Deciziile politice eronate și lacomele aspirații geostrategice ale marilor puteri care au eșuat să prevadă uriașa catastrofă au fost cauzele principale.
Desigur, un conflict era inevitabil în condițiile în care fiecare dintre puterile decizionale ajunseseră la o balanță îngrijorabil de echilibrată de forță. Însă la mai bine de 100 de ani de la startul conflictului putem sublinia cu tărie culpabilitatea comună. Trecând peste factorii care au împins națiunile spre o conflagrație mondială, Marele Război a avut consecințe devastatoare. Milioane de oameni și-au pierdut viața, milioane de destine și-au schimbat cursul. Viața după patru ani de război nu mai putea fi niciodată aceeași. Pe plan politic imperii seculare au plătit prețul suprem iar granițele statelor europene și implicit ale Europei au fost radical schimbate.
28 iunie 1914, Sarajevo. O zi liniștitoare de vară prevedea o catastrofă. Balcanii au stat mereu pe un butoi de pulbere, însă la 28 iunie 1914, lucrurile au degenerat. Moștenitorul Imperiului Austro-Ungar, Arhiducele Franz Ferdinand care efectua o vizită la Sarajevo era împușcat mortal de tânărul Gavrilo Princip, un sârb născut în Bosnia care făcea parte dintr-o grupare radicală catalogată teroristă.[1] Acest regretabil și regretabil și condamnabil act nu a reprezentat decât motivul.
Austro-Ungaria în vederea obținerii unor avantaje stategice cât și politice trimitea un ultimatum Serbiei. Era necesară evident o reacție extrem de dură, dar Austro-Ungaria nu se va opri aici. Serbia a acceptat ultimatumul în proporții covârșitoare, dar cu toate acestea Austro-Ungaria care căuta războiul cu tot dinadinsul și care avea în spate o mare putere precum Germania, ce nu a știut să o controleze, ba dimpotrivă îi legitima acțiunea, declară război Serbiei.
Conflictul putea fi evitat și se putea încheia cu o victorie diplomatică austro-ungară, dar nu s-a dorit.[2] El a fost alimentat și provocat de decizii politice eronate, atât din partea Germaniei și a Austro-Ungariei cât și din partea Occidentului și a Imperiului Țarist care se aflau în spatele Serbiei. Toată lumea considera războiul inevitabil însă nimeni nu anticipa că el se va întinde pe patru ani. La prima vedere Serbia pare cea mai puțin responsabilă, însă la o scară mai mică Serbia se identifică și ea cu un caz de imperialism prin construirea ’’Marii Serbii” și a unui stat a slavilor sudici. Iar violențele de care Serbia a dat dovadă sunt înspăimântătoare. De la vărsările de sânge din Bosnia și Kosovo până la asasinarea regelui Alexandru Obrenovici și a soției sale din anul 1903.[3]
Imperiul German, susținere necondiționată pentru Austro-Ungaria
Să ne întoarcem privirea către Germania pentru a încerca să înțelegem motivul pentru care aceasta a susținut Austro-Ungaria și nu a făcut absolut nimic pentru a evita conflictul. Pentru că dacă cel „de-al doilea Reich” nu îi oferea Austro-Ungariei o sigurață politică și mai ales militară, cea din urmă în mod cert accepta semnarea ultimatumului trimis către Belgrad.
Motivul constă în faptul că Reich-ul era convins că este o chestiune de timp până când Franța va ataca. În plus, trăia sub complexul poziției strategice. Aflată în centrul Europei între Franța și Imperiul Țarist, pericolul era iminent. Nemții erau tot mai speriați de modernizarea Rusiei și în special de completarea rețelei sale de căi ferate. De partea cealaltă, în vest, Franța reprezenta un pericol iminent. Un inevitabil conflict.
