Ceaușescu a fost un fără îndoială un stalinist. Cu toate că oferit o aură națională și naționalistă comunismului românesc, proces pe care l-a moștenit de la Gheorghe Gheorghiu Dej și pe care l-a continuat - fapt azi de multe ori trecut cu vederea -, Ceaușescu a urmat canonic linia ortodoxiei staliniste.
Încurajarea discretă a rusofobiei de către Dej, în ultimii ani din viață, și mai apoi poziționarea antisovietică a lui Ceaușescu nu au avut ca scop reformarea sistemului ci dimpotrivă, plasarea țării pe drumul unui comunism românesc și întărirea regimului de la București.
Istoricul Adrian Cioroianu observă în mod corect că, paradoxal, antisovietismul lui Nicolae Ceaușescu ar putea fi reacția la faptul că tocmai sovieticii, prin Nikita Hrușciov, au fost cei care au fisurat tabloul stalinismului. Altfel spus, „Ceauşescu a devenit antisovietic tocmai pentru că el nu a renunţat niciodată să fie, structural, un stalinist”.
Tezele din iulie, sau mini Revoluția culturală a lui Ceaușescu, după vizita dictatorului în vara lui 1971 în Asia, nu au adus doar obsesia unui cult al personalității care va deveni unic în Europa, ci și au recalibrat regimul pe linia ortodoxă a stalinismului. Ceaușescu punea capăt unor ani de speranță a unei liberalizări a comunismului.
Sigur că între timp a fost și momentul august 1968, invadarea Cehoslovaciei și celebrul său discurs de la balconul CC în care a condamnat în termeni de un curaj înmărmuritor acțiunea trupelor Tratatului de la Varșovia. A fost momentul său de glorie, apoteoza sa, și probabil singura dată în istoria comunismului românesc când acesta a fost cu adevărat legitimat de întregul popor. Desigur, fisura creată de Ceaușescu în blocul comunist a fost speculată imediat de administrațiile occidentale care l-au transformat pe acesta într-un dictator frecventabil.
Ceaușescu a crezut însă că momentul 21 august 1968 e etern și reversibil. S-a înșelat. În decembrie 1989, într-un acces de paranoia și ultranaționalism comunist, Ceaușescu acuză „agenturile străine”, URSS-ul, Statele Unite, Occidentul că încearcă destabilizarea României ca urmare a revoltelor anticomuniste care deja au dat naștere Revoluției în Timișoara și în alte orașe ale țării.
Nimic mai fals. Această teorie a „turiștilor” sovietici care au făcut Revoluția e o teză complet falsă a apostolilor loviturii de stat. Adică exact teoria lui Ceaușescu și a Securității.
Mă întreb, oare ce o fi în sufletul celor care au ieșit în stradă când Ceaușescu era încă la putere, și care au fost răniți, arestați, bătuți și torturați de Securitate, când aud astfel de teorii propagate de foste cadre ale Securității, așa-ziși 'istorici' apropiați Securității și, uneori involuntar, de unele persoane din media care fac cu brio apologia Securității. Albirea Securității e o înfrângere pentru cine încă mai urmărește adevărul istoric atunci când scrie despre Revoluție, la 31 de ani de la evenimente.
O spun fără echivoc, în România a fost o Revoluție. Sigur că orice Revoluție reușită implică și o lovitură de stat.
Cei care susțin teoria loviturii de stat exclud din orizontul analizei lor tocmai ieșirea populației autentic revoltată în stradă. La respingerea ideii de Revoluție a contribuit și dezamăgirea profundă a populației în cei care au preluat puterea, așteptările românilor privind schimbarea fiind foarte ridicate. Istoricul Peter Siani-Davies observă foarte corect, citându-l pe Tocqueville, că „revoluțiile aduc frecvent mult mai puține schimbări decât susțin revoluționarii, și intențiile revoluționare sunt rareori identificabile în etapele de început ale procesului”.
E suficient să spunem că nu există niciun document care să ateste în decembrie 1989 prezența vreunui turist sovietic implicat în revoltele împotriva lui Ceaușescu. Dacă ar fi fost măcar o singură persoană prinsă, regimul ar fi fost primul care ar fi prezentat la Televiziune „trofeul”.
