Dimineața zilei dintre 21 și 22 iunie 1941 avea să consemneze intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial.
Armata României în ziua atacului URSS-ului pentru eliberarea teritoriilor ocupate
Ceaușescu a fost un fără îndoială un stalinist. Cu toate că oferit o aură națională și naționalistă comunismului românesc, proces pe care l-a moștenit de la Gheorghe Gheorghiu Dej și pe care l-a continuat - fapt azi de multe ori trecut cu vederea -, Ceaușescu a urmat canonic linia ortodoxiei staliniste.
Încurajarea discretă a rusofobiei de către Dej, în ultimii ani din viață, și mai apoi poziționarea antisovietică a lui Ceaușescu nu au avut ca scop reformarea sistemului ci dimpotrivă, plasarea țării pe drumul unui comunism românesc și întărirea regimului de la București.
Istoricul Adrian Cioroianu observă în mod corect că, paradoxal, antisovietismul lui Nicolae Ceaușescu ar putea fi reacția la faptul că tocmai sovieticii, prin Nikita Hrușciov, au fost cei care au fisurat tabloul stalinismului. Altfel spus, „Ceauşescu a devenit antisovietic tocmai pentru că el nu a renunţat niciodată să fie, structural, un stalinist”.
Tezele din iulie, sau mini Revoluția culturală a lui Ceaușescu, după vizita dictatorului în vara lui 1971 în Asia, nu au adus doar obsesia unui cult al personalității care va deveni unic în Europa, ci și au recalibrat regimul pe linia ortodoxă a stalinismului. Ceaușescu punea capăt unor ani de speranță a unei liberalizări a comunismului.
Sigur că între timp a fost și momentul august 1968, invadarea Cehoslovaciei și celebrul său discurs de la balconul CC în care a condamnat în termeni de un curaj înmărmuritor acțiunea trupelor Tratatului de la Varșovia. A fost momentul său de glorie, apoteoza sa, și probabil singura dată în istoria comunismului românesc când acesta a fost cu adevărat legitimat de întregul popor. Desigur, fisura creată de Ceaușescu în blocul comunist a fost speculată imediat de administrațiile occidentale care l-au transformat pe acesta într-un dictator frecventabil.
Ceaușescu a crezut însă că momentul 21 august 1968 e etern și reversibil. S-a înșelat. În decembrie 1989, într-un acces de paranoia și ultranaționalism comunist, Ceaușescu acuză „agenturile străine”, URSS-ul, Statele Unite, Occidentul că încearcă destabilizarea României ca urmare a revoltelor anticomuniste care deja au dat naștere Revoluției în Timișoara și în alte orașe ale țării.
Nimic mai fals. Această teorie a „turiștilor” sovietici care au făcut Revoluția e o teză complet falsă a apostolilor loviturii de stat. Adică exact teoria lui Ceaușescu și a Securității.
Mă întreb, oare ce o fi în sufletul celor care au ieșit în stradă când Ceaușescu era încă la putere, și care au fost răniți, arestați, bătuți și torturați de Securitate, când aud astfel de teorii propagate de foste cadre ale Securității, așa-ziși 'istorici' apropiați Securității și, uneori involuntar, de unele persoane din media care fac cu brio apologia Securității. Albirea Securității e o înfrângere pentru cine încă mai urmărește adevărul istoric atunci când scrie despre Revoluție, la 31 de ani de la evenimente.
O spun fără echivoc, în România a fost o Revoluție. Sigur că orice Revoluție reușită implică și o lovitură de stat.
Cei care susțin teoria loviturii de stat exclud din orizontul analizei lor tocmai ieșirea populației autentic revoltată în stradă. La respingerea ideii de Revoluție a contribuit și dezamăgirea profundă a populației în cei care au preluat puterea, așteptările românilor privind schimbarea fiind foarte ridicate. Istoricul Peter Siani-Davies observă foarte corect, citându-l pe Tocqueville, că „revoluțiile aduc frecvent mult mai puține schimbări decât susțin revoluționarii, și intențiile revoluționare sunt rareori identificabile în etapele de început ale procesului”.
E suficient să spunem că nu există niciun document care să ateste în decembrie 1989 prezența vreunui turist sovietic implicat în revoltele împotriva lui Ceaușescu. Dacă ar fi fost măcar o singură persoană prinsă, regimul ar fi fost primul care ar fi prezentat la Televiziune „trofeul”.
