Moartea lui Stalin, dictatorul care a condus cu mână de fier URSS-ul timp de trei decenii aducea o situație pe cât de imprevizibilă – impactul atât în societate, cât și în mediul politic a fost imens, Stalin părea nemuritor – pe atât de periculoasă din punct de vedere politic, mai ales pentru cei care vor începe de acum lupta pentru putere în partid.
Astăzi cunoaștem cursul Istoriei și știm că lupta pentru putere în interiorul Kremlinului, un adevărat cuib de vipere, a fost câștigată de Nikita Hrușciov, cel care pleca cu ultima șansă. Dar drumul până la cel mai înalt vârf al partidului a fost o bătălie politică continuă plătită cu sânge. Desigur, aspectul mâinilor pătate cu sânge nu reprezenta o noutate pentru niciun lider comunist.
Pentru Hrușciov, moartea lui Stalin a fost și n-a fost o binecuvântare. Moartea lui l-a eliberat pe Hrușciov de teama fizică și dependența psihologică. Dar l-a expus și unor pericole noi venite, mai întâi din partea colegilor de la Kremlin, iar mai târziu, din partea lui însuși.
Hrușciov, în ultimele luni din viața lui Stalin, era al doilea sau al treilea în ierarhia de la Kremlin. Depindea de soarta lui Lavrenti Beria, șeful serviciilor de represiune sovietice, conducătorul NKVD și Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Securităţii de Stat.
Beria oscila în ochii lui Stalin între cel mai apropiat colaborator sau era pe punctul de a sfâși în fața plutonului de execuție, în funcție de starea dictatorului. Succesorii lui Stalin se angajaseză să conducă împreună, dar ei nu erau formați în acest sens ci în cel al domniei unui singur om.
La alegerea noului Prezidiu al partidului, Hrușciov a fost abia al cincilea, după Malenkov, Beria, Molotov și Voroșilov.
În fapt, imaginea noii conduceri îl plasa pe Georgy Malenkov ca figură centrală, iar pe Beria, omul din spate care deținea puterea. Viaceslav Molotov, care-i fusese lui Stalin colaborator apropiat pe o perioadă mult mai lungă decât oricare alt membru al Prezidiului, părea a fi și el un contracandidat. Cei trei, Beria, Malenkov și Molotov porneau cu primele șanse în lupta preluarea puterii. Nimeni nu își putea închipui atunci că Hrușciov avea să fie cel care se va impune. Faptul că doar Beria, Malenkov și Molotov au ținut discururile funebre în Piața Roșie e încă un argument asupra poziției privilegiate în care se aflau aceștia în debutul bătăliei pentru putere în URSS.
Însă asemenea lui Stalin în anii ’20, Nikita Hrușciov și-a identificat propria cauză cu cea a aparatului comunist, a manevrat mașina de partid împotriva rivalilor săi și a folosit relațiile interne și externe în scopuri de interes politic propriu.
Hrușciov, în drumul spre putere, asemenea lui Stalin, și-a făcut aliați pe care apoi i-a trădat. A început cu Beria, a continuat cu Malenkov, sfârșind cu Molotov.
În tot acest peisaj politic, Malenkov a devenit premier iar aliatul său Beria controla nu numai poliția ci și programele nucleare și de construcție a rachetelor. Mai mult, Beria beneficia de un atu foarte important. Din dosarele personale ale lui Stalin, după moartea dictatorului, Beria reușise să pună mâna pe informații clasificate prin care putea să își șantajeze sau chiar să își distrugă adversarii politici.
La Comitetul Central care a avut loc pe 14 martie, chestiunile politice și economice le-au revenit lui Malenkov și Beria, Molotov s-a mulțumit cu postul de ministru de externe, în timp ce Hrușciov a devenit secretar principal al Comitetului Central, funcție ce nu îi oferea posibilitatea de implicare politică, asta întrucât Malenkov și Beria urmăreau o întoarcere la modelul prestalinist, când secretarii Comitetului Central îndeplineau funcții tehnice, nu și politice.
În intenia sa de a acapara puterea, Beria a jucat rolul reformatorului, tocmai fiindcă avea mâinile pătate de sânge. Pentru a-și îmbunătăți reputația și a o păta pe a celorlalți, Beria trebuia să-l incrimineze pe Stalin, ale cărui ordine le îndepliniseră toți. Niciunul nu era nevinovat.
