Feldmareșalul german Wilhelm Keitel a semnat actul de capitulare. El deținea funcțiile de șef al OKW (Statul Major General al Forțelor Armate Germane) și de comandant al Armatei (Forțele Terestre).
Alături de Keitel, pentru Germania, au mai semnat generalul-amiral Hans-Georg von Friedeburg în funcția de comandant-șef al Marinei și generalul-colonel Hans-Jürgen Stumpff în calitate de reprezentant al Forțelor Aeriene.
Din partea învingătorilor au fost doi semnatari principali (unul din partea URSS și unul din partea aliaților occidentali) și doi semnatari secundari în calitate de martori (ambii din partea aliaților occidentali).
Astfel, unul dintre semnatarii principali a fost mareșalul Gheorghi Jukov. El deținea funcțiile de locțiitor al Înaltului Comandament Sovietic și comandant al grupului de armate sovietic numit Frontul 1 Belarus care desfășura în momentul respectiv Ofensiva Vistula-Oder în Germania.
Un alt semnatar principal a fost locțiitorul comandantului suprem al Forței Expediționare Aliate, mareșalul aerului Sir Arthur William Tedder – militar britanic.
Martorii care au semnat Instrumentul German de Capitulare (aceasta este denumirea oficială a documentului) au fost generalul american Carl Spaatz - comandantul Forțelor Aeriene Strategice ale Statelor Unite și generalul francez Jean de Lattre de Tassigny, comandantul Armatei 1 franceze.
Interesant este că generalul american Dwight Einsenhower care era comandantul suprem al Forței Expediționare Aliate nu a semnat documentul istoric.
Un alt fapt interesant este că, în România comunistă, în unele surse de informare publică, erau vehiculate o altă dată exactă, nu 8 mai, și un alt loc, nu la Berlin, unde s-a semnat actul oficial de capitulare necondiționată a Germaniei naziste. Astfel, deși se știa că războiul s-a încheiat pe 9 mai 1945, se mai știa și că actul de capitulare necondiționată a Germaniei a fost semnat la Școala Industrială din Reims pe 7 mai, ora exactă fiind 02:41 (CET).
Pentru a înțelege mai exact ce s-a întâmplat de fapt atunci și care sunt implicațiile istorice ale acelor evenimente, este de reamintit la final de aprilie și în primele zile din mai 1945, comandanții germani de grupuri de forțe regionale au început să semneze capitulări necondiționate, în special cu aliații occidentali.
Astfel, forțele fasciste germane și italiene din Italia au capitulat în fața aliaților occidentali prin acordul din 29 aprilie de la Caserta, care a intrat în vigoare pe 2 mai.
Forțele germane din Berlin s-au predat pe 2 mai sovieticilor. În acea zi, generalul Helmuth Weidling , comandantul Zonei de Apărare a Berlinului, a predat necondiționat orașul generalului sovietic Vasili Ciuikov.
În aceeași zi, s-a predat aliaților occidentali și Grupul german de Armate Vistula care acționa la nord de Berlin comandate de generalul Kurt von Tippelskirch, comandantul Armatei a 21-a germane și generalul Hasso von Manteuffel, comandantul Armatei a 3-a Panzer.
Pe 4 mai, s-au predat aliaților occidentali forțele germane din nord-vestul Germaniei, Danemarca și Olanda. Mareșalul britanic Bernard Montgomery a acceptat, la Luneburg, capitularea necondiționată de la amiralul Hans-Georg von Friedeburg și generalul Eberhard Kinzel. Numărul trupelor terestre, maritime și aeriene germane implicate în această capitulare s-a ridicat la 1.000.000 de oameni.
Pe 5 mai, forțele germane din Bavaria s-au predat aliaților occidentali. Generalul Hermann Foertsch a predat toate forțele cuprinse între munții Boemiei și râul Inn Superior, generalului american Jacob L. Devers, comandantul Grupului 6 de Armate.
Pe 5 mai, maresalul Dönitz a ordonat tuturor submarinelor să înceteze operațiunile ofensive și să se întoarcă la bazele lor.
Pe 6 mai, forțele germane din Breslau (astăzi orașul polonez Wrocław) s-au predat sovieticilor. La ora 18:00 (detaliu important) generalul Hermann Niehoff , comandantul „fortăreței” Breslau, predă orașul după un asediu de aproape trei luni.
O parte a fronturilor principale germane se predaseră necondiționat și mai trebuia doar un ordin de la centru pentru capitularea finală.
Școala Industrială din Reims, 6 mai ora 23: Eisenhower rămâne de neclintit și obține capitularea tuturor forțelor germane.
Pe 6 mai în jurul orei 18:30, adică la treizeci de minute după căderea „Fortăreței Breslau”, generalul Alfred Jodl a sosit la Reims și, urmând instrucțiunile lui Dönitz, s-a oferit să predea toate forțele care luptau împotriva aliaților occidentali, dar nu și pe cele care luptau împotriva sovieticilor.
