Moartea lui Stalin, dictatorul care a condus cu mână de fier URSS-ul timp de trei decenii aducea o situație pe cât de imprevizibilă – impactul atât în societate, cât și în mediul politic a fost imens, Stalin părea nemuritor – pe atât de periculoasă din punct de vedere politic, mai ales pentru cei care vor începe de acum lupta pentru putere în partid.
Astăzi cunoaștem cursul Istoriei și știm că lupta pentru putere în interiorul Kremlinului, un adevărat cuib de vipere, a fost câștigată de Nikita Hrușciov, cel care pleca cu ultima șansă. Dar drumul până la cel mai înalt vârf al partidului a fost o bătălie politică continuă plătită cu sânge. Desigur, aspectul mâinilor pătate cu sânge nu reprezenta o noutate pentru niciun lider comunist.
Pentru Hrușciov, moartea lui Stalin a fost și n-a fost o binecuvântare. Moartea lui l-a eliberat pe Hrușciov de teama fizică și dependența psihologică. Dar l-a expus și unor pericole noi venite, mai întâi din partea colegilor de la Kremlin, iar mai târziu, din partea lui însuși.
Hrușciov, în ultimele luni din viața lui Stalin, era al doilea sau al treilea în ierarhia de la Kremlin. Depindea de soarta lui Lavrenti Beria, șeful serviciilor de represiune sovietice, conducătorul NKVD și Ministerului Afacerilor Interne şi Ministerului Securităţii de Stat.
Beria oscila în ochii lui Stalin între cel mai apropiat colaborator sau era pe punctul de a sfâși în fața plutonului de execuție, în funcție de starea dictatorului. Succesorii lui Stalin se angajaseză să conducă împreună, dar ei nu erau formați în acest sens ci în cel al domniei unui singur om.
Beria, aproape sigur învingător
La alegerea noului Prezidiu al partidului, Hrușciov a fost abia al cincilea, după Malenkov, Beria, Molotov și Voroșilov.
În fapt, imaginea noii conduceri îl plasa pe Georgy Malenkov ca figură centrală, iar pe Beria, omul din spate care deținea puterea. Viaceslav Molotov, care-i fusese lui Stalin colaborator apropiat pe o perioadă mult mai lungă decât oricare alt membru al Prezidiului, părea a fi și el un contracandidat. Cei trei, Beria, Malenkov și Molotov porneau cu primele șanse în lupta preluarea puterii. Nimeni nu își putea închipui atunci că Hrușciov avea să fie cel care se va impune. Faptul că doar Beria, Malenkov și Molotov au ținut discururile funebre în Piața Roșie e încă un argument asupra poziției privilegiate în care se aflau aceștia în debutul bătăliei pentru putere în URSS.
Însă asemenea lui Stalin în anii ’20, Nikita Hrușciov și-a identificat propria cauză cu cea a aparatului comunist, a manevrat mașina de partid împotriva rivalilor săi și a folosit relațiile interne și externe în scopuri de interes politic propriu.
Hrușciov, în drumul spre putere, asemenea lui Stalin, și-a făcut aliați pe care apoi i-a trădat. A început cu Beria, a continuat cu Malenkov, sfârșind cu Molotov.
Beria, liderul fără scrupule și rolul reformatorului
În tot acest peisaj politic, Malenkov a devenit premier iar aliatul său Beria controla nu numai poliția ci și programele nucleare și de construcție a rachetelor. Mai mult, Beria beneficia de un atu foarte important. Din dosarele personale ale lui Stalin, după moartea dictatorului, Beria reușise să pună mâna pe informații clasificate prin care putea să își șantajeze sau chiar să își distrugă adversarii politici.
Foto: Svetlana, fiica lui Stalin, în brațele lui Lavrenti Beri. Pe fundal, Stalin, fumând din pipă
La Comitetul Central care a avut loc pe 14 martie, chestiunile politice și economice le-au revenit lui Malenkov și Beria, Molotov s-a mulțumit cu postul de ministru de externe, în timp ce Hrușciov a devenit secretar principal al Comitetului Central, funcție ce nu îi oferea posibilitatea de implicare politică, asta întrucât Malenkov și Beria urmăreau o întoarcere la modelul prestalinist, când secretarii Comitetului Central îndeplineau funcții tehnice, nu și politice.
În intenia sa de a acapara puterea, Beria a jucat rolul reformatorului, tocmai fiindcă avea mâinile pătate de sânge. Pentru a-și îmbunătăți reputația și a o păta pe a celorlalți, Beria trebuia să-l incrimineze pe Stalin, ale cărui ordine le îndepliniseră toți. Niciunul nu era nevinovat.
