Doar că acest lucru s-a schimbat după ce istoricul și diplomatul dr. Ilie Schipor, fost diplomat în capitala Federaţiei Ruse, a publicat volumul "Destinul tezaurului României. Argumente din arhivele ruse", sub susținerea Băncii Naționale a României.
Ilie Schipor a reușit cu multă determinare să urmărească traseul Tezaurului României, aducând dovezi irefutabile, provenite tocmai din arhivele ruse.
Parcurgând cartea menționată, veți observa imediat volumul copleșitor de documente, multe secretizate, pe care autorul le prezintă scanate și traduse din limba rusă, în cei șase ani pe care i-a petrecut prin arhivele rusești. Munca a fost una de sisif mai ales în contextul în care multe documente sunt încă secretizate. Dar chiar și cele „scăpate” de acest statut, aduc o lumină cât se poate de clară asupra destinului Tezaurului României.
Dar mai întâi sunt necesare câteva clarificări cu privire la Tezaurul evacuat de Regatul României în (încă pe atunci) Imperiul Țarist, în contextul „căderii” Bucureștiului în timpul Primului Război Mondial.
Vorbim de două transporturi, în decembrie 1916, și în vara anului 1917. Evacuarea Tezaurului s-a făcut la presiunea părții ruse.
* Un prim transport a fost în decembrie 1916 și a reprezentat rezerva de aur a României. Au fost transportate la Moscova 1.738 casete cu aur al Băncii Naţionale, în valoare de 314.580.456,84 milioane lei, şi două casete cu bijuteriile Reginei Maria, în valoare declarată de 7 milioane lei. Sigilate, cu toate documentele internaționale parafate, acestea au fost depuse în tezaurul Băncii de Stat a Rusiei, aflat în Sala Armelor din Kremlin.
* Un al doilea transport a avut loc în iulie 1917 și era reprezentat de bunurile patrimonial-culturale și arhivistice ale României. E vorba de 188 de casete cu aur şi cu alte valori ale Băncii Naţionale. Valoarea declarată a celor 188 casete era de 1.594.757.083 lei.
Evacuarea Tezaurului s-a făcut la inițiativa și chiar la presiunile militare și politice ale părții ruse, cu implicarea directă a țarului Nicolae al II-lea, lucru pe care autorul îl dovedește prin nenumăratele telegrame dintre diplomați și generali ruși. Motivația o reprezenta strângerea și mai mult a legăturilor dintre cele două state, în contextul Marelui Război și situației dificile prin care trecea România.
Interesant e că dacă depozitarea, inventarierea și aparatul greoi birocratic s-a făcut prin factorul politic - anume Comisia Zasiadko, generalii ruși de la Petrograd, Moghilev și Iași au fost cei care au convins autoritățile române, folosind chiar elemente de presiune, să efectueze transferul, având în vedere „iminenta cădere a frontului de pe Carpați”.
Armata rusă a fost cea care s-a ocupat cu asigurarea garniturii transportului valorilor aparținând BNR, paza militară fiind asigurată de aceasta, cât și descărcarea aurului românesc în Sala Armelor de la Kremlin. Având în vedere și implicarea generalilor ruși în convingerea autorităților române să efectueze cât mai urgent evacuarea Tezaurului, am putea spune că Tezaurul României a fost o operațiune a Armatei ruse, mai mult decât una diplomatică.
Regele Ferdinand si Regina Maria, pe front in timpul Primului Razboi Mondial
Transporturile au avut loc în decembrie 1916 și iulie 1917, în timp ce sechestrarea tezaurului, de către autoritățile bolșevice care au preluat puterea după Revoluția din Octombrie 1917 a avut loc pe data de 13 ianuarie 1918, în baza unei Hotărâri a Sovietului Comisarilor Poporului, care prevedea nu doar că „toate relațiile diplomatice cu România sunt rupte” ci și faptul că „Ambasada și toți agenții autorităților române sunt expulzați peste graniță”. Mai mult, „fondul de aur al României care este deținut la Moscova este intangibil pentru oligarhia română. Consiliul Comisarilor ia asupra sa toată răspunderea pentru conservarea acestui fond și remiterea acestuia în mâinile poporului român”.
Trebuie să menționăm că acesta este singurul caz din istorie în care o rezervă de aur este încredințată cu toate actele și garanțiile internaționale necesare, unui alt stat cu titlul că rezerva va fi returnată, dar obligaţiile asumate nu au mai fost respectate.