Amiralul von Friedeburg - prezent și la Reims, încercase și el, pe 4 mai la Luneburg, fără succes, să convingă aliații occidentali să accepte ideea de a preda doar trupele germane care luptau pe frontul de vest. Prin acest plan, comandanții germani intenționau să predea aliaților occidentali, cât mai mulți militari.
Dar, comandantul suprem al forțelor aliate, generalul Dwight D. Eisenhower, a amenințat, la ora 21:00, că va întrerupe toate negocierile dacă germanii nu vor fi de acord cu o predare completă și necondiționată față de toți aliații de pe toate fronturile.
Eisenhower i-a spus explicit lui Jodl că va ordona închiderea liniilor vestice pentru soldații germani, începând cu 8 mai miezul nopții, și va relua ofensiva de bombardament împotriva pozițiilor și orașelor deținute de germani. Jodl i-a comunicat situația lui Dönitz, care se afla la Flensburg, informându-l despre poziția de refuz a lui Eisenhower. La scurt timp după miezul nopții, Dönitz, acceptând inevitabilul, l-a autorizat pe Jodl să predea necondiționat toate forțele germane.
Instrumentul german de capitulare, semnat la Reims
Prin urmare, primul Instrument de Capitulare a fost semnat la Reims la ora 02:41, (CET), pe 7 mai 1945. Semnarea a avut loc într-o școală din cărămidă roșie, Collège Moderne et Technique de Reims, care a servit drept sediu al SHAEF. Acum este Muzeul Capitulării. Actul urma să intre în vigoare pe 8 mai la ora 23:01 CET, perioada de grație de 48 de ore (cerută de germani pentru a transmite ordinul la toate unitățile) fiind calculată față de momentul începerii negocierilor finale.
Documentul de la Reims de capitulare necondiționată a forțelor armate germane a fost semnat de Jodl, în numele OKW.
Mareșalul Jukov citește capitularea germană la Berlin. La dreapta sa stă mareșalului aerian Sir Arthur William Tedder
Generalul Walter Bedell Smith a semnat în numele Comandantului Suprem al Forțelor Expediționare Aliate, iar generalul Ivan Susloparov în numele Înaltului Comandament Sovietic. Generalul-maior francez François Sevez a semnat în calitate de martor oficial.
Eisenhower a procedat pe tot parcursul negocierilor în consultare cu generalul Aleksei Antonov de la Înaltul Comandament Sovietic.
Dar, Înaltul Comandament Sovietic nu a fost de acord cu textul documentului și, pretextând modificări minore ale acestuia, transformă ceremonia de semnare într-una de propagandă din care era exclus generalul Eisenhower și era inclus mareșalul sovietic Jukov.
Textul actului de capitulare fusese telegrafiat generalului Antonov în primele ore ale zilei de 7 mai, dar până la ceremonia de capitulare nu se primise nicio confirmare a aprobării sovietice și nici nu exista confirmarea că generalul Susloparov era împuternicit să semneze în calitate de reprezentant al Înaltului Comandament Sovietic.
La aproximativ șase ore după semnarea Tratatului de la Reims, s-a primit un răspuns de la Înaltul Comandament Sovietic, în care se preciza că Actul de Capitulare era inacceptabil, atât pentru că textul diferă de cel convenit de Comisia Consultativă Europeană (EAC), cât și pentru că Susloparov nu fusese împuternicit să semneze.
Aceste obiecții erau, însă, pretexte. Obiecția de fond adusă de sovietici era că actul de capitulare ar trebui să fie un eveniment unic, singular, istoric, care să reflecte pe deplin contribuția principală a poporului sovietic la victoria finală. Aceștia susțineau că acesta nu ar trebui să aibă loc pe teritoriul eliberat, victimizat de agresiunea germană, ci la sediul guvernului de unde a izvorât agresiunea germană: Berlinul.
Instrumentul german de capitulare, semnat la Reims
De asemenea, sovieticii au cerut ca semnarea noului document să fie prezidată de reprezentantul lor, mareșalul Jukov. Această solicitare a sovieticilor, prin care semnatarul principal al documentului să fie Jukov, l-a exclus nefiresc pe Eisenhower ca semnatar al documentului.
Acest lucru s-a întâmplat pentru că Eisenhower, în calitate de Comandant Suprem Aliat pentru Europa de Vest, îl depășea din punct de vedere tehnic în grad pe Jukov. Astfel, actul semnării în numele aliaților occidentali a fost transferat adjunctului său, Mareșalul Aerian Arthur Tedder care era britanic.
De asemenea, sovieticii solicitând ca documentul să fie semnat de maxim trei reprezntanți ai aliaților, dintre care unul să fie Jukov, se putea ajunge ca SUA sau Franța să lipsească dintre semnatari. Astfel, s-a ajuns la situația ridicolă ca documentul să fie semnat de reprezentanții SUA și Franței ca martori, nu ca semnatari principali. Astfel, se poate presupune că generalul Charles de Gaulle, comandantul forțelor franceze nu a dorit să semneze documentul ca martor.