Pe 26 martie 1953, Beria a informat Prezidiul că, în închisori și lagăre de muncă erau în acel moment 2.525.401 deținuți politici și nepolitici, inclusiv 438.788 de femei, din care 62.886 însărcinate. Beria, viclean și fals, s-a plâns de condițiile grele de detenție și că viețile celor închiși și a familiilor acestora suntdistruse. O adevărată ironie, atât de cruntă, din partea celui ce a condus serviciile de represiune și era vinovat de crime împotriva umanității.
Beria a propus o aministie în masă, în urma căreia au fost eliberați într-un final 1.181.264 de deținuți nepolitci cu pedepse de maximum cinci ani. Ulterior, Beria a ordonat să înceteze „bătăile pline de cruzime ale celor arestați, încătușarea permanentă cu mâinile la spate care dura uneori câteva luni, privarea de somn pentru perioade lungi, părăsirea deținuților dezbrăcați în izolare”. Hrușciov nu doar că a susținut reformele lui Beria cu privire la naționalități, dar a împrumutat din ideile sale în reformele pe care avea să le facă. Asta cu toate că avea să-l acuze pe Beria mai târziu că introduce „fitiluri între grupurile etnice” iar în ceea ce privește situația Germaniei de Est, Beria „pune 18.000.000 de est-germani sub autoritatea imperialiștilor americani”.
Hrușciov și Malenkov - complotul împotriva lui Beria
Hrușciov și Malenkov au pretins ulterior că fiecare dintre ei a condus complotul împotriva lui Beria.
Beria i-a oferit lui Hrușciov un prilej să acționeze când a încercat să-l implice într-un complot împotriva lui Malenkov. Mișcarea i-a permis lui Hrușciov să-l convingă pe Malenkov că nu avea altă variantă decât să lovească ei primii. Însă riscul era uriaș.
După ce Malenkov a fost în cele din urmă de acord, Hrușciov trebuia să-i convingă și pe ceilalți grei din conducerea sovietică. Bulganin a fost ușor de convins, dar abordarea celorlalți era extrem de periculoasă. Dacă doar unul dintre ei îl prevenea pe Beria, jocul se termina, cum foarte probabil același scenariu l-ar fi avut și viețile lor. Iar chiar dacă nu-l prevenea nimeni, dispozitivele de ascultare ale lui Beria puteau să-i intercepteze oricând și astfel complotului să fie un eșec.
Înainte de lovitura care a pus capăt tentativei lui Beria de a prelua puterea și a lansat-o pe cea a lui Hrușciov, Beria avea încredere că e stăpân pe situație. În Moscova erau staționate două divizii ale MVD, paza Kremlinului era sub comanda sa, iar comandamentul Regiunii Militare Moscova, generalul-colonel Pavel Aremev, era fost ofițer NKVD.
Complotiștii trebuiau să strecoare oameni înarmați în Kremlin și să schimbe gărzile înainte ca forțele loiale lui Beria să-și dea seama ce se întâmplă.
Foto: Beria și Stalin
Lovitura împotriva unui Beria buimac
Planul lui Hrusciov a fost să convonace o ședință a Prezidiului Consiliului de Miniștri, nu a Prezidiului partidului, ca să nu-i stârnească lui Beria suspiciuni. La un un moment dat, Malenkov urma să sugereze să se treacă la la problemele partidului și apoi să propună demiterea lui Beria din toate funcțiile. În acel moment, Beria avea să fie arestat. Complotiștii au aranjat ca generalul-colonel Artemev să fie plecat din oraș în timpul manevrelor, în vreme ce comandamentul Kremlinului a fost brusc chemat în altă parte.
Astfel, după ce și-au asigurat toate măsurile, în timpul ședinței din 26 iunie 1953, care a ținut două ore, Hrușciov, foarte tăios în exprimare, a acuzat faptul că Beria a lucrat la un moment dat pentru spionajul britanic, că de la moartea lui Stalin încerca să „submineze socialismul” și că nu este un comunist adevărat. Beria inițial nu și-a dat seama de gravitatea situației. Ulterior și-a recunoscut „greșelile” și a cerut să nu fie exclus, dar Malenkov a apăsat butonul, chemându-i pe militarii din camera de alături, precizând că în calitate de președinte al Consiliului de Miniștri al URSS le cere să-l aresteze pe Beria. Acesta a fost dus într-o cameră alăturată după care au fost arestați principalii săi asociați și neturalizate trupele loiale lui.