Autorul demonstrează în volum, cu documente rusești, că în primii doi ani și jumătate de la predarea Tezaurului, acesta se regăsea în proporție de 99.97% în inventarele aflate în incinta Băncii naționale din Republica Sovietică Federativă Socialistă Rusă. În pofida faptului că o parte din aurul BNR a fost mutată dintr-o parte în alta, documentele demonstrează nu doar faptul că el exista, dar era aproape în întregime intact. Încă.
Apoi rezerva de aur a BNR a început să dispară. Și nu doar din documente. Între 1920 și 1921, lipsea aproximativ 10.65% din Tezaurul României predat rușilor în februarie 1917.
Aici trebuie să menționăm un paradox. Vladimir Ilic Lenin a fost cel care a solicitat în repetate rânduri evitarea utilizării Tezaurului României pentru acoperirea nevoilor valutare a Rusiei sovietice, care se scufunda în criza pecetluită de Marele Război și războiul civil care a urmat. Lenin e cel care a dispus sechestrarea Tezaurului, dar tot el era cel care ar fi dorit să îl utilizeze ca monedă de schimb în „chestiunea Basarabiei”.
Însă după 1922 - an care coincide cu incapacitatea lui Lenin de a mai lua decizii politice din cauza bolii și criza în care se scufunda Rusia sovietică - din aurul BNR au fost făcute plăți greu de calculat și estimat, documentele fiind încă secretizate.
Lev Troțki, adresându-se Armatei Roșii în timpul Războiului Civil Rus, sursă foto: The Guardian
Ce e cert e că autorul prezintă documente din arhivele ruse care atestă faptul că dacă la începutul anului 1922, 73.79% din aurul românesc evacuat la Kremlin în 1918 - adică 87.074.501,05 din echivalentul celor 118.000.000 ruble aur - evacuat la Kremlin se afla la ruși, la finalul anului 1924 în depozitele bancare ale Rusiei sovietice mai existau aproximativ 35 de milioane ruble aur din cele 118 milioane ruble aur estimate la evacuarea din 1916.
Cele 35 de milioane de ruble aur rămase din rezerva de aur a României evacuată la Moscova în 1916 au fost transferate efectiv în rezerva de aur sovietică.
La șapte ani de la confiscarea aurului românesc - 13 ianuarie 1918 -, în documente din arhivele ruse „nu mai există nicio referire directă la existența faptică sau scriptică a Tezaurului bancar al României evacuat în decembrie 1916 la Moscova”, demonstrează istoricul Ilie Schipor, cu documente din arhivele ruse.
O soartă identică a avut-o și cel de-al doilea transport al Tezaurului României, care a plecat spre Moscova pe 28 iulie 1917 și care avea o valoare declarată de 6.5 miliarde lei-aur, constând în valori ale BNR și ale Casei de Depuneri și Consemnațiuni, bunuri din Tezaurul cultural-artistic și arhivistic al României.
Autorul semnalează însă o diferență substanțială. Dacă deciziile privind Tezaurul BNR - evacuat în 1916 - au fost luate de SNK, organul suprem al puterii executive și administrative în URSS, „toate hotărârile referitoare la Tezaurul cultural-artistic și arhivistic al României sechestrat la Moscova au fost luate de Biroul Politic al CC al Partidului Comunist” din URSS.
E important să facem câteva precizări în legătură cu așa-zisele restituiri din 1935 și 1956.
În pofida propagandei comuniste din România socialistă, care în 1956 „mulțumea” sovieticilor pentru restituirea intactă și integrală a Tezaurului României, această așa-zisă restituire a însemnat, potrivit documentelor aflate în arhivele ruse, doar 34.09% din bunurile patrimoniale din platină, aur și argint transportate în 1917, nicidecum din rezerva de aur evacuată în 1916 la Moscova și „dispărută” șapte ani mai târziu.
Mai mult, din acest procent de 34.09% din patrimoniul cultural-artistic și bisericesc, nu i-au fost returnate României niciunul din „cele 372 obiecte de mare valoare confecționate din platină (care cântăreau 6.971 de kg), cu excepția celor două etaloane returnate, la sfârșitul anului 1922”. Ceea ce au returnat rușii în 1956 erau, de fapt, în marea majoritate, bunuri de mici dimensiuni.