Cu toate acestea, Eisenhower a fost imediat de acord cu propunerile sovieticilor și a precizat că actul de capitulare semnat la Reims ar trebui considerat „un instrument scurt de capitulare militară necondiționată”.
Celelalte modificări aduse actului de capitulare au fost unele minore, inclusiv observația făcută de sovietici că în documentul de la Reims nu li se cerea forțelor germane în mod explicit să depună armele și să se predea.
În plus, Einsenhower a emis o declarație clarificatoare conform căreia orice forțe germane care vor continua să lupte împotriva sovieticilor după termenul limită stabilit „nu vor mai avea statutul de soldați” și, prin urmare, dacă s-ar preda americanilor sau britanicilor, vor fi predate înapoi captivității sovietice.
Din această derulare interesantă a evenimentelor la Reims, se pot trage câteva concluzii importante atât privind data la care s-a încheiat războiului, starea de spirit a comandanților militari germani din acele zile, precum și despre comportamentele celor două mari puteri SUA și URSS care se vor confrunta mai târziu în Războiul Rece.
Acțiunile decisive ale lui Eisenhower au pus capăt războiului cu cel puțin câteva zile mai devreme, posibil chiar săptămâni, decât orice estimare. Germanii erau deciși să reziste cât se poate de mult împotriva sovieticilor și doar intervenția hotărâtă a lui Eisenhower i-a forțat să accepte capitularea mai rapid. Deci, actul semnat la Reims are o importanță covârșitoare în istorie, în el fiind stipulată clar data și ora la care intră în vigoare capitularea – 8 mai ora 23:01. Mai rapid de atât nu se putea și aceasta a fost contribuția personală a lui Eisenhower.
Șefii militari germani, obligați de evenimente să aleagă între Occident și URSS, au ales să predea cât mai mulți soldați și teritoriu către Occident. După cum a reieșit mai târziu, conducerea Germaniei ajunsă, după moartea lui Hitler, pe mâna lui amiralului Donitz, spera că va avea un rol după război. Dar, SUA nu au fost de acord cu acest rol și în cele din urmă militarii americani au arestat, pe 23 mai 1945, administrația Donitz (cunoscută și ca Guvernul Flensburg) care funcționa în nordul Germaniei la Flensburg.
Este dificil de presupus (în număr de victime suplimentare sau modificări de teritoriu în plus sau în minus ar fi revenit aliaților occidentali respectiv URSS) ce s-ar fi întâmplat dacă Eisenhower ar mai fi negociat în plus cu Keitel, ore sau zile. Mai degrabă, se poate spune că acțiunea decisivă a lui Eisenhower a avantajat URSS pentru că în seara de 6 mai când au fost finalizate negocierile la Reims, încă erau importante forțe germane aflate în contact cu cele sovietice, mult mai multe decât cele aflate cu forțele aliate.
Prin deciziile luate la Reims, Eisenhower și toți marii generali occidentali au demonstrat că îi interesau, în primul rând, viețile oamenilor spre deosebire de sovietici care au pus în pericol data de intrare în vigoare a acordului de la Reims fără o bază solidă. Sovieticii au arătat astfel, că viețile soldaților lor nu sunt atât de importante comparativ cu gloria URSS declamată intens prin faptul că mareșalul Jukov a fost semnatarul de cel mai înalt rang al puterilor învingătoare. La Reims între aliații occidentali și sovietici a fost o confruntare a minților și a educației de generații întregi în care oamenii de onoare au pierdut aparent, împotriva mentalităților imperiale.
Americanii l-au prețuit atât de mult pe Eisenhower, încât l-au ales de două ori președinte, deși la prima vedere le-a făcut un serviciu sovieticilor acceptând rapid cererile lor la Reims. Însă, incidentul a arătat diferența dintre modul de gândire american și cel sovietic, fapt care a contat mult mai mult în ecuația totală a confruntării din Războiul Rece.
Soarta ulterioară a eroului sovieticilor, mareșalul Jukov, cel care a semnat la Berlin actul final al capitulării Germaniei naziste, a devenit, în schimb, o nouă demonstrație a ceea ce este capabil imperiul de la Moscova să facă. După război, popularitatea lui Jukov l-a făcut pe Stalin să-l considere o potențială amenințare.Stalin l-a deposedat de funcțiile sale și l-a retrogradat în comenzi militare cu o importanță strategică redusă. După moartea lui Stalin, în 1953, Jukov a susținut candidatura lui Nikita Hrușciov la conducere, iar în 1955 a fost numit ministru al Apărării și membru al Prezidiului. În 1957, Jukov a pierdut din nou favoarea și a fost forțat să se retragă. Nu s-a mai întors niciodată într-o funcție de rang înalt.