Mai apoi la Congresul al XIV-lea al PCR din noiembrie 1989 s-a decis trecerea trupelor de grăniceri din subordinea Ministerului Apărării în subordinea Ministerului de Interne, tocmai pentru a controla intrarea acestora în țară și a se coordona cu Securitatea, brațul înarmat al regimului care a rămas lângă Ceaușescu până la final. Și nu în ultimul rând, deja în 18 decembrie 1989 granițele României erau închise. Iar la toate acestea se adaugă poziția URSS, un colos cu picioare de lut care se dezintegra din toate încheieturile și care dădea semne clare că nu va mai interveni în a susține artificial statele din blocul comunist. Noua conducere de la Moscova alege calea reformelor gorbacioviste, adică a perestroikăi.
În tot acest context, îmbătat de cultul personalității de care devenise dependent asemenea unui drog, și îmbătat de osanalele clienților săi politici de care s-a înconjurat, Ceaușescu era convins că poporul îl iubește iar țara se afla într-un război.
Cu o caracteristică dinastică pe care Ceaușescu i-a atribuit-o, regimul a tras la ordinele dictatorului în propriul popor. Stalinist convins, Ceaușescu nu a ezitat să ceară în videconferința din 17 decembrie deschiderea focului la Timișoara. Fapt de un macabru unic în Europa după cel de-al Doilea Război Mondial, cadavrele a zeci de martiri timișoreni au fost furate de la morga Spitalului Județean și duse în secret la București unde au fost incinerate.
Rupt de realitate, „cel mai iubit fiu al poporului” și „vântul care mișcă pădurea”, „geniul din Carpați” nu a înțeles că România lui 1989 nu mai era cea din anii '60.
Obsesia sa de industrializare forțată, un alt atribut al stalinismului, a adus României o datorie externă care însă nu era una tragică. Dar Ceaușescu și-a obligat în anii '80 poporul să îndure frig, foame și disperare. Să raționalizeze tot, de la energia electrică la cele mai banale alimente. Totul din dorința irațională de a achita datoria externă. Considera o reeșalonare, o înfrângere ideologică în fața capitalismului. Dacă mai aștepta câțiva ani, România ar fi fost iertată parțial de datorii, precum alte state comuniste. A făcut-o fără nicio remușcare, și-a plătit funia cu care a fost spânzurat. Nu înainte să își masacreze poporul în decembrie ‘89. Economistul K. Rogoff semnala cât se poate de corect: „Faptul că o țară poate să își plătească datoria nu înseamnă neapărat că trebuie să decidă să facă asta”. Acest paragraf ar trebui citit și recitit de cei care azi cad în capcana unui populism de un grotesc înspăimântător precum cel că Ceaușescu „ne-a lăsat o țară fără datorii” (!?!).
O greșeală pe care o facem cu toții e că judecăm faptele petrecute în Istorie din perspectiva realității pe care o trăim. În decembrie 1989 ura împotriva celui care și-a îngenuncheat și măcelărit propriul popor era atât de mare încât întreaga Românie a căzut în păcat. Moartea lui Ceaușescu a fost primită cu entuziasm de români, care au închis ochii în fața crimei săvârșite în prima zi de Crăciun.
Și la acest lucru se mai adaugă două aspecte esențiale. În primul rând încă se trăgea. Erau trupe ale așa-numitei Rețea R - 'r' de la rezistență. Unități formate din cadre în rezervă ale Armatei, Securității sau Miliției, atent alese, care erau antrenate pentru a duce o luptă de gherilă urbană în cazul în care România era invadată. Cu Ceaușescu arestat, aceste unități îndoctrinate au acționat conform planului (nu voi intra în detalii cu privire la această rețea antrenată pentru lupte de gherilă urbană și care a încercat fără succes readucerea la puterea a lui Nicolae Ceaușescu. Pentru cei interesați recomand cu încredere volumul Trăgători şi mistificatori: contrarevoluţia Securităţii în decembrie 1989, semnat de Mădălin Hodor, Andrei Ursu, Roland O. Thomasson)
E grăitor faptul că în timpul așa-zisului proces, Elena Ceaușescu, întrebată cine trage încă, spune că Securitatea, moment în care Nicolae Ceaușescu o prinde de mână, un semn clar de a nu mai vorbi.