Mai apoi la Congresul al XIV-lea al PCR din noiembrie 1989 s-a decis trecerea trupelor de grăniceri din subordinea Ministerului Apărării în subordinea Ministerului de Interne, tocmai pentru a controla intrarea acestora în țară și a se coordona cu Securitatea, brațul înarmat al regimului care a rămas lângă Ceaușescu până la final. Și nu în ultimul rând, deja în 18 decembrie 1989 granițele României erau închise. Iar la toate acestea se adaugă poziția URSS, un colos cu picioare de lut care se dezintegra din toate încheieturile și care dădea semne clare că nu va mai interveni în a susține artificial statele din blocul comunist. Noua conducere de la Moscova alege calea reformelor gorbacioviste, adică a perestroikăi.
În tot acest context, îmbătat de cultul personalității de care devenise dependent asemenea unui drog, și îmbătat de osanalele clienților săi politici de care s-a înconjurat, Ceaușescu era convins că poporul îl iubește iar țara se afla într-un război.
Cu o caracteristică dinastică pe care Ceaușescu i-a atribuit-o, regimul a tras la ordinele dictatorului în propriul popor. Stalinist convins, Ceaușescu nu a ezitat să ceară în videconferința din 17 decembrie deschiderea focului la Timișoara. Fapt de un macabru unic în Europa după cel de-al Doilea Război Mondial, cadavrele a zeci de martiri timișoreni au fost furate de la morga Spitalului Județean și duse în secret la București unde au fost incinerate.
Rupt de realitate, „cel mai iubit fiu al poporului” și „vântul care mișcă pădurea”, „geniul din Carpați” nu a înțeles că România lui 1989 nu mai era cea din anii '60.
Obsesia sa de industrializare forțată, un alt atribut al stalinismului, a adus României o datorie externă care însă nu era una tragică. Dar Ceaușescu și-a obligat în anii '80 poporul să îndure frig, foame și disperare. Să raționalizeze tot, de la energia electrică la cele mai banale alimente. Totul din dorința irațională de a achita datoria externă. Considera o reeșalonare, o înfrângere ideologică în fața capitalismului. Dacă mai aștepta câțiva ani, România ar fi fost iertată parțial de datorii, precum alte state comuniste. A făcut-o fără nicio remușcare, și-a plătit funia cu care a fost spânzurat. Nu înainte să își masacreze poporul în decembrie ‘89. Economistul K. Rogoff semnala cât se poate de corect: „Faptul că o țară poate să își plătească datoria nu înseamnă neapărat că trebuie să decidă să facă asta”. Acest paragraf ar trebui citit și recitit de cei care azi cad în capcana unui populism de un grotesc înspăimântător precum cel că Ceaușescu „ne-a lăsat o țară fără datorii” (!?!).
O greșeală pe care o facem cu toții e că judecăm faptele petrecute în Istorie din perspectiva realității pe care o trăim. În decembrie 1989 ura împotriva celui care și-a îngenuncheat și măcelărit propriul popor era atât de mare încât întreaga Românie a căzut în păcat. Moartea lui Ceaușescu a fost primită cu entuziasm de români, care au închis ochii în fața crimei săvârșite în prima zi de Crăciun.
Și la acest lucru se mai adaugă două aspecte esențiale. În primul rând încă se trăgea. Erau trupe ale așa-numitei Rețea R - 'r' de la rezistență. Unități formate din cadre în rezervă ale Armatei, Securității sau Miliției, atent alese, care erau antrenate pentru a duce o luptă de gherilă urbană în cazul în care România era invadată. Cu Ceaușescu arestat, aceste unități îndoctrinate au acționat conform planului (nu voi intra în detalii cu privire la această rețea antrenată pentru lupte de gherilă urbană și care a încercat fără succes readucerea la puterea a lui Nicolae Ceaușescu. Pentru cei interesați recomand cu încredere volumul Trăgători şi mistificatori: contrarevoluţia Securităţii în decembrie 1989, semnat de Mădălin Hodor, Andrei Ursu, Roland O. Thomasson)
E grăitor faptul că în timpul așa-zisului proces, Elena Ceaușescu, întrebată cine trage încă, spune că Securitatea, moment în care Nicolae Ceaușescu o prinde de mână, un semn clar de a nu mai vorbi.
Aici putem aduce aminte și de declarația lui Iulian Vlad, șeful Securtiății, publicată de Mădălin Hodor, istoric și cercetător CNSAS. Șeful Securității admite că printre teroriști s-au aflat membri ai Direcției a V-a a Securității și luptători USLA (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă). Pe 29 ianuarie 1990, când se afla în stare de arest, Vlad scrie:
„Analizând modul în care au început şi s-au desfăşurat acţiunile teroriste în Capitală, pe baza acelor date şi informaţii ce le-am avut la dispoziţie, consider că acestea ar fi putut fi executate de:
1) Elementele din Direcţia a V-a, USLA, CTS şi din alte unităţi de Securitate, inclusiv speciale”.
