Moartea lui Stalin, dictatorul care a condus cu mână de fier URSS-ul timp de trei decenii aducea o situație pe cât de imprevizibilă – impactul atât în societate, cât și în mediul politic a fost imens, Stalin părea nemuritor – pe atât de periculoasă din punct de vedere politic, mai ales pentru cei care vor începe de acum lupta pentru putere în partid.
Astăzi cunoaștem cursul Istoriei și știm că lupta pentru putere în interiorul Kremlinului, un adevărat cuib de vipere, a fost câștigată de Nikita Hrușciov, cel care pleca cu ultima șansă. Dar drumul până la cel mai înalt vârf al partidului a fost o bătălie politică continuă plătită cu sânge. Desigur, aspectul mâinilor pătate cu sânge nu reprezenta o noutate pentru niciun lider comunist.
Pentru Hrușciov, moartea lui Stalin a fost și n-a fost o binecuvântare. Moartea lui l-a eliberat pe Hrușciov de teama fizică și dependența psihologică. Dar l-a expus și unor pericole noi venite, mai întâi din partea colegilor de la Kremlin, iar mai târziu, din partea lui însuși.
Hrușciov, în ultimele luni din viața lui Stalin, era al doilea sau al treilea în ierarhia de la Kremlin. Depindea de soarta lui Lavrenti Beria, șeful serviciilor de represiune sovietice, conducătorul NKVD și Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Securităţii de Stat.
Beria oscila în ochii lui Stalin între cel mai apropiat colaborator sau era pe punctul de a sfâși în fața plutonului de execuție, în funcție de starea dictatorului. Succesorii lui Stalin se angajaseză să conducă împreună, dar ei nu erau formați în acest sens ci în cel al domniei unui singur om.
La alegerea noului Prezidiu al partidului, Hrușciov a fost abia al cincilea, după Malenkov, Beria, Molotov și Voroșilov.
În fapt, imaginea noii conduceri îl plasa pe Georgy Malenkov ca figură centrală, iar pe Beria, omul din spate care deținea puterea. Viaceslav Molotov, care-i fusese lui Stalin colaborator apropiat pe o perioadă mult mai lungă decât oricare alt membru al Prezidiului, părea a fi și el un contracandidat. Cei trei, Beria, Malenkov și Molotov porneau cu primele șanse în lupta preluarea puterii. Nimeni nu își putea închipui atunci că Hrușciov avea să fie cel care se va impune. Faptul că doar Beria, Malenkov și Molotov au ținut discururile funebre în Piața Roșie e încă un argument asupra poziției privilegiate în care se aflau aceștia în debutul bătăliei pentru putere în URSS.
Însă asemenea lui Stalin în anii ’20, Nikita Hrușciov și-a identificat propria cauză cu cea a aparatului comunist, a manevrat mașina de partid împotriva rivalilor săi și a folosit relațiile interne și externe în scopuri de interes politic propriu.
Hrușciov, în drumul spre putere, asemenea lui Stalin, și-a făcut aliați pe care apoi i-a trădat. A început cu Beria, a continuat cu Malenkov, sfârșind cu Molotov.
În tot acest peisaj politic, Malenkov a devenit premier iar aliatul său Beria controla nu numai poliția ci și programele nucleare și de construcție a rachetelor. Mai mult, Beria beneficia de un atu foarte important. Din dosarele personale ale lui Stalin, după moartea dictatorului, Beria reușise să pună mâna pe informații clasificate prin care putea să își șantajeze sau chiar să își distrugă adversarii politici.
La Comitetul Central care a avut loc pe 14 martie, chestiunile politice și economice le-au revenit lui Malenkov și Beria, Molotov s-a mulțumit cu postul de ministru de externe, în timp ce Hrușciov a devenit secretar principal al Comitetului Central, funcție ce nu îi oferea posibilitatea de implicare politică, asta întrucât Malenkov și Beria urmăreau o întoarcere la modelul prestalinist, când secretarii Comitetului Central îndeplineau funcții tehnice, nu și politice.
În intenia sa de a acapara puterea, Beria a jucat rolul reformatorului, tocmai fiindcă avea mâinile pătate de sânge. Pentru a-și îmbunătăți reputația și a o păta pe a celorlalți, Beria trebuia să-l incrimineze pe Stalin, ale cărui ordine le îndepliniseră toți. Niciunul nu era nevinovat.