Aici putem aduce aminte și de declarația lui Iulian Vlad, șeful Securtiății, publicată de Mădălin Hodor, istoric și cercetător CNSAS. Șeful Securității admite că printre teroriști s-au aflat membri ai Direcției a V-a a Securității și luptători USLA (Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă). Pe 29 ianuarie 1990, când se afla în stare de arest, Vlad scrie:
„Analizând modul în care au început şi s-au desfăşurat acţiunile teroriste în Capitală, pe baza acelor date şi informaţii ce le-am avut la dispoziţie, consider că acestea ar fi putut fi executate de:
1) Elementele din Direcţia a V-a, USLA, CTS şi din alte unităţi de Securitate, inclusiv speciale”.
Un al doilea aspect important e reprezentat chiar de cei care au organizat procesul și care au umplut vidul de putere politică după căderea dictatorului.
E vorba de cei care au preluat puterea și care, interesați să își creeze noi identități politice ce ar fi fost cu ușurință și imediat spulberate de informațiile deținute de cel care a condus România din 1965 până atunci. Sunt cei care i-au fost alături în anii terorii, care i-au cântat osanale, iar printre ei se aflau și personaje care i-au ascultat ordinele și au tras în populație în primele zile ale Revoluției. Pentru ei Ceaușescu era ca un ghimpe care le bloca ascensiunea în noua structură politică a României ce se prefigura.
Sunt convins că primul nume care vă vine în minte este Ion Iliescu.
Abil și cu talent oratoric, Iliescu a știut cum să umple vidul politic după căderea lui Ceaușescu. El a apărut târziu în peisajul Revoluție, abia după ora 14:00, pe 22 decembrie, după ce căderea dictatorului devenise clară. Apostolii teoriei loviturii de stat, care nu reușesc să demonstreze turiștii sovietici care au declanșat Revoluția, pun lovitura în seama lui Iliescu și grupului pro-rus. Ori aici se naște o întrebare cât se poate de logică. Cum ar fi putut Iliescu și ai lui să ridice lumea la Timișoara? Să nu mai zic că nimeni nu garanta atunci că el va prelua puterea. Deja în primele momente după plecarea lui Ceaușescu cu elicopterul de pe sediul Comitetului Central, în clădirea simbol a regimului se făceau liste cu guverne. Iliescu încă nici nu plecase de la sediul Editurii Tehnice pe care o conducea.
Dar când a intrat în joc s-a văzut experiența sa politică. A fost acceptat ca lider de toată lumea, în acele prime ore după căderea dictatorului. E ilogic să susții că Iliescu a tras inventând un inamic pentru a se legitima. De ce ar fi avut nevoie de asta? Puterea lui politică era deja recunoscută și acceptată la finalul zilei de 22. Dimpotrivă, continuarea luptelor și după arestarea lui Ceaușescu, sunt convins că îl speria și îi punea sub amenințare puterea. Ne place sau nu, românii care au ieșit atunci în stradă aveau o cu totul altă perspectivă asupra URSS-ului, față de cea pe care o avem noi azi față de Rusia. Într-un regim ceaușist ce reprezenta ortodoxia stalinistă, Iliescu, asociat reformelor gorbaciviste și perestroikăi, nici nu avea cum să nu fie privit ca o oază de speranță pentru un comunism cu față umană.
Dar asta nu îl face nevinovat, pe cel care a venit din rândurile nomenclaturii comuniste și care sunt convins că a crezut în sistemul în care a crescut. În '90 Ion Iliescu a început să negocieze cu Securitatea. Sigur, nu aveam cum să nu o facă, dar e condamnabil pactul făcut cu fosta Securitate care s-a pliat camelionic pe noul regim. Un pact în urma căruia i-a grațiat pe securiști care oricum pătrunseseră adânc inclusiv în sistemul de justiție. Practic, securiștii se aflau în postura de a ancheta crimele Securității la Revoluție. Așa se explică și distrugerea documentelor despre „teroriști” și eliberarea imediată a celor arestați după 22 când se încerca readucerea lui Ceaușescu la putere.
Și, mai mult decât atât, Iliescu trebuie să răspundă acuzelor de crime împotriva umanității, când la Mineriada din iunie 1990, s-a plasat lângă Ceaușescu, pe același palier al dictaturii și represiunii.
Concluzionând, e de o naivitate puerilă să crezi că Securitatea, brațul înarmat al puterii, s-a retras liniștită după plecarea lui Ceaușescu. Dimpotrivă, în joc era chiar soarta ei.