Un al doilea aspect important e reprezentat chiar de cei care au organizat procesul și care au umplut vidul de putere politică după căderea dictatorului.
E vorba de cei care au preluat puterea și care, interesați să își creeze noi identități politice ce ar fi fost cu ușurință și imediat spulberate de informațiile deținute de cel care a condus România din 1965 până atunci. Sunt cei care i-au fost alături în anii terorii, care i-au cântat osanale, iar printre ei se aflau și personaje care i-au ascultat ordinele și au tras în populație în primele zile ale Revoluției. Pentru ei Ceaușescu era ca un ghimpe care le bloca ascensiunea în noua structură politică a României ce se prefigura.
Sunt convins că primul nume care vă vine în minte este Ion Iliescu.
Abil și cu talent oratoric, Iliescu a știut cum să umple vidul politic după căderea lui Ceaușescu. El a apărut târziu în peisajul Revoluție, abia după ora 14:00, pe 22 decembrie, după ce căderea dictatorului devenise clară. Apostolii teoriei loviturii de stat, care nu reușesc să demonstreze turiștii sovietici care au declanșat Revoluția, pun lovitura în seama lui Iliescu și grupului pro-rus. Ori aici se naște o întrebare cât se poate de logică. Cum ar fi putut Iliescu și ai lui să ridice lumea la Timișoara? Să nu mai zic că nimeni nu garanta atunci că el va prelua puterea. Deja în primele momente după plecarea lui Ceaușescu cu elicopterul de pe sediul Comitetului Central, în clădirea simbol a regimului se făceau liste cu guverne. Iliescu încă nici nu plecase de la sediul Editurii Tehnice pe care o conducea.
Dar când a intrat în joc s-a văzut experiența sa politică. A fost acceptat ca lider de toată lumea, în acele prime ore după căderea dictatorului. E ilogic să susții că Iliescu a tras inventând un inamic pentru a se legitima. De ce ar fi avut nevoie de asta? Puterea lui politică era deja recunoscută și acceptată la finalul zilei de 22. Dimpotrivă, continuarea luptelor și după arestarea lui Ceaușescu, sunt convins că îl speria și îi punea sub amenințare puterea. Ne place sau nu, românii care au ieșit atunci în stradă aveau o cu totul altă perspectivă asupra URSS-ului, față de cea pe care o avem noi azi față de Rusia. Într-un regim ceaușist ce reprezenta ortodoxia stalinistă, Iliescu, asociat reformelor gorbaciviste și perestroikăi, nici nu avea cum să nu fie privit ca o oază de speranță pentru un comunism cu față umană.
Dar asta nu îl face nevinovat, pe cel care a venit din rândurile nomenclaturii comuniste și care sunt convins că a crezut în sistemul în care a crescut. În '90 Ion Iliescu a început să negocieze cu Securitatea. Sigur, nu aveam cum să nu o facă, dar e condamnabil pactul făcut cu fosta Securitate care s-a pliat camelionic pe noul regim. Un pact în urma căruia i-a grațiat pe securiști care oricum pătrunseseră adânc inclusiv în sistemul de justiție. Practic, securiștii se aflau în postura de a ancheta crimele Securității la Revoluție. Așa se explică și distrugerea documentelor despre „teroriști” și eliberarea imediată a celor arestați după 22 când se încerca readucerea lui Ceaușescu la putere.
Și, mai mult decât atât, Iliescu trebuie să răspundă acuzelor de crime împotriva umanității, când la Mineriada din iunie 1990, s-a plasat lângă Ceaușescu, pe același palier al dictaturii și represiunii.
Concluzionând, e de o naivitate puerilă să crezi că Securitatea, brațul înarmat al puterii, s-a retras liniștită după plecarea lui Ceaușescu. Dimpotrivă, în joc era chiar soarta ei.
Într-un alt material în care am abordat subiectul implicării Securității în crimele dinainte de 22 și după 22 decembrie, un cititor, supărat nevoie mare, mi-a transmis printr-un mesaj, deloc ortodox, că securiștii au depus armele și nu au fost implicați în represiune. Fără să intru în detalii, i-aș aminti doar că există numeroase dovezi de muniție explozivă, gloanțe de tip dum-dum, găsite inclusiv în corpul victimelor, glonțe de care Armata nu dispunea. O făceau în schimb trupele de Securitate. Asemenea muniție s-a găsit, inclusiv în Comitetul Central, în arsenalul Direcției a V-a a Securității. Documentele cu privire la aceste aspecte se regăsesc în volumul recomandat în rândurile de mai sus.