Privind argumentul invocat de URSS că actul de capitulare era necesar să fie semnat la Berlin, de unde a izvorât agresiunea, se pot face câteva observații.
URSS, prin indicarea Berlinului ca locul de unde a plecat războiul, a urmărit de fapt să arunce doar pe Germania întreaga vină a declanșării celui de-al Doilea Război Mondial. Însă, războiul nu ar fi început dacă URSS și Germania nu semnau, pe 23 august 1939 la Moscova, Pactul Ribbentrop-Molotov. Prin anexa sa secretă de împărțire a Europei în sfere de influență, a fost ultima piesă de puzzle pusă la fundamentul războiului. Moscova, 23 august 1939 este punctul din care războiul nu a mai putut fi evitat, iar încheierea logică a războiului ar fi trebuit să fie semnată tot la Moscova.
Un alt loc, la fel de potrivit pentru semnarea capitulării Germaniei, ar fi fost la Munchen unde pe 30 septembrie 1938, Germaniei i se ceda Regiunea Sudetă care aparținea Ceholslovaciei. Și atunci a fost un moment când încă se putea evita cea mai mare conflagrație a secolului 20.
De asemenea, capitularea Germaniei putea fi semnată la fel de bine la Viena pentru că Germania a devenit mai puternică și mai agresivă în 1938 când a anexat Austria în cunoscutul Anschluss. În dimineața de 12 martie 1938, Armata a 8-a a Wehrmacht-ului german a trecut granița în Austria. Trupele au fost întâmpinate de austrieci cu saluturi naziste, steaguri naziste și flori. Mai înainte, pe 20 februarie, Hitler a ținut un discurs în fața Reichstagului, transmis în direct și retransmis pentru prima dată și de rețeaua radio austriacă . O frază cheie din discursul adresat germanilor care locuiau în Austria și Cehoslovacia a fost: „Reich-ul german nu mai este dispus să tolereze reprimarea a zece milioane de germani peste granițele sale.” Peste aproape 84 de ani, imperiul de la Moscova își trimitea, pe 24 februarie 2022, trupele în Ucraina ca să-i salveze pe rușii de acolo. Desigur, la fel ca Germania pe 12 martie 1938, forțele ruse se așteptau să fie întâmpinate cu flori dar s-au înșelat rapid. Germaniei naziste i-au luat șapte ani ca să afle că este pe un drum istoric greșit.
Dar, un alt potențial punct de inflexiune al istoriei în care putea fi evitat al Doilea Război Mondial ar putea fi căutat mult mai devreme. Majoritatea istoricilor sunt de acord că rădăcinile sale sunt în tratatele semnate după Primul Război Mondial. O eroare majoră a fost că liderii de atunci au crezut că oamenii și-au învățat lecția și că nu va mai fi niciodată o asemenea catastrofă. Toate trupele învingătoare au fost retrase iar frontul, pe care trebuia să rămână măcar o parte din ele - cele mai capabile forțe de la vremea respectivă, a rămas nepăzit. Noua linie a frontului care reclama prezența Antantei trecea la finalul Primului Război Mondial aproximativ cam pe unde se află acum flancul estic al NATO. Dar, acele trupe ale Antantei, de care era atâta nevoie să țină lumea stabilă, n-au ajuns niciodată, iar lumea a plătit un cost enorm.
Lecția de atunci, plătită cu zeci de milioane de vieți în al Doilea Război Mondial, a fost învățată de-abia în 1945 când aliații occidentali nu s-au mai retras de pe linia frontului din Europa. Și s-a demonstrat că acei lideri occidentali din 1945 aveau dreptate pentru că, dacă mentalitatea imperială germană fusese învinsă, un alt imperiu era în plină ascensiune – cel sovietic.
Mai târziu s-a sperat că finalul Războiului Rece a adus și finalul imperiului de la Moscova, dar nu a fost așa. A renăscut în 2014 mai puternic, mai agresiv și mai revanșard decât a fost vreodată. Nu doar războiul din Ucraina ci și toate destabilizările de azi din România și din alte țări europene sunt acțiuni directe ale imperiului de la Moscova. Iar în prezent, se tinde să se neglijeze lecția învățată în 1945 și se discută trimiterea celor mai capabile trupe pe care le-a creat vreodată lumea liberă departe de flancul estic al NATO, în condiții de război în curs chiar în zonă. Uitarea acelei lecții prețioase ar putea duce la ceva mai teribil decât teribilul al Doilea Război Mondial.
Pentru cine nu crede sau nu înțelege cât de mare și de gravă este amenințarea la adresa României, să citească cu mare atenție scrisoarea deschisă a fostului ambasador al SUA în România, Adrian Zuckerman, în perioada 2019-2021, numit în funcție de nimeni altul decât actualul președinte american Donald Trump. Dacă nici Adrian Zuckerman, care s-a născut la București, în 1956, iar părinții săi au emigrat în SUA când avea nouă ani, nu înțelege situația periculoasă de acum a Românei, atunci înseamnă că nimeni nu o mai înțelege.