Practic, în 1956, România a primit doar „13.17% din masa celor 17.645 obiecte confecționate din aur inventariate în 1923-1924, respectiv 20.80% din cele 35.511 piese de patrimoniu realizate din argint și doar 3.70% din pietrele prețioase depuse la Moscova în vara lui 1917”.
Din nou trebuie subliniat, niciun gram din rezerva de aur care a fost transferată în primul transport din 1916.
Încoronarea Regelui Ferdinand și a Reginei Maria, pe 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, ca suverani ai tuturor românilor
Cert e că cele 162 de documente prezentate de Ilie Schipor în volum, majoritatea inedite și publicate pentru prima oară, spulberă multe mituri cu privire la destinul Tezaurului României, evacuat la Moscova în 1916 și 1917 și sechestrat în 1918, ulterior delapidat de partea rusă în anii 1920.
Faptul că tezaurul a fost folosit pentru finanțarea mișcării comuniste din perioada interbelică nu cred că poate sta în picioare. Valoarea sa uriașă și problemele mari, inclusiv de ordin financiar, cu care se confrunta micuța și pe atunci insignifiant mișcare comunistă română din perioada interbelică nu susțin în niciun fel teoria. Lipsesc evident și documentele care să ateste teza.
Tezaurul nu a fost folosit de regimul țarist sau Guvernul provizoriu rus, există documente clare care îi duc urma până în 1924. La fel de falsă precum e restituirea către România a aurului BNR în 1935 și/sau 1956 e și teza privind restituirea bijuteriilor Reginei Maria.
În ceea ce privește cele două casete cu bijuterii ale Reginei Maria, autorul prezintă în lucrare un document extrem de interesant, care arată că în 1919 un comisar sovietic, pe nume Iacob Stanislavovici Ganețki, „a ridicat valorile (briliantele) familiei regale și o parte din bancnote”. Documentul e deosebit de important mai ales din perspectiva faptului că istoricii ruși susțin teoria potrivit căreia în 1918 bijuteriile Reginei i-au fost predate ambasadorului Constantin Diamandi, arestat, eliberat și expulzat din Rusia în ianuarie 1918. Iată cum, însemnele din jurnalul Reginei Maria, cu privire la dispariția bijuteriilor și niciodată recuperarea lor, sunt confirmate chiar de documentele aflate în arhivele ruse.
În ceea ce privește rezerva de aur documentele indică faptul că în României nu i-a fost returnat niciun gram din rezerva de aur evacuată în 1916, iar ultima parte a aurului românesc a fost utilizată la mijlocul anilor 1920 pentru mărirea capitalului Băncii Poporului al URSS.
Prin documentele prezentate de Ilie Schipor, cu privire la destinul Tezaurului României, autorul spulberă poate cel mai invocat mit cu privire la destinul aurului românesc: Lipsa de documente oficiale, invocată mereu de partea rusă în cadrul Comisiei ruso-române. Deși istoricii nu au acces la sute de alte documente despre destinul Tezaurului, care se află secretizate în fonduri de arhivă chiar și la mai bine de 100 de ani de la evenimente, documentele prezentate în volum, toate din arhivele ruse, „scăpate” de secretizare, sunt concludente cu privire la destinul aurului românesc.
E pentru prima oară când un volum urmărește, la un nivel chirurgical, destinul Tezaurului României, cu sute de documente provenite chiar din arhivele ruse. O lucrare a cărei traducere în mai multe limbi devine imperioasă.
Notă: E important de menționat că toate cifrele, datele și informațiile prezentate în acest material sunt susținute de documente publicate în volumul "Destinul tezaurului României. Argumente din arhivele ruse", care se regăsesc și pot fi consultate în carte.
Sursă text: Ilie Schipor, „Destinul tezaurului României. Argumente din arhivele ruse", Editura Oscar Print, 2021
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Narativul Federației Ruse despre cel de-al Doilea Război Mondial plasează Moscova în tabăra victimelor, respingând responsabilitatea Uniunii Sovietice în ceea ce privește declanșarea conflagrației mondiale.
Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat Parchetul General în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii de către foşti ofiţeri de Securitate şi Miliţie, care au recrutat mii de elevi în ultimele două decenii ale dictaturii comuniste din România.
Nu e niciun secret că pentru ruși cel de-al Doilea Război Mondial a început la 22 iunie 1941, odată cu Operațiunea Barbarossa - invazia Uniunii Sovietice de către Germania nazistă.