Într-un alt material în care am abordat subiectul implicării Securității în crimele dinainte de 22 și după 22 decembrie, un cititor, supărat nevoie mare, mi-a transmis printr-un mesaj, deloc ortodox, că securiștii au depus armele și nu au fost implicați în represiune. Fără să intru în detalii, i-aș aminti doar că există numeroase dovezi de muniție explozivă, gloanțe de tip dum-dum, găsite inclusiv în corpul victimelor, glonțe de care Armata nu dispunea. O făceau în schimb trupele de Securitate. Asemenea muniție s-a găsit, inclusiv în Comitetul Central, în arsenalul Direcției a V-a a Securității. Documentele cu privire la aceste aspecte se regăsesc în volumul recomandat în rândurile de mai sus.
Ceaușescu a murit crezând în stalinism. Potrivit relatărilor apărute în presă a celor din plutonul de execuție, fapt confirmat de discuții personale pe care le-am purtat cu câteva persoane prezente la proces, Ceaușescu a cântat Internaționala în drumul spre eșafodul din cazarma de la Târgoviște.
La trei decenii de la execuția lui Ceaușescu, mai mult decât denaturarea istoriei celui mai important moment al României după Marea Unire, anume Revoluția română, și transformarea ei într-o lovitură de stat, mă sperie reabilitarea lui Nicolae Ceaușescu, de către personaje uneori inocente, dar lipsite de informație, ca să nu spun cultură. E o consecință a faptului că la peste trei decenii de când ne-am luat rația de libertate, în manualele de istorie nu avem decât aproximativ 20 de rânduri despre Revoluție. Această reabilitare riscă să nască un precedent periculos.
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Dimineața zilei dintre 21 și 22 iunie 1941 avea să consemneze intrarea României în cel de-al Doilea Război Mondial.
Parlamentul European a organizat marţi o ceremonie de comemorare a deportărilor sovietice în masă în Europa Centrală şi de Est, ''care au şocat lumea şi au pecetluit soarta mai multor generaţii de oameni din statele baltice şi din Europa Centrală şi de Est'', după cum a declarat preşedintele legislativului european, David Sassoli.
În fiecare an, Ziua Eroilor este celebrată odată cu sărbătoarea creştină a Înălţării Domnului, la 40 de zile de la Sfintele Paşti, evocând memoria celor căzuţi de-a lungul veacurilor pe câmpurile de luptă, pentru credinţă, libertate, dreptate şi pentru apărarea ţării şi întregirea neamului. În 2021, Ziua Eroilor are loc în data de 10 iunie.
Istoricul Lavinia Betea consideră că în decembrie 1989 nu a existat nicio posibilitate ca Armata României să schimbe regimul iar Nicolae Ceaușescu controla întreaga structură.
Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat Parchetul General în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii de către foşti ofiţeri de Securitate şi Miliţie, care au recrutat mii de elevi în ultimele două decenii ale dictaturii comuniste din România.
Narativul Federației Ruse despre cel de-al Doilea Război Mondial plasează Moscova în tabăra victimelor, respingând responsabilitatea Uniunii Sovietice în ceea ce privește declanșarea conflagrației mondiale.
Nu e niciun secret că pentru ruși cel de-al Doilea Război Mondial a început la 22 iunie 1941, odată cu Operațiunea Barbarossa - invazia Uniunii Sovietice de către Germania nazistă.
Viaţa în libertate şi pace nu trebuie niciodată să fie considerată un lucru asigurat, a declarat sâmbătă preşedinta Slovaciei, Zuzana Caputova, cu prilejul Zilei Victoriei împotriva nazismului, relatează Agerpres, care citează agenţia TASR.
Pe 30 aprilie 1945, în plină Bătălie a Berlinului, Adolf Hitler se sinucidea în buncărul său. Soarta Germaniei naziste era de mult pecetluită, Fronturile de Vest și de Est ajunsese atânc în teritoriul german, iar prăbușirea Reich-ului, o chestiune de zile.
Teoriile conspiraționiste au vândut mereu, acaparând publicul însetat de mister. Fie că vorbim de extratereștrii antici, moartea lui Hitler, pasul lui Neil Armstrong pe Lună sau doborârea turnurilor gemene World Trade Center, succesul conspiraţiilor este garantat. Mai ales că apostolii acestor teorii îmbină fapte reale cu pură imaginație. Însă ele rămân doar teorii puerile fără să atingă statutul de adevăr istoric.