Ceaușescu a murit crezând în stalinism. Potrivit relatărilor apărute în presă a celor din plutonul de execuție, fapt confirmat de discuții personale pe care le-am purtat cu câteva persoane prezente la proces, Ceaușescu a cântat Internaționala în drumul spre eșafodul din cazarma de la Târgoviște.
La trei decenii de la execuția lui Ceaușescu, mai mult decât denaturarea istoriei celui mai important moment al României după Marea Unire, anume Revoluția română, și transformarea ei într-o lovitură de stat, mă sperie reabilitarea lui Nicolae Ceaușescu, de către personaje uneori inocente, dar lipsite de informație, ca să nu spun cultură. E o consecință a faptului că la peste trei decenii de când ne-am luat rația de libertate, în manualele de istorie nu avem decât aproximativ 20 de rânduri despre Revoluție. Această reabilitare riscă să nască un precedent periculos.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
În cadrul unor serii de documentare publicate de Viasat History, mai mulți istorici militari și experți au realizat un clasament de tip Top 10 ale celor mai de succes tancuri din istorie.
În timpul Războiului Rece au existat multe misiuni secrete ale SUA și URSS, fiecare misiune îndreptată împotriva adversarului. Iar unele, în pofida gradului uriaș de dificultate, s-au încheiat cu succes. Un exemplu este misiunea submarinului nuclear american USS Halibut care „și-a făcut de cap” în apele sovietice și a reușit să intercepteze comunicații ale rușilor.
Multă vreme partea rusă, în cadrul Comisiei româno-ruse pentru studierea problemei Tezaurului României evacuat la Moscova și sechestrat din ordinul lui Vladimir Ilic Lenin după preluarea puterii de către bolșevici, a invocat lipsa de documente care să ateste traseul Tezaurului României.
Ultimul lider al Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, a declarat miercuri că ''singura cale corectă de dezvoltare a Rusiei este cea democratică'', într-o declaraţie publică făcută în ajunul marcării a 30 de ani de la tentativa de puci menită să-l înlăture de la putere, transmite EFE.
Serghei Kovaliov, unul dintre cei mai cunoscuţi militanţi pentru drepturile omului în Rusia, figură marcantă a disidenţei din perioada sovietică, a decedat luni la vârsta de 91 de ani, a anunţat familia sa, potrivit Agerpres, care citează AFP.
Ultimul preşedinte sovietic, Mihail Gorbaciov, a susţinut luni programul de reforme politice cunoscut sub numele de Perestroika (Restructurare), dar a recunoscut totodată că ambiţiosul proiect nu a fost lipsit de erori, relatează agenţia Agerpres, care citează EFE.
Ultimul autor încă în viaţă al puciului comunist eşuat în august 1991 la Moscova, care a precipitat destrămarea URSS, a decedat miercuri la vârsta de 89 de ani, a anunţat un înalt responsabil rus, notează Agerpres, citând AFP.
Un pensionar în vârstă de 84 de ani din Germania este judecat pentru că în pivnița casei sale a fost găsit un adevărat arsenal de arme, printre care și un tanc din al Doilea Război Mondial. Bărbatul riscă o amendă de 500.000 de euro.
O echipă de scufundători a descoperit fragmente dintr-o corabie militară în oraşul antic scufundat Thonis-Heracleion - odinioară cel mai mare port egiptean la Mediterană -, precum şi un complex funerar atestând prezenţa negustorilor greci, au precizat luni autorităţile egiptene, potrivit Reuters.
Școala Națională de Studii Politice și Administrative (SNSPA) comemorează 80 de ani de la Pogromul de la Iași, unul dintre cele mai atroce acte criminale săvârșite pe teritoriul României.
Dimineața zilei dintre 21 și 22 iunie 1941 avea să consemneze intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial.
Parlamentul European a organizat marţi o ceremonie de comemorare a deportărilor sovietice în masă în Europa Centrală şi de Est, ''care au şocat lumea şi au pecetluit soarta mai multor generaţii de oameni din statele baltice şi din Europa Centrală şi de Est'', după cum a declarat preşedintele legislativului european, David Sassoli.
În fiecare an, Ziua Eroilor este celebrată odată cu sărbătoarea creştină a Înălţării Domnului, la 40 de zile de la Sfintele Paşti, evocând memoria celor căzuţi de-a lungul veacurilor pe câmpurile de luptă, pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului. În 2021, Ziua Eroilor are loc în data de 10 iunie.