Procesul lui Beria a avut loc în secret și s-a încadrat în tiparul proceselor staliniste. În sala de judecată nu a avut voie niciun avocat, recursul nu era permis iar sentința trebuia executată imediat. Acuzațiile oficiale se refereau la trădare, terorism și contrarevoluție. Prezidiul, desigur, a pronunțat dinainte verdictul. Beria și oamenii lui au fost declarați vinovați de toate capetele de acuzare și condamnați la moarte. Verdictul și punerea lui în aplicare au fost anunțate pe 24 decembrie 1953. Oficialii Prezidiului l-au acuzat pe Beria de tot ceea ce avusese mai rău stalinismul, dar au lăsat neatinsă reputația lui Stalin. În plus, au fost atenți să nu se compromită și ei în timpul acuzelor împotriva lui Beria.
În ciuda rolului jucat de Hrușciov în eliminarea lui Beria, Malenkov și alții au continuat să-l subestimeze. L-au promovat din funcția de simplu secretar al Comitetului Central în cea de prim-secretar în septembrie 1953. Această mutare i-a permis lui Hrușciov să mobilizeze mașinăria de partid în beneficiul său. Aveau să regrete această greșeală. Chiar dacă avea anumite puncte politice în comun cu Malenkov, în memoriile sale, Hrușciov descria relația dintre ei ca pe o „alianță”, nu ca pe o „prietenie”.
Hrușciov și eliminarea lui Malenkov - Afacerea Leningrad
Relația dintre ei devenise tot mai tensionată, Malenkov nu putea îndura ca Hrușciov să fie numărul unu, în timp ce viitorul lider la URSS nu se putea abție să nu-l umilească pe Malenkov. În plus, Hrușciov deținea infromații incriminatoare preluate din dosarele secrete ale lui Beria.
Foto: Nikita Hrușciov și Georgy Malenkov
În primăvara lui 1954, câteva comisii ale Curții Supreme a URSS începeau să examineze cu atenție procesele politice din trecut. Hrușciov a autorizat cercetarea afacerii Leningrad. Știa că avea să se ajungă la Malenkov. În 1949, Malenkov, emisar al lui Stalin, a strâns probe în afacerea Leningrad împotriva unor membri marcanți precum Kuznețov, Voznesenski și alții. Malenkov i-a acuzat de trădare, prin încercarea de a îndepărta Leningradul de Comitetul Central și Moscova. Au fost arestați peste 2.000 de membri de partid din filiala Leningrad, cei mai populari fiind executați. Sub Hrușciov, Kuznețov și Voznesenski au fost reabilitați reprimind calitatea post-mortem de membri de partid.
Protejatul lui Malenkov, Vasili Andrianov, cel care devenise liderul organizației de partid de la Leningrad în 1949 a fost destituit iar Viktor Abakumov, ministrul Securității Statului din timpul afacerii Leningrad a fost judecat și executat pentru înaltă trădare chiar la Leningrad. În mod cert, Malenkov se afla într-o mare primejdie.
Încă de la sfârșitul anului 1953, toate deciziile importante erau luate numai cu aprobarea lui Nikita Hrușciov. Malekov a fost îndepărtat treptat, Hrușciov acaparând întregul Comitet Central.
În martie 1954, Hrușciov a reușit să îl impună la conducerea KGB-ului pe Ivan Servo, cel care era omul său.
Nikita Hrușciov și consolidarea puterii
La începutul anului 1955, Malenkov a fost retrogradat din funcția de premier al URSS în cea de ministru al elecrificării. În timpul unei plenare a CC, Hrușciov și-a acuzat vechiul aliat că a fost fost „mâna dreaptă” a lui Beria. A fost acuzat că are „responsabilitatea morală” pentru afacerea Leningrad, că împreună cu Beria au plănuit vânzarea Germaniei de Est, iar în timp ce Stalin se afla pe moarte, „i-a înlesnit lui Beria drumul spre putere” și nu i s-a împotrivit decât în ultimul moment.
După istoricul Congres al XX-lea din 1956, când Hrușciov a început destalinizarea, Malenkov a fost nevoit să demisioneze. A mai avut o ultimă tentativă de înlăturare a lui Hrușciov din funcție. Mai apoi, au fost demiși și alți grei ai partidului, cândva aliați cu Hrușciov, printre care Nicolai Bulganin, Viaceslav Molotov și Lazar Kaganovici. Spre deosebire de Stalin, Hrușciov le-a cruțat acestora viața.