Eliberarea oraşului Oradea şi instaurarea administraţiei româneşti, în urmă cu 102 ani, vor fi celebrate marţi în condiţii speciale, din cauza restricţiilor impuse de pandemia de COVID-19, doar prin glasul clopotelor din bisericile româneşti şi prin ofranda coroanelor de flori ce vor fi depuse la Statuia generalului Traian Moşoiu.
Operațiunea Dynamo sau evacuarea miraculoasă de la Dunkirk a reprezentat o parte a Bătăliei Franței în cel de-al Doilea Război Mondial.
Locotenentul (rtr) Gheroghe Bădulescu a fost printre puținii veterani de război care a luptat la Cotul Donului și care se mai afla în viață în 2021. Din păcate, Nea Gheorghiță a trecut pragul acestei lumi.
În urmă cu două zile, trei cercetători CNSAS au cerut ministrului Apărării Naţionale, Nicolae Ciucă, o decizie urgentă prin care să dispună restituirea tuturor documentelor aparținând fostei Securități, deoarece MApN ar fi trimis selectiv anumite fonduri arhivistice către CNSAS, existând astfel o lipsă de voință în restituirea în integrum a arhivelor. Între timp, MApN a venit cu o primă reacţie, precizând că toate documentele ce privesc fosta securitate au fost trimise CNSAS, cu excepția celor a căror dezvăluire ar putea aduce atingere securității naționale.
Frumoasa Bucovină de Nord, a Luceafărului Mihai Eminescu și a multor altor mari români, a fost martora, acum 80 de ani, pe 1 aprilie 1941, unui odios masacru despre care și azi mai căutăm adevăruri.
Pe data de 31 martie 1995, în urmă cu exact 26 de ani, avea loc cea mai mare catastrofă aviatică din istoria României. Atunci, la Balotești, o aeronavă Airbus de tip A310-324, s-a prăbușit în apropierea aeroportului Otopeni. În urma tragediei nu au existat supraviețuitori.
Sunt 103 de ani de când „Sfatul Țării” vota la 27 martie 1918, Unirea Basarabiei cu Regatul României.
23 martie 1999. 22 de ani de la una dintre cele mai controversate acțiuni NATO. Alianța ia decizia să bombardeze Serbia, pe atunci parte a Republicii Federative Iugoslavia, decizie cunoscută ca ”Operațiunea Allied Force”. Atacul NATO a început în 24 martie 1999.
Ocupația sovietică a fost cea mai lungă ocupație pe care a suportat-o țara noastră în ultimii 300 de ani. Ea s-a întins pe o perioadă de 14 ani, din 1944 până la retragerea Armatei Roșii în 1958.
Ultimul mare război în care China a fost implicată este conflictul chino-vietnamez din 1979. Sigur că de atunci au trecut foarte mulți ani iar Armata de Eliberare a Poporului s-a schimbat și tehnologizat radical.
Portavioanele au reprezentat întotdeauna o necesitate pentru SUA. Încă din anii 1930 inginerii au încercat să dezvolte o tehnologie care să permită lansarea avioanelor de pe mare fără a avea o pistă. Astfel a luat naștere sistemul Brodie care permitea lansarea și recuperarea avioanelor cu ajutorul unor cabluri.
Se întâmpla pe 15 aprilie 1969, când o aeronavă de tip MiG-21 a Coreei de Nord a doborât un avion de recunoaștere și supraveghere de tip EC-121 al Statelor Unite ale Americii.
Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a evidenţiat rolul jucat de ultimul lider sovietic, Mihail Gorbaciov, în istoria ţării sale şi a lumii, felicitându-l marţi cu prilejul împlinirii a 90 de ani de viaţă, transmite EFE.
Mihail Gorbaciova va împlini anul acesta, pe 2 martie, vârsta de 92 de ani. Gorbaciov a fost ultimul lider al Uniunii Sovietice și secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Zeci de mineri care protestează în subteranul Minei Lupeni din Valea Jiului au anunţat, duminică seara, că sunt dispuşi să intre în greva foamei, în cazul în care revendicările lor nu vor fi soluţionate prin negocierile dintre liderii sindicali.