Pe 26 martie 1953, Beria a informat Prezidiul că, în închisori și lagăre de muncă erau în acel moment 2.525.401 deținuți politici și nepolitici, inclusiv 438.788 de femei, din care 62.886 însărcinate. Beria, viclean și fals, s-a plâns de condițiile grele de detenție și că viețile celor închiși și a familiilor acestora suntdistruse. O adevărată ironie, atât de cruntă, din partea celui ce a condus serviciile de represiune și era vinovat de crime împotriva umanității.
Beria a propus o aministie în masă, în urma căreia au fost eliberați într-un final 1.181.264 de deținuți nepolitci cu pedepse de maximum cinci ani. Ulterior, Beria a ordonat să înceteze „bătăile pline de cruzime ale celor arestați, încătușarea permanentă cu mâinile la spate care dura uneori câteva luni, privarea de somn pentru perioade lungi, părăsirea deținuților dezbrăcați în izolare”. Hrușciov nu doar că a susținut reformele lui Beria cu privire la naționalități, dar a împrumutat din ideile sale în reformele pe care avea să le facă. Asta cu toate că avea să-l acuze pe Beria mai târziu că introduce „fitiluri între grupurile etnice” iar în ceea ce privește situația Germaniei de Est, Beria „pune 18.000.000 de est-germani sub autoritatea imperialiștilor americani”.
Hrușciov și Malenkov au pretins ulterior că fiecare dintre ei a condus complotul împotriva lui Beria.
Beria i-a oferit lui Hrușciov un prilej să acționeze când a încercat să-l implice într-un complot împotriva lui Malenkov. Mișcarea i-a permis lui Hrușciov să-l convingă pe Malenkov că nu avea altă variantă decât să lovească ei primii. Însă riscul era uriaș.
După ce Malenkov a fost în cele din urmă de acord, Hrușciov trebuia să-i convingă și pe ceilalți grei din conducerea sovietică. Bulganin a fost ușor de convins, dar abordarea celorlalți era extrem de periculoasă. Dacă doar unul dintre ei îl prevenea pe Beria, jocul se termina, cum foarte probabil același scenariu l-ar fi avut și viețile lor. Iar chiar dacă nu-l prevenea nimeni, dispozitivele de ascultare ale lui Beria puteau să-i intercepteze oricând și astfel complotului să fie un eșec.
Înainte de lovitura care a pus capăt tentativei lui Beria de a prelua puterea și a lansat-o pe cea a lui Hrușciov, Beria avea încredere că e stăpân pe situație. În Moscova erau staționate două divizii ale MVD, paza Kremlinului era sub comanda sa, iar comandamentul Regiunii Militare Moscova, generalul-colonel Pavel Aremev, era fost ofițer NKVD.
Complotiștii trebuiau să strecoare oameni înarmați în Kremlin și să schimbe gărzile înainte ca forțele loiale lui Beria să-și dea seama ce se întâmplă.
Planul lui Hrusciov a fost să convonace o ședință a Prezidiului Consiliului de Miniștri, nu a Prezidiului partidului, ca să nu-i stârnească lui Beria suspiciuni. La un un moment dat, Malenkov urma să sugereze să se treacă la problemele partidului și apoi să propună demiterea lui Beria din toate funcțiile. În acel moment, Beria avea să fie arestat. Complotiștii au aranjat ca generalul-colonel Artemev să fie plecat din oraș în timpul manevrelor, în vreme ce comandamentul Kremlinului a fost brusc chemat în altă parte.
Astfel, după ce și-au asigurat toate măsurile, în timpul ședinței din 26 iunie 1953, care a ținut două ore, Hrușciov, foarte tăios în exprimare, a acuzat faptul că Beria a lucrat la un moment dat pentru spionajul britanic, că de la moartea lui Stalin încerca să „submineze socialismul” și că nu este un comunist adevărat. Beria inițial nu și-a dat seama de gravitatea situației. Ulterior și-a recunoscut „greșelile” și a cerut să nu fie exclus, dar Malenkov a apăsat butonul, chemându-i pe militarii din camera de alături, precizând că în calitate de președinte al Consiliului de Miniștri al URSS le cere să-l aresteze pe Beria. Acesta a fost dus într-o cameră alăturată după care au fost arestați principalii săi asociați și neturalizate trupele loiale lui.