Războiul pe două fronturi cauzat de poziția strategică și mai ales de alianța dintre Franța și Rusia, le dădea fiori. Așa cum au decurs lucrurile, pentru germani, războiul pe două fronturi a fost inevitabil. Această frustrare a celor două fronturi, nemții o vor trăi și în al Doilea Război Mondial. Germania a considerat că alianța dintre francezi și ruși are menirea să încercuiască Reich-ul. Probabil avea toate motivele să creadă asta. A jucat însă o carte riscantă și din păcate pentru ea, necâștigătoare. Germanii au mers pe premisa că dacă tot răzoiul era inevitabil, măcar să înceapă acum.[4] Fără sprijinul Imperiului German, militar și politic, acordat Austro-Ungaria și fără ca Imperiul Țarist să intervină în favoarea Serbiei, cu siguranță războiul mondial se amâna. Atât Imperiul German cât și cel Țarist au jucat oarecum același rol, dar fiecare având motive diferite. Probabil că lăsate singure Austro-Ungaria și Serbia nu ar fi ajuns la un conflict armat. Iar dacă ar fi ajuns, nu e deloc sigură impunerea Austro-Ungariei însă este sigură amânarea catastrofei mondiale.
„Blitzkrieg - războiul fulger”, produs al Primului Război Mondial
Așadar, Imperiul German devenea vioara principală. El va conduce ofensiva. Și o va conduce spre un paradox istoric. Va pierde războiul după ce va reuși să închidă un front. Întorcându-ne la Marele Război, acum în timpul Primului Război Mondial, ia naștere termenul de „blitzkrieg” – război fulger. El este produsul evitării unui război pe două fronturi. O soluție simplă și aparent genială, planul „von Schlieffen” - după numele Șefului Statului Major al Armatei Imperiale între 1891 și 1905 - trebuia să scoată Franța din război înainte ca înceata mașinărie de luptă rusească să se pună în mișcare.
Totul trebuia pus în aplicare cu o esențială rapiditate. Astfel, în drumul spre Franța, Olanda și Belgia, state neutre au trebuit sacrificate. O acțiune dezastruoasă din punct de vedere diplomatic însă esențială din punct de vedere militar. Considerând că Belgia oricum nu își va păstra neutralitatea și ar fi mers de mână cu Franța, ea a fost sacrificată și invadată.[5] Rezultatul nu a generat decât un succes parțial, germanii au ajuns la câțiva zeci de kilometrii de Paris până pe râul Marna. Planul însă a eșuat, francezii rezistând mai bine decât anticipaseră nemții iar rușii s-au mobilizat mai rapid. La cererea expresă a Franței, Imperiul Țarist a declanșat atacul asupra Prusiei Orientale. Era clar și pentru nemți că Marele Război devenise un război lung și de uzură.
Paradoxul pentru germani începe la 3 martie 1918 după ce este semnat între Imperiul German și Rusia, aflată în plin proces de bolșevizare după ce nemții îl ajută pe Lenin să preia puterea, tratatul de la Brest – Litovsk.
La finele lui 1917 Rusia iese din război iar tratatul mai sus amintit este unul dezastruos și semăna mai mult cu o capitulare. Imperiul Țarist, care la 1917 avea să fie lovit de revoluția bolșevică și de instaurarea comunismului sub comanda lui Lenin, se prăbuşeşte. Pierde un sfert din populație, cam tot atât din capacitățile integral industriale și cea mai mare parte a resurselor miniere. Pe teritoriul eliberat erau în curs de formare mai multe state independente sau semi-idependente. Amintim Finlanda, Polonia, Lituania, Letonia, Estonia sau Ucraina (devenită ulterior și obsesia URSS). Preț de două decenii, acestea au cunoscut independeța, mai puțin Ucraina, restul au scăpat de jugul bolșevic.[6]
Așadar, Germania pierde un război pe care îl câștigase pe jumătate după ce reușise să își înfrângă complexul unui război pe două fronturi prin închiderea frontului din Est. Și îl va pierde în doar câteva luni. Însă chiar dacă la momentul respectiv părea neașteptată, înfrângerea Germaniei după ce a reușit să îngenuncheze Rusia poate fi explicată.
Cauzele înfângerii germane în Primul Război Mondial
Nemții au reușit să închidă frontul de Est iar în iunie 1918 începea ofensiva pe frontul de Vest. Cutremurător, în 11 noiembrie 1918, Imperiul German capitulează.