Adevăratul scop al destalinizării de sub Hrușciov
Sigur, scopul raportului prin care Hrușciov a început destalinizarea URSS-ului în 1956, a fost să-l învinovățească pe Stalin și să-i dezvinovățească pe liderii care au activat în vremea acestuia și care s-au aflat la putere după moarte „părintelui popoarelor”. Dintre cei vinovați de distrugerea vieților a milioane de oameni și acum dezvinovățiți, evident, se afla chiar el, Nikita Hrușciov.
Stalin, împreună cu „banda lui Beria”, expresia care a consacrat raportul, erau principalii vinovați de crimele regimului. Dar Hrușciov s-a limitat doar la Marea Teroare stalinistă și deciziile eronate din timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fără să pomenească nimic de „operațiunea culacilor”, înfometarea până la moarte a milioane de ucraineni sau genocidul împotriva polonezilor.
Asemenea lui Stalin, Hrușciov și-a consolidat puterea în URSS prin alianțe pe care ulterior avea să le trădeze, având mâinile la fel de pătate de sânge, precum cei care i-au fost cândva aliați.
Mereu subestimat, Hrușciov, fără să-i fi acordat cineva vreo șansă reală, și-a croit drumul spre vârful partidului și mai apoi și-a consolidat poziția, reușind să câștige bătălia pentru putere în cuibul de vipere al Kremlinul din acele vremuri.
-------------------------------
Sursă:
TAUBMAN, William, Hrușciov. Omul și epoca sa, Editura Meteor Press, București, 2017
Fii primul care află cele mai importante știri din domeniu cu aplicația DefenseRomania. Downloadează aplicația DefenseRomania de pe telefonul tău Android (Magazin Play) sau iOS (App Store) și ești la un click distanță de noi în permanență
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DefenseRomania și pe Google News
Narativul Federației Ruse despre cel de-al Doilea Război Mondial plasează Moscova în tabăra victimelor, respingând responsabilitatea Uniunii Sovietice în ceea ce privește declanșarea conflagrației mondiale.
Colegiul Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a sesizat Parchetul General în legătură cu săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii de către foşti ofiţeri de Securitate şi Miliţie, care au recrutat mii de elevi în ultimele două decenii ale dictaturii comuniste din România.
Nu e niciun secret că pentru ruși cel de-al Doilea Război Mondial a început la 22 iunie 1941, odată cu Operațiunea Barbarossa - invazia Uniunii Sovietice de către Germania nazistă.
Viaţa în libertate şi pace nu trebuie niciodată să fie considerată un lucru asigurat, a declarat sâmbătă preşedinta Slovaciei, Zuzana Caputova, cu prilejul Zilei Victoriei împotriva nazismului, relatează Agerpres, care citează agenţia TASR.
Pe 30 aprilie 1945, în plină Bătălie a Berlinului, Adolf Hitler se sinucidea în buncărul său. Soarta Germaniei naziste era de mult pecetluită, Fronturile de Vest și de Est ajunsese atânc în teritoriul german, iar prăbușirea Reich-ului, o chestiune de zile.
Teoriile conspiraționiste au vândut mereu, acaparând publicul însetat de mister. Fie că vorbim de extratereștrii antici, moartea lui Hitler, pasul lui Neil Armstrong pe Lună sau doborârea turnurilor gemene World Trade Center, succesul conspiraţiilor este garantat. Mai ales că apostolii acestor teorii îmbină fapte reale cu pură imaginație. Însă ele rămân doar teorii puerile fără să atingă statutul de adevăr istoric.
Eliberarea oraşului Oradea şi instaurarea administraţiei româneşti, în urmă cu 102 ani, vor fi celebrate marţi în condiţii speciale, din cauza restricţiilor impuse de pandemia de COVID-19, doar prin glasul clopotelor din bisericile româneşti şi prin ofranda coroanelor de flori ce vor fi depuse la Statuia generalului Traian Moşoiu.
Operațiunea Dynamo sau evacuarea miraculoasă de la Dunkirk a reprezentat o parte a Bătăliei Franței în cel de-al Doilea Război Mondial.
Locotenentul (rtr) Gheroghe Bădulescu a fost printre puținii veterani de război care a luptat la Cotul Donului și care se mai afla în viață în 2021. Din păcate, Nea Gheorghiță a trecut pragul acestei lumi.