Nu a fost să fie ca să se poată discuta detașat despre încheierea celui de-al Război Mondial, iar savanții istorici să pună la locul lor exact ca semnificație tot ceea ce a avut loc acum 80 de ani, pe 6 - 7 mai la Reims și pe 8 - 9 mai la Berlin. Încă se mai mișcă o perioadă de peste 100 de ani începând cu 1918, despre care se credea că se puteau trage concluzii finale.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
În cadrul unor serii de documentare publicate de Viasat History, mai mulți istorici militari și experți au realizat un clasament de tip Top 10 ale celor mai de succes tancuri din istorie.
În timpul Războiului Rece au existat multe misiuni secrete ale SUA și URSS, fiecare misiune îndreptată împotriva adversarului. Iar unele, în pofida gradului uriaș de dificultate, s-au încheiat cu succes. Un exemplu este misiunea submarinului nuclear american USS Halibut care „și-a făcut de cap” în apele sovietice și a reușit să intercepteze comunicații ale rușilor.
Multă vreme partea rusă, în cadrul Comisiei româno-ruse pentru studierea problemei Tezaurului României evacuat la Moscova și sechestrat din ordinul lui Vladimir Ilic Lenin după preluarea puterii de către bolșevici, a invocat lipsa de documente care să ateste traseul Tezaurului României.
Ultimul lider al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, a declarat miercuri că ''singura cale corectă de dezvoltare a Rusiei este cea democratică'', într-o declaraţie publică făcută în ajunul marcării a 30 de ani de la tentativa de puci menită să-l înlăture de la putere, transmite EFE.
Serghei Kovaliov, unul dintre cei mai cunoscuţi militanţi pentru drepturile omului în Rusia, figură marcantă a disidenţei din perioada sovietică, a decedat luni la vârsta de 91 de ani, a anunţat familia sa, potrivit Agerpres, care citează AFP.
Ultimul preşedinte sovietic, Mihail Gorbaciov, a susţinut luni programul de reforme politice cunoscut sub numele de Perestroika (Restructurare), dar a recunoscut totodată că ambiţiosul proiect nu a fost lipsit de erori, relatează agenţia Agerpres, care citează EFE.
Ultimul autor încă în viaţă al puciului comunist eşuat în august 1991 la Moscova, care a precipitat destrămarea URSS, a decedat miercuri la vârsta de 89 de ani, a anunţat un înalt responsabil rus, notează Agerpres, citând AFP.
Un pensionar în vârstă de 84 de ani din Germania este judecat pentru că în pivnița casei sale a fost găsit un adevărat arsenal de arme, printre care și un tanc din al Doilea Război Mondial. Bărbatul riscă o amendă de 500.000 de euro.
O echipă de scufundători a descoperit fragmente dintr-o corabie militară în oraşul antic scufundat Thonis-Heracleion - odinioară cel mai mare port egiptean la Mediterană -, precum şi un complex funerar atestând prezenţa negustorilor greci, au precizat luni autorităţile egiptene, potrivit Reuters.
Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) comemorează 80 de ani de la Pogromul de la Iași, unul dintre cele mai atroce acte criminale săvârșite pe teritoriul României.
Dimineața zilei dintre 21 și 22 iunie 1941 avea să consemneze intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial.
Parlamentul European a organizat marţi o ceremonie de comemorare a deportărilor sovietice în masă în Europa Centrală şi de Est, ''care au şocat lumea şi au pecetluit soarta mai multor generaţii de oameni din statele baltice şi din Europa Centrală şi de Est'', după cum a declarat preşedintele legislativului european, David Sassoli.
În fiecare an, Ziua Eroilor este celebrată odată cu sărbătoarea creştină a Înălţării Domnului, la 40 de zile de la Sfintele Paşti, evocând memoria celor căzuţi de-a lungul veacurilor pe câmpurile de luptă, pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului. În 2021, Ziua Eroilor are loc în data de 10 iunie.
Istoricul Lavinia Betea consideră că în decembrie 1989 nu a existat nicio posibilitate ca Armata României să schimbe regimul iar Nicolae Ceaușescu controla întreaga structură.
Narativul Federației Ruse despre cel de-al Doilea Război Mondial plasează Moscova în tabăra victimelor, respingând responsabilitatea Uniunii Sovietice în ceea ce privește declanșarea conflagrației mondiale.
Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat Parchetul General în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii de către foşti ofiţeri de Securitate şi Miliţie, care au recrutat mii de elevi în ultimele două decenii ale dictaturii comuniste din România.
Nu e niciun secret că pentru ruși cel de-al Doilea Război Mondial a început la 22 iunie 1941, odată cu Operațiunea Barbarossa - invazia Uniunii Sovietice de către Germania nazistă.