Dacă aruncăm un ochi pe hartă să găsim motivele, ne întoarcem din nou la poziția geostrategică. Reich-ul se afla în centrul Europei înconjurat de state ostile care erau unite prin alianțe politice și militare. Pe lângă eterna frustrare a războiului pe două fronturi Imperiul German s-a luptat și cu inferioritatea pe care o avea față de Marea Britanie. Prin condiția ei insulară, Marea Britanie era invulnerabilă în fața tăvălugului nemțesc. Iar germanii au râvnit la un asemenea statut. Acțiunile lor au atras însă atât SUA cât și Marea Britanie în război. Privind cu jind spre Regatul Unit, Imperiul German a investit enorm în flotă. Această politică a atras, involuntar bineînțeles, Marea Britanie în război deoarece își simțea amenințată supremația maritimă, dar pentru englezi a contat mult și invadarea Belgiei a cărei independeță era foarte importantă pentru guvernul britanic.
Un alt factor la fel de important care a condus la înfrângere a fost războiul submarin. În ianuarie 1917 tandemul Hindenburg – Ludendorf impun împăratului și cancelarului declanșarea războiului submarin nelimitat ca răspuns la blocada britanică. Flota germană de submarine începea să scufunde navele de război, dar și navele comerciale atât inamice cât și neutre. Inițial a fost un succes apoi din tonajele scufundate au început să scadă simțitor. Urmarea a fost intrarea Statelor Unite în război. Bineînțeles, ele ar fi intrat oricum, însă războiul submarin a grăbit intrarea.[7]
La cauzele înfângerii se adaugă și situația aliaților. Țări precum Italia și inițial și România erau tentate să intre în război alături de Reich, dar erau atrase și de câștigurile teritoriale de pe seama Austro-Ungariei. În plus, de multe ori Germania a fost nevoită să suplinească lipsa aliată până și pe cea a Austro-Ungariei. Muribundul Imperiu Otoman nu i-a putut asigura nicio revigorare militară. Germania era singură în fața unei extraordinare coaliții, iar Austro-Ungaria nu s-a dovedit, bineînțeles, cartea câștigătoare.
Însă poate motivul principal pentru care Imperiul German a pierdut un război pe care îl câștigase pe jumătate a fost moralul efectivelor. Trupele germane nu mai puteau face față. Cu toate că războiul era pe jumătate câștigat pierderile au fost imense. A fost un conflict care se preconiza că se va întinde pe maximum câteva luni. Însă s-a întins pe patru ani. Situația armatei germane era mai mult decât precară. Lipsa de motivație și iminenta criză care va veni și-au spus cuvântul. Nimeni nu mai voia să lupte. Probabil că dacă Imperiul German ar fi închis frontul de Est mult mai rapid, cea de-a a doua ofensivă spre Occident ar fi fost un succes. Dar situația în care se afla armata Reich-ului și criza din Imperiu au dus la înfângerea necondiționată.
Deznodământul l-a reprezentat capitularea Imperiului German și semnarea tratatelor de la Versailles.
După Tratatul de la Versailles, Germania pierdea 13% din teritoriu și 10% din populația Reich-ului. Criteriul lingvistic a reprezentat moneda de împărțire a Europei de către învingători. A fost politica gândită şi impusă de preşedintele SUA, Woodrow Wilson. Excepție au făcut Alsacia și Lorena care au fost recuperate de Franța cu toate că populația era majoritar germană. La fel se întâmplă și în Austria și Boemia (Cehia) unde nemții reprezentau principalul nucleu. Alipirea acestora Germaniei ar fi însemnat un real câștig atât pe plan economic cât și pe plan demografic pentru o Germanie învinsă.
În plus Reich-ul pierdea toate coloniile din Africa care au fost în majoritate împărțite între Anglia și Franța. Cu toate că nu reprezentau o mare importanță acestea sunt rezultatul unei umilințe în numele căreia Germania era nevoită să se încline în fața puterilor coloniale, Franța și Regatul Unit. Armata fusese redusă la 100.000 de soldați iar măsurile economice erau severe. Culmea absurdului o reprezintă plata de război de 132 de miliarde de mărci – aur (redusă ulterior peste câțiva ani).[8]
Imperiul German a plătit prețul suprem Marelui Război. La fel s-a întâmplat și cu Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman și Imperiul Țarist.