Istoricul Lavinia Betea consideră că în decembrie 1989 nu a existat nicio posibilitate ca Armata României să schimbe regimul iar Nicolae Ceaușescu controla întreaga structură.
Narativul Federației Ruse despre cel de-al Doilea Război Mondial plasează Moscova în tabăra victimelor, respingând responsabilitatea Uniunii Sovietice în ceea ce privește declanșarea conflagrației mondiale.
Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat Parchetul General în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii de către foşti ofiţeri de Securitate şi Miliţie, care au recrutat mii de elevi în ultimele două decenii ale dictaturii comuniste din România.
Nu e niciun secret că pentru ruși cel de-al Doilea Război Mondial a început la 22 iunie 1941, odată cu Operațiunea Barbarossa - invazia Uniunii Sovietice de către Germania nazistă.
Viaţa în libertate şi pace nu trebuie niciodată să fie considerată un lucru asigurat, a declarat sâmbătă preşedinta Slovaciei, Zuzana Caputova, cu prilejul Zilei Victoriei împotriva nazismului, relatează Agerpres, care citează agenţia TASR.
Pe 30 aprilie 1945, în plină Bătălie a Berlinului, Adolf Hitler se sinucidea în buncărul său. Soarta Germaniei naziste era de mult pecetluită, Fronturile de Vest și de Est ajunsese atânc în teritoriul german, iar prăbușirea Reich-ului, o chestiune de zile.
Teoriile conspiraționiste au vândut mereu, acaparând publicul însetat de mister. Fie că vorbim de extratereștrii antici, moartea lui Hitler, pasul lui Neil Armstrong pe Lună sau doborârea turnurilor gemene World Trade Center, succesul conspiraţiilor este garantat. Mai ales că apostolii acestor teorii îmbină fapte reale cu pură imaginație. Însă ele rămân doar teorii puerile fără să atingă statutul de adevăr istoric.
Eliberarea oraşului Oradea şi instaurarea administraţiei româneşti, în urmă cu 102 ani, vor fi celebrate marţi în condiţii speciale, din cauza restricţiilor impuse de pandemia de COVID-19, doar prin glasul clopotelor din bisericile româneşti şi prin ofranda coroanelor de flori ce vor fi depuse la Statuia generalului Traian Moşoiu.
Operațiunea Dynamo sau evacuarea miraculoasă de la Dunkirk a reprezentat o parte a Bătăliei Franței în cel de-al Doilea Război Mondial.
Locotenentul (rtr) Gheroghe Bădulescu a fost printre puținii veterani de război care a luptat la Cotul Donului și care se mai afla în viață în 2021. Din păcate, Nea Gheorghiță a trecut pragul acestei lumi.
În urmă cu două zile, trei cercetători CNSAS au cerut ministrului Apărării Naţionale, Nicolae Ciucă, o decizie urgentă prin care să dispună restituirea tuturor documentelor aparținând fostei Securități, deoarece MApN ar fi trimis selectiv anumite fonduri arhivistice către CNSAS, existând astfel o lipsă de voință în restituirea în integrum a arhivelor. Între timp, MApN a venit cu o primă reacţie, precizând că toate documentele ce privesc fosta securitate au fost trimise CNSAS, cu excepția celor a căror dezvăluire ar putea aduce atingere securității naționale.
Frumoasa Bucovină de Nord, a Luceafărului Mihai Eminescu și a multor altor mari români, a fost martora, acum 80 de ani, pe 1 aprilie 1941, unui odios masacru despre care și azi mai căutăm adevăruri.
Pe data de 31 martie 1995, în urmă cu exact 26 de ani, avea loc cea mai mare catastrofă aviatică din istoria României. Atunci, la Balotești, o aeronavă Airbus de tip A310-324, s-a prăbușit în apropierea aeroportului Otopeni. În urma tragediei nu au existat supraviețuitori.
Sunt 103 de ani de când „Sfatul Țării” vota la 27 martie 1918, Unirea Basarabiei cu Regatul României.
23 martie 1999. 22 de ani de la una dintre cele mai controversate acțiuni NATO. Alianța ia decizia să bombardeze Serbia, pe atunci parte a Republicii Federative Iugoslavia, decizie cunoscută ca ”Operațiunea Allied Force”. Atacul NATO a început în 24 martie 1999.
Ocupația sovietică a fost cea mai lungă ocupație pe care a suportat-o țara noastră în ultimii 300 de ani. Ea s-a întins pe o perioadă de 14 ani, din 1944 până la retragerea Armatei Roșii în 1958.