În urmă cu două zile, trei cercetători CNSAS au cerut ministrului Apărării Naţionale, Nicolae Ciucă, o decizie urgentă prin care să dispună restituirea tuturor documentelor aparținând fostei Securități, deoarece MApN ar fi trimis selectiv anumite fonduri arhivistice către CNSAS, existând astfel o lipsă de voință în restituirea în integrum a arhivelor. Între timp, MApN a venit cu o primă reacţie, precizând că toate documentele ce privesc fosta securitate au fost trimise CNSAS, cu excepția celor a căror dezvăluire ar putea aduce atingere securității naționale.
Frumoasa Bucovină de Nord, a Luceafărului Mihai Eminescu și a multor altor mari români, a fost martora, acum 80 de ani, pe 1 aprilie 1941, unui odios masacru despre care și azi mai căutăm adevăruri.
Pe data de 31 martie 1995, în urmă cu exact 26 de ani, avea loc cea mai mare catastrofă aviatică din istoria României. Atunci, la Balotești, o aeronavă Airbus de tip A310-324, s-a prăbușit în apropierea aeroportului Otopeni. În urma tragediei nu au existat supraviețuitori.
Sunt 103 de ani de când „Sfatul Țării” vota la 27 martie 1918, Unirea Basarabiei cu Regatul României.
23 martie 1999. 22 de ani de la una dintre cele mai controversate acțiuni NATO. Alianța ia decizia să bombardeze Serbia, pe atunci parte a Republicii Federative Iugoslavia, decizie cunoscută ca ”Operațiunea Allied Force”. Atacul NATO a început în 24 martie 1999.
Ocupația sovietică a fost cea mai lungă ocupație pe care a suportat-o țara noastră în ultimii 300 de ani. Ea s-a întins pe o perioadă de 14 ani, din 1944 până la retragerea Armatei Roșii în 1958.
Ultimul mare război în care China a fost implicată este conflictul chino-vietnamez din 1979. Sigur că de atunci au trecut foarte mulți ani iar Armata de Eliberare a Poporului s-a schimbat și tehnologizat radical.
Portavioanele au reprezentat întotdeauna o necesitate pentru SUA. Încă din anii 1930 inginerii au încercat să dezvolte o tehnologie care să permită lansarea avioanelor de pe mare fără a avea o pistă. Astfel a luat naștere sistemul Brodie care permitea lansarea și recuperarea avioanelor cu ajutorul unor cabluri.
Se întâmpla pe 15 aprilie 1969, când o aeronavă de tip MiG-21 a Coreei de Nord a doborât un avion de recunoaștere și supraveghere de tip EC-121 al Statelor Unite ale Americii.
Preşedintele Rusiei, Vladimir Putin, a evidenţiat rolul jucat de ultimul lider sovietic, Mihail Gorbaciov, în istoria ţării sale şi a lumii, felicitându-l marţi cu prilejul împlinirii a 90 de ani de viaţă, transmite EFE.
Mihail Gorbaciova va împlini anul acesta, pe 2 martie, vârsta de 92 de ani. Gorbaciov a fost ultimul lider al Uniunii Sovietice și secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice.
Zeci de mineri care protestează în subteranul Minei Lupeni din Valea Jiului au anunţat, duminică seara, că sunt dispuşi să intre în greva foamei, în cazul în care revendicările lor nu vor fi soluţionate prin negocierile dintre liderii sindicali.
Ion Mihai Pacepa a fost cel care i-a aplicat una din cele mai dure lovituri lui Nicolae Ceaușescu, atât pe plan extern, cât și pe plan intern, după ce a dezertat în SUA în 1978.
Pe data de 9 februarie 1965, acum 56 de ani, în timpul Războiului din Vietnam, primele trupe americane combatante terestre au fost trimise în Vietnam.
În noaptea dintre 6 spre 7 februarie 1941, localitatea Lunca Prutului din Ținutul Herței înregistrează unul din cele mai sângeroase momente ale românilor din Nordul Bucuvoinei, azi teritoriul Ucrainei: Masacrarea cetățenilor români care încercau să treacă granița în Regatul României, de pe teritoriile ocupate de trupele lui Iosif Stalin.
Pe data de 5 februarie 1953 s-a stins din viață unul din cei mai mari lideri politici ai României, Iuliu Maniu. Coincidență, la exact 10 ani distanță de când Iuliu Maniu a trecut pragul acestei lumi, o altă personalitate marcantă a vieții politice românești a decedat tot în închisorile comuniste: E vorba de un alt țărănist - Ion Mihalache.