A fost un război cu conotații colosale care a remodelat granițele Europei. Conflictul a dat naștere naționalismului extremist și a schimbat politica în întreaga Europă și nu numai. Trecând peste aceste aspecte, pe lângă cauze și consecințe, în tratatele de pace de la Versailles se regăsesc și germenii celui De-al Doilea Război Mondial. Acum va lua naștere și mitul înfrângerii Reich-ului din cauza evreilor. Aceşti factori se regăsesc şi sunt uşor de sesizat şi în lucrarea lui Adolf Hitler, Mein Kampf –Lupta Mea. Totalitatea lor va rezulta peste doar câţiva ani într-un nou război mondial. Copiii a căror părinți au murit în Primul Război Mondial, vor muri tot cu ordinul milioanelor pe fronturile celui de-al Doilea Război Mondial.
Marele Război a amprentat întreaga Europă iar ecourile sale le auzim și le simțin și azi, după mai bine de un secol.
Note:
[1] Mânea Neagră cunoscută și sub numele de Unitate sau Moarte a fost o grupare naționalistă și extreminstă care a luat naștere în Regatul Serbiei în anul 1901
[2] Lucian Boia, Tragedia Germaniei. 1914-1945, Editura Humanitas, București, 2012, pp. 66-67
[3] Ibidem, p. 69
[4] Lucian Boia, Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări, Editura Humanitas, București, 2014, pp. 37-38
[5] Ibidem, p.40
[6] Lucian Boia, op.cit., p. 85
[7] Lucian Boia, Primul Război Mondial. Controverse, paradoxuri, reinterpretări, Editura Humanitas, București, 2014, p. 57
[8] Lucian Boia, Tragedia Germaniei. 1914-1945, Editura Humanitas, București 2012, pp. 94-95
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Narativul Federației Ruse despre cel de-al Doilea Război Mondial plasează Moscova în tabăra victimelor, respingând responsabilitatea Uniunii Sovietice în ceea ce privește declanșarea conflagrației mondiale.
Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat Parchetul General în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii de către foşti ofiţeri de Securitate şi Miliţie, care au recrutat mii de elevi în ultimele două decenii ale dictaturii comuniste din România.
Nu e niciun secret că pentru ruși cel de-al Doilea Război Mondial a început la 22 iunie 1941, odată cu Operațiunea Barbarossa - invazia Uniunii Sovietice de către Germania nazistă.
Viaţa în libertate şi pace nu trebuie niciodată să fie considerată un lucru asigurat, a declarat sâmbătă preşedinta Slovaciei, Zuzana Caputova, cu prilejul Zilei Victoriei împotriva nazismului, relatează Agerpres, care citează agenţia TASR.
Pe 30 aprilie 1945, în plină Bătălie a Berlinului, Adolf Hitler se sinucidea în buncărul său. Soarta Germaniei naziste era de mult pecetluită, Fronturile de Vest și de Est ajunsese atânc în teritoriul german, iar prăbușirea Reich-ului, o chestiune de zile.
Teoriile conspiraționiste au vândut mereu, acaparând publicul însetat de mister. Fie că vorbim de extratereștrii antici, moartea lui Hitler, pasul lui Neil Armstrong pe Lună sau doborârea turnurilor gemene World Trade Center, succesul conspiraţiilor este garantat. Mai ales că apostolii acestor teorii îmbină fapte reale cu pură imaginație. Însă ele rămân doar teorii puerile fără să atingă statutul de adevăr istoric.
Eliberarea oraşului Oradea şi instaurarea administraţiei româneşti, în urmă cu 102 ani, vor fi celebrate marţi în condiţii speciale, din cauza restricţiilor impuse de pandemia de COVID-19, doar prin glasul clopotelor din bisericile româneşti şi prin ofranda coroanelor de flori ce vor fi depuse la Statuia generalului Traian Moşoiu.