Ultimul mare război în care China a fost implicată este conflictul chino-vietnamez din 1979. Sigur că de atunci au trecut foarte mulți ani iar Armata de Eliberare a Poporului s-a schimbat și tehnologizat radical.
Ministrul Apărării a anunțat că Armata României monitorizează zonele de la Dunăre unde agresorul rus atacă constant infrastructura portuară a Ucrainei, precizând că Forțele Navale patrulează constant, dar a explicat și de ce România nu doboară dronele ruse, în ciuda faptului că ele sunt identificate și nu de puține ori sunt ridicate inclusiv avioane militare de luptă românești sau aliate, în timpul acestor atacuri.
În timpul testelor efectuate la Camp Atterbury, Indiana, sistemul Leonidas a neutralizat un roi de 49 de drone în doar câteva secunde.
Preşedintele chinez Xi Jinping a declarat miercuri că China este "de neoprit", într-un discurs rostit înainte de o uriaşă defilare militară la Beijing care a comemorat sfârşitul celui de-Al Doilea Război Mondial la care au participat liderii rus şi nord-coreean, Vladimir Putin şi Kim Jong Un, scrie Agerpres.
Forțele Aeriene Ucrainene fac un pas important spre reducerea dependenței de armamentul extern, prin integrarea unei versiuni proprii a bombelor ghidate rusești UMPK pe avioanele de vânătoare MiG-29. Dezvoltată de Medoid Design Bureau, această muniție, care transformă bombele "oarbe" sovietice în arme ghidate cu precizie, reprezintă o soluție pragmatică și rentabilă pentru a continua atacurile tactice împotriva forțelor rusești.
O investigație a Serviciului Militar de informații al Ucrainei (GUR) a scos la iveală o rețea complexă prin care Rusia reușește să-și modernizeze și să-și susțină producția de armament, în ciuda sancțiunilor internaționale. Documentele publicate de ucraineni arată că peste 260 de unități de echipamente de înaltă tehnologie, provenite din țări NATO și din alte state europene și asiatice, sunt folosite de Uralvagonzavod, principalul producător de tancuri al Rusiei.
Industria de apărare a Ucrainei a ridicat în sfârșit vălul de pe una dintre cele mai așteptate arme cu rază lungă de acțiune. La expoziția de armament MSPO 2025 din Polonia, JSC Ukrainian Defense Industry (UDI) a dezvăluit oficial specificațiile rachetei Palianîtsia, o "rachetă-dronă" dezvoltată de ucraineni, proiectată pentru a lovi adânc în teritoriul inamic.
Într-o Europă care se clatină sub amenințarea unui război prelungit, Germania pare să joace un joc dublu, navigând cu prudență între solidaritatea declarată cu Ucraina și propriile interese, sau cel puțin, propriile temeri. Recentele declarații ale oficialilor de la Berlin ridică semne de întrebare serioase cu privire la coerența strategică a Europei și la angajamentul său pe termen lung.
În contextul unei agitații tot mai mari la granița estică a NATO, Polonia, una dintre țările europene cu cele mai mari cheltuieli pentru apărare, a dezvăluit un nou proiect ambițios. Este vorba despre o rachetă de croazieră, supranumită Lanca (Sulița), o armă care se dorește a fi un pas major spre independența strategică a Varșoviei.
Săptămâna trecută Federația Rusă a folosit pentru prima oară drone maritime pe Dunăre, unde au lovit nava de cercetare ucraineană Simferopol, chiar la gurile de vărsare a Dunării, în imediata apropiere a apelor teritoriale române. Incidentul nu doar că marchează o premieră în acest sens, dar ridică serioase îngrijorări cu privire la capacitatea Rusiei de a-și adapta capabilitățile și de a periclita securitatea și interesele României în regiune, inclusiv prin viitoare acte de sabotaj și operațiuni hibride.
Ultimele ore se scurg înainte de parada militară, una dintre cele mai mari din lume, cu peste două milioane de soldați, care va avea loc în inima Beijingului. Marele spectacol, care marchează cea de-a 80-a aniversare a capitulării Japoniei Imperiale la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, este o oportunitate de a demonstra capacitatea tot mai mare a Chinei de a rivaliza cu Statele Unite într-un potențial conflict.
La sfârșitul lunii august, un vehicul aerian fără pilot (UAV) de tipul RQ-4B Global Hawk a devenit o siluetă recurentă deasupra Mării Negre, un spațiu strategic unde rivalitatea dintre marile puteri se desfășoară cu o intensitate sporită. Aparent un simplu zbor de recunoaștere, această misiune scoate la iveală o strategie complexă și riscantă a Statelor Unite, care continuă să manevreze între nevoia de a-și susține aliații și pericolele unei confruntări directe.