Pe 26 martie 1953, Beria a informat Prezidiul că, în închisori și lagăre de muncă erau în acel moment 2.525.401 deținuți politici și nepolitici, inclusiv 438.788 de femei, din care 62.886 însărcinate. Beria, viclean și fals, s-a plâns de condițiile grele de detenție și că viețile celor închiși și a familiilor acestora suntdistruse. O adevărată ironie, atât de cruntă, din partea celui ce a condus serviciile de represiune și era vinovat de crime împotriva umanității.
Beria a propus o aministie în masă, în urma căreia au fost eliberați într-un final 1.181.264 de deținuți nepolitci cu pedepse de maximum cinci ani. Ulterior, Beria a ordonat să înceteze „bătăile pline de cruzime ale celor arestați, încătușarea permanentă cu mâinile la spate care dura uneori câteva luni, privarea de somn pentru perioade lungi, părăsirea deținuților dezbrăcați în izolare”. Hrușciov nu doar că a susținut reformele lui Beria cu privire la naționalități, dar a împrumutat din ideile sale în reformele pe care avea să le facă. Asta cu toate că avea să-l acuze pe Beria mai târziu că introduce „fitiluri între grupurile etnice” iar în ceea ce privește situația Germaniei de Est, Beria „pune 18.000.000 de est-germani sub autoritatea imperialiștilor americani”.
Hrușciov și Malenkov au pretins ulterior că fiecare dintre ei a condus complotul împotriva lui Beria.
Beria i-a oferit lui Hrușciov un prilej să acționeze când a încercat să-l implice într-un complot împotriva lui Malenkov. Mișcarea i-a permis lui Hrușciov să-l convingă pe Malenkov că nu avea altă variantă decât să lovească ei primii. Însă riscul era uriaș.
După ce Malenkov a fost în cele din urmă de acord, Hrușciov trebuia să-i convingă și pe ceilalți grei din conducerea sovietică. Bulganin a fost ușor de convins, dar abordarea celorlalți era extrem de periculoasă. Dacă doar unul dintre ei îl prevenea pe Beria, jocul se termina, cum foarte probabil același scenariu l-ar fi avut și viețile lor. Iar chiar dacă nu-l prevenea nimeni, dispozitivele de ascultare ale lui Beria puteau să-i intercepteze oricând și astfel complotului să fie un eșec.
Înainte de lovitura care a pus capăt tentativei lui Beria de a prelua puterea și a lansat-o pe cea a lui Hrușciov, Beria avea încredere că e stăpân pe situație. În Moscova erau staționate două divizii ale MVD, paza Kremlinului era sub comanda sa, iar comandamentul Regiunii Militare Moscova, generalul-colonel Pavel Aremev, era fost ofițer NKVD.
Complotiștii trebuiau să strecoare oameni înarmați în Kremlin și să schimbe gărzile înainte ca forțele loiale lui Beria să-și dea seama ce se întâmplă.
Planul lui Hrusciov a fost să convonace o ședință a Prezidiului Consiliului de Miniștri, nu a Prezidiului partidului, ca să nu-i stârnească lui Beria suspiciuni. La un un moment dat, Malenkov urma să sugereze să se treacă la problemele partidului și apoi să propună demiterea lui Beria din toate funcțiile. În acel moment, Beria avea să fie arestat. Complotiștii au aranjat ca generalul-colonel Artemev să fie plecat din oraș în timpul manevrelor, în vreme ce comandamentul Kremlinului a fost brusc chemat în altă parte.
Astfel, după ce și-au asigurat toate măsurile, în timpul ședinței din 26 iunie 1953, care a ținut două ore, Hrușciov, foarte tăios în exprimare, a acuzat faptul că Beria a lucrat la un moment dat pentru spionajul britanic, că de la moartea lui Stalin încerca să „submineze socialismul” și că nu este un comunist adevărat. Beria inițial nu și-a dat seama de gravitatea situației. Ulterior și-a recunoscut „greșelile” și a cerut să nu fie exclus, dar Malenkov a apăsat butonul, chemându-i pe militarii din camera de alături, precizând că în calitate de președinte al Consiliului de Miniștri al URSS le cere să-l aresteze pe Beria. Acesta a fost dus într-o cameră alăturată după care au fost arestați principalii săi asociați și neturalizate trupele loiale lui.