Operațiunea Dynamo sau evacuarea miraculoasă de la Dunkirk a reprezentat o parte a Bătăliei Franței în cel de-al Doilea Război Mondial.
Locotenentul (rtr) Gheroghe Bădulescu a fost printre puținii veterani de război care a luptat la Cotul Donului și care se mai afla în viață în 2021. Din păcate, Nea Gheorghiță a trecut pragul acestei lumi.
În urmă cu două zile, trei cercetători CNSAS au cerut ministrului Apărării Naţionale, Nicolae Ciucă, o decizie urgentă prin care să dispună restituirea tuturor documentelor aparținând fostei Securități, deoarece MApN ar fi trimis selectiv anumite fonduri arhivistice către CNSAS, existând astfel o lipsă de voință în restituirea în integrum a arhivelor. Între timp, MApN a venit cu o primă reacţie, precizând că toate documentele ce privesc fosta securitate au fost trimise CNSAS, cu excepția celor a căror dezvăluire ar putea aduce atingere securității naționale.
Frumoasa Bucovină de Nord, a Luceafărului Mihai Eminescu și a multor altor mari români, a fost martora, acum 80 de ani, pe 1 aprilie 1941, unui odios masacru despre care și azi mai căutăm adevăruri.
Pe data de 31 martie 1995, în urmă cu exact 26 de ani, avea loc cea mai mare catastrofă aviatică din istoria României. Atunci, la Balotești, o aeronavă Airbus de tip A310-324, s-a prăbușit în apropierea aeroportului Otopeni. În urma tragediei nu au existat supraviețuitori.
Sunt 103 de ani de când „Sfatul Țării” vota la 27 martie 1918, Unirea Basarabiei cu Regatul României.
23 martie 1999. 22 de ani de la una dintre cele mai controversate acțiuni NATO. Alianța ia decizia să bombardeze Serbia, pe atunci parte a Republicii Federative Iugoslavia, decizie cunoscută ca ”Operațiunea Allied Force”. Atacul NATO a început în 24 martie 1999.
Ocupația sovietică a fost cea mai lungă ocupație pe care a suportat-o țara noastră în ultimii 300 de ani. Ea s-a întins pe o perioadă de 14 ani, din 1944 până la retragerea Armatei Roșii în 1958.
Ultimul mare război în care China a fost implicată este conflictul chino-vietnamez din 1979. Sigur că de atunci au trecut foarte mulți ani iar Armata de Eliberare a Poporului s-a schimbat și tehnologizat radical.
Portavioanele au reprezentat întotdeauna o necesitate pentru SUA. Încă din anii 1930 inginerii au încercat să dezvolte o tehnologie care să permită lansarea avioanelor de pe mare fără a avea o pistă. Astfel a luat naștere sistemul Brodie care permitea lansarea și recuperarea avioanelor cu ajutorul unor cabluri.
Se întâmpla pe 15 aprilie 1969, când o aeronavă de tip MiG-21 a Coreei de Nord a doborât un avion de recunoaștere și supraveghere de tip EC-121 al Statelor Unite ale Americii.
Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a evidenţiat rolul jucat de ultimul lider sovietic, Mihail Gorbaciov, în istoria ţării sale şi a lumii, felicitându-l marţi cu prilejul împlinirii a 90 de ani de viaţă, transmite EFE.
Mihail Gorbaciova va împlini anul acesta, pe 2 martie, vârsta de 92 de ani. Gorbaciov a fost ultimul lider al Uniunii Sovietice și secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Zeci de mineri care protestează în subteranul Minei Lupeni din Valea Jiului au anunţat, duminică seara, că sunt dispuşi să intre în greva foamei, în cazul în care revendicările lor nu vor fi soluţionate prin negocierile dintre liderii sindicali.
Ion Mihai Pacepa a fost cel care i-a aplicat una din cele mai dure lovituri lui Nicolae Ceaușescu, atât pe plan extern, cât și pe plan intern, după ce a dezertat în SUA în 1978.
Pe data de 9 februarie 1965, acum 56 de ani, în timpul Războiului din Vietnam, primele trupe americane combatante terestre au fost trimise în Vietnam.