Ion Mihai Pacepa a fost cel care i-a aplicat una din cele mai dure lovituri lui Nicolae Ceaușescu, atât pe plan extern, cât și pe plan intern, după ce a dezertat în SUA în 1978.
Pe data de 9 februarie 1965, acum 56 de ani, în timpul Războiului din Vietnam, primele trupe americane combatante terestre au fost trimise în Vietnam.
În noaptea dintre 6 spre 7 februarie 1941, localitatea Lunca Prutului din Ținutul Herței înregistrează unul din cele mai sângeroase momente ale românilor din Nordul Bucuvoinei, azi teritoriul Ucrainei: Masacrarea cetățenilor români care încercau să treacă granița în Regatul României, de pe teritoriile ocupate de trupele lui Iosif Stalin.
O fostă secretară a unui lagăr de concentrare nazist a fost pusă sub acuzare pentru complicitate la crime în câteva mii de cazuri, a anunţat vineri justiţia germană, deschizând astfel calea pentru un viitor proces, relatează AFP.
Pe data de 5 februarie 1953 s-a stins din viață unul din cei mai mari lideri politici ai României, Iuliu Maniu. Coincidență, la exact 10 ani distanță de când Iuliu Maniu a trecut pragul acestei lumi, o altă personalitate marcantă a vieții politice românești a decedat tot în închisorile comuniste: E vorba de un alt țărănist - Ion Mihalache.
Ca urmare a răcirii relațiilor dintre SUA și Ucraina, cauzate de incidentele recente de la Casa Albă dintre Volodimir Zelenski și conducerea americană, respectiv președintele Donald Trump și vicepreședintele J.D. Vance, Franța încearcă să se impună ca unul dintre liderii mondiali în problema conflictului ucrainean.
Ambasada Ucrainei în România își exprimă recunoștința faţă de reacția românilor la evenimentele internaționale care au readus în prim-plan lupta poporului ucrainean. Ucraina, mai mult decât oricine, își dorește o pace echitabilă și durabilă, susținută de garanții de securitate de încredere.
Taurus Systems, un joint venture creat între MBDA Germania și Saab (Suedia) a primit un contract în valoare de 160 milioane USD pentru modernizarea și întreținerea sistemului de rachete de croazieră Taurus Kepd 350.
Rusia intenționează să lanseze cel puțin 500 de drone pentru fiecare atac aerian împotriva Ucrainei, a declarat Vadim Skibitskîi, șeful adjunct al Agenției ucrainene de Informații Militare (GUR), într-un interviu acordat RBC Ucraina publicat la 3 martie.
Într-o mișcare fără precedent, menită să descurajeze Rusia și să întărească unitatea în Europa, Franța intenționează să permită dislocarea armelor sale nucleare pe teritoriul altor țări aliate.
Ungaria a respins un proiect de document privind sprijinul pentru Ucraina la o întâlnire a ambasadorilor Uniunii Europene din 28 februarie.
Zgomotul asurzitor al senilelor tancurilor, cândva sunetul războiului mecanizat, răsună acum cu o notă de incertitudine. Atât în grupurile de reflecție militare, cât și pe câmpurile de luptă, o întrebare profundă domnește în aer: a ajuns epoca tancurilor la apusul ei?
Duminică, 2 martie, prim-ministrul britanic Keir Starmer a anunțat un acord care permite Ucrainei să folosească 1,6 miliarde de lire sterline în finanțare pentru export pentru a cumpăra alte 5.000 de rachete de apărare aeriană.
Consilierul pentru securitate națională al SUA, Mike Waltz, a declarat că administrația președintelui american Donald Trump lucrează intens pentru a pune capăt războiului din Ucraina. Într-un interviu acordat duminică CNN, Waltz a declarat că acordul va include garanții de securitate asumate de europeni și va necesita concesii teritoriale din partea Ucrainei. Oficialul american și-a exprimat încă o dată „dezamăgirea” față de poziția președintelui ucrainean Volodimir Zelenski cu ocazia întâlnirii din Biroul Oval și față de faptul că nu a fost semnat un acord privind minereurile ucrainene.
Cine credea că putem spune „hop” înainte să sărim gardul s-a înșelat. Legile care oferă cadrul legislativ Armatei României pentru a angaja ținte aeriene, inclusiv drone, care violează constant spațiul aerian al țării noastre, au trecut în Parlament, dar au fost contestate la Curtea Constituțională a României (CCR) de trei formațiuni politice.