Procesul lui Beria a avut loc în secret și s-a încadrat în tiparul proceselor staliniste. În sala de judecată nu a avut voie niciun avocat, recursul nu era permis iar sentința trebuia executată imediat. Acuzațiile oficiale se refereau la trădare, terorism și contrarevoluție. Prezidiul, desigur, a pronunțat dinainte verdictul. Beria și oamenii lui au fost declarați vinovați de toate capetele de acuzare și condamnați la moarte. Verdictul și punerea lui în aplicare au fost anunțate pe 24 decembrie 1953. Oficialii Prezidiului l-au acuzat pe Beria de tot ceea ce avusese mai rău stalinismul, dar au lăsat neatinsă reputația lui Stalin. În plus, au fost atenți să nu se compromită și ei în timpul acuzelor împotriva lui Beria.
În ciuda rolului jucat de Hrușciov în eliminarea lui Beria, Malenkov și alții au continuat să-l subestimeze. L-au promovat din funcția de simplu secretar al Comitetului Central în cea de prim-secretar în septembrie 1953. Această mutare i-a permis lui Hrușciov să mobilizeze mașinăria de partid în beneficiul său. Aveau să regrete această greșeală. Chiar dacă avea anumite puncte politice în comun cu Malenkov, în memoriile sale, Hrușciov descria relația dintre ei ca pe o „alianță”, nu ca pe o „prietenie”.
Relația dintre ei devenise tot mai tensionată, Malenkov nu putea îndura ca Hrușciov să fie numărul unu, în timp ce viitorul lider la URSS nu se putea abție să nu-l umilească pe Malenkov. În plus, Hrușciov deținea infromații incriminatoare preluate din dosarele secrete ale lui Beria.
În primăvara lui 1954, câteva comisii ale Curții Supreme a URSS începeau să examineze cu atenție procesele politice din trecut. Hrușciov a autorizat cercetarea afacerii Leningrad. Știa că avea să se ajungă la Malenkov. În 1949, Malenkov, emisar al lui Stalin, a strâns probe în afacerea Leningrad împotriva unor membri marcanți precum Kuznețov, Voznesenski și alții. Malenkov i-a acuzat de trădare, prin încercarea de a îndepărta Leningradul de Comitetul Central și Moscova. Au fost arestați peste 2.000 de membri de partid din filiala Leningrad, cei mai populari fiind executați. Sub Hrușciov, Kuznețov și Voznesenski au fost reabilitați reprimind calitatea post-mortem de membri de partid.
Protejatul lui Malenkov, Vasili Andrianov, cel care devenise liderul organizației de partid de la Leningrad în 1949 a fost destituit iar Viktor Abakumov, ministrul Securității Statului din timpul afacerii Leningrad a fost judecat și executat pentru înaltă trădare chiar la Leningrad. În mod cert, Malenkov se afla într-o mare primejdie.
Încă de la sfârșitul anului 1953, toate deciziile importante erau luate numai cu aprobarea lui Nikita Hrușciov. Malekov a fost îndepărtat treptat, Hrușciov acaparând întregul Comitet Central.
În martie 1954, Hrușciov a reușit să îl impună la conducerea KGB-ului pe Ivan Servo, cel care era omul său.
La începutul anului 1955, Malenkov a fost retrogradat din funcția de premier al URSS în cea de ministru al elecrificării. În timpul unei plenare a CC, Hrușciov și-a acuzat vechiul aliat că a fost fost „mâna dreaptă” a lui Beria. A fost acuzat că are „responsabilitatea morală” pentru afacerea Leningrad, că împreună cu Beria au plănuit vânzarea Germaniei de Est, iar în timp ce Stalin se afla pe moarte, „i-a înlesnit lui Beria drumul spre putere” și nu i s-a împotrivit decât în ultimul moment.
După istoricul Congres al XX-lea din 1956, când Hrușciov a început destalinizarea, Malenkov a fost nevoit să demisioneze. A mai avut o ultimă tentativă de înlăturare a lui Hrușciov din funcție. Mai apoi, au fost demiși și alți grei ai partidului, cândva aliați cu Hrușciov, printre care Nicolai Bulganin, Viaceslav Molotov și Lazar Kaganovici. Spre deosebire de Stalin, Hrușciov le-a cruțat acestora viața.
Sigur, scopul raportului prin care Hrușciov a început destalinizarea URSS-ului în 1956, a fost să-l învinovățească pe Stalin și să-i dezvinovățească pe liderii care au activat în vremea acestuia și care s-au aflat la putere după moarte „părintelui popoarelor”. Dintre cei vinovați de distrugerea vieților a milioane de oameni și acum dezvinovățiți, evident, se afla chiar el, Nikita Hrușciov.