În noaptea dintre 6 spre 7 februarie 1941, localitatea Lunca Prutului din Ținutul Herței înregistrează unul din cele mai sângeroase momente ale românilor din Nordul Bucuvoinei, azi teritoriul Ucrainei: Masacrarea cetățenilor români care încercau să treacă granița în Regatul României, de pe teritoriile ocupate de trupele lui Iosif Stalin.
Pe data de 5 februarie 1953 s-a stins din viață unul din cei mai mari lideri politici ai României, Iuliu Maniu. Coincidență, la exact 10 ani distanță de când Iuliu Maniu a trecut pragul acestei lumi, o altă personalitate marcantă a vieții politice românești a decedat tot în închisorile comuniste: E vorba de un alt țărănist - Ion Mihalache.
O fostă secretară a unui lagăr de concentrare nazist a fost pusă sub acuzare pentru complicitate la crime în câteva mii de cazuri, a anunţat vineri justiţia germană, deschizând astfel calea pentru un viitor proces, relatează AFP.
În urmă cu 76 de ani (4-11 februarie 1945) avea loc celebra conferință de la Yalta, din Crimeea. Atunci, preşedintele american, Franklin D. Roosevelt, premierul Regatului Unit, Winston Churchill, şi conducătorul sovietic, Iosif Stalin s-au întâlnit și au „desenat” Europa într-un moment în care înfrângerea Germaniei naziste era cât se poate de clară.
La finalul lunii ianuarie 106, deci exact acum 1915 ani, celebrul arhitect Apolodor din Damasc a finalizat complet construcția Podului lui Traian.
Pe data de 29 ianuarie 2015 se stingea din viață, la 96 de ani, Alexander Vraciu, de origine română, fost ofițer în US Navy, considerat unul dintre eroii americani în cel de-al Doilea Război Mondial.
Președintele Vladimir Putin a solicitat un pachet legislativ care să interzică comparația între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, potrivit unui comunicat al Kremlinului.
Este timpul ca UE să renunțe la strategia ei eșuată de „reacționează, speră, repetă”, consideră directorul Institutului pentru Studii de Securitate al UE (EUISS), Steven Everts.
Rusia a anunțat că declarațiile celui mai înalt oficial militar al NATO, conform cărora alianța militară condusă de Statele Unite ar putea lua în considerare posibilitatea unui „atac preventiv”, sunt extrem de iresponsabile și reprezintă o tentativă de escaladare a situației.
Producătorii de arme din întreaga lume au atins niveluri-record de venituri în 2024, pe fondul războaielor și tensiunilor geopolitice, conform datelor publicate luni de Institutul Internațional de Cercetare a Păcii din Stockholm (SIPRI).
Surse occidentale anunță că trupele ruse au cucerit în noiembrie cea mai mare suprafață din Ucraina din ultimul an. Moscova susține că în această toamnă “a eliberat” 87 de localități de pe teritoriul ucrainean.
Pentru prima dată, pe o dronă rusească de tip Shahed a fost descoperită integrată o rachetă aer-aer R-60. E o inovație la care Rusia apelează în aproape al patrulea an de război împotriva Ucrainei.
Problemele în industria de apărare germano-franceză nu sunt reflectate doar de ceea ce se preconizează deja a fi eșecul viitorului avion de vânătoare european de generația a 6-a, dar și de stadiul la care se află viitorul tanc european, cunoscut popular sud denumirea de Eurotank. Deși aici lucrurile stau mai bine decât în cazul avionului european, există întârzieri și viziuni diferite privind viitorul tanc care ar trebuie să înlocuiască modelul francez Leclerc și cel german Leopard.