Portavionul american USS Carl Vinson, împreună cu grupul de luptă aferent - format din mai multe nave de luptă care îl însoțesc și îi sprijină operațiunile - au ajuns duminică în portul Busan din Coreea de Sud.
CDU și SPD, cele două partide care negociază formarea viitorului guvern din Germania au în vedere un vast plan de investiţii în apărare şi infrastructuri care ar putea ajunge la câteva sute de miliarde de euro, a informat Agerpres, citând Bild și AFP.
Ministerul polonez al Apărării Naționale a semnat un contract în valoare de 300 de milioane de dolari pentru a prelua în leasing opt elicoptere de atac Boeing AH-64D Apache din Statele Unite, încă în acest an. Fapt ce arată cât se poate de clar că pentru Polonia elicopterele de atac sunt o prioritate.
Radu Hossu, corespondent de război cunoscut pentru implicarea sa activă în sprijinirea Ucrainei, a anunțat lansarea unei noi campanii de donații menite să ajute militarii ucraineni aflați în primele linii ale frontului. Campania vizează achiziționarea de echipamente non-letale pentru Regimentul Kraken, o unitate de elită ce luptă în zonele Chasiv Yar (Donbas), Kharkiv-Vovchansk și Zaporojie. De echipamente vor beneficia și românii care luptă sub comanda Armatei Ucrainei din deja cunoscuta Romanian Battlegroup "Getica".
Instrucțiunile secretarului american al Apărării sunt, aparent, parte a unui efort de a implica Rusia în negocieri despre război.
Franța și Regatul Unit propun o încetare parțială a focului de o lună între Ucraina și Rusia, care ar acoperi atacurile din aer, pe mare și asupra infrastructurii energetice. Președintele francez Emmanuel Macron a afirmat acest lucru, spunând că o astfel de încetare a focului va dura o lună.
Președintele interimar, Ilie Bolojan, afirmă că garanțiile de securitate care ar urma să fie acordate Ucrainei vor fi, de fapt, pentru ,,tot Flancul estic, de la Baltică până la Marea Neagră'', punctând însă că acestea nu vor putea fi asigurate fără un sprijinul Statelor Unite.
Acordul privind resursele minerale pe care președintele american Donald Trump și omologul său ucrainean Volodimir Zelenski intenționau să îl semneze înaintea disputei de vineri nu este pe masă 'momentan', a declarat duminică secretarul american al Trezoreriei, Scott Bessent, informează Agerpres și EFE.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, președintele francez Emmanuel Macron, premierul italian Giorgia Meloni, premierul polonez Donald Tusk, președintele interimar al României, Ilie Bolojan și alți înalți oficiali occidentali au sosit la un summit la Londra pentru a discuta despre sprijinul acordat Kievului, a relatat The Guardian pe 2 martie.
Industria rusă dă de înțeles că ar pregăti un mare contract pentru vânzarea unui avion de generația a 5-a, dar lasă misterios să se înțeleagă că ar putea fi chiar macheta Su-75 și nu Su-57. În orice caz, sunt date care arată că ar putea fi doar un bluf.
Regatul Unit, Franța, Ucraina și, posibil, alte țări vor elabora un plan de încetare a focului care va fi prezentat Statelor Unite, a declarat prim-ministrul britanic Keir Starmer într-un interviu acordat BBC pe 2 martie.
Versiunea inițială a muniţiei GLSDB folosea bomba convențională cu diametru mic GBU-39/B, care s-a dovedit nepotrivită în contextul mediului de luptă contemporan, dar versiunea actualizată încearcă să rezolve problema vulnerabilității ridicate la sistemele de bruiaj electronic.
Israelul încearcă în mod constant să convingă Statele Unite să mențină Siria ca o națiune fragilă, permițând în același timp Rusiei să își mențină prezența militară acolo. Un raport Reuters a dezvăluit că oficialii israelieni și-au exprimat aceste puncte de vedere în timpul întâlnirilor cu înalți oficiali americani la Washington în februarie și în discuțiile ulterioare cu membrii Congresului SUA în Israel. Într-o mișcare strategică care evidențiază geopolitica complexă a Orientului Mijlociu, Israelul ar fi încurajat Statele Unite să sprijine existența continuă a facilităților militare rusești în Siria pentru a contracara creșterea puterii Turciei în zonă.