Stalin, împreună cu „banda lui Beria”, expresia care a consacrat raportul, erau principalii vinovați de crimele regimului. Dar Hrușciov s-a limitat doar la Marea Teroare stalinistă și deciziile eronate din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fără să pomenească nimic de „operațiunea culacilor”, înfometarea până la moarte a milioane de ucraineni sau genocidul împotriva polonezilor.
Asemenea lui Stalin, Hrușciov și-a consolidat puterea în URSS prin alianțe pe care ulterior avea să le trădeze, având mâinile la fel de pătate de sânge, precum cei care i-au fost cândva aliați.
Mereu subestimat, Hrușciov, fără să-i fi acordat cineva vreo șansă reală, și-a croit drumul spre vârful partidului și mai apoi și-a consolidat poziția, reușind să câștige bătălia pentru putere în cuibul de vipere al Kremlinul din acele vremuri.
-------------------------------
Sursă:
TAUBMAN, William, Hrușciov. Omul și epoca sa, Editura Meteor Press, București, 2017
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Narativul Federației Ruse despre cel de-al Doilea Război Mondial plasează Moscova în tabăra victimelor, respingând responsabilitatea Uniunii Sovietice în ceea ce privește declanșarea conflagrației mondiale.
Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat Parchetul General în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii de către foşti ofiţeri de Securitate şi Miliţie, care au recrutat mii de elevi în ultimele două decenii ale dictaturii comuniste din România.
Nu e niciun secret că pentru ruși cel de-al Doilea Război Mondial a început la 22 iunie 1941, odată cu Operațiunea Barbarossa - invazia Uniunii Sovietice de către Germania nazistă.
Viaţa în libertate şi pace nu trebuie niciodată să fie considerată un lucru asigurat, a declarat sâmbătă preşedinta Slovaciei, Zuzana Caputova, cu prilejul Zilei Victoriei împotriva nazismului, relatează Agerpres, care citează agenţia TASR.
Pe 30 aprilie 1945, în plină Bătălie a Berlinului, Adolf Hitler se sinucidea în buncărul său. Soarta Germaniei naziste era de mult pecetluită, Fronturile de Vest și de Est ajunsese atânc în teritoriul german, iar prăbușirea Reich-ului, o chestiune de zile.
Teoriile conspiraționiste au vândut mereu, acaparând publicul însetat de mister. Fie că vorbim de extratereștrii antici, moartea lui Hitler, pasul lui Neil Armstrong pe Lună sau doborârea turnurilor gemene World Trade Center, succesul conspiraţiilor este garantat. Mai ales că apostolii acestor teorii îmbină fapte reale cu pură imaginație. Însă ele rămân doar teorii puerile fără să atingă statutul de adevăr istoric.
Eliberarea oraşului Oradea şi instaurarea administraţiei româneşti, în urmă cu 102 ani, vor fi celebrate marţi în condiţii speciale, din cauza restricţiilor impuse de pandemia de COVID-19, doar prin glasul clopotelor din bisericile româneşti şi prin ofranda coroanelor de flori ce vor fi depuse la Statuia generalului Traian Moşoiu.
Operațiunea Dynamo sau evacuarea miraculoasă de la Dunkirk a reprezentat o parte a Bătăliei Franței în cel de-al Doilea Război Mondial.
Locotenentul (rtr) Gheroghe Bădulescu a fost printre puținii veterani de război care a luptat la Cotul Donului și care se mai afla în viață în 2021. Din păcate, Nea Gheorghiță a trecut pragul acestei lumi.
În urmă cu două zile, trei cercetători CNSAS au cerut ministrului Apărării Naţionale, Nicolae Ciucă, o decizie urgentă prin care să dispună restituirea tuturor documentelor aparținând fostei Securități, deoarece MApN ar fi trimis selectiv anumite fonduri arhivistice către CNSAS, existând astfel o lipsă de voință în restituirea în integrum a arhivelor. Între timp, MApN a venit cu o primă reacţie, precizând că toate documentele ce privesc fosta securitate au fost trimise CNSAS, cu excepția celor a căror dezvăluire ar putea aduce atingere securității naționale.