Iluzia că Unchiul Sam va veni întotdeauna să ne salveze s-a risipit în noroaiele de la Cincu, în urma simulării unor manevre militare efectuate în cadrul Dacian Fall. Într-un amplu reportaj al agenției americane Bloomberg se precizează că scenariul testat de NATO ne arată o Europă descoperită, obligată să înfrunte o eventuală invazie rusă bazându-se strict pe propriile forțe convenționale, în timp ce sprijinul american, altădată automat, devine o variabilă incertă, limitată strict la logistică și nu la bocanci pe teren
După aproape 4 ani de război, Moscova se vede nevoită să strângă șurubul pentru populație și să crească cheltuielile militare: se taie de la sănătate și programe sociale, iar banii merg la Armată. Per total, Rusia intenționează să aloce pentru forțele sale armate cel mai mari procente din buget, de la Uniunea Sovietică încoace.
NATO analizează adoptarea unor măsuri mai proactive ca răspuns la escaladarea războiului hibrid desfășurat de Rusia și trecerea astfel la o nouă strategie în contextul atacurilor hibride ruse care includ atacuri cibernetice, operațiuni de sabotaj și încălcări repetate ale spațiului aerian aliat.
Aviația militară a României, și cea aliată, nu a mai evoluat azi la verticală în timpul paradei dedicată Zilei Naționale a României. Fapt care, din nou, a stârnit o dezbatere privind capacitatea avioanelor F-16. Teza principală e, desigur, „avioane care au costat sute de milioane de euro nu pot decola în condiții meteo nefavorabile”.
Președintele Poloniei își restrânge programul vizitei în Ungaria din cauza discuțiilor lui Orban cu Putin și a continuării cooperării cu Rusia.
Parada militară organizată la Bucureşti cu prilejul Zilei Naţionale a României se desfăşoară luni, începând cu ora 11:00, în Piaţa Arcului de Triumf.
Achiziția avioanelor de luptă Saab Gripen de către Columbia a intrat într-o nouă etapă de tensiune politică, după ce procuratura columbiană a solicitat Ministerului Apărării explicații complete privind contractul în valoare de peste 16 trilioane de pesos, echivalentul a aproximativ 3,1 miliarde de euro.
Încă de la începutul anului trecut, relațiile egipteano-turce au cunoscut o schimbare strategică rapidă, reflectată clar în sectoarele militar și de apărare.
Presa germană a informat că, pe 28 noiembrie, în Polonia a fost activată apărarea antiaeriană după ce au fost detectate activități intense ale aviației rusești în apropierea flancului estic al NATO.
Vocile care contează la Kiev și în cancelariile occidentale încep să articuleze cu voce tare ceea ce istoricii militari intuiau deja, dar politicienii refuzau să accepte: războiul din Ucraina nu se va încheia cu o paradă a victoriei în Piața Roșie și nici cu prăbușirea imediată a regimului de la Kremlin.
Recentele anunțuri venite de la Kiev, Stockholm și Paris privind posibila achiziție a unui număr impresionant de avioane de luptă europene - 100 de Rafale și până la 150 de Gripen - au generat mult entuziasm în spațiul public. Un total de 250 de aparate de zbor sună, într-adevăr, spectaculos. Totuși, dacă privim situația la rece, dincolo de retorica politică și de scrisorile de intenție, realitatea este mult mai nuanțată.
Invalidând calculele strategice care au dictat politica de apărare americană în ultimele decenii, președintele Donald Trump a anunțat, pe 27 noiembrie 2025, o decizie care remodelează doctrina de descurajare a Statelor Unite: achiziția de noi bombardiere B-2 Spirit.
La scurt timp după întoarcerea dintr-o vizită la Moscova, unde s-a întâlnit cu Vladimir Putin, premierul ungar, Viktor Orban, a acordat un interviu publicației germane Welt am Sonntag, în care a declarat că, după încheierea ostilităților, Ucraina ar trebui să redevină un stat tampon între Rusia și țările NATO.
Președintele american Donald Trump a provocat un val de șoc la nivel global sâmbătă, 29 noiembrie, anunțând pe contul său de pe rețeaua socială TruthSocial că spațiul aerian "deasupra și în jurul Venezuelei" ar trebui considerat "complet închis".
Informațiile recente venite de la Berlin, conform cărora luna octombrie a marcat un record absolut în ceea ce privește activitatea dronelor deasupra bazelor militare germane, nu trebuie citite ca simple statistici ale unor incidente izolate de securitate.