Viaţa în libertate şi pace nu trebuie niciodată să fie considerată un lucru asigurat, a declarat sâmbătă preşedinta Slovaciei, Zuzana Caputova, cu prilejul Zilei Victoriei împotriva nazismului, relatează Agerpres, care citează agenţia TASR.
Pe 30 aprilie 1945, în plină Bătălie a Berlinului, Adolf Hitler se sinucidea în buncărul său. Soarta Germaniei naziste era de mult pecetluită, Fronturile de Vest și de Est ajunsese atânc în teritoriul german, iar prăbușirea Reich-ului, o chestiune de zile.
Teoriile conspiraționiste au vândut mereu, acaparând publicul însetat de mister. Fie că vorbim de extratereștrii antici, moartea lui Hitler, pasul lui Neil Armstrong pe Lună sau doborârea turnurilor gemene World Trade Center, succesul conspiraţiilor este garantat. Mai ales că apostolii acestor teorii îmbină fapte reale cu pură imaginație. Însă ele rămân doar teorii puerile fără să atingă statutul de adevăr istoric.
Eliberarea oraşului Oradea şi instaurarea administraţiei româneşti, în urmă cu 102 ani, vor fi celebrate marţi în condiţii speciale, din cauza restricţiilor impuse de pandemia de COVID-19, doar prin glasul clopotelor din bisericile româneşti şi prin ofranda coroanelor de flori ce vor fi depuse la Statuia generalului Traian Moşoiu.
Operațiunea Dynamo sau evacuarea miraculoasă de la Dunkirk a reprezentat o parte a Bătăliei Franței în cel de-al Doilea Război Mondial.
Locotenentul (rtr) Gheroghe Bădulescu a fost printre puținii veterani de război care a luptat la Cotul Donului și care se mai afla în viață în 2021. Din păcate, Nea Gheorghiță a trecut pragul acestei lumi.
În urmă cu două zile, trei cercetători CNSAS au cerut ministrului Apărării Naţionale, Nicolae Ciucă, o decizie urgentă prin care să dispună restituirea tuturor documentelor aparținând fostei Securități, deoarece MApN ar fi trimis selectiv anumite fonduri arhivistice către CNSAS, existând astfel o lipsă de voință în restituirea în integrum a arhivelor. Între timp, MApN a venit cu o primă reacţie, precizând că toate documentele ce privesc fosta securitate au fost trimise CNSAS, cu excepția celor a căror dezvăluire ar putea aduce atingere securității naționale.
Frumoasa Bucovină de Nord, a Luceafărului Mihai Eminescu și a multor altor mari români, a fost martora, acum 80 de ani, pe 1 aprilie 1941, unui odios masacru despre care și azi mai căutăm adevăruri.
Pe data de 31 martie 1995, în urmă cu exact 26 de ani, avea loc cea mai mare catastrofă aviatică din istoria României. Atunci, la Balotești, o aeronavă Airbus de tip A310-324, s-a prăbușit în apropierea aeroportului Otopeni. În urma tragediei nu au existat supraviețuitori.
Sunt 103 de ani de când „Sfatul Țării” vota la 27 martie 1918, Unirea Basarabiei cu Regatul României.
23 martie 1999. 22 de ani de la una dintre cele mai controversate acțiuni NATO. Alianța ia decizia să bombardeze Serbia, pe atunci parte a Republicii Federative Iugoslavia, decizie cunoscută ca ”Operațiunea Allied Force”. Atacul NATO a început în 24 martie 1999.
Ocupația sovietică a fost cea mai lungă ocupație pe care a suportat-o țara noastră în ultimii 300 de ani. Ea s-a întins pe o perioadă de 14 ani, din 1944 până la retragerea Armatei Roșii în 1958.
Ultimul mare război în care China a fost implicată este conflictul chino-vietnamez din 1979. Sigur că de atunci au trecut foarte mulți ani iar Armata de Eliberare a Poporului s-a schimbat și tehnologizat radical.
În timp ce lumea liberă se pregătește să ajute la reconstrucția forțelor aeriene ucrainene, o întrebare majoră planează asupra viitorului aviației de luptă a Kievului: ce avioane vor umple golul lăsat de război? Pe lângă deja mult-discutatele F-16 americane, o altă opțiune prinde contur, una de origine suedeză: avioanele de vânătoare JAS 39 Gripen. O posibilă soluție strategică sau doar o distragere de la planul principal?
Ucraina, o țară asaltată de război, face un pas strategic de anvergură, transformându-se dintr-un simplu beneficiar de ajutor militar într-un furnizor esențial de soluții de apărare pentru Europa. Compania ucraineană Fire Point, cunoscută pentru racheta de croazieră „Flamingo” care a lovit ținte rusești, se pregătește să inaugureze o fabrică de combustibil solid pentru rachete în Danemarca. O mutare care subliniază schimbarea paradigmatică în relația dintre Kiev și Occident.