Frumoasa Bucovină de Nord, a Luceafărului Mihai Eminescu și a multor altor mari români, a fost martora, acum 80 de ani, pe 1 aprilie 1941, unui odios masacru despre care și azi mai căutăm adevăruri.
Pe data de 31 martie 1995, în urmă cu exact 26 de ani, avea loc cea mai mare catastrofă aviatică din istoria României. Atunci, la Balotești, o aeronavă Airbus de tip A310-324, s-a prăbușit în apropierea aeroportului Otopeni. În urma tragediei nu au existat supraviețuitori.
Sunt 103 de ani de când „Sfatul Țării” vota la 27 martie 1918, Unirea Basarabiei cu Regatul României.
23 martie 1999. 22 de ani de la una dintre cele mai controversate acțiuni NATO. Alianța ia decizia să bombardeze Serbia, pe atunci parte a Republicii Federative Iugoslavia, decizie cunoscută ca ”Operațiunea Allied Force”. Atacul NATO a început în 24 martie 1999.
Ocupația sovietică a fost cea mai lungă ocupație pe care a suportat-o țara noastră în ultimii 300 de ani. Ea s-a întins pe o perioadă de 14 ani, din 1944 până la retragerea Armatei Roșii în 1958.
Ultimul mare război în care China a fost implicată este conflictul chino-vietnamez din 1979. Sigur că de atunci au trecut foarte mulți ani iar Armata de Eliberare a Poporului s-a schimbat și tehnologizat radical.
Portavioanele au reprezentat întotdeauna o necesitate pentru SUA. Încă din anii 1930 inginerii au încercat să dezvolte o tehnologie care să permită lansarea avioanelor de pe mare fără a avea o pistă. Astfel a luat naștere sistemul Brodie care permitea lansarea și recuperarea avioanelor cu ajutorul unor cabluri.
Se întâmpla pe 15 aprilie 1969, când o aeronavă de tip MiG-21 a Coreei de Nord a doborât un avion de recunoaștere și supraveghere de tip EC-121 al Statelor Unite ale Americii.
Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a evidenţiat rolul jucat de ultimul lider sovietic, Mihail Gorbaciov, în istoria ţării sale şi a lumii, felicitându-l marţi cu prilejul împlinirii a 90 de ani de viaţă, transmite EFE.
Mihail Gorbaciova va împlini anul acesta, pe 2 martie, vârsta de 92 de ani. Gorbaciov a fost ultimul lider al Uniunii Sovietice și secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Zeci de mineri care protestează în subteranul Minei Lupeni din Valea Jiului au anunţat, duminică seara, că sunt dispuşi să intre în greva foamei, în cazul în care revendicările lor nu vor fi soluţionate prin negocierile dintre liderii sindicali.
Ion Mihai Pacepa a fost cel care i-a aplicat una din cele mai dure lovituri lui Nicolae Ceaușescu, atât pe plan extern, cât și pe plan intern, după ce a dezertat în SUA în 1978.
Pe data de 9 februarie 1965, acum 56 de ani, în timpul Războiului din Vietnam, primele trupe americane combatante terestre au fost trimise în Vietnam.
În noaptea dintre 6 spre 7 februarie 1941, localitatea Lunca Prutului din Ținutul Herței înregistrează unul din cele mai sângeroase momente ale românilor din Nordul Bucuvoinei, azi teritoriul Ucrainei: Masacrarea cetățenilor români care încercau să treacă granița în Regatul României, de pe teritoriile ocupate de trupele lui Iosif Stalin.
Pe data de 5 februarie 1953 s-a stins din viață unul din cei mai mari lideri politici ai României, Iuliu Maniu. Coincidență, la exact 10 ani distanță de când Iuliu Maniu a trecut pragul acestei lumi, o altă personalitate marcantă a vieții politice românești a decedat tot în închisorile comuniste: E vorba de un alt țărănist - Ion Mihalache.
O fostă secretară a unui lagăr de concentrare nazist a fost pusă sub acuzare pentru complicitate la crime în câteva mii de cazuri, a anunţat vineri justiţia germană, deschizând astfel calea pentru un viitor proces, relatează AFP.
În urmă cu 76 de ani (4-11 februarie 1945) avea loc celebra conferință de la Yalta, din Crimeea. Atunci, preşedintele american, Franklin D. Roosevelt, premierul Regatului Unit, Winston Churchill, şi conducătorul sovietic, Iosif Stalin s-au întâlnit și au „desenat” Europa într-un moment în care înfrângerea Germaniei naziste era cât se poate de clară.
