi decis fără Kiev şi că negocierile pot avea loc doar în contextul unui armistiţiu sau al reducerii ostilităţilor, Agerpres și Reuters.
Atacul rusesc de noapte cu drone explozive Shahed a vizat, pentru prima dată, exclusiv linia întâi ucraineană a frontului.
Într-o postare pe rețelele de socializare, editorialistul ziarului german Bild, Julian Röpke, a informat că Forțele Armate ale Federației Ruse pregătesc capturarea sau blocarea simultană a patru grupuri de orașe din zona de război din Ucraina.
Inovație interesantă la care a apelat industria de apărare din Ucraina. Avionul civil agricol turbo-propulsor Z-137, de producție cehoslovacă, a fost reconvertit pentru îndeplinirea misiunilor de apărare antiaeriană. Astfel, pe partea din spate a fuzelajului a fost aplicat un marcaj de identificare specific aviației militare, format din două benzi transversale albe. Iar sub aripile avionului au fost montate două sisteme AKU-73, ceea ce a permis integrarea rachetelor aeriene cu rază scurtă de acțiune R-73.
Înainte de februarie 2022, aviația civilă rusă era într-un proces de modernizare accelerată. Aproximativ 70% dintre avioanele folosite de marii transportatori ruși (Aeroflot, S7, Rossiya, Ural Airlines) erau fabricate de Airbus sau Boeing. Pentru public, zborurile cu A320neo sau cu Boeing 737NG reprezentau normalitatea cotidiană, iar autoritățile promovau imaginea unui transport aerian comparabil cu standardele occidentale.
Pesa rusă anunță că pe 01.08.2025 generalul colonel Evgheni Nikiforov a preluat conducerea Grupării de trupe Nord, care operează în regiunile Sumî și Harkov din Ucraina.