Procesul lui Beria a avut loc în secret și s-a încadrat în tiparul proceselor staliniste. În sala de judecată nu a avut voie niciun avocat, recursul nu era permis iar sentința trebuia executată imediat. Acuzațiile oficiale se refereau la trădare, terorism și contrarevoluție. Prezidiul, desigur, a pronunțat dinainte verdictul. Beria și oamenii lui au fost declarați vinovați de toate capetele de acuzare și condamnați la moarte. Verdictul și punerea lui în aplicare au fost anunțate pe 24 decembrie 1953. Oficialii Prezidiului l-au acuzat pe Beria de tot ceea ce avusese mai rău stalinismul, dar au lăsat neatinsă reputația lui Stalin. În plus, au fost atenți să nu se compromită și ei în timpul acuzelor împotriva lui Beria.
În ciuda rolului jucat de Hrușciov în eliminarea lui Beria, Malenkov și alții au continuat să-l subestimeze. L-au promovat din funcția de simplu secretar al Comitetului Central în cea de prim-secretar în septembrie 1953. Această mutare i-a permis lui Hrușciov să mobilizeze mașinăria de partid în beneficiul său. Aveau să regrete această greșeală. Chiar dacă avea anumite puncte politice în comun cu Malenkov, în memoriile sale, Hrușciov descria relația dintre ei ca pe o „alianță”, nu ca pe o „prietenie”.
Relația dintre ei devenise tot mai tensionată, Malenkov nu putea îndura ca Hrușciov să fie numărul unu, în timp ce viitorul lider la URSS nu se putea abție să nu-l umilească pe Malenkov. În plus, Hrușciov deținea infromații incriminatoare preluate din dosarele secrete ale lui Beria.
În primăvara lui 1954, câteva comisii ale Curții Supreme a URSS începeau să examineze cu atenție procesele politice din trecut. Hrușciov a autorizat cercetarea afacerii Leningrad. Știa că avea să se ajungă la Malenkov. În 1949, Malenkov, emisar al lui Stalin, a strâns probe în afacerea Leningrad împotriva unor membri marcanți precum Kuznețov, Voznesenski și alții. Malenkov i-a acuzat de trădare, prin încercarea de a îndepărta Leningradul de Comitetul Central și Moscova. Au fost arestați peste 2.000 de membri de partid din filiala Leningrad, cei mai populari fiind executați. Sub Hrușciov, Kuznețov și Voznesenski au fost reabilitați reprimind calitatea post-mortem de membri de partid.
Protejatul lui Malenkov, Vasili Andrianov, cel care devenise liderul organizației de partid de la Leningrad în 1949 a fost destituit iar Viktor Abakumov, ministrul Securității Statului din timpul afacerii Leningrad a fost judecat și executat pentru înaltă trădare chiar la Leningrad. În mod cert, Malenkov se afla într-o mare primejdie.
Încă de la sfârșitul anului 1953, toate deciziile importante erau luate numai cu aprobarea lui Nikita Hrușciov. Malekov a fost îndepărtat treptat, Hrușciov acaparând întregul Comitet Central.
În martie 1954, Hrușciov a reușit să îl impună la conducerea KGB-ului pe Ivan Servo, cel care era omul său.
La începutul anului 1955, Malenkov a fost retrogradat din funcția de premier al URSS în cea de ministru al elecrificării. În timpul unei plenare a CC, Hrușciov și-a acuzat vechiul aliat că a fost fost „mâna dreaptă” a lui Beria. A fost acuzat că are „responsabilitatea morală” pentru afacerea Leningrad, că împreună cu Beria au plănuit vânzarea Germaniei de Est, iar în timp ce Stalin se afla pe moarte, „i-a înlesnit lui Beria drumul spre putere” și nu i s-a împotrivit decât în ultimul moment.
După istoricul Congres al XX-lea din 1956, când Hrușciov a început destalinizarea, Malenkov a fost nevoit să demisioneze. A mai avut o ultimă tentativă de înlăturare a lui Hrușciov din funcție. Mai apoi, au fost demiși și alți grei ai partidului, cândva aliați cu Hrușciov, printre care Nicolai Bulganin, Viaceslav Molotov și Lazar Kaganovici. Spre deosebire de Stalin, Hrușciov le-a cruțat acestora viața.
Sigur, scopul raportului prin care Hrușciov a început destalinizarea URSS-ului în 1956, a fost să-l învinovățească pe Stalin și să-i dezvinovățească pe liderii care au activat în vremea acestuia și care s-au aflat la putere după moarte „părintelui popoarelor”. Dintre cei vinovați de distrugerea vieților a milioane de oameni și acum dezvinovățiți, evident, se afla chiar el, Nikita Hrușciov.