O fostă secretară a unui lagăr de concentrare nazist a fost pusă sub acuzare pentru complicitate la crime în câteva mii de cazuri, a anunţat vineri justiţia germană, deschizând astfel calea pentru un viitor proces, relatează AFP.
În urmă cu 76 de ani (4-11 februarie 1945) avea loc celebra conferință de la Yalta, din Crimeea. Atunci, preşedintele american, Franklin D. Roosevelt, premierul Regatului Unit, Winston Churchill, şi conducătorul sovietic, Iosif Stalin s-au întâlnit și au „desenat” Europa într-un moment în care înfrângerea Germaniei naziste era cât se poate de clară.
La finalul lunii ianuarie 106, deci exact acum 1915 ani, celebrul arhitect Apolodor din Damasc a finalizat complet construcția Podului lui Traian.
Pe data de 29 ianuarie 2015 se stingea din viață, la 96 de ani, Alexander Vraciu, de origine română, fost ofițer în US Navy, considerat unul dintre eroii americani în cel de-al Doilea Război Mondial.
Președintele Vladimir Putin a solicitat un pachet legislativ care să interzică comparația între Uniunea Sovietică și Germania nazistă, potrivit unui comunicat al Kremlinului.
În lipsa unei politici europene unitare de înarmare, reacția naturală a statelor a fost accelerarea programelor naționale de achiziții, fiecare țară prioritizându-și propriile nevoi. Deși Bruxellesul a încercat să dea coerență acestui impuls prin câteva instrumente - achiziții comune de muniție, inițiative în domeniul apărării antiaeriene, mecanisme de finanțare pentru industria de apărare - realitatea arată că grosul achizițiilor este încă la nivel strict național.
Devine tot mai clar că actualul context de securitate din Ucraina nu este despre pace, ci despre formalizarea unei capitulări. Vladimir Putin, aflat într-o vizită în Kârgâzstan, a transmis un mesaj Washingtonului înainte de sosirea delegației conduse de Steve Witkoff la Moscova: Rusia nu negociază, Rusia dictează condițiile. Retorica liderului de la Kremlin, aparent deschisă spre dialog, ascunde de fapt un ultimatum - retragerea trupelor ucrainene de pe propriul teritoriu sau anihilarea lor militară.
Germania pare să fi înțeles, în sfârșit, că epoca „dividendelor păcii” s-a încheiat definitiv. Dezvăluirile recente din The Wall Street Journal și presa germană despre existența „OPLAN DEU” (un plan militar secret de 1.200 de pagini) reprezintă mai mult decât o schimbare a birocraţiei greoaie cu care ne-a obişnuit Ministerul Apărării de la Berlin.
Fidel rolului său de „locotenent” al Kremlinului și mereu gata să recite partitura Moscovei, Alexander Lukașenko a transformat, joi, summitul OTSC de la Bișkek într-o tribună de lansare a mesajelor rusești. Liderul de la Minsk a comentat, cu aerul unui expert, versiunea planului de pace scursă în presa americană - un posibil tratat între Rusia, Ucraina și Occident.
Într-un război de uzură în care logistica a devenit la fel de vitală ca sistemele de arme balistice, mărturia recentă a unui pilot ucrainean care operează de pe avioanele franceze Mirage 2000-5 oferă o radiografie rară a modului în care tehnologia occidentală este integrată în infrastructura defensivă a Ucraina. Procentul înaintat de pilot, o rată de interceptare de 98% împotriva amenințărilor aeriene rusești, este impresionant din punct de vedere statistic, însă ascunde o vulnerabilitate structurală pe care Ucraina încearcă disperată să o acopere: lipsa capacității de a proiecta forță la distanță mare.
Pokrovskul nu va fi cedat, iar forțele rusești nu au capacitatea de a cuceri orașul într-un termen scurt, acesta este mesajul transmis de comandantul batalionului de sisteme fără pilot al Brigăzii Separate 152, Oleg Ivanov, într-un interviu acordat agenției ucrainene Unian.
Președintele francez Emmanuel Macron ar putea anunța introducerea serviciului militar voluntar în țară în următoarele zile, relatează Le Figaro.
Într-o perioadă în care dronele ruse continuă provocările în spațiul aerian al României, fiind ridicate aproape la fiecare atac asupra Ucrainei avioane F-16 ale României ori Eurofighter germane aflate în misiune de Poliție Aeriană, Ucraina și partenerii noștri mizează pe una din cele mai rentabile și eficiente metode de a angaja drone ruse, exceptând desigur operațiunile de război electronic: Angajarea UAV-urilor ruse cu drone interceptoare.