Într-o declarație care a generat mult ecou, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a rostit recent cuvinte ce descriu o realitate strategică neașteptată. „La începutul războiului, o treime din armele folosite în Ucraina proveneau din Bulgaria”, a spus oficialul, aducând în lumină un parteneriat discret, dar esențial. Această afirmație, deși a generat interpretări diverse în spațiul public, subliniază rolul crucial pe care l-a jucat și îl joacă în continuare industria de apărare bulgară în susținerea Kievului.
Avioanele de luptă Eurofighter Typhoon au fost dezvoltate la mijlocul anilor 1990 de un consorțiu european format din industriile de apărare din Marea Britanie, Germania, Italia și Spania.
Atacurile asupra rafinăriilor au declanșat o criză a combustibililor și au oprit exporturile lucrative de gaze ale Moscovei - pe măsură ce presiunea asupra președintelui rus de a începe negocierile crește.
Ucraina a început să utilizeze inteligența artificială în drone, lansând „roiuri” întregi de drone pentru a ataca pozițiile rusești, o tehnologie inovatoare care a marcat viitorul războiului, potrivit WSJ.
În peisajul tot mai complex al războiului modern, tehnologia militară se adaptează cu o viteză uluitoare. La recenta expoziție MSPO, un produs a atras atenția experților, sugerând o lecție învățată din experiența dură a câmpului de luptă ucrainean: Ground Launched Small Diameter Bomb (GLSDB). Dezvoltată printr-un parteneriat între gigantul suedez Saab și Boeing, muniția cu rază lungă de acțiune a fost prezentată într-o versiune revizuită, alături de o soluție de lansare neconvențională, mascată într-un container de marfă.
China a marcat 80 de ani de la victoria împotriva Japoniei în cel de-al Doilea Război Mondial, cu o paradă militară în Beijing. DF-61, noua rachetă balistică intercontinentală, a fost prezentată pentru prima dată.
India a semnat, în 2018 ,un acord de 5,5 miliarde de dolari cu Rusia pentru cinci sisteme de rachete sol-aer cu rază lungă de acțiune S-400 Triumf.
Foștii premieri ai României Adrian Năstase și Viorica Dăncilă au mersla Beijing, pentru a participa la parada militară ce comemorează 80 de ani de la victoria Chinei împotriva Japoniei în al Doilea Război Mondial.
Ministrul Apărării a anunțat că Armata României monitorizează zonele de la Dunăre unde agresorul rus atacă constant infrastructura portuară a Ucrainei, precizând că Forțele Navale patrulează constant, dar a explicat și de ce România nu doboară dronele ruse, în ciuda faptului că ele sunt identificate și nu de puține ori sunt ridicate inclusiv avioane militare de luptă românești sau aliate, în timpul acestor atacuri.
Inginerul Iuri Ivașeckin, care a participat la crearea avioanelor Su-25 și SSJ-100, a decedat în Rusia, la vârsta de 91 de ani.
În timpul testelor efectuate la Camp Atterbury, Indiana, sistemul Leonidas a neutralizat un roi de 49 de drone în doar câteva secunde.
Rusia a lansat un atac aerian masiv asupra Ucrainei în cursul nopţii de marţi spre miercuri, rănind cel puţin patru lucrători feroviari şi determinând Polonia să ridice de la sol avioane de luptă, au declarat miercuri autorităţile ucrainene şi poloneze.
Preşedintele chinez Xi Jinping a declarat miercuri că China este "de neoprit", într-un discurs rostit înainte de o uriaşă defilare militară la Beijing care a comemorat sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial la care au participat liderii rus şi nord-coreean, Vladimir Putin şi Kim Jong Un, scrie Agerpres.
Forțele Aeriene Ucrainene fac un pas important spre reducerea dependenței de armamentul extern, prin integrarea unei versiuni proprii a bombelor ghidate rusești UMPK pe avioanele de vânătoare MiG-29. Dezvoltată de Medoid Design Bureau, această muniție, care transformă bombele "oarbe" sovietice în arme ghidate cu precizie, reprezintă o soluție pragmatică și rentabilă pentru a continua atacurile tactice împotriva forțelor rusești.
O investigație a Serviciului Militar de informații al Ucrainei (GUR) a scos la iveală o rețea complexă prin care Rusia reușește să-și modernizeze și să-și susțină producția de armament, în ciuda sancțiunilor internaționale. Documentele publicate de ucraineni arată că peste 260 de unități de echipamente de înaltă tehnologie, provenite din țări NATO și din alte state europene și asiatice, sunt folosite de Uralvagonzavod, principalul producător de tancuri al Rusiei.
Industria de apărare a Ucrainei a ridicat în sfârșit vălul de pe una dintre cele mai așteptate arme cu rază lungă de acțiune. La expoziția de armament MSPO 2025 din Polonia, JSC Ukrainian Defense Industry (UDI) a dezvăluit oficial specificațiile rachetei Palianîtsia, o "rachetă-dronă" dezvoltată de ucraineni, proiectată pentru a lovi adânc în teritoriul inamic.