Stalin, împreună cu „banda lui Beria”, expresia care a consacrat raportul, erau principalii vinovați de crimele regimului. Dar Hrușciov s-a limitat doar la Marea Teroare stalinistă și deciziile eronate din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fără să pomenească nimic de „operațiunea culacilor”, înfometarea până la moarte a milioane de ucraineni sau genocidul împotriva polonezilor.
Asemenea lui Stalin, Hrușciov și-a consolidat puterea în URSS prin alianțe pe care ulterior avea să le trădeze, având mâinile la fel de pătate de sânge, precum cei care i-au fost cândva aliați.
Mereu subestimat, Hrușciov, fără să-i fi acordat cineva vreo șansă reală, și-a croit drumul spre vârful partidului și mai apoi și-a consolidat poziția, reușind să câștige bătălia pentru putere în cuibul de vipere al Kremlinul din acele vremuri.
-------------------------------
Sursă:
TAUBMAN, William, Hrușciov. Omul și epoca sa, Editura Meteor Press, București, 2017
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Pe 17 ianuarie 1991, la 5 luni de la invazia irakiană în Kuweit (2 august 1990), Statele Unite împreună cu o Coaliție formată din 40 de state declanșează operațiunea Desert Storm - Furtună în Deșert. În 6 săptămâni, temuta armată irakiană este îngenuncheată și Kuweitul, eliberat.
Asociaţia Românilor din Basarabia – Foşti Deţinuţi Politici şi Deportaţi, salută decizia Curţii Constituţionale de la Chişinău de le a acorda statut de victime ale regimului comunist persoanelor născute în Gulag.
Ocuparea Capitoliului de către susținătorii președintelui în exercițiu Donald Trump nu a fost o premieră în istoria Statelor Unite ale Americii. A fost însă pentru prima oară când Congresul a fost ocupat de cetățeni americani. Incidentul este extrem de grav în contextul în care SUA reprezintă la ora actuală cea mai solidă democrație din lume.
Nicolae Ceaușescu împreună cu soția sa Elena Ceaușescu au fost executați pe data de 25 decembrie 1989 la capătul unui proces rapid și controversat care a avut loc în garnizoana din Târgoviște.
În urmă cu exact 31 de ani se desfășura una din cele mai macabre operațiuni din istoria țării noastre: Extragerea de la morga spitalului Județean Timiș, în mare secret a celor împușcați pe 17 decembrie 1989, în timpul Revoluției, și transportarea acestora în București unde au fost incinerați.
Algeria era macinata de trei ani de război. În acest context a avut loc pe 13 mai 1958 o revoltă în Alger, capitala coloniei franceze, contra formării guvernului lui Pierre Pflimlin și în susținerea generalului Charles de Gaulle.
Asociația Glasul Istoriei a lansat un proiect educațional care vine în sprijinul românilor din străinătate cu o platformă gratuită de cursuri și informații despre istoria și cultura noastră.
În seara zilei de 27 noiembrie 1940, marele istoric Nicolae Iorga, în vârstă de 69 de ani, a fost asasinat de un comando de legionari.
În urmă cu exact 31 de ani avea loc ultimul Congres al Partidului Comunist Român, Congres la capătul căruia Nicolae Ceaușescu, în vârstă de 71 de ani, a fost reales din nou în unanimitate în funcția de secretar general al PCR. O lună mai târziu „mămăliga avea să explodeze” iar revolta de la Timișoara să se transforme într-o Revoluție. „Ceaușescu reales la al XIV-lea Congres” pe 24 noiembrie 1989 avea să sfârșească împușcat la Târgoviște pe data de 25 decembrie 1989.
La 20 noiembrie 1945 se deschidea la Nürnberg cel mai mare proces din istorie, în cursul căruia 21 dintre cei mai înalţi oficiali ai regimului nazist, între care şi succesorul desemnat al lui Hitler, Hermann Goering, au fost nevoiţi pentru prima dată să dea socoteală pentru crimele lor în faţa justiţiei internaţionale, relatează AFP.
Ostaşii care s-au jertfit în luptele date pentru eliberarea oraşului Cluj, din octombrie 1944, au fost comemorați în Cimitirul Eroilor din Cluj-Napoca.