La finalul lunii ianuarie 106, deci exact acum 1915 ani, celebrul arhitect Apolodor din Damasc a finalizat complet construcția Podului lui Traian.
Pe data de 29 ianuarie 2015 se stingea din viață, la 96 de ani, Alexander Vraciu, de origine română, fost ofițer în US Navy, considerat unul dintre eroii americani în cel de-al Doilea Război Mondial.
Președintele Vladimir Putin a solicitat un pachet legislativ care să interzică comparația între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, potrivit unui comunicat al Kremlinului.
Dictatorul rus Vladimir Putin a comparat războiul de agresiune al Rusiei în Ucraina cu Bătălia de la Stalingrad, Volgogradul de astăzi, care se numără printre bătăliile decisive dintre Uniunea Sovietică și Germania nazistă.
Statele Unite vor vinde avioane de vânătoare F-35 Arabiei Saudite, a anunțat președintele Donald Trump înaintea întâlnirii de la Casa Albă cu prințul moștenitor Mohammed bin Salman. „Vom vinde avioane F-35. Au fost un aliat grozav”, a declarat Trump, confirmând oficial o decizie istorică.
Într-o ”evoluție semnificativă” a războiului, forțele ucrainene au lansat un atac precis asupra unor ținte militare rusești, folosind rachete ATACMS de fabricație americană. Informația a fost anunțată de Statul Major General (SMG) în seara de 18 noiembrie.
Zelenski face un turneu european important în Grecia, Franța și Spania, în contextul în care Kievul încearcă să consolideze sprijinul european pentru războiul de apărare dus de Ucraina împotriva agresiunii rusești.
Ritmul fără precedent în care Ucraina a semnat, în decurs de doar 30 de zile, două Scrisori de intenție (LoI, în jargon) pentru achiziționarea a 250 de avioane de luptă moderne de generația 4.5 – 150 de Saab Gripen-E din Suedia și până la 100 de Dassault Rafale din Franța – a generat titluri spectaculoase. Scrisorile de intenție deschid însă o discuție mai subtilă despre strategia politică a Kievului, despre capacitatea reală de a le transforma în contracte ferme și, nu în ultimul rând, despre rolul pe care aceste anunțuri îl pot juca într-un eventual proces de negociere cu Rusia.
![Linia de producţie a celui mai important producător de vehicule blindate - compania rusă Uralvagonzavod [UVZ].](https://media.defenseromania.ro/image/202309/w322h220/rusia-productie-tancuri_71995000.jpg "Linia de producţie a celui mai important producător de vehicule blindate - compania rusă Uralvagonzavod [UVZ].")
Rusia exportă la jumătate față de acum 4 ani, însă vestea e doar pe jumătate bună pentru Occident - industria de apărare e focalizată pe refacerea stocurilor de tehnică militară, după ce Armata rusă a suferit pierderi uriașe de blindate și artilerie, în războiul din Ucraina.
Într-un pas important în lupta Europei împotriva incendiilor forestiere, PZL Mielec, o companie din grupul Lockheed Martin, a anunțat un contract important cu Česká Letecká Servisní (CLS) și Ministerul de Interne al Republicii Cehe pentru două noi elicoptere Sikorsky S-70 FIREHAWK®, marcând debutul primei flote internaționale de acest tip.
Proiectul VLAH (Vehicul de luptă autonom hidramat), dezvoltat de compania românească BlueSpace Techology a intrat în linie dreaptă pentru prima prezentare publică a prototipului, planificată pentru prima jumătate a lunii decembrie. VLAH este prima mașină de luptă blindată 4x4 concepută și produsă în România.
Degeaba cumpărăm obuziere de ultimă generație și tancuri sofisticate dacă acestea rămân blocate în hățișul birocratic european sau, și mai grav, dacă podurile aflate pe teritoriul statelor europene se prăbușesc sub greutatea lor. O analiză recentă a Financial Times trage un semnal de alarmă şi pune un diagnostic grav logisticii NATO: în timp ce Rusia trece la economia de război, Occidentul este încă prins în capcana procedurilor de pace.
Cel mai mare contractor de apărare din Germania consideră că este pe cale să își mărească cifra de afaceri de cinci ori în termen de șase ani.