Confuzia diplomatică generată de recentul plan de pace în 28 de puncte și negocierile opace dintre Moscova și Washington scot la lumină o criză profundă de viziune strategică la nivelul administrației americane. Într-un moment în care Europa încearcă să descifreze dacă mai poate conta pe garanțiile de securitate transatlantice, o analiză recentă a generalului (r) Ben Hodges, fost comandant al trupelor SUA în Europa, oferă o perspectivă pragmatică, lipsită de sentimentalism, asupra erorilor pe care Statele Unite riscă să le comită. Mesajul său este clar: izolarea Europei nu va aduce prosperitate Americii, ci dimpotrivă, va vulnerabiliza însăși economia americană.
Ambiția României de a deveni a doua putere militară de pe Flancul Estic la est de Germania, după Polonia, ambiție menționată în Strategia Națională de Apărare, a fost subiectul unei intense analize a experților militari ruși, care pe lângă narativul narativul deja clasic al propagandei ruse privind intențiile revizioniste ale României în raport cu Republica Moldova, arată că, scoțând Turcia din ecuație și plasând-o în Sudul Flancului, România e deja „a doua cea forță militară a Flancului Estic”.
”Rușii testează constant granițele - care va fi răspunsul, cât de departe pot merge?”, declară ministrul leton de externe, Baiba Braže, într-un interviu acordat Politico. Este nevoie de un „răspuns mai proactiv”, spune el. „Și semnalul nu este transmis prin poveste - ci prin acțiune”.
Dronele care intră pe teritoriul țării noastre sunt 'accidente', adevărata acțiune ostilă a Rusiei fiind dezinformarea, a afirmat președintele Nicușor Dan.
Aflat între două avioane de Moscova, ministrul ungar de externe spune că Ungaria susține aderarea Serbiei la Uniunea Europeană, dar se opune începerii negocierilor de aderare cu Ucraina.
Într-un moment în care Marea Baltică a devenit o veritabilă linie de front invizibilă, traversată de cabluri de date critice și de tensiunile tot mai acute dintre Occident și Federația Rusă, Varșovia face o mutare decisivă care va reconfigura echilibrul de putere în regiune.
Opțiunile Egiptului și Emiratelor Arabe Unite pentru avioane de generația a cincea, după ce Algeria a achiziționat Su-57E.
Pentru armatele arabe, care se confruntă cu provocări precum tensiunile la frontieră, amenințările teroriste și concurența regională, avioanele de vânătoare de generația a cincea reprezintă un instrument aproape vital pentru menținerea echilibrului strategic și sporirea descurajării.
Doi membri ai Gărzii Naţionale au fost împuşcaţi miercuri la Washington, D.C., într-o zonă aglomerată din apropierea Casei Albe, ceea ce a dus la izolarea reşedinţei prezidenţiale, în timp ce preşedintele Donald Trump se află în Florida, şi a provocat un răspuns masiv al forţelor de ordine în zonă, informează Agerpres care citează Reuters.
Într-un conflict de uzură precum cel din Ucraina, muniția nu se măsoară de mult timp doar în obuze de calibrul 155 mm, ci și în date sau informații. Războiul modern a creat un paradox strategic: Ucraina generează cantități industriale de date tactice, obţinute cu drone, senzori și interceptări, dar Alianța Nord-Atlantică nu are încă o infrastructură omogenă pentru a procesa și integra acest flux vital în timp real. NATO pregătește însă o schimbare şi anume un „cloud clasificat” care va deveni operațional în ianuarie 2026.
Puterea aeriană a Europei evoluează, iar România contribuie la definirea viitorului acesteia. Cu escadroane de F-16 și un număr tot mai mare de piloți pregătiți, sprijiniți de expertiza de training a Lockheed Martin, România consolidează flancul estic al NATO și extinde cooperarea în zona Mării Negre.
Preşedintele american Donald Trump l-a sfătuit pe premierul japonez Sanae Takaichi să nu provoace China pe tema suveranităţii Taiwanului, a relatat joi Wall Street Journal, în urma unei dispute diplomatice dintre Tokyo şi Beijing, conform Agerpres și AFP.
România a făcut marți, 25 noiembrie, un pas decisiv pentru a acoperi un gol critic în apărarea sa antiaeriană: semnarea contractului pentru sistemele portabile MANPAD MISTRAL . O investiție de 625 de milioane de euro care ne aliniază, în sfârșit, la realitățile dure ale frontului din vecinătate.