Azi sunt exact 76 de ani de când s-a încheiat Bătălia de la Oarba de Mureș, un mic sat ce aparține orașului Iernut, aflat la doar 28 de kilometri de Târgu Mureș.
Scafandrii polonezi au anunţat că au descoperit epava unei nave germane din Al Doilea Război Mondial care ar putea să îi ajute să descifreze un mister vechi de mai multe decenii, inclusiv depistarea locului în care se află comorile din Salonul de Chihlimbar, o cameră spectaculos decorată dintr-un palat al ţarilor din Rusia, care a fost jefuită de nazişti, informează Reuters.
Scafandrii au descoperit ceea ce cred că este epava unui submarin al US Navy scufundat în urmă cu 77 de ani în Asia de Sud-Est, în timpul celui de Al Doilea Război Mondial.
Karlsruhe, un crucişător nazist, distrus de o torpilă în 1940 în largul Norvegiei, a fost găsit din întâmplare la o adâncime de aproape 500 de metri cu ocazia inspectării unui cablu electric subacvatic, au anunţat joi autorii acestei descoperiri, relatează AFP.
Jurnalistul militar Radu Tudor, autorul volumului „NATO. 70 de ani de apărare și securitate euro-atlantică”, vorbește despre Primăvara de la Praga și invadarea Cehoslovaciei.
În urmă cu câteva luni în Duma de Stat din Rusia a fost înregistrat un proiect de lege care anulează condamnarea pactului Ribbentrop-Molotov, semnat la 23 august 1939 între Germania nazistă și URSS.
S-a stins din viață la Sankt Petersburg, la vârsta de 82 de ani, stalinista Nina Andreeva, opozantă a politicilor lui Mihail Gorbaciov.
Acum 38 de ani, pe 13 iulie, se stingea din viață într-un bloc cenușiu din cartierul Tomis Nord din Constanța, omul despre care s-au scris cântece de vitejie, fiind supranumit "Salvatorul Constanței".
28 iunie este una din cele mai negre zile din istoria României. În 1940, acum 80 de ani, România se supunea ultimatumului URSS-ului și ceda Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța. Există și azi, la opt decenii de la eveniment, diferite interpretări cu privire la o posibilă rezistență în fața sovieticilor.
Anul acesta se împlinesc 28 de ani de la Bătălia de la Tighina, care a avut loc între 19 și 22 iunie 1992.
Serviciul de securitate internă al Israelului, Shin Bet, a marcat azi 60 de ani de la capturarea liderului nazist Adolf Eichmann prin dezvăluirea de noi detalii de la operaţiunea din Argentina, potrivit Agerpres, care citează DPA.
Pe 5 martie 1953 murea Iosif Vissarionovich Dzhugashvili sau, pe scurt, Stalin. Moartea unuia dintre cei mai temuți dictatori a lăsat un imens vid de putere în politica de la Kremlin.
Camera Deputaţilor a decis azi ca data de 4 iunie să fie declarată Ziua Tratatului de la Trianon.
Pe 30 aprilie 1945, în plină Bătălie a Berlinului, Adolf Hitler se sinucidea în buncărul său. Soarta Germaniei naziste era de mult pecetluită, iar prăbușirea Reich-ului, o chestiune de zile.
Preşedinţii celor trei ţări baltice - Lituania, Letonia şi Estonia - au condamnat joi ceea ce ei consideră a fi tentative ale Moscovei de "falsificare a istoriei", înaintea celei de-a 75-a aniversări a sfârşitului celui de-al Doilea Război Mondial, transmite AFP.
Preşedinţii Statelor Unite, Donald Trump, şi Rusiei, Vladimir Putin, au publicat sâmbătă o rară declaraţie comună ce comemorează întâlnirea dintre trupele americane şi sovietice în drumul lor pentru a învinge Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în 1945, ca un exemplu despre modul în care ţările lor pot coopera, informează Agerpres, care citează Reuters.
Teama e o temă justificată a românilor în relația cu Federația Rusă? Ori, așa cum susține Kremlinul, e doar o teorie și doar pură rusofobie pe care Occidentul o folosește propagandistic? În acest sens ar trebui să facem apel la Istorie. Cu toate că ea e scrisă de învingători și, așa cum spunea istoricul Lucian Boia, „nu s-a mințit mai puțin în scris decât în viu grai”, sunt anumite date pe care nu le putem nega.