Viaţa în libertate şi pace nu trebuie niciodată să fie considerată un lucru asigurat, a declarat sâmbătă preşedinta Slovaciei, Zuzana Caputova, cu prilejul Zilei Victoriei împotriva nazismului, relatează Agerpres, care citează agenţia TASR.
Pe 30 aprilie 1945, în plină Bătălie a Berlinului, Adolf Hitler se sinucidea în buncărul său. Soarta Germaniei naziste era de mult pecetluită, Fronturile de Vest și de Est ajunsese atânc în teritoriul german, iar prăbușirea Reich-ului, o chestiune de zile.
Teoriile conspiraționiste au vândut mereu, acaparând publicul însetat de mister. Fie că vorbim de extratereștrii antici, moartea lui Hitler, pasul lui Neil Armstrong pe Lună sau doborârea turnurilor gemene World Trade Center, succesul conspiraţiilor este garantat. Mai ales că apostolii acestor teorii îmbină fapte reale cu pură imaginație. Însă ele rămân doar teorii puerile fără să atingă statutul de adevăr istoric.
Eliberarea oraşului Oradea şi instaurarea administraţiei româneşti, în urmă cu 102 ani, vor fi celebrate marţi în condiţii speciale, din cauza restricţiilor impuse de pandemia de COVID-19, doar prin glasul clopotelor din bisericile româneşti şi prin ofranda coroanelor de flori ce vor fi depuse la Statuia generalului Traian Moşoiu.
Operațiunea Dynamo sau evacuarea miraculoasă de la Dunkirk a reprezentat o parte a Bătăliei Franței în cel de-al Doilea Război Mondial.
Locotenentul (rtr) Gheroghe Bădulescu a fost printre puținii veterani de război care a luptat la Cotul Donului și care se mai afla în viață în 2021. Din păcate, Nea Gheorghiță a trecut pragul acestei lumi.
În urmă cu două zile, trei cercetători CNSAS au cerut ministrului Apărării Naţionale, Nicolae Ciucă, o decizie urgentă prin care să dispună restituirea tuturor documentelor aparținând fostei Securități, deoarece MApN ar fi trimis selectiv anumite fonduri arhivistice către CNSAS, existând astfel o lipsă de voință în restituirea în integrum a arhivelor. Între timp, MApN a venit cu o primă reacţie, precizând că toate documentele ce privesc fosta securitate au fost trimise CNSAS, cu excepția celor a căror dezvăluire ar putea aduce atingere securității naționale.
Frumoasa Bucovină de Nord, a Luceafărului Mihai Eminescu și a multor altor mari români, a fost martora, acum 80 de ani, pe 1 aprilie 1941, unui odios masacru despre care și azi mai căutăm adevăruri.
Pe data de 31 martie 1995, în urmă cu exact 26 de ani, avea loc cea mai mare catastrofă aviatică din istoria României. Atunci, la Balotești, o aeronavă Airbus de tip A310-324, s-a prăbușit în apropierea aeroportului Otopeni. În urma tragediei nu au existat supraviețuitori.
Sunt 103 de ani de când „Sfatul Țării” vota la 27 martie 1918, Unirea Basarabiei cu Regatul României.
23 martie 1999. 22 de ani de la una dintre cele mai controversate acțiuni NATO. Alianța ia decizia să bombardeze Serbia, pe atunci parte a Republicii Federative Iugoslavia, decizie cunoscută ca ”Operațiunea Allied Force”. Atacul NATO a început în 24 martie 1999.
Ocupația sovietică a fost cea mai lungă ocupație pe care a suportat-o țara noastră în ultimii 300 de ani. Ea s-a întins pe o perioadă de 14 ani, din 1944 până la retragerea Armatei Roșii în 1958.
Ultimul mare război în care China a fost implicată este conflictul chino-vietnamez din 1979. Sigur că de atunci au trecut foarte mulți ani iar Armata de Eliberare a Poporului s-a schimbat și tehnologizat radical.
Portavioanele au reprezentat întotdeauna o necesitate pentru SUA. Încă din anii 1930 inginerii au încercat să dezvolte o tehnologie care să permită lansarea avioanelor de pe mare fără a avea o pistă. Astfel a luat naștere sistemul Brodie care permitea lansarea și recuperarea avioanelor cu ajutorul unor cabluri.