În ultimele două luni, Ucraina și Rusia au acceptat două încetări temporare ale focului pentru a repara liniile de înaltă tensiune care asigură alimentarea externă a centralei nucleare Zaporojie (ZNPP), aflată sub control rusă din martie 2022. Cele două linii – Dniprovska (750 kV) și Ferosplavna-1 (330 kV) – reprezintă ultimele conexiuni critice dintre centrală și rețeaua electrică ucraineană. Fiecare întrerupere pune în pericol funcționarea sistemelor de siguranță ale centralei și crește riscul unui accident nuclear major.
Autoritățile trebuie să crească numărul persoanelor care se identifică drept ruse și vorbesc limba rusă în teritoriile ucrainene anexate. Acest lucru rezultă dintr-un document publicat marți (25.11.2015), semnat de președintele rus, Vladimir Putin, și raportat astăzi de agenția Reuters. Decretul, numit Strategia Națională de Politică Rusă pentru perioada până în 2036, stabilește obiectivul ca 95% din populația țării să se considere rusă.
MAE anunță adoptarea proiectului de lege privind sancțiunile internaționale. De asemenea, Guvernul propune modificarea OUG 202/2008 pentru a crea un nou mecanism de intervenție - ”supravegherea extinsă” - destinat protejării economiei românești în contextul sancțiunilor internaționale.
Armata Statelor Unite ale Americii se află într-o cursă strategică, forțată de realitățile câmpului de luptă din Ucraina, pentru a-și reconfigura apărarea împotriva sistemelor aeriene fără pilot (UAS), devenite principala amenințare de tip low-cost.
Planul de lungă durată al Canadei de a achiziționa o flotă de 88 de avioane de luptă F-35A Lightning II, esențială pentru modernizarea Forțelor Aeriene Regale Canadiene (RCAF), a intrat într-o fază de reexaminare politizată. În centrul acestei dezbateri strategice se află propunerea Suediei de a furniza avioane JAS 39 Gripen E/F, cu promisiunea fermă a unei baze industriale și de cercetare-dezvoltare pe teritoriul canadian.
Maria Britanie a anunțat recent că Marina Regală a „interceptat” două nave rusești, mai exact corveta Stoiki și petrolierul Elna, în timp ce traversau Strâmtoarea Mânecii, fapt ce a declanșat o întreagă operațiune de propagandă în presa rusă. Moscova respinge versiunea britanică și acuză Regatul Unit al Marii Britanii de „escaladare artificială” a tensiunilor pe mare.
„O schimbare strategică” este modul în care John Phelan, secretarul Marinei, descrie decizia SUA de a abandona programul fregatelor din clasa Constellation.
Timp de decenii, după cataclismul celor două războaie mondiale, Germania a fost privată de o capacitate militară majoră. Cu un PIB uriaș de aproape 5 trilioane de euro, dublu față de cel al Rusiei, generat de cea mai puternică economie a Europei, Germania a rămas mult în urmă în ultimele decenii în ceea ce privește puterea militară. Dar lucrul acesta s-a schimbat radical după invadarea Ucrainei de către Rusia.
Un incendiu izbucnit la un depozit de muniţie de la Mija a fost semnalat, miercuri, iar la momentul când pompierii au ajuns la faţa locului focul era stins, 25 de persoane fiind evacuate.
Suedia a anunțat că va selecta un furnizor la începutul anului viitor pentru a achiziționa patru fregate noi, o achiziție de miliarde de dolari, ca parte a dezvoltării intensive a armatei Suediei și a furnizării de nave de război mai mari în urma invaziei Rusiei în Ucraina și a intrării țării în NATO.
Președintele american Donald Trump a declarat că Federația Rusă a fost de acord cu unele concesii într-un plan de pace menit să pună capăt războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina, a relatat Reuters, adăugând că Trump nu mai insistă asupra termenului limită inițial de joi pentru ca Ucraina să accepte planul de pace.
Emisarul special al preşedintelui american Donald Trump, Steve Witkoff, i-a oferit sfaturi consilierului rus Iuri Ușakov, consilierul lui Vladimir Putin, cu privire la modul de a dialoga cu liderul de la Casa Albă în legătură cu conflictul din Ucraina, potrivit unei discuții telefonice la care Bloomberg susține că a avut acces. Discuția a avut loc în octombrie, înainte de o întrevedere între Donald Trump și Volodimir Zelenski, unde s-a discutat inclusiv despre livrarea de rachete Tomahawks.