Lituania și Ucraina au ajuns la un acord preliminar privind derularea producției comune de „arme strategice” în Lituania, potrivit Ministerului Apărării din Lituania.
Până la sfârșitul lunii februarie 2025, NASAMS (National Advanced Surface-to-Air Missile System) s-a dovedit a fi un sistem de apărare aeriană extrem de eficient pentru Ucraina, în special în interceptarea atacurilor cu rachete și drone rusești. Potrivit colonelului Per Steinar Troite, șeful departamentului de sprijin al Forțelor Aeriene Norvegiene pentru Ucraina, sistemele NASAMS desfășurate în această țară au atins o rată de eficacitate impresionantă de 94 %, o valoare care evidențiază capacitățile avansate ale acestui sistem de apărare aeriană în condiții reale de luptă.
Exercițiul Bamboo Eagle 25-1 a evidențiat abilitățile strategice ale bombardierului stealth B-2 Spirit, care este o componentă esențială a misiunilor de descurajare ale SUA. Această amplă activitate de antrenament, organizată de U.S. Air Force Warfare Center, a evaluat capacitățile B-2 alături de cele ale forțelor aeriene aliate de a funcționa în medii disputate și de a efectua lovituri de precizie. Construit pentru a evita sistemele avansate de apărare aeriană și pentru a lansa încărcături utile convenționale și nucleare pe distanțe foarte mari, B-2 a jucat un rol esențial în demonstrarea capacităților de desfășurare rapidă și de atac cu rază lungă de acțiune.
Biroul de Achiziții al Forțelor Armate Germane (BAAINBw) a însărcinat compania POLARIS Raumflugzeuge din Bremen să dezvolte un avion hipersonic complet reutilizabil, cu lansare orizontală și propulsie în două etape. Contractul include proiectarea, testarea în zbor a aeronavei de dimensiuni mari și opțiunea de producție, potrivit publicației germane Hartpunkt (27 februarie), specializată în probleme de apărare.
Armata SUA este pregătită să implementeze versiunea mobilă terestră a armei sale hipersonice cu rază lungă de acțiune (LRHW) într-o unitate operațională până la sfârșitul anului 2025, după cum se arată într-un raport recent al Congresului SUA, publicat la 27 februarie 2025. Acest lucru reprezintă un progres notabil în inițiativele de modernizare ale armatei americane și subliniază importanța tot mai mare a tehnologiei hipersonice în contextul dinamicii în schimbare a războiului contemporan. LRHW este o componentă a unei strategii mai ample menite să asigure că armata SUA își păstrează superioritatea tehnologică în fața rivalilor care își dezvoltă rapid propriile sisteme de rachete.
Una dintre evoluțiile neașteptate apărute în timpul războiului din Ucraina a fost influența limitată a forței aeriene ruse. Anticiparea că avioanele și bombardierele rusești vor deschide calea pentru forțele terestre - similar rolului puterii aeriene americane în cazul operației Desert Storm - nu s-a materializat. În schimb, rachetele antiaeriene ucrainene au ținut în frâu forțele aeriene ruse.
Aliații europeni își exprimă îngrijorarea cu privire la noul curs al Washingtonului. Schimbarea bruscă a priorităților de politică externă a Washingtonului arată că Statele Unite se apropie mai mult de Rusia, în timp ce se îndepărtează de aliații săi europeni. Acest lucru deschide noi oportunități pentru Beijing, dar, în același timp, un astfel de curs generează și anumite temeri pentru conducerea chineză.
În cadrul unei discuții cu oficiali mexicani, secretarul american al apărării, Pete Hegseth, a lansat un avertisment cu privire la o posibilă intervenție militară dacă guvernul mexican nu reușește să lupte împotriva cartelurilor de droguri. Informațiile au fost publicate de The Wall Street Journal.
Dependența Forțelor Aeriene ale SUA de o strategie axată exclusiv pe capacitățile de lovire la distanță a fost pusă în gardă de către un oficial de rang înalt care joacă un rol esențial în definirea traiectoriei viitoare a armatei. În cadrul unui eveniment recent găzduit de Hudson Institute, generalul-maior Joseph Kunkel a exprimat îngrijorările cu privire la o abordare care depinde exclusiv de lansarea unui atac de tip "massive punch" de la distanță, etichetând-o drept o posibilă „greșeală care duce la pierderea războiului”.