Președintele american Donald Trump a anunțat pe 18 noiembrie, în timpul vizitei prințului moștenitor saudit Mohammed bin Salman la Casa Albă, aprobarea sa de a vinde avioane de vânătoare stealth avansate F-35 către Riad, ca parte a unui acord strategic de apărare care include și achiziționarea a 300 de tancuri Abrams fabricate în SUA, o mișcare care consolidează parteneriatul de apărare dintre Statele Unite și Arabia Saudită.
Misterul exploziilor care au zguduit vineri două petroliere aflate la intrarea în strâmtoarea Bosfor s-a risipit mai repede decât fumul negru ridicat de pe punțile navelor avariate. Nu a fost vorba despre mine marine rătăcite aşa cum se credea și nici despre accidente tehnice cauzate de uzură morală a navelor, ci despre o operațiune chirurgicală asumată Ucraina.
Viktor Iușcenko, cel de-al treilea președinte al Ucrainei și omul care a simțit pe propria piele toxicitatea influenței rusești, a ieșit recent la rampă cu un avertisment brutal. Fostul lider de la Kiev compară propunerile de „pace” venite dinspre Washington cu Acordul de la Munchen din 1938.
Într-o Europă care încă dezbate reactiv despre reintroducerea stagiului militar sau despre cum să-și completeze stocurile de muniție, Estonia alege din nou să privească securitatea națională nu ca pe o sarcină exclusivă a armatei, ci ca pe o competență civică fundamentală.
De la începutul războiului din Ucraina, Marea Neagră a devenit mai mult decât o simplă întindere de ape, ci o tablă de șah minată, unde regulile navigației internaționale sunt rescrise de nevoia Rusiei de a-și finanța războiul și de incapacitatea comunități internaționale de a opri complet acest flux.
Într-o perioadă în care atenția globală este fixată pe linia frontului din estul Ucrainei, o altă bătălie, mai subtilă dar infinit mai periculoasă, se desfășoară în spațiul aerian al nordului Europei. Fotografiile recente publicate de Forțele Aeriene Suedeze, surprinzând un bombardier strategic rusesc Tu-22M3 deasupra Mării Baltice dezvăluie o realitate incomodă pentru strategiile de apărare ale NATO: Rusia nu doar că își menține capacitatea de proiecție a forței nucleare și convenționale, dar reușește să-și regenereze flota de bombardiere în ciuda sancțiunilor, testând reacţia statelor baltice şi scandinave.
Într-un război de uzură, victoria nu se măsoară doar în kilometri pătrați de teritoriu recucerit, ci și în capacitatea de a „orbi” adversarul, lăsându-l expus și vulnerabil în fața unor lovituri care vizează însăși infrastructura vitală a frontului.
O explozie spectaculoasă, un nor purpuriu toxic și o tăcere asurzitoare din partea Kremlinului. Evenimentele de vineri, 28 noiembrie, de la poligonul Yasny din regiunea Orenburg, par să confirme un nou eșec major în programul de modernizare nucleară al Rusiei. Deși Moscova încearcă să proiecteze imaginea unei forțe strategice invincibile, dovezile vizuale și contextuale indică faptul că „super-armele” promovate agresiv de Vladimir Putin au o problemă fundamentală: refuză să zboare.
Viktor Orban a mers din nou la Moscova, unde a obținut din partea lui Vladimir Putin recunoașterea relațiilor excelente dintre cele două țări.
Negocierile dintre Sudan și Rusia pentru achiziția de avioane de luptă Su-30 sau Su-35 au depășit stadiul de simplă tranzacție militară, transformându-se într-un troc strategic definitoriu pentru viitorul Africii de Nord-Est.
Vineri seara, Ucraina a primit o lovitură care nu a venit dinspre Moscova, ci din interiorul propriilor sale instituții. Andrii Yermak, șeful de cabinet al președintelui și, de facto, al doilea cel mai puternic om din statul ucrainean, și-a prezentat demisia. Nu a fost o retragere onorabilă, ci una forțată de perchezițiile procurorilor anticorupție (NABU) chiar în locuința sa.