Se întâmpla pe 15 aprilie 1969, când o aeronavă de tip MiG-21 a Coreei de Nord a doborât un avion de recunoaștere și supraveghere de tip EC-121 al Statelor Unite ale Americii.
Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a evidenţiat rolul jucat de ultimul lider sovietic, Mihail Gorbaciov, în istoria ţării sale şi a lumii, felicitându-l marţi cu prilejul împlinirii a 90 de ani de viaţă, transmite EFE.
Mihail Gorbaciova va împlini anul acesta, pe 2 martie, vârsta de 92 de ani. Gorbaciov a fost ultimul lider al Uniunii Sovietice și secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Zeci de mineri care protestează în subteranul Minei Lupeni din Valea Jiului au anunţat, duminică seara, că sunt dispuşi să intre în greva foamei, în cazul în care revendicările lor nu vor fi soluţionate prin negocierile dintre liderii sindicali.
Ion Mihai Pacepa a fost cel care i-a aplicat una din cele mai dure lovituri lui Nicolae Ceaușescu, atât pe plan extern, cât și pe plan intern, după ce a dezertat în SUA în 1978.
Pe data de 9 februarie 1965, acum 56 de ani, în timpul Războiului din Vietnam, primele trupe americane combatante terestre au fost trimise în Vietnam.
În noaptea dintre 6 spre 7 februarie 1941, localitatea Lunca Prutului din Ținutul Herței înregistrează unul din cele mai sângeroase momente ale românilor din Nordul Bucuvoinei, azi teritoriul Ucrainei: Masacrarea cetățenilor români care încercau să treacă granița în Regatul României, de pe teritoriile ocupate de trupele lui Iosif Stalin.
Pe data de 5 februarie 1953 s-a stins din viață unul din cei mai mari lideri politici ai României, Iuliu Maniu. Coincidență, la exact 10 ani distanță de când Iuliu Maniu a trecut pragul acestei lumi, o altă personalitate marcantă a vieții politice românești a decedat tot în închisorile comuniste: E vorba de un alt țărănist - Ion Mihalache.
O fostă secretară a unui lagăr de concentrare nazist a fost pusă sub acuzare pentru complicitate la crime în câteva mii de cazuri, a anunţat vineri justiţia germană, deschizând astfel calea pentru un viitor proces, relatează AFP.
În urmă cu 76 de ani (4-11 februarie 1945) avea loc celebra conferință de la Yalta, din Crimeea. Atunci, preşedintele american, Franklin D. Roosevelt, premierul Regatului Unit, Winston Churchill, şi conducătorul sovietic, Iosif Stalin s-au întâlnit și au „desenat” Europa într-un moment în care înfrângerea Germaniei naziste era cât se poate de clară.
La finalul lunii ianuarie 106, deci exact acum 1915 ani, celebrul arhitect Apolodor din Damasc a finalizat complet construcția Podului lui Traian.
Pe data de 29 ianuarie 2015 se stingea din viață, la 96 de ani, Alexander Vraciu, de origine română, fost ofițer în US Navy, considerat unul dintre eroii americani în cel de-al Doilea Război Mondial.
Președintele Vladimir Putin a solicitat un pachet legislativ care să interzică comparația între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, potrivit unui comunicat al Kremlinului.
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
Invalidând calculele strategice care au dictat politica de apărare americană în ultimele decenii, președintele Donald Trump a anunțat, pe 27 noiembrie 2025, o decizie care remodelează doctrina de descurajare a Statelor Unite: achiziția de noi bombardiere B-2 Spirit.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Președintele american Donald Trump a anunțat pe 18 noiembrie, în timpul vizitei prințului moștenitor saudit Mohammed bin Salman la Casa Albă, aprobarea sa de a vinde avioane de vânătoare stealth avansate F-35 către Riad, ca parte a unui acord strategic de apărare care include și achiziționarea a 300 de tancuri Abrams fabricate în SUA, o mișcare care consolidează parteneriatul de apărare dintre Statele Unite și Arabia Saudită.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
De la începutul războiului din Ucraina, Marea Neagră a devenit mai mult decât o simplă întindere de ape, ci o tablă de șah minată, unde regulile navigației internaționale sunt rescrise de nevoia Rusiei de a-și finanța războiul și de incapacitatea comunități internaționale de a opri complet acest flux.