Numele altor aproape 10.000 de prizonieri de război şi civili deportaţi români înhumaţi în cimitirele multinaţionale de pe teritoriul Federaţiei Ruse au fost publicate de Ambasada României la Moscova, care a finalizat astfel elaborarea listei nominale integrale cu datele celor decedaţi între 1941 şi 1956 în lagărele, spitalele şi obiectivele speciale NKVD-MVD, respectiv în batalioanele de muncă sovietice.
Frumoasa Bucovină de Nord, a Luceafărului Mihai Eminescu și a multor altor mari români, a fost martora, acum 79 de ani, pe 1 aprilie 1941, unui odios masacru despre care și azi mai căutăm adevăruri.
Ministerul german al Apărării a raportat că drone necunoscute și suspecte zburau deasupra unui zone de antrenament a armatei germane [Bundeswehr]. Purtătorul de cuvânt al Bundeswehr a precizat sâmbătă, 1 octombrie, că au avut loc "survoluri repetate ale mai multor drone'' deasupra poligonului militar din localitatea Wildflecken.
În cadrul unui interviu acordat cotidianului Vzglyad, expertul militar rus, Maxim Klimov, a declarat, pe 03.10.2022, că lansarea în Turcia a noii corvete Ivan Mazepa a Marinei ucrainene necesită un răspuns prompt din partea Flotei ruse din Marea Neagră (FRMN).
Trupele ucrainene au reuşit luni cea mai puternică înaintare în sud de la începutul războiului cu Rusia, străpungând frontul şi avansând de-a lungul râului Nipru, înaintare care ameninţă liniile de aprovizionare ale trupelor ruse aflate în provincia Herson pe malul de est al Niprului, relatează Reuters.
Ministrul german de externe Annalena Baerbock a plecat luni la Varşovia unde va încerca să ajungă la un compromis cu guvernul polonez privind despăgubirile după Al Doilea Război Mondial solicitate de Polonia, transmite DPA.
Se conturează deja un răspuns la posibilitatea ca Finlanda și Suedia să nu fie incluse în Alianța Nord-Atlantică. Țările din nordul Europei sunt decise să lupte împreună în cazul unei agresiuni a Rusiei împotriva oricăreia dintre ele.
Adresându-se studenţilor şi profesorilor de la Universitatea de Ştiinţele Vieţii de la Timişoara, cu ocazia deschiderii noului an universitar 2022-2023, Mircea Geoană, Secretarul General Adjunct al NATO, s-a adresat, în anumite pasaje ale alocuţiunii sale, tuturor românilor.
MApN a lansat o licitație privind achiziționarea unui software de comandă și control pentru Forțele Terestre Române.
Scurgerile de gaze din conductele Nord Stream au stârnit îngrijorarea țărilor occidentale cu privire la amenințările care ar putea veni din adâncurile apei.
După controversele privind alegerea F-35 de Elveția, se pare că a venit rândul Canadei. Compania suedeză Saab, producătorul Gripen, aeronavă aflată în faza finală a competiției cu F-35 Lighting II, acuză Canada pentru modul în care a ales aeronava de generația a V-a americană.
Aderarea la NATO a devenit pentru ucraineni un vis la fel de important precum era pentru români în anii 90. Cifrele vorbesc de la sine.
În decurs de o lună, cetățenii cehi au strâns 1,3 milioane de dolari în cadrul unei campanii activitate de strângere de fonduri pentru achiziționarea unui tanc T-72. La 6 septembrie, Ambasada Ucrainei în Republica Cehă a lansat campania. Ministerul Apărării din Republica Cehă a fost ales ca garant al întregii proceduri.
Premierul Nicolae Ciucă a declarat, luni, că toate chestiunile procedurale legate de aderarea Ucrainei la NATO sunt 'consumatoare de timp' şi 'trebuie făcute în logica în care s-au făcut pentru celelalte state', menţionând că important este ca Ucraina să beneficieze de sprijin şi să fie în măsură să reziste la efortul de război
Descindere a polițiștilor de la Combaterea Crimei Organizate și a jandarmilor de la trupele speciale de intervenție, luni dimineață, la sediul NIS Petrol din Timișoara, companie sârbă controlată de grupul rusesc Gazprom Neft, dar și la alte adrese.
Federația Rusă continuă mascarada și spune că încă nu cunoaște limitele teritoriale ale anexării.