Chiar și după summitul din august dintre președintele rus Vladimir Putin și președintele american Donald Trump din Alaska, Moscova pare să nu fie mai aproape de a pune capăt invaziei sale în Ucraina.
În noaptea de 02.09.2025, drone rusești au lovit facilitățile din partea portuară a orașului Izmail din Odesa, care se află pe malul Dunării. Surse ucrainene susțin că Forțele Armate ruse au efectuat în zonă cel mai masiv atac cu drone aeriene de la începutul războiului.
Potrivit Statului Major General al Apărării Naționale Elene, avioanele turcești F-16, înarmate cu rachete aer-aer, au încălcat reglementările de trafic aerian intrând în spațiul de informare a zborurilor (FIR)al Greciei, fără plan de zbor, dar nu au pătruns în spațiul aerian național grec. În plus, un avion turc ATR-72 și un elicopter militar au intrat, de asemenea, în aceeași zi în FIR fără autorizație. Nu au fost raportate exerciții militare turcești programate în zonă, astfel că Atena acuză Ankara de noi provocări în Mediterană.
Există tensiuni între China, Iran și India, membre ale Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS), scrie jurnalistul Robert Spencer de la The Times în articolul „Sub demonstrația de fraternitate la summitul SCO, tensiunile dintre autocrați cresc”.
În noaptea de 1 spre 2 septembrie, în jurul orei 23.00, sistemele de supraveghere radar ale MApN au detectat un atac aerian al Federației Ruse asupra infrastructurii portuare din Ucraina, la nord de Brațul Chilia al Dunării, județul Tulcea.
Cheltuielile pentru armament în Uniunea Europeană vor atinge un nou record în acest an, ajungând la 381 de miliarde de euro, a anunţat marţi Agenţia Europeană de Apărare (AEA), relatează Agerpres.
Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a comentat declarația președintelui Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, conform căreia aliații ar putea desfășura trupe pe teritoriul Ucrainei, dupăîncheierea conflictului.
Republica Cehă va închiria 12 avioane de vânătoare de tip JAS-39 Gripen din Suedia după anul 2027. Ministerul Apărării a semnat astăzi (01.09.2025) un acord de prelungire a contractului de închiriere până în 2035 pentru 16,695 miliarde de coroane cehe (670 de milioane de euro), inclusiv TVA. Ministerul a informat despre acest lucru pe site-ul său. Guvernul a discutat oferta la sfârșitul lunii iunie.
Balticii își continuă tradiția de pragmatism, concret și fezabil privind Ucraina. Gitanas Nauseda, președintele Lituaniei, a declarat, luni – 1 septembrie, că aderarea Ucrainei la Uniunea Europeană este atât o necesitate strategică, cât și o obligație morală, precum și o parte a viitoarelor garanții de securitate ale țării.
Într-un război modern, chiar și o simplă dronă doborâtă poate deveni o dovadă crucială a implicării unui stat în susţinerea eforturilor de război ale altui stat. Este cazul unei drone rusești de tip „Gerbera”, doborâtă recent de forțele ucrainene, în interiorul căreia a fost descoperită o cameră video cu un secret neașteptat. Înregistrarea video, recuperată de specialistul ucrainean în război electronic, Serhii Beskrestnov (cunoscut și ca „Flash”), nu arăta frontul din Ucraina, ci un drum intens circulat dintr-un oraș chinezesc, Shenzhen.
Peste doi ani de la livrarea lor, cele 14 tancuri Challenger 2, trimise de Marea Britanie, rămân o forță de elită în serviciul armatei ucrainene. Unice prin tunul lor ghintuit și prin caracteristicile de design, aceste vehicule de luptă s-au dovedit a fi „lunetiști” formidabili pe front. O echipă de la Army TV a stat de vorbă cu unul dintre echipajele care le operează, pentru a afla cum se comportă aceste tancuri pe câmpul de luptă, dominat de drone.
O ceremonie oficială în Suedia a marcat un moment crucial pentru armata cehă: livrarea primului vehicul de luptă pentru infanterie CV9030 MkIV. Un simbol al modernizării și al angajamentului ferm față de NATO, acest vehicul blindat de ultimă generație, supranumit „oțelul de pe front”, reprezintă mult mai mult decât o simplă achiziție militară. El este rezultatul unor negocieri intense, al unei cooperări industriale strategice și al unei viziuni pe termen lung pentru securitatea Europei. La eveniment au participat atât ministrul suedez al apărării, Pal Jonson, cât și omologul său ceh, Jana Cernochova, o prezență ce subliniază importanța parteneriatului strategic dintre cele două țări.