Într-o perioadă în care atenția globală este fixată pe linia frontului din estul Ucrainei, o altă bătălie, mai subtilă dar infinit mai periculoasă, se desfășoară în spațiul aerian al nordului Europei. Fotografiile recente publicate de Forțele Aeriene Suedeze, surprinzând un bombardier strategic rusesc Tu-22M3 deasupra Mării Baltice dezvăluie o realitate incomodă pentru strategiile de apărare ale NATO: Rusia nu doar că își menține capacitatea de proiecție a forței nucleare și convenționale, dar reușește să-și regenereze flota de bombardiere în ciuda sancțiunilor, testând reacţia statelor baltice şi scandinave.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Negocierile dintre Sudan și Rusia pentru achiziția de avioane de luptă Su-30 sau Su-35 au depășit stadiul de simplă tranzacție militară, transformându-se într-un troc strategic definitoriu pentru viitorul Africii de Nord-Est.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
Dezvăluirile recente din presa britanică, potrivit cărora Donald Trump i-a trimis pe Steve Witkoff și Jared Kushner la Moscova pentru a pune pe masa Kremlinului recunoașterea controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate, confirma în continuare cum se raportează azi Statele Unite la conflictul din Ucraina.
Țările din întreaga lume cheltuiesc sume enorme pentru achiziționarea și fabricarea de arme pentru a-și menține securitatea națională, a descuraja potențialele amenințări și a-și demonstra puterea la nivel regional și global. Cheltuielile militare reflectă nu numai prioritățile de apărare ale unei țări, ci și ambițiile sale tehnologice, alianțele strategice și considerațiile geopolitice.
Sub pretextul unei ofensive tehnice împotriva cartelurilor de droguri, Statele Unite redesenează arhitectura de securitate din America Latină. Acordul recent semnat de SUA cu Republica Dominicană este considerat de experţi ultima piesă dintr-un dispozitiv militar masiv care, privit de sus, seamănă izbitor cu o blocadă navală și aeriană în jurul regimului de la Caracas.
Cooperarea tehnologică dintre Israel și România pare să fi generat nu doar un produs competitiv, ci și un precedent important pentru implicarea industriei românești.
Polonia nu mai așteaptă de mult timp ca securitatea europeană să fie desenată în cancelariile vestice, ci își construiește metodic statutul de pilon central al NATO pe Flancul Estic. Semnarea recentului contract pentru rachetele AIM-120D-3 este o altă declarație de intenție despre cum va arăta doctrina de apărare a Poloniei în următorul deceniu.
Rusia a primit o nouă propunere de încetare a conflictului, iar discuțiile cheie svor avea loc la Moscova.
Guvernul a transmis că premierul Ilie Bolojan a luat act de demisia ministrului Apărării Ionuț Moșteanu.
O dronă de tip MQ-9 Reaper prăbușită în aceste zile a fost de fapt doborâtă de US Army, lucru confirmat de forțele armate ale Statelor Unite ale Americii.
Compania italiană Leonardo se pregătește să prezinte o nouă tehnologie de apărare aeriană care ar trebui să contribuie la integrarea unor scuturi antirachetă, precum Iron Dome israelian.
Ministrul Apărării Ionuț Moșteanu a demisionat din funcție.
În această dimineață, ofițeri ai Biroului Național Anticorupție din Ucraina și ai Procuraturii Speciale Anticorupție efectuează percheziții la reședința șefului Cabinetului Președintelui, Andrii Yermak, din cartierul guvernamental, a relatat NABU.
„NABU și SAPO desfășoară acțiuni de investigație (percheziții) la sediul Președinției Ucrainei. Acțiunile de investigație sunt autorizate și se desfășoară în cadrul anchetei”, se arată în raportul citat de media ucrainean.
Ministerul rus al Apărării a anunțat că, pe 27.11.2025, două bombardiere cu rază lungă de acțiune de tip Tu-22M3 aparținând Forțelor Aerocosmice ale Federației Ruse au efectuat un zbor planificat deasupra apelor neutre ale Mării Baltice.
Statul Major General al armatei ucrainene a comunicat despre două atacuri efectuate în cursul nopţii de joi spre vineri, primul vizând o rafinărie din regiunea rusă Saratov (Districtul federal Volga, la graniţa cu Kazahstanul), al doilea vizând aerodromul Saki, din peninsula Crimeea, anexată ilegal de Moscova în 2014, relatează agențiile Agerpres și EFE.