Iluzia că asistăm doar la un joc de șah geopolitic s-a risipit! Când șeful Statului Major al Poloniei, generalul Wieslaw Kukula, afirmă răspicat că „adversarul (n.a. Rusia) a început pregătirile pentru război”, el nu descrie un scenariu ipotetic, ci o realitate care se desfășoară deja sub ochii noștri, adesea invizibilă pentru marele public, dar asurzitoare pentru serviciile de informații occidentale. Într-o Europă care încă încearcă să își definească „arhitectura de securitate” post-Ucraina, avertismentul venit de la Varșovia are rezonanța unui gong pentru iluzia păcii perpetue: suntem, oficial, în „perioada de dinainte de război”.
Cel puțin o jumătate de milion de încărcături de propulsie pentru muniție de artilerie au fost produse în Belarus și, ulterior, transferate în Federația Rusă, a declarat Matvey Kupreychik, fost ofițer în forțele de securitate belaruse.
S-a vorbit mult despre "pacea rapidă" promisă de Donald Trump. Mulți s-au temut de o capitulare în fața Moscovei, de o cedare teritorială masivă a Ucrainei. Însă realitatea toamnei lui 2025 ne arată o altă față a negocierii.
În urmă cu câteva zile, Serviciul Federal de Securitate (FSB) din Rusia a anunțat prevenirea unui atac pregătit de serviciile speciale ucrainene la Moscova, în cimitirul Troyekurovskoye. Deși reprezentanții serviciului nu au indicat ținta atentatului, precizând doar că este vorba despre “un înalt oficial rus”, marți (18.11.2025), presa de la Moscova a dezvăluit că potențiala victimă a fost secretarul Consiliului de Securitate al Rusiei, Serghei Șoigu, care anterior a deținut funcția de ministru al apărării.
În timp ce avansul sângeros al Rusiei în estul Ucrainei continuă, iar Vladimir Putin nu dă semne că ar dori un compromis de pace, de la Vilnius vine o propunere care, deși ipotetică, redesenează arhitectura de securitate europeană.
Rusia a intensificat utilizarea unui nou tip de dronă de atac de fabricație iraniană pe linia frontului din Ucraina, semnalând o adaptare îngrijorătoare a strategiei sale de război. Shahed-101, o variantă mai mică și mai ieftină a cunoscutelor drone kamikaze, este detectată tot mai frecvent în apropierea zonelor de luptă activă, fiind folosită pentru a lovi rute logistice și infrastructura din spatele frontului.
Șase rachete rusești doborâte, pictate ca trofee sub carlinga unui Mirage 2000. Aceasta este imaginea puternică, deloc întâmplătoare, pe care Forțele Aeriene Ucrainene au lansat-o pe 17 noiembrie. Clipul scurt, arătând un avion de vânătoare furnizat de Franța plecând într-o misiune de luptă, este mult mai mult decât o simplă operațiune de imagine.
Centralele nucleare ale Ucrainei au fost nevoite să-și reducă activitatea după ce atacurile cu drone ale Rusiei care au vizat inclusiv liniile electrice esenţiale pentru sistemele de securitate ale reactoarelor.
Europa nu este pregătită să răspundă eficient la potențiale atacuri ale dronelor rusești și trebuie să integreze capacitățile „dovedite în luptă” ale Ucrainei pentru a se proteja mai bine, a declarat comisarul UE pentru Apărare și Spațiu, Andrius Kubilius.
Dezbaterea privind viitorul program IFV al României omite adesea un aspect important: instrumentul european SAFE nu reprezintă finanțare nerambursabilă, ci un împrumut pe care România și generațiile viitoare îl vor rambursa. Aceasta transformă utilizarea SAFE într-un angajament strategic pe termen lung. Dacă astăzi sunt împrumutate miliarde de euro, ele trebuie să producă valoare pe termen lung prin competiție, transparență și beneficii industriale reale, nu să fie direcționate fără o evaluare riguroasă a alternativelor.
Considerat odată coloana vertebrală a proiecției de putere globală a Rusiei, giganticul complex militar-industrial al Kremlinului se află în cea mai severă criză de la prăbușirea Uniunii Sovietice. Presiunea susținerii războiului prelungit împotriva Ucrainei, combinată cu greutatea sancțiunilor occidentale și o disfuncționalitate internă cronică, expune defecțiuni sistemice care amenință însăși capacitatea Moscovei de a purta un război de uzură.