Mircea Geoană a vorbit, în deschiderea anului universitar, despre importanța dezvoltării ”potenţialului agro-industrial”, inclusiv prin prisma întăririi rezilienței României, ca stat membru al Alianței.
Forţele Armate Ucrainene au publicat o înregistrare video, realizată de o dronă Bayraktar TB2, care surprinde momentul în care un elicopter de atac rusesc Kamov Ka-52 "Alligator" este doborât.
Guvernele Danemarcei, Germaniei și Norvegiei vor aloca 92 milioane de euro pentru a finanța 16 obuziere autopropulsate Zuzana 2, produse în Slovacia, care sunt destinate Forțelor Armate ale Ucrainei.
Serviciile de informații din NATO au trimis aliaților date despre mișcările submarinului rusesc K-329 Belgorod și un posibil test al torpilei Poseidon , numită de presa rusă și „arma Apocalipsei”.
Federația Rusă dispune în Marea Neagră de 32 de rachete de croazieră Kalibr.
Federația Rusă a pierdut un număr uriaș de tancuri și blindate încă de la începutul invaziei brutale și neprovocate a Ucrainei, de pe 24 februarie 2022. Încă din primele zile ale conflictului s-au putut vedea carențe mari în Armata rusă, rachetele antitanc occidentale spulberând tehnica militară rusă pe bandă rulantă.
Fostul director al CIA David Petraeus a făcut câteva comentarii extrem de tranșante despre liderul de la Kremlin.
Preşedintele Volodimir Zelenski a anunţat duminică că forţele ucrainene au eliberat localităţile Arhanhelske şi Mîroliubivka din regiunea Herson
Secretarul de stat britanic pentru Europa efectuează, astăzi, o vizită oficială la Bucureşti pentru a sublinia angajamentul Marii Britanii de a proteja securitate europeană şi de a consolida relaţiile apropiate cu România.
David Steward este invitatul lui Radu Golban în ediţia de luni, 3 octombrie 2022, a emisiunii „Outlook” difuzată pe canalele DC Media Group.
Cazul Lîman îi sperie pe ruși, care se tem acum că vor fi mobilizați pentru a rezolva problemele de pe câmpul de luptă.
Prima corvetă din clasa Ada, construită pentru Forțele Navale ale Forțelor Armate Ucrainene, a fost lansată la apă duminică, 2 octombrie.
Nouă state europene membre ale NATO au emis duminică o declarație comună în care cer tuturor celor 30 de națiuni să intensifice ajutorul militar pentru Kiev și susțin aderarea Ucrainei la alianța de securitate conform deciziei adoptate la Summitul NATO de la București din 2008.
O aeronavă de luptă F-16C Fighting Falcon din Escadrila 13 Vânătoare a Forțelor Aeriene americane (USAF) a atins la finalul lunii septembrie un reper major de anduranță la Baza Aeriană Misawa din Japonia.
La exercițiul Pitch Black 2022 au participat 17 țări cu aproape 100 de aeronave și 2.500 de militari. Germania și Coreea de Sud au fost cele două țări debutante dintre cele 17 țări participante. Forțele Aeriene ale Republicii Coreea (ROKAF) au trimis avioane de luptă KF-16U, iar Germania a trimis pentru prima dată avioane de luptă Eurofighter Typhoon. Alte aeronave care au luat parte la exercițiu au fost avioanele de vânătoare Rafale ale Forţelor Aeriene Franceze, avioanele de vânătoare Su-30MKI ale Forţelor Aeriene Indiene și avioanele de vânătoare F-16AM/BM și F-16-52ID din Indonezia.
Virgil Bălăceanu a discutat despre rolul esențial pe care îl are resursa umană chiar și într-un război în care se folosește tehnologie de ultimă generație.
Ce va face Turcia în fața reticenței Statelor Unite de a-i oferi avioane de luptă F-16 și care sunt alternativele așteptate în lumina asigurărilor Ankarei că are soluții? Ar putea acest lucru să afecteze eficiența Forțelor Aeriene Turce, care se confruntă cu provocări regionale și internaționale serioase?
Forțele Aeriene ale SUA au decis să consemneze la sol avioanelor de transport C-130H din cauza unor fisuri descoperite la nivelul elicelor. Este vorba despre 116 din cele 128 de aeronave C-130H care folosesc în prezent modelul de elice 54H60, iar aeronavele care pot fi operate în regim normal sunt cele echipate cu noile modele de elice NP2000 cu opt pale.