Într-o Europă care se clatină sub amenințarea unui război prelungit, Germania pare să joace un joc dublu, navigând cu prudență între solidaritatea declarată cu Ucraina și propriile interese, sau cel puțin, propriile temeri. Recentele declarații ale oficialilor de la Berlin ridică semne de întrebare serioase cu privire la coerența strategică a Europei și la angajamentul său pe termen lung.
În contextul unei agitații tot mai mari la granița estică a NATO, Polonia, una dintre țările europene cu cele mai mari cheltuieli pentru apărare, a dezvăluit un nou proiect ambițios. Este vorba despre o rachetă de croazieră, supranumită Lanca (Sulița), o armă care se dorește a fi un pas major spre independența strategică a Varșoviei.
Săptămâna trecută Federația Rusă a folosit pentru prima oară drone maritime pe Dunăre, unde au lovit nava de cercetare ucraineană Simferopol, chiar la gurile de vărsare a Dunării, în imediata apropiere a apelor teritoriale române. Incidentul nu doar că marchează o premieră în acest sens, dar ridică serioase îngrijorări cu privire la capacitatea Rusiei de a-și adapta capabilitățile și de a periclita securitatea și interesele României în regiune, inclusiv prin viitoare acte de sabotaj și operațiuni hibride.
Ultimele ore se scurg înainte de parada militară, una dintre cele mai mari din lume, cu peste două milioane de soldați, care va avea loc în inima Beijingului. Marele spectacol, care marchează cea de-a 80-a aniversare a capitulării Japoniei Imperiale la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, este o oportunitate de a demonstra capacitatea tot mai mare a Chinei de a rivaliza cu Statele Unite într-un potențial conflict.
La sfârșitul lunii august, un vehicul aerian fără pilot (UAV) de tipul RQ-4B Global Hawk a devenit o siluetă recurentă deasupra Mării Negre, un spațiu strategic unde rivalitatea dintre marile puteri se desfășoară cu o intensitate sporită. Aparent un simplu zbor de recunoaștere, această misiune scoate la iveală o strategie complexă și riscantă a Statelor Unite, care continuă să manevreze între nevoia de a-și susține aliații și pericolele unei confruntări directe.
Chiar și după summitul din august dintre președintele rus Vladimir Putin și președintele american Donald Trump din Alaska, Moscova pare să nu fie mai aproape de a pune capăt invaziei sale în Ucraina.
În noaptea de 02.09.2025, drone rusești au lovit facilitățile din partea portuară a orașului Izmail din Odesa, care se află pe malul Dunării. Surse ucrainene susțin că Forțele Armate ruse au efectuat în zonă cel mai masiv atac cu drone aeriene de la începutul războiului.
Potrivit Statului Major General al Apărării Naționale Elene, avioanele turcești F-16, înarmate cu rachete aer-aer, au încălcat reglementările de trafic aerian intrând în spațiul de informare a zborurilor (FIR)al Greciei, fără plan de zbor, dar nu au pătruns în spațiul aerian național grec. În plus, un avion turc ATR-72 și un elicopter militar au intrat, de asemenea, în aceeași zi în FIR fără autorizație. Nu au fost raportate exerciții militare turcești programate în zonă, astfel că Atena acuză Ankara de noi provocări în Mediterană.
Există tensiuni între China, Iran și India, membre ale Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS), scrie jurnalistul Robert Spencer de la The Times în articolul „Sub demonstrația de fraternitate la summitul SCO, tensiunile dintre autocrați cresc”.
În noaptea de 1 spre 2 septembrie, în jurul orei 23.00, sistemele de supraveghere radar ale MApN au detectat un atac aerian al Federației Ruse asupra infrastructurii portuare din Ucraina, la nord de Brațul Chilia al Dunării, județul Tulcea.
Cheltuielile pentru armament în Uniunea Europeană vor atinge un nou record în acest an, ajungând la 381 de miliarde de euro, a anunţat marţi Agenţia Europeană de Apărare (AEA), relatează Agerpres.
Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a comentat declarația președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, conform căreia aliații ar putea desfășura trupe pe teritoriul Ucrainei, dupăîncheierea conflictului.
Republica Cehă va închiria 12 avioane de vânătoare de tip JAS-39 Gripen din Suedia după anul 2027. Ministerul Apărării a semnat astăzi (01.09.2025) un acord de prelungire a contractului de închiriere până în 2035 pentru 16,695 miliarde de coroane cehe (670 de milioane de euro), inclusiv TVA. Ministerul a informat despre acest lucru pe site-ul său. Guvernul a discutat oferta la sfârșitul lunii iunie.
Balticii își continuă tradiția de pragmatism, concret și fezabil privind Ucraina. Gitanas Nauseda, președintele Lituaniei, a declarat, luni – 1 septembrie, că aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană este atât o necesitate strategică, cât și o obligație morală, precum și o parte a viitoarelor garanții de securitate ale țării.