O analiză recentă publicată de ziarul rus Nezavisimaia Gazeta scoate la iveală o fisură subtilă, dar semnificativă, în mentalitatea politică a societății ruse, sugerând că, după mai bine de două decenii de guvernare autoritară sub Vladimir Putin, cetățenii ar putea începe să se distanțeze de necesitatea unui lider atotputernic.
Gazprom a început lucrările la documentația tehnică pentru conducta de gaze Power of Siberia 2, relatează Financial Times. Directorul general al Gazprom, Alexei Miller, l-a numit cel mai scump proiect de gaze din lume. Experții estimează că costul ar putea ajunge la 30 de miliarde de dolari.
Columbia a semnat un acord major de achiziție militară confirmând cumpărarea a 17 avioane de vânătoare Gripen E/F de la compania suedeză Saab, într-un contract evaluat la 3.6 miliarde de dolari. Decizia reprezintă cea mai importantă investiție a aviației militare columbiene din ultimele decenii și marchează intrarea statului sud-americane într-un club restrâns al statelor care operează Gripen, unul dintre cele mai avansate avioane multirol din lume. Totodată, „victoria” Gripen în fața F-16 Fighting Falcon american, în cea mai modernă versiune Block 72, reprezintă din perspectivă strategică și o pierdere de teren a SUA, într-o regiune pe care istoric se află în sfera sa de influență.
O linie de cale ferată din estul Poloniei a fost avariată de un dispozitiv exploziv, a declarat luni premierul polonez Donald Tusk, numind-o un act de sabotaj. Avarierea căii ferate a avut loc duminică pe linia Varșovia-Lublin.
Ministrul de Interne a anunțat că au avut loc două acte de sabotaj pe calea ferată. Marcin Kierwiński a explicat că unul a fost confirmat - o breșă pe linia ferată din voievodatul Garwolin - în timp ce al doilea incident e foarte probabil să fie tot un sabotaj.
Ucraina se confruntă cu ceea ce a fost descris ca o „criză a locuințelor fără precedent”, la trei ani și jumătate de la invazia la scară largă a țării est-europene de către Rusia, precizează ONU într-un raport pe care l-a publicat pe 16 noiembrie.
Frontul din estul regiunii Zaporojie nu s-a prăbușit, însă presiunea rusă este reală. Retragerile tactice ucrainene și pătrunderile ruse de câțiva kilometri sunt rezultatul combinat al condițiilor meteo, deficitului de efective al ucrainenilor, precum și a adaptării tactice a rușilor.
Comitetului Judeţean pentru Situaţii de Urgenţă (CJSU) Tulcea a decis, luni, ca localitățile Plauru și Ceatalchioi să fie evacuate după ce o navă încărcată cu GPL a fost cuprinsă de flăcări, în zona oraşului ucrainean Ismail, în urma atacului cu drone desfăşurat pe teritoriul Ucrainei.
Vicecancelarul german Lars Klingbeil, aflat în vizită oficială la Beijing, a cerut Chinei să joace un rol mai important pentru a pune capăt războiului dintre Rusia și Ucraina, relatează agențiile Agerpres și DPA.
Vizita președintelui Volodimir Zelenski la Paris, pentru a semna ceea ce a numit un „acord istoric”, seamănă mai mult a pariu strategic pe termen lung decât a soluție de urgență pentru front. Pe hârtie, miza este uriașă: o scrisoare de intenție pentru achiziția a „până la 100” de avioane de luptă Dassault Rafale, sisteme de apărare antiaeriană SAMP/T de nouă generație și drone.
Ca parte a unei operațiuni coordonată care expune vulnerabilități critice ale Rusiei, forțele ucrainene au lovit simultan infrastructura economică și militară din Novorossiysk. Imaginile din satelit, publicate pe 15 noiembrie, confirmă un succes strategic dublu: terminalul petrolier Sheskharis, unul dintre cele mai mari hub-uri rusești la Marea Neagră, și-a suspendat complet exporturile, în timp ce o baterie de apărare antiaeriană S-400 Triumf a fost scoasă din luptă.
Războiul din Marea Neagră a intrat într-o nouă fază, mult mai sofisticată, în care Ucraina nu se mai bazează doar pe drone kamikaze de suprafață pentru a hărțui flota rusă. O operațiune complexă, desfășurată pe 21 septembrie și dezvăluită de The Times, demonstrează un salt tehnologic și tactic remarcabil: folosirea unor drone-torpilă submersibile, lansate de pe drone de suprafață care acționează ca niște „portavioane” în miniatură.