De-a lungul ultimelor săptămâni, forțele ucrainene au intensificat loviturile asupra unor ținte militare strategice rusești din Crimeea, semnalând o schimbare de abordare cu privire la țintele vizate. Nu mai e vorba doar de atacuri izolate. Recent, o unitate specială a GUR (Direcția Principală de Informații) a Ucrainei, numită "Prymary" (Fantomele), a executat o operațiune complexă, vizând noduri critice de apărare aeriană și navigație rusească, obiective a căror distrugere ar putea avea un impact profund asupra capacității Moscovei de a opera în regiune.
Planul de a crea o unitate militară de reacție rapidă, capabilă să neutralizeze amenințările nucleare globale, prinde contur la Washington. O idee care, până de curând, ar fi putut părea desprinsă din filmele de acțiune, devine o propunere strategică, alimentată de un context internațional volatil și de o istorie de neproliferare marcată de ambiguități. Henry Sokolski, director executiv al Centrului de Politici de Neproliferare, propune o abordare sistemică, un „comandament cu pumn de oțel” pentru o problemă ce a fost tratată, până acum, ad-hoc.
Forțele speciale ucrainene au reușit o operațiune spectaculoasă în care au distrus două elicoptere rusești Mi-8. Însă mai interesant decât acest lucru e că dronele ucrainene au reușit să lovească baza militară Hvardiiske, chiar în inima Crimeei, considerată de ruși impenetrabilă, aceasta fiind unul din obiectivele militare cele mai protejate de ocupant în Crimeea anexată ilegal în martie 2014. Totul a fost surprins video.
Avionul care o ducea pe președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a fost vizat de interferențe care au dus la blocarea semnalului GPS în timp ce aeronava încerca să aterizeze ieri în Bulgaria.
În anul electoral 2025, propaganda rusă își intensifică eforturile în Republica Moldova, reluând vechiul arsenal de mituri istorice și identitare menite să fractureze unitatea de neam dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului. Tactica Moscovei rămâne aceeași: transformarea ocupațiilor în „eliberări” și cultivarea unei identități moldovenești artificiale, distincte de cea românească.
Aviația militară a României trece printr-o perioadă de tranziție și de modernizare, urmând ca în scurt timp să dețină trei escadrile formate din 49 de avioane de luptă F-16 Fighting Falcon ce vor asigura trecerea la generația a 5-a, F-35 Lightning II, în cea mai modernă versiune Block 4. Dar chiar și așa, de ani de zile mulți critică, nedrept am spune, achiziția de F-16 în contextul în care România a ales să cumpere avioane în uz. Însă să facem un arc peste timp și să revenim de unde am plecat și cum s-a ajuns aici.
Coreea de Nord a glorificat la televiziunea de stat tacticile sinucigaşe ale trupelor sale trimise să lupte împotriva Ucrainei, cu câteva zile înainte ca liderul nord-coreean Kim Jong-un să călătorească la Beijing pentru a participa la o paradă militară unde se va întâlni cu preşedintele rus Vladimir Putin, în timp ce Moscova ia în considerare posibilitatea unui summit bilateral, informează Agerpres și EFE.
La forumul internațional “Războiul informațional: de la rezistență la reziliență”, șeful serviciilor de informații militare ucrainene, Kyrylo Budanov, a avertizat că viitorul exercițiu militar strategic comun ruso-belarus Vest-2025 (Zapad) va declanșa un val major de dezinformare și presiune cognitivă împotriva Ucrainei și a țărilor europene.
Portavionul Amiral Kuznețov, singurul portavion al Rusiei, se află în lucrări de mentenanță din 2017. Lucrări care tocmai au fost sistate pe termen nemenționat de industria rusă, ceea ce coincide practic cu „finalul de drum” al navei ruse. Dar cum s-a ajuns aici? Cum a fost posibil faptul ca lucrări de mentenanță planificate să dureze doi ani s-au întins pe o perioadă atât de lungă? Sancțiunile impuse industriei ruse după invadarea Ucrainei, dar și sistemele foarte vechi și depășite tehnologic ale navei sunt doar câteva dintre răspunsuri. Ceea ce a pus „capac” portavionului Amiral Kuznețov sunt câteva incidente deosebit de grave petrecute în perioada lucrărilor de modernizare. Să le trecem în revistă.
